preotul in ziua de azi
 

Voi ce parere aveti despre preotul din ziua de astazi?Eu unul cred ca preotul de azi nu trebuie sa asculte de toat canoanele Sfintilor Parinti pentru ca lumea asta este foarte vicleana si isi intorc repede spatele cand nu le convine ceva.De exemplu era odata un baiat care a facut pacatul desfranarii si s-a dus sa se spovedeasca la duhovnicul lui,ei bine acesta i-a dat canon 3 ani oprire de la impartasanie,el s-a suparat pentru ca tatal lui vine mai rar ca el si totusi este impartasit.Un alt exemplu este chiar duhovnicul meu care este unul din putinii preoti cu puterea harica de ascultare fiind foarte iubit de multi enoriasi cam in numar de 1000 si stiti de ce?pentru ca el are grija de ei ca sa nu cada in pacat sau sa se manie fara sa le dea canoane.Voi ce preferati?sa dati canon cuiva si apoi sa il pierdeti sau sa il spovediti cum se cuvine si apoi sa ramana cu Hristos?

Eu cred ca preotul trebuie sa tina cont de canoane intrucat va da socoteala pentru fiecare pacat iertat; numai cine nu constientizeaza asta se supara la mustrarea duhovnicului si la indeplinirea canonului. Asa cum pentru trup cauti cel mai bun medicament ca sa te vindeci intocmai si medicamentul sufletesc(canonul) nu trebuie ignorat.
Sunt pacat care opresc de la Sfanta Impartasanie si nu inteleg de ce sa se supere penitentul daca mai inainte nu s-a rusinat a-l faptui? Pe Hristos nu Il putem minti!

Vincentiu dai dovada de o gandire secularizata, adica sugerezi ca, canoanele Sinoadelor Ecumenice si ale Sfintilor Parinti ar fi expirate, ceea ce este total gresit, ceea ce spui, a nu da canon la spovedanie e ca si cum ai spune ca doctorul sa vindece bolnavul fara a folosi medicamente, canoanele fiind in felul lor niste medicamente care au rostul de a pregati sufletul bolnav pentru medicamentul suprem care este Euharistia, ca nu-i poti da unui pacient un medicament care sa-l omoare, intai ii intaresti organismul si apoi ii dai un medicament care sa-l vindece, nu din prima sa-l omori ci treptat sa-i faci bine, caci ce zice apostolul pavel despre impartasirea cu nevrednicie?(ar fi bine sa citesti epistola intai catre corinteni) apoi daca ia dat 3 ani, aceasta perioada se poate reduce cu mult daca duhovnicul constata pocainta din partea penitentului...supararea lu x si y nu poate fi un argument pt a numai da canoane la spovedanie, desigur preotul poate e vinovat ca nu la facut pe prietenul sa constientizeze valoarea canonului, iar prietenul tau probabil nu constientizeaza valoarea Euharistiei daca s-a suparat ca a primit canon, adica i-o fi fost greu sa se abtina de la pacat si sa-si implineasca canonul pe care l-a primit, sa tina legatura cu duhovnicul care sa-i supravegheze penitenta si astfel sa reduca din durata interdictiei...iar un preot care nu da canoane probabil ca nu le cunoaste si nici nu stie cum sa le aplice ceea ce e GRAV!!!

Draga padreV :16:, atata timp cat intrebi "Voi ce preferati?sa dati canon cuiva [...] ", am concluzionat ca este o intrebare adresata strict preotilor de pe forum, asa ca hai sa vedem! Zice fratia ta la inceput ca preotul nu trebuie sa asculte de toate canoanele Sfintilor Parinti (oops!)!!! Inteleg eu ca totusi tre' sa asculte de unele! Dă mai multe detalii, te rog, mai precis de care canoane crezi ca trebuie sa asculte si de care nu! Inteleg iar, din ce zici mai departe, ca preotul ar trebui sa se rupa de Sfintii Parinti ai Bisericii ca nu cumva sa se rupa "niste" oameni de el! Motivezi ca aceasta ar fi o pierdere pentru Biserica.

Hai sa-ti spun cum vad eu (deci, parerea mea) chestiunea in cauza, dupa ce am inteles ce am inteles: esti prea grabit in a-ti da cu parerea si astfel dai cu "bata-n balta". Pai cum, frate, sa nu asculti de canoane? Daca faci asa esti eretic! Cum se aplica insa un canon in cazul unei persoane, ai rabdare si pune burta pe carte si poate, intr-o zi vei afla ce trebuie sa faci! Atunci vei si intelege ca Sfintii Parinti nu sunt calai ci crestini sfinti, adica asemenea lui Hristos care a intemeiat aceasta Biserica, de grija careia spui fratia ta ca nu mai ai somn! Oare nu cumva incerci sa acoperi ceva cu aceasta dorinta de a renunta la canoane? Vreun pacat opritor la preotie sau (alt)ceva care te doare in mod personal?

Stii de ce cred eu ca nu am cum sa pierd pe cineva? Pentru ca stiu ca acei ce vin la mine nu pe mine ma cauta, ci-L cauta pe Hristos. Daca vine pentru mine si aflu asta, il cert si de nu intelege ma departez eu de el, pentru ca un astfel de om ma va pune sa fac ce vrea el, daca nu, se va supara, indiferent cat de bland as fi cu el la canoane! Iar daca vine pentru Hristos si totusi ajunge la "usa" mea, inseamna ca el cauta preotia nu preotul. Au nu stii tu inca despre preotie ca nu este a oamenilor ci este a lui Hristos? Astfel, prin preotie tot cuvantul il va afla ca din gura lui Hristos si-l va implini, oricat de greu i s-ar parea!

In concluzie (mai clar, nu ca pan-acum): Lasa preotii sa-si faca treaba asa cum le spune Duhul Sfant, iar fratia ta incearca sa asculti ce-ti spune acelasi Duh Sfant. Sigur vei auzi ca trebuie sa faci (inca) ascultare si smerenie si sa nu te lansezi in atacuri la adresa invataturii Sfintilor Parinti pana ce nu implinesti si tu toate cele ce ei au implinit.

Am vazut ca esti din Constanta! Oare ne si cunoastem? Cu dragoste in Domnul iti marturisesc ca m-as bucura daca ai alege ca inainte sa vorbesti despre unele lucruri in felul acesta hotarat si "ultracunoscator", sa incerci sa intrebi; poate pe duhovnicul fratiei tale, poate chiar si pe mine. Ce zici?

Sa nu intelegi cumva ca te-am certat, te rog! Sau mai bine zis, te-am certat un pic, da' cu dragoste sa stii, ca esti constantean! Iarta-ma de te-am mahnit cumva!:6: Domnul sa te ocroteasca!

slava Sfintilor parinti care iti dau voie sa-ti schimbi duhovnicul daca se dovedeste a fi nepotrivit pentru sufletul tau!
mie daca Parintele are dragoste iau canon si pe viata cu bucurie.. dar daca-l vad ca ma judeca el, nu ma mai vede si simt ca Dumnezeu prin comportamentul lui rece imi spune ca nu el e potrivit pentru mine.. .. ieri m-am intalnit cu Maica Siluana.. m-a imbratisat, m-a pupat, m-a mangaiat, iarasi ma imbratisa, si atata dragoste mi-a aratat ca ma topisem langa ea , eram prizonier, beat de bucurie duhovniceasca si plin de recunostinta si de fierbinte dragoste.. din "binecuvantatule" nu m-a scos.. si multe altele care nu se pot falsifica.. stiti cum au intrat sfaturile ei? apoi aia e mustrare cu dragoste .. of.. daca am fi un pic mai atenti.. aiai e problema.. omul ala nu a plecat din cauza canonului.. s-a dus el la altul stati linistiti! Sfantul Ioan Scararul spune ca daca un preot e orb sufleteste va calauzi la naufragiu si pe bietul om.. ca nu lasa Duhul sa lucreze.. rog fratii mireni sa spuna daca simt vreun pic de Duh Sfant si de dragoste in postarile de mai sus.. se spun cuvinte mai reci ca mormantul si lipsite de viata.. simt ca vreau sa ies, sa ma indepartez.. vorbim de inima si tratam oamenii cu ratiunea..nu uitati fratilor ca sunteti slujitori si nimic altceva.. am avut un parinte care dadea niste ordine cu niste aere.. un abuz ucigator de suflete.. toti noriasii erau niste roboti cu sufletele sugrumate de deznadejde .. cam pe aici e de fapt buba.. nu e dragoste ..nu asa ar trebui sa fie.. desigur ca nu e o regula, dar ea e in prea multe din cazuri.. slava lui Dumnezeu ca nu sunt toti asa, dar aici comentam visavi de exemplele ce se scot singure in evidenta.. pe sine.. :(

Eu cred ca trebuie sa se intalneasca in mod fericit pocainta credinciosului si dorinta sa de a ispasi pacatul si a isi vindeca sufletul,cu asprimea duhovnicului,care insa trebuie sa tina seama si de puterea de a a duce canonul a celui caruia i-l da
Cel mai bine ,ideal,este sa dai canonul potrivit fiecaruia.
Dar nu facand compromisuri de la adevar.Ci tinand seama ca un om sanatos care urca un munte,si un om bolnav care de abia se ridica din carucior,de fapt depun acelasi efort.

Daca ne referim strict la Taina Spovedaniei atunci mi-as dori ca preotul sa fie asemenea medicului care ia atitudine de boala, nu asemenea unui judecator care iti pune inainte o lege inflexibila care nu cunoaste puterea iertarii ci se rezum doar la incriminare.
Daca am in vedere preotul in intregul misiunii sale, acesta necontenit trebuie sa "reactualizeze" intreita slujire a Mantuitorului- sa fie pedagog, jertfitor pentru comunitate si un conducator, al intregii comunitati incredintate la hirotonie, catre cereasca imparatie.

tocmai am citit pe Sfantul Siluan "despre duhovnici" si regret ca am avut o parere.. ba inca si critica.. ma caiesc si imi cer iertare .. in special Parintelui Gheorghe.. Parinte rugati-va sa ma ierte Dumnezeu va rog si rugati-va sa-mi dea blandete si mila ca sa nu mai judec pe aproapele.. ma voi spovedi si rog Duhul Sfant sa ma ierte si sa nu ma paraseasca si ma pun exemplu si pentru cei ce vor mai intra.. este neplacut lui Dumnezeu care Singur lucreaza prin acestia.. cat despre subiect, nu cred ca te duci tu cu inima dornica de vindecare si Dumnezeu sa nu inmoaie pe preotul acela oricat de dur ar fi.. asa ca uitam acesti doi factori.. ca Dumnezeu e prezent, nu e o loterie ce spune un preot oricat de nepregatit ar fi.. doi, orice gand care condamna un slujitor al lui Dumnezeu instantaneu te lasa gol de harul Duhului Sfant.. spunea Sfantul Siluan ca daca un preot iti da binecuvantare sa-l vezi pe Hristos cand mori te duci in Rai.. asa ca daca iti da canon 400 de ani e spre binele tau.. sa nu uitam ca ,Cuvioasa Maria Egipteanca s-a impartasit doar de doua ori in toata viata ei! eu am primit 3 ani canon si a randuit Dumnezeu pentru ca nu am cartit probabil ca dupa un an sa aud cuvintele"vrei sa te impartasesti?" am izbucnit in plans.. trei zile dupa acea impartasanie parca eram in Rai, asa ma simteam..cat har am primit pentru ascultare.. asa ca nu preotul trebuie sa schimbe canonul ci pacatosul sa se socoteasca vrednic de 500 000 de ani de canon ba inca infinit mai mult.. vrednic sa arda in flacarile iadului si sa zica multumesc pentru ca a scapat cu 3 ani.. care 3 ani nu sunt pedeapsa ci inteleptire ,distantare spre o adevarata pretuire ,pocainta sincera si indurerata, medicament spre vindecarea sufletului..Doamne ajuta si sa avem mare grija sa nu judecam preotii.. mai bine ne dam cu un ciocan peste degete si ne va fi mult mai bine! iertati-ma si fiti binecuvantati su totii! sa dea Domnul sa ne mantuim ,cum o fi numai sa ne mantuim!

"Mare este taina crestinatatii!" Multumesc Domnului ca m-a acoperit, pe mine nevrednicul si rog pe fratia ta sa nu ma uiti in rugaciune! Domnul sa te binecuvanteze, iubite frate!

Nu stiu ce sa zic..cu parere de rau spun ca am schimbat catziva duhovnici si....Eu cel putin sunt mai rabdator..Am fost invatat ca trebuie sa cred cu sufletul nu sa cercetez.Dar in acelasi timp sa nu fiu nici fraier.Dar pe prietena mea am convins-o sa mearga pentru prima oara la spovedit la 27 de ani.Si am dat peste un "parinte " (de la biserica de la Timpuri Noi) care la prima ora..ai mirosea guritza a bautura de seara..si ff grabit..ne-a expediat sa venim cand ne vom "legaliza" relatia pentru ca altfel nu ne poate impartasi..Asta dupa cateva intrebari sumare..pe tonul pe care intrebi in statie daca acolo opreste aurobuzul pentru anume directie.Eu eram pregatit oarecum pentru asa "spovedanie"..Dar ea nu prea.Practic ia dat apa la moara pentru parerea pe care o are despre multi din preotii romani.Acum sunt in "tratative" pentru a merge la spovedit in alta parte..la urmatorul post.Sa vedem.O coldega de munca a mers pentru prima oara la spovedit tot de gura mea..la 54 de ani..La care preotul cand a aflat ca nu a fost pana atunci la spovedit a tipat la ia "dar ce crezi cucoana ca Dumnezeu iarta pacatele en gros?" si i-a spus sa vina alta data..ia a promis ca nu mai merge...Nu stiu ce sa spun dar am sentimentul ca preotii de acest gen impreuna cu cei care cer taxa multe milioane pentru anumite "servicii" uitand ca de fapt ei slujesc oamenii si nu invers sunt intr-un numar pe care multi nu vor sa-l recunoasca.Nu continui din respect pentru PR Gheorghe pe care al consider un om deosebit in urma postarilor dumnealui si pentru ca alti forumisti binecunoscuti m-ar cataloga repede drept hulitor..sau mai stiu eu ce.Dar eu cred ca asta este principala problema a preotilor din ziua de azi.Restul implica lucruri mult mai usor de indreptat.

salut,ciprian22
 

intr-o padure sunt si uscaturi.gandeste-te la iuda si ai lui 30 de arginti

Asta este o primă eroare. Nu spun că este absolut obligatoriu să avem un singur duhovnic toată viaţa. Dar nici să-i schimbăm precum ciorapii. Există motive juste pentru schimbarea duhovnicului, aşa cum e mutarea în altă localitate. Chiar şi împrejurarea că, în mod repetat, duhovnicul nu are timp pentru noi ar putea fi un motiv just. Dar împrejurarea că duhovnicul ne-a dat un canon nu este un motiv just, după părerea mea. Pe "tâmpla templului" din Ierusalim, un om a primit o ofertă mai mult decât atrăgătoare din partea prinţului acestei lumi: anume, să domnească în mod vizibil asupra multor popoare. Dar a preferat oferta Tatălui Său, care era... o cruce de lemn, pe care urma să moară. Asta e culmea canonului nemeritat, putea să îşi schimbe Părintele, dar nu a făcut-o.

În mod evident, părintele are dreptate în acest caz. Nu numai că nu vă poate împărtăşi, dar nici nu vă poate spovedi. Precondiţia unei bune spovezi este căinţa faţă de păcate şi hotărârea de a nu le mai repeta, iar încălcarea acestei precondiţii invalidează spovada. Nici un preot din lume nu vrea să administreze sacramente invalide, după cum nouă, doctorilor, nu ne place să adminstrăm medicamente despre care ştim de la început că nu vor avea nici un efect.
Deci, în cazul păcatelor continuate (viciilor), spovada nu se poate face decât dacă penitentul este hotărât să iasă din starea de păcat. Mai concret, în cazul unui cuplu în cadrul căruia există relaţii sexuale premaritale, pe care le mai numim, dur dar clar, "legătură de curvie", spovada se poate face în una din următoarele două situaţii:
-când penitentul este hotărât să nu mai aibă legătură sexuală cu prietenul/prietena lui, ci să trăiască în curăţie.
-când cei doi se căsătoresc.
Prin câteva întrebări scurte, probabil că preotul şi-a dat seama că nu vă calificaţi pentru o bună spovadă. Asta nu înseamnă că a avut loc o spovadă grăbită, ci că nu a avut loc spovada. Ceea ce putea să facă, era să vă dea binecuvântare, fapt care, chiar dacă nu vă readuce în stare de graţie sfinţitoare, aduce totuşi harurile lucrătoare (graţiile actuale), care întăresc credinţa şi sporesc capabilitatea credinciosului de a rezista ispitei. Dar, probabil că preotul a avut considerentele lui să nu vă dea binecuvântare, ori pur şi simplu a uitat. Noi, e bine să ne concentrăm mai mult pe omisiunile noastre decât pe acelea ale părinţilor noştri.

Citesc printre rânduri că avea părerea aceasta dinainte. Când s-a instalat un ciocan în mintea noastră, atunci vedem peste tot numai cuie. Dar ipoteza că Dumnezeu i-a scos în cale exact preotul de care avea nevoie în situaţia ei i-a trecut prin cap ?

Dacă preotul a folosit exact aceste cuvinte, a greşit de două ori în aceeaşi frază. Mai întâi, ca mod de adresare faţă de penitentă, mai apoi ca viziune teologică. Dar şi ea a greşit, şi anume a făcut o eroare pe care credincioşii o fac des: nu i-a spus preotului mai dinainte că e vorba de o spovadă generală. Iată, mai exact, deosebirea dintre o "spovadă obişnuită" şi una căreia îi spun "generală". Spovada obişnuită este cea a credinciosului care se spovedeşte cu anumită ritmicitate, să spunem cam o dată pe lună. Are unul sau câteva păcate de spovedit. Ştie şi este deprins să îşi facă un examen de conştiinţă, ştie bine deosebirile dintre păcatul de moarte şi cel lesne iertător. Într-un asemenea caz, spovada durează maximum cinci minute. Cu totul altul e cazul unei spovezi generale, adică făcute de un penitent care nu are nici deprindere, nici nu ştie cum să îşi facă cercetarea cugetului, care de multe ori a şi uitat păcatele pe care le-a făcut în ultimele decenii de când nu s-a spovedit, deci trebuie ajutat prin întrebări. Asta ia timp, uneori chiar mai mult de o oră. Probabil că preotul şi-a dat seama despre ce e vorba, de aceea i-a spus să vină altă dată, ca să nu dea rasol. Mă gândesc că la mine vin unii să facă injecţii, dar, la un moment dat, vine unul care trebuie operat. Afară mai sunt aliniaţi vreo zece pentru injecţii. Ce să fac ? Nu e normal să-i spun aceluia cu operaţia să vină altă dată ? Nu e în nici un pericol iminent, cum a stat douăzeci de ani neoperat şi cu boala în el, poate să mai stea două zile, până ce amândoi vom avea timp.

Un lucru e clar: întreţinerea unei biserici, ca şi opera spirituală şi socială a unei parohii, înseamnă costuri. Nici Isus, în timpul activităţii Sale publice de mai bine de trei ani, nu a recurs decât de două ori la miracolul înmulţirii mâncării. În rest, cei care credeau în El aduceau tot ceea ce este necesar. Atâta timp cât în BOR nu există practica simbriei (adică a unei sume anuale pe care credincioşii o plătesc parohiei lor), găsesc foarte normal ca preoţii să ceară, de la credincioşii care au posibilitatea, plată pentru "servicii". Pentru noi, catolicii din Bucureşti, taxa anuală recomandată este de 1 la sută din venitul brut. În urma calculării, am plătit anul trecut 300 de RON. Deci, cam în zece ani un credincios care lucrează şi câştigă bani plăteşte la parohie 30 de milioane pe vechi. Asta în afară de "cutia milei", chetele de la Ofertoriu, lumânări, calendare, felcitări, etc. Vi se pare mult ca unul care în acel deceniu nu a trecut pe la biserică şi cere o nuntă, un botez etc să plătească, acolo, "câteva milioane" ? Când ne operăm, băgăm mâna adânc în buzunar, deşi parcă am mai plătit o dată, ca asigurare medicală. Dar, când ne operăm sufletul, scoţând ceea ce e bolnav în el, protestăm ca şi când nu ar exista costuri, deşi nu am plătit nimic de mult.

Sunt convinsa ca si canonul are rostul sau,insa unii preoti dau ani de zile oprire de la impartasanie si nu pentru lucruri extrem de grave.Cand ajungi sa dai pentru niste pacate minore 7 ani oprire de la impartasanie,asa cum se da pentru un avort,de exemplu...eu cred ca este o problema.
Si va rog sa nu imi spuneti ca nu exista pacat mic si pacat mare,pentru ca nu cred.Nu mi se pare tot una sa spui o minciuna,sa te manii pe cineva sau sa barfesti cu a ucide un om.
Daca ar fi asa,cred ca toti crestinii aproape,cu cateva exceptii de sa le numeri pe degetele de la o mana,nu s-ar mai impartasi.
Sunt preoti care fac exces de zel in acest sens,mai ales printre preotii calugari am observat si unii enoriasi ajung sa se indeparteze de biserica,iar altii sa stea cu anii neimpartasiti,pentru ca dupa terminarea respectivului canon,evident in anii aceia mai faci si alte pacate,deci vei primi un altul cu oprire eu stiu cati alti ani si o tii asa pana cand?
Impartasania este foarte importanta din punctul meu de vedere si cred ca si al vostru,iar canonul trebuie sa aiba drept scop pocainta celui in cauza,nu alungarea lui din mijlocul celor sfinte.Prioritar ar trebui sa fie pentru un preot in primul rand salvarea pacatosului si apoi respectarea unor canoane.
Cand canoanele ajung mai importante decat omul,iarasi...avem o problema!
Se spune si este o realitate ca nu exista boli,ci bolnavi,iar pentru aceasi suferinta nu poti aplica la toata lumea un tratament identic,iar ca analogie,un preot cred ca ar trebui sa asculte foarte atent la spovedanie persoana in cauza si sa ia o decizie avand in vedere absolut toti factorii care implica omul din fata lui si pacatul savarsit.

Problema ridicată este serioasă, interesantă, actuală şi merită dezvoltată pe un topic dedicat. Eventual nu la "Generalităţi", unde subiectele se pierd repede, ci la "preoţi". Permiteţi două observaţii la cele ce aţi spus.

1. "Prioritar ar trebui sa fie pentru un preot in primul rand salvarea pacatosului si apoi respectarea unor canoane."
Noi credem că spovada bine făcută duce la restaurarea stării de graţie de după botez. Prin urmare, dacă un credincios s-ar spovedi, ar primi 7 ani de interdicţie de la împărtăşanie, şi apoi nu ar mai face nici un păcat grav, murind în această stare, va fi în mod sigur mântuit mai devreme sau mai târziu, după un răstimp pe care îl putem scurta prin faptele noastre de credinţă, prin rugăciunile noastre şi ale întregii Biserici şi pe care unii îl numim "vămile văzduhului", alţii îl numim "suferinţele purgatoriale".

2. Scopul acestor amânări de la împărtăşanie nu este ca omul să trăiască despărţit de Cristos, ci ca, prin nevoinţă, să înţeleagă darul gratuit care i s-a făcut. Sunt de acord că, pe alocuri, se exagerează cu acest timp de penitenţă. Pe de altă parte, există şi un pericol contrar, pe care eu îl întâlnesc des în Biserica mea. La noi se dă excomunicare numai pentru păcate de extremă gravitate, aşa cum este sacrilegiul sau avortul. În rest, chiar dacă ar fi să fi omorât pe cineva, crediniosul se poate împărtăşi imediat după ce s-a spovedit. Acesta este spre binele unora, dar spre răul altora, care ajung să ia Sf Împărtăşanie cam ca pe agheasmă, dacă nu cumva ca pe guma de mestecat. În planul ideilor, consecinţa este convingerea falsă că nu este necesară nevoinţa ca să te mântuieşti, precum şi diminuarea a ceea ce am putea numi "conştiinţa păcatului", adică a durerii şi părerii de rău înlăcrimate faţă de teribila palmă pe obrazul lui Cristos care se produce în urma păcatului nostru. În plan spiritual, se ajunge adesea la scăderea sentimentului sacrului, adică la scăderea convingerii că cele ale lui Dumnezeu sunt prea curate şi trebuie tratate ca atare, la scăderea convingerii că cele văzute sunt mlădiţe ale unei viţe de vie cu rădăcina într-un loc nevăzut deocamdată, dar cât se poate de real şi, în final, la diminuarea credinţei.

La urma urmi, problema ridicată de dv este reductibilă la dilema de tip "ce fel de profesor este mai bun: profesorul sever sau profesorul îngăduitor ?". Este o problemă cu soluţie mediană: răspunsul nu poate fi decât calea de mijloc, care este Calea Împărătească. Dar nu e întotdeauna uşor de găsit. Şi nu e uşor de găsit în primul rând fiindcă depinde mult de elev. Dar, să nu uităm, elevii rareori doresc profesori mai severi, ci mai des doresc profesori mai îngăduitori, ceea ce nu este neapărat spre zidirea şi viitorul lor.

Incercand sa raspund pe rand:

1.Vorbeam despre preotii care dau ani buni de zile oprire la impartasanie pentru pacate nu atat de grave.Este utopic sa te gandesti ca in 7 ani de zile omul nu mai pacatuieste deloc.
A,sa nu mai repeti un pacat deosebit de grav (avort,crima,abuz sexual,magie neagra etc) pentru care ai fost oprit de la impartasanie,da,de acord,insa depaseste sfera unei viziuni realiste sa crezi ca persoana aceea nu va mai cadea si din alte puncte de vedere in decurs de ani.O facem in fiecare zi,daramite ani!
Calea asta spirituala nu este una lina si lipsita de obstacole:cadem,ne ridicam,cadem iarasi si tot iarasi ne ridicam.Dumnezeu ne cunoaste natura umana si vrea sa vada in primul rand ca nu ne complacem in a sta cazuti,ci ca ne luptam sa evoluam,invatam din greseli si ne ridicam indiferent ce obstacole si ispite intalnim.

2.Am spus-o si o repet:sunt de acord cu rostul canonului,insa nu la modul exagerat si nu in orice conditii.
Canoanele ar trebui bine gandite si dramuite dpdv al efectului care l-ar avea asupra celui in cauza.
Nu cred ca e cel mai potrivit sa comparam aceasta situatie cu un profesor sever versus unul indulgent,ci mai curand cu un medic care daca nu isi dramuieste bine reteta risca ori sa nu aiba efect ori sa piarda pacientul din cauza dozei prea mari.
Cainta omului este cea mai importanta,iar daca acesta se caieste cu amar timp de un an,doi la modul cel mai sincer si din adancul sufletului,de ce sa il tii departe de Sfanta Impartasanie 7 ani?Asta mi se pare cea mai drastica parte a canonului si cred ca ar trebui data doar in cazuri foarte grave,mai ales ani de zile!
In acelasi timp,mi se pare foarte corect sa prelungesti canonul unei persoane care vezi ca persevereaza in greseala respectiva si ca nu se caieste.
Iisus l-a iertat pe talhar pe cruce pe loc si asta doar pentru faptul ca acela s-a cait sincer in inima lui pentru greselile sale!
Stiu ca noi judecam cu mintea noastra de profani,insa repet: nu mi se pare firesc sa pui canonul inaintea omului,pentru ca primul a fost creat pentru cel de al doilea si nu invers!

Odata, eu u m -am spovedit cu multa rusine si frica si preotul mi-a dat canon sa nu ma impartasesc o perioada de timp (scurta) si apoi si-a pus mainile pe capul meu si mi-a dat iertarea In aceeasi zi am primit un semn ca n-am fost iertat si acolo SUS ...!!!!!!!! asa ca nu conteaza doar preotul

Poate te-ai indoit de iertarea primita!

da, are dreptate Rodica, daca te indoiesti nu poti fi iertat.. la fel si daca nu te caiesti, daca te consideri bun sau nevinovat.. "ca daca ziceti ca pacat nu aveti pacatul vostru ramane" zice Mantuitorul.. Sfantul Silua, blandul si dulcele Sfant Siluan spune ca a fost chemat la capataiul unui muribund, monah, care nu putea sa-si dea duhul.. se spovedise dar nu credea ca a fost iertat si ii era frica sa plece .. si Sf Siluan spune ca nu lucreaza spovedania daca nu crezi in mila Sa.. este chiar pacat impotriva Duhului Sfant.. de asta deznadejdea e cel mai mare pacat.. e prea Milostiv si Bun Domnul nostru ca sa nu ne ierte inainte sa terminam fraza.. Dumnezeu nu tine minte raul, nu e nevoie ,dar e sanatos sa te caiesti pana la moarte pentru pacat fie si numai pentru ca am intristat o asemenea iubire atat de mare si de pura.. Iubire neconditionata.. ar prinde bine multora sa stie cat de Milostiv este Domnul.. influenta catolica se simte si la noi in ortodoxie din pacate, cu acel Dumnezeu al lor rece, distant, razbunator, intangibil.. eu ma cutremur cand ma intalnesc cu gandirea catolica.. e groaznic..are legatura cu topicul ceea ce spun caci daca am trai in pocainta ortodoxa si am simti duhul ei si iarasi revin la Sfantul Siluan si chiar la Sfantul Gheron Iosif.. ce exempleavem! cum se lupta Cuviosul Gheron cu patimile?! se batea cu batul, se ruga neancetat postea cum nu ne imaginam, ca sa il dobandeasca pe Hristos.. eu nu inteleg ,vorba vine ca nu inteleg, ca inteleg ..este un moft deloc ortodox chestia asta cu canonul.. ar trebui sa ne osandim singuri si atunci sa fiti siguri ca de ne vede Parintele cu acea cainta nu ne mai da atata canon.. caci scopul canonului este sa-l trezeasca pe om la pocainta.. cel ce murmura ca a luat 3 ani canon si de va lua numai o luna canon sa zic asa, nu-l va trai nici pe acela si impartasirea nu va lucra ba chiar poate atrage osanda.. osanda in sensul de trezire iarasi caci aceiasi Sfinti Parinti ne spun ca bolile sunt o milostivire a lui Dumnezeu.. ca si moartea dealtfel.. in facere dupa caderea protoparintilor sfatull Sfintei Treimi zice ca sa nu fie omul vesnic viu in pacat si i-a daruit moartea ca un capat, un sfarsit al acestei suferinte cumplite pe care apropo noi asa de bolnavi suntem ca o numim fericire:(
ma iertati, Doamne ajuta!

Nu ci pur si simplu nu o merit ....


Cred ca daca D-zeu ne-ar ierta pacatele doar prin spovedanie , atunci noi nu ne-am mai regreta pacatele comise , ele fiind iertate asa usor... si am gresi din nou .....

Meriti
 

Dragul meu suflet de OM...TOTI meritam sa fim iertati DACA regretam sincer cele ce le-am gresit!

Eu cred ca atata timp cat inainte de a ma duce la spovedanie ma rog nu doar pentru mine ci si pentru parintele duhovnic pot sa primesc ca de la Dumnezeu ceea ce imi spune parintele. Am auzit de multe ori ce nu mi-a convenit (de cele mai multe ori), dar punand in rugaciune totul... de la revolta la tristete si durere... am ajuns nu sa inteleg dar sa accept totul cu pace si bucurie.

ai mare nevoie frate sa citesti in domeniu ca sa te intaresti ca esti trestie batuta de vant si de propiile pareri.. asa este e nevoie de ambele pocainta si spovedanie, dar daca te-ai spovedit si te-ai cait sa stii ca este mandrie sa continui sa zici ca nu meriti iertarea.. adica se pune problema ca vreodata ai putea sa o meriti?! multi cad in plasa asta si fac o pocainta stramba si se mir de ce cad mereu.. pentru ca nu stau acolo unde ne este locul.. niciodata nu vom fi vrednici de iertare, ea este un dar pentru ca Dumnezeu este Milostiv nu are legatura cu ce fac eu.. dar daca pocainta mea este de fapt orgoliul meu ranit, adica ma oftic in mandria mea ca nu sunt bun si vrea sa nu mai fiu asa ,aia e mandria.. smerenia este sa acceti ca esti pacatos si ca asa vei fi mereu si ca Domnul este milostiv.. este o lucrare fina dar asa este mantuirea este -smerenia pana la urma.. apoi crestere sentimentului de vinovatie si nu scaderea lui este semnul vindecarii sufletului.. adica din ce in ce mai bolnav sa te vezi si nu mai sanatos cum iarasi fac multi ca isi inchipuie si reusesc sa se minta ca au ani de cand merg la biserica si ca sunt mai buni ca la inceput.. teapa si inchipuire.. sufletele acestea nu inainteaza.. coborarea la iad, cresterea sentimentului de pacatosenie din care se naste si pocainta sincera care este acceptarea a ceea ce sunt si iertarea mea.. daca nu ne iertam pe noi insine nu avem pocainta curata.. mult timp am bolit si eu de boala asta pana cand Maica Siluana mi-adeschis ochii.. nici pe ceilalti nu-i putem ierta daca pe noi ne acuzam..acuzatorul este diavolul, ii facem jocul lui cand cadem in extrema asta a vinovatiei.. da sunt vinovat! dar ce altceva sa fiu eu pamant lipsit de har?dau enter si continui ca e prea lung

pocainta curata este sentimentul nedesavarsirii si o sete dupa mila Luidar cu acceptarea pacatoseniei! ca daca nu faci pace cu pacatosenia ta nu vei primi harul! vei primi o inchipuire de la satana.. cum spun multi.. "azi am simtit har la liturghie! mi s-a facut pielea de gaina".. ei se cred buni atunci, isi inchipuie ca sunt lacas al harului.. inselaciune! harul vine cand esti smerit si repet, smerenie este sa accepti asa de tare ca esti pacatos incat sa nu te mai zbati si sa nu te mai acuzi .. sa te lasi rastignit de patimi.. asta este smerita cugetare .. dar foarte ,foarte ,foarte putinio stiu.. eu afara de Maica Siluana si de Parintele Rafail nu am vazut asta nici la marii nostri duhovnici.. de asta si simtim sufletul sub o amenintare cand ii ascultam pe multi.. capata mai degraba nelinistea cea rea decat cea a pacii.. nu dau exemple, asta e alta discutie.. cine m-a intelesbine ar fi sa aprofundeze aceasta ,eu nu sunt in masura sa o fac caci eu insumi bolesc si nu am dragostea care vindeca ,dimpotriva:( Doamne ajuta..

Sa te ajute Dumnezeu! Imi plac postarile tale ca-ti pui intrebari care conteaza!
Spui ca ai citit despre aceste lucruri in scrierile Maicii Siluana? Poti fi mai exact, te rog? Unde. (eu nu am citit inca nimic scris de dumneaei).

Preotul nu este numai un "manuitor" de canoane, pe care sa le arunce in dreapta si in stanga, fara un temei duhovnicesc. Trebuie sa aiba mult discernamant, din moment ce canoanele sunt aceleasi pentru toti, dar oamenii (penitentii) sunt atat de diferiti.

De aceea, uneori exista pogoraminte, tocmai pentru ca si cei mai slabi sa se poata inalta, ridica. Dar, de cele mai mult ori, pentru noi cei lenesi si nesimtitori, nici macar canoanele aplicate cu iconomie nu dau rod. Si acestea ni se par peste puterile noastre, daca nu-L intrezarim dincolo de ele pe Hristos.

Pe de alta parte, preotul nu trebuie sa se faca iubit de credinciosi pentru indulgenta de care da dovada fata de ei, in scaunul spovedaniei. Aceasta nu este nici adevarata blandete si nici adevarata bunatate.

mai, eu vorbesc cu Maica Siluana de cateva ori pe zi, dar bine, pe internet ,ea este Amma mea duhovniceasca , desi de vazut.. mai rar.. a fost acum vreo 4 zile in Bucuresti si ne-am vazut.. asa ca ce m-a invatat am multe astfel de fragmente in mailurile ce mi le-a trimis dar eu am gasit asta si in invataturile ei, uite iti dau un link unde vorbeste despre pocainta.. si are si carti.. ai citit spovedanie neterminata? e mai buna ca Jurnalul fericirii.. tot jurnal e.. crede-ma ca daca crezi ca ai aflat ce e ortodoxia inainte sa o cunosti cum o explica maica Siluana cu siguranta ca e departe de adevar.. deci stii cat de surprins am fost sa invat atatea si atatea.? m-a invatat sa intru in iadul din inima, intre vami, acolo, sa ierti mai intai in trecut sa te rogi pentru vrajmasi si nu ai idee cum se schimba toate.. sa te ierti pe tine insuti.. multe, multe.. eu ma pocaiam dupa cum ma invata simtul meu, dirijat si inselat de diavol.. sa vezi cum sporesti dupa Maica Siluana.. ai auzit de seminarul iertari? ti-l recomand .. AAA da, uite, acolo gasesti toate ideile astea bine sintetizate.. vezi ca e format pdf! sa citesti mai intai sesiunea 7 si sesiunea 8! apoi revii de la 1! iar daca vei voi sa-l si lucrezi ia legatura cu Maica pe acelasi site si crede-ma ca vei afla bucuria care nu se va lua de la noi si viata ta se va schimba.. linkul acum..http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand daca nu reusesti sa le copiezi scrie-mi si ti le trimit eu.. downloadeaza si asculta neaparat conferinta asta (mergi pe mana mea si vei vedea)chiar iti recomand mai intai conferinta si apoi seminarul- aceasta de aici este o conferinta despre pocainta: http://www.ortodoxmedia.com/inregist...luana_pocainta