Cum trebuie sa ne ferim de ispite
 

1-spovedania deasa
2-ascultarea de duhovnic
3- ferirea a ce duce la pacat sau cei ce ne ispitesc
4-tv si muzica lumeasca trebuie sa dispara din viata noastra
5-sa cautam sa avem prieteni care sunt cu dumnezeu care le place sa mearga
la biserica si cei ce au duhovnic
6-rugaciunea cat mai deasa
7-infranarea,postul,smerenia
8-normal sa va spun direct nici calculatorul nu este bun indiferent ce site
folosim.
9-sa cerem ajutorul sfintilor oriunde si oricand

ce gandesc eu
 

Stai sa inteleg....de ex. muzica de calitate, cea clasica..Liszt, Chopin, Grieg, Verdi, etc...sau muzica cu tonalitati profunde care inspira poetul sau pictorul....sunt "gunoaie" pt nu au caracter religios? WOOOW....Poi Tatal Nostru iubeste FRUMOSUL in general nu doar incantarea de psalmi..sa ma ierti...Apoi....orice om poate voit sau poate ne voit ispiteste la un moment dat pe cineva...sa'l lapidam?! Sau poate sa ne izolam, sa uitam de tot frumosul REAL creat NUMAI cu voie divina si sa ne calugarim?Da....e util sa avem prieteni credinciosi etc,...dar sa nu devenim habotnici deoarece sigur Domnului nu-i place...

Ai uitat de Sfanta Impartasanie tot atat de deasa. Sau si mai deasa, cu binecuvantarea duhovnicului.

Sa evitam ce ne-ar putea dauna pentru cresterea duhovniceasca, dar daca suntem in lume, sa traim in lume discret si cu discernamant. Si mai ales sa ne intovarasim la drum cu Hristos!

Lumea nebuna in care traim are nevoie de exemple clare, vizibile, de traire crestina. Deci discretia trebuie sa fie cu discernamant, in functie de situatie, asa cum zici.

Parintele Teofil Paraian ne recomanda sa ne dam ca exemple celorlalti, sa nu ascundem lumina sub obroc. Iarasi, cu discernamant, fara mandrie. Detasati fata de eventualele laude sau apostrofari. Simplu, frumos, elegant si fara scopuri marsave de slava desarta.

In gand cu Hristos!
 

Completari binevenite. Asa sa fie!Doamne ajuta!

mai, nu vorbi in numele lui Dumnezeu ca habar nu avem noi ce este frumos! crede-ma ca daca ai stii ce-i place lui Dumnezeu ai fi foarte FOarte SURPRINSA! INCREDIBIL DE SURPRINSA! tot ce nu sunt lacrimi de pocainta si inima fierbinte arzand de dragoste fata de Dumnezeu si fata de aproapele este pacat, este moarte ,este rece, este desert si este foarte foarte neplacut ,URAT lui Dumnezeu! iar dupa ce te vei curati de patimi, atunci vei vedea cu totul si cu totul in alta lumina toate ,ai vedea desertaciunea si cursa satanei in insasi fiinta ta,inincrederea in sine in propia parere mai ales, in gandurile astea in care te increzi tu .. habotnicie? iata un cuvant creat de satana..exista extreme care nu sunt bune cum ar fi sa faci o patima din lupta impotriva lor.. dar a te avanta cu toata fiinta spre Dumnezeu nemaiprivind nici la lumina aceasta cum facea Sfantul Arsenie cel Mare este sanatate spirituala si ai fi surprinsa daca ai simti o fractiune de secunda ce simte in inima lui un astfelde om.. ce vapaie de dragoste si de fericire adevarata si curata arde in el ca cele ce tu le numesti frumoase lui ii par gunoaie imputite.. satana se foloseste de multe siretlicuri ca sa ne imbie la iubirea de "frumusete-placere-pacat-impatimire, nevedere a adevarului si strambare a cugetarii.. pocainta si iarasi pocainta si restul se va adauga de catre Dumnezeu inclusiv o fericire si o bucurie despre care crede-ma ca nu banuiesti ca exista..

Problema crestinului nu este cum sa se fereasca de ispite, ci cum sa le depasim, cum sa iesim biruitori din lupta cu acestea. Altfel, ispitele isi au locul lor aparte in iconomia mantuirii. Cum am dovedi statornicia si credinta noastra, cresterea duhovnicesca sau regresul, daca nu prin cercare, intampinand ispite?

Nu noua ne este a ne feri de ispite. Ele vin asupra noastra oricat de mult am inainta in urcusul duhovnicesc. Fie ca ducem o viata in lume sau traim in pustnicie, ispitele ne insotesc pana in ceasul mortii. Din acest motiv si cerem de la Dumnezeu in Rugaciunea Domneasca sa nu ne lase prada ispitei si sa ne izbaveasca, sa ne salveze, din cursele diavolului.

Ionut, ceea dce spui tu este adevarat si frunos. Trebuie insa o dorinta arzatoare, profunda si sincera in sufletul tau pentru toate acestea, fiind ca acolo vede Dumnezeu iubirea ta totala fata de El. Atunci, intr-adevar, vei reusi toate acestea si va fi o mare fericire pentru sufletul tau. Daca te simti pregatit, fa-o. Daca nu, continua sa te nevoiesti spre indreptare, asa cum facem noi, pacatosii, cu speranta ca, din marea mila al lui Dumnezeu, ne vom elibera de pacate. Imi aduci aminte de o invatatura din Pateric, pe care o voi reda fara pretentia citarii. Erau doi frati care lucrau din greu pamantul pentru a-si obtine hrana. Intr-o zi unul dintre ei a zis ca pleaca in pustie, sa se hraneasca cu Cuvantul lui Dumnezeu. Zis si facut. Dupa cateva zile, intr-o noapte, cel ramas acasa aude batai disperate in usa. Se apropie si intreaba: Cine este? Eu sunt, fratele tau. Da-mi drumul si pune-mi ceva de mancare ca nu mai pot de foame. Nu se poate. Tu nu esti fratele meu. El se hraneste acum cu Cuvantul lui Dumnezeu, in pustie. Ba eu sunt, da-mi drumul, da-mi drumul. Cand i s-a deschis si a intrat, printre lacrimi si inghitituri ii spuse fratelui sau ca nu a inteles ce inseamna sa te hranesti cu Cuvantul lui Dumnezeu. .... Poate este ceva de invatat din aceasta.

Cum sa te feresti de ispite ?
Te indragostesti de cine nu trebuie si ai sa vezi ce departe stai " de ispita ", si lupti si te chinuiesti si, poate, mai ai si plata. Cine stie !

omul e creat sa fie perfectibil nu perfect
 

Mai oameni buni omul e o fiinta perfectibila nu poate devenii perfecta poate doar aspira la perfectiune dar perfect e doar Dumnezeu si cine a zis ca e pacat sa asculti muzica nu includem tot dar unele genuril sunt de bun gust si nu au nici o inclinatie spre lucruri necurate chiar si pentru crestinii gen traditie de pe forum care explica cum sa facem dragostre fara sa te misti in pat ca cica miscarile alea ar fi pacat lol ,esti cel mai tare omu daca cumva citesti :)) lol continuam :Sa avem prieteni doar ca noi buni crestini si atunci la ce iti foloseste credinta si cunostinta despre Dumnezeu daca nu incerci sa deschizi ochii altora mai putin credinciosi nu uitati Hristos a stat de vorba cu oameni de tot felu cu o moralitate nu prea buna cateodata chiar infecta deci daca cumva dam peste oameni de genu sa nu ii alungam ca pe nista caini ci sa incercam sa le explicam daca vor desigur.Cam atat ar fi si inca o data traditie rullz :)) oh yea si sa nu uitam God Rullz :)

ne ferim de ispite daca ne ocupam cu rugaciunea.

Despre ispite
 

Multumesc celor ce mau completat si ajutat
doamne ajuta

Eu nici nu stiu care sunt ispitele.Eu pacatuiesc direct .Ispita inteleg ca e ca un fel de preambul,in care ai avea sansa sa i te opui.Dar pacatul e mult mult mai puternic ca noi.
Deci cred ca cine simte ispite,deja a evoluat,pentru ca ii trece,fie si prin gand,ca s-ar putea opune,si nu se daruieste din prima clipa placerii si mintii sale.
Ori ca sa ajungi la aceasta stare,incat sa nu te ma supui automat pacatului,trebuie sa urmezi reteta duhovniceasca data de tine :post,rugaciune,si impartasire.
De abia atunci intredeschizi ochi ,si de abia atunci incepi lupta cu ispita.Pana atunci,esti mort.

In general luam drept o buna scuza faptul ca ne-am indragostit si abandonam din start lupta cu ispita. Ca si pe vremea vrajitorului Ciprian, devenit apoi Sf. Ciprian, exista si azi persoane care sunt in stare sa-ti induca aceasta stare de a te simti indragostit/a, fara ca sentimentul sa se fi nascut in mod natural, dar care te copleseste, daca il accepti. Dar si impotriva acestui sentiment se poate lupta, - avem exemplul Sf. Justina -atunci cand stii, ca este gresit sa ii dai curs. Iar rasplata nu intarzie sa apara, caci ai invins o mare ispita.
Iata rugaciunea Sf. Iustina:

“O, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, uite vrăjmaşii mei cum s-au ridicat împotriva mea pregătind laţuri picioarelor mele! Sufletul mi-e greu dar numele Tău m-a uşurat în noapte. Când m-au împresurat am fugit la Tine, pentru ca vrajmaşii mei să nu se bucure de mine, pentru că Tu ştii, Doamne, că eu sunt roaba Ta. Pentru Tine am păstrat curăţia trupului meu şi sufletul meu l-am închinat Ţie; de aceea, miluieşte pe roaba ta, o bunule Păstor şi nu lăsa duşmanii să mă mănânce, ci ajută-mă să înving aceste rele ispite.”
http://florinm.wordpress.com/2009/08...a-desfranarii/

Bucura-te, Sfanta Iustina, ca de grele robii ne feresti.

Cum sa ne ferim de ispite? Prin trezvie.

Pana la urma, nu stiu de ce se presupune ca trebuie sa ne ferim de ispite, cand ispitele sunt reprezentate de cele mai multe ori, de experientele noastre sociale si individuale .
Cum si cat ar trebui sa fugim de noi insine si de lucrurile inconjuratoare, pana la ce nivel acestea capata statutul de ispita, un cuvant oarecum nedrept dat unor elemente care pot initia intelepciunea, dreptul la cunoastere pana la urma.?
" Ispita " aduce cu sine si sacrificiul, intotdeauna ne platim cu varf si indesat placerile, tocmai fiindca responsabilitatea si repercursiunile vin de la sine , iar acestea detin cea mai mare forta in formarea individului .
De ce s-ar numi aceste placeri ; " ispite " ? Cand toti le cautam intr-un fel sau altul tocmai pentru a ne intregi definirea proprie si cea unitara, credinta si identitatea.
Depinde foarte mult de felul cum percepem ispita, cum o acceptam sau o respingem sau o reprimam, astfel ea poate capata tot atatea trasaturi infime inaintea celui incercat, cat si trasaturi importante .
Traim printre ispite, facem parte din ele, desi prea putine le denumim astfel, mai cu precadere pe acelea pe care le asociem cu credinta si posibilitatea stirbirii acesteia. Si atunci devenim mult prea formali.

Si microbi sunt peste tot, totusi ne spalam, ca sa nu mancam cu mainile murdare. La fel, si de ispite sa ne pazim, daca ne stim slabi si nu le putem tine piept.

....." daca ne stim slabi ", of !, ce mult si, in acelasi timp, ce putin poate spune aceasta !

foarte rau.

Intr-o casnicie, care poate fi ispita cea mai elocventa ?

Inchinarea la sotz. Sau la copil/copii.

... trecerea lui Dumnezeu/voii Lui pe locul 2.

Genul asta de ispite sunt incredibil de greu de depasit- daca nu imposibil-mai ales in zilele noastre. Pai cati Sfinti cu viata de om casatorit avem in calendar? cati sunt?... Ioachim si Ana... si mai cine?

o alta femeie.

Doar daca el NU ARE aceleasi pacate oferite deja acasa. Adica daca sotia e femeie buna si credincioasa, atunci va cauta ispita... :) o alta femeie.

N-are remediu chestia asta, nu? Nu se vindeca cu binele. Binele e "rasplatit" cu rau in cazul asta, fara cale de intoarcere.


In cuplurile pe care le stiu eu, daca femeia ar face ce e bine, ce spune Biserica, si-ar distruge casnicia fara cale de intoarcere. Am auzit des expresia "daca nu-i fac eu cutare lucru, se duce si-i face alta". Pai nu... aici apare "o alta femeie". Doar atunci cand n-are suficient pacat acasa.

concluzie eronata.

Daca asa barbati si-au ales, asta au...desi asta denota implicit si caracter slab, cat si multa nesiguranta.

da, andrusca... daca tu ai da pe apa sambetei cativa sau mai multi ani din viata ta, sau poate ai risca si siguranta copiilor tai, si statutul tau social ca sa aperi credinta,sa nu faci nici un compromis, fara sa eziti... te admir.

cat despre "caracter slab"- majoritatea oamenilor se dau pe fatza abia dupa casatorie. Chiar si multi ani dupa, unii. Deci daca o fecioara, e si mai mare sansa sa nu stie saraca fata cu cine se marita, ca n-a mai trait cu el nici macar o luna inainte. Deci nu e nici o vina a nimanui aici. Alegerea asta toata lumea o face cu convingerea sa e bine.

Cum puteti spune astfel de prostii si lucruri anticrestine? adica trebuie sa aiba relatii sexuale macar o luna, sa-si dea seama de caracterul viitorului sot????!!!!!!

:) N-am zis asta. Unde vedeti dvs asta? Am zis doar ca exista o posibilitate mai mare de esec in caz ca totul e facut ca la carte.

Stiu mai multi oameni ce traiesc fericiti in concubinaj, sau intr-o casatorie rezultata din concubinaj.

Putinele casatorii "ca la carte" au ca rezultat DRAME. Se trezesc in casa doi straini. Si-n timp se intraineaza si mai rau. Sunt exceptii, e adevarat. Cam un sfert din total ajung sa se inteleaga bine totusi. Un procent tot trist.

ok... e bine sa fie totul facut bine... dar majoritatea pt care au ales ori parintii ori "dragostea" de tip adolescentin... au sfarsit urat. Si fara suparare, dar va pot da foarte multe exemple... de oameni cu vietile distruse de asa o alegere ce parea a fi buna. Si sunt convinsa ca si dvs vedeti asta in jur, n-aveti cum sa nu vedeti. Dar poate nu vreti sa constientizati...

Inainte lumea nu divorta din rusine de gura lumii, atata tot. Si acum sunt multi pe care doar gura lumii si frica de scandal si partaj ii mai tine impreuna, dar cu adevarat casatoriti nu mai sunt demult... de ce sa fim ipocriti... asta se intampla in jur.

Cea mai buna cale de a ne feri de ispite imi pare a fi trezvia.

Fiecare dintre noi stie de ce patimi este tinut. Unii de mai putine, iar altii de mai multe. Nu conteaza insa numarul patimilor, cat mai ales modul nostru de a ne raporta la ele. Un om cu zece patimi, intristat tot timpul de pe urma lor, e mai presus decat unul cu o patima, insa care nu o baga in seama, bucurandu-se de absenta celorlalte.

Cand ne cunoastem patimile, tot ce mai avem nevoie este o buna stare de veghe, anume trezvia.
Niciodata insa fara ajutorul lui Dumnezeu, cerut in rugaciune, si fara Taine, sfinti, etc.

Ispita betiei. Mi se spune ca sunt betiv, ori observ eu insumi aceasta.
In primul rand, trebuie sa recunosc aceasta patima, iar nu sa spun ca sunt liber si ca ma pot controla.
De recunosc, pe jumatate sunt vindecat.
Bun.
Ce urmeaza?
In primul rand, sa cer ajutor tuturor, spunandu'le ca ma tine aceasta patima.
Apoi, sa scap de prietenii betivi, sa ii ocolesc, ori sa ma vad cu ei numai unde este imposibil a bea ceva.
Apoi, sa nu am bautura in casa, ba inca sa spun celorlalti nici sa nu imi aduca.
Cerem ajutor lui Dumnezeu si tinem post, mai des decat de patru ori pe an.
Spovedanie si comunicare cu cei dragi.

Ei na, daca "se dau pe fata" dupa casatorie...atunci sa li se arate o fata care sa le anihileze libertatea de a se da pe fata cand vor ei...ce nu ai auzit de femei carora daca nu le convine ceva, li se respecta doleantele?

Deci da...e vorba numai de caracterul slab aici, oricate pretexte/sinonime s-ar gasi pentru el.

in jurul tau...iar ceilalti nu au cum sa fie ipocriti daca nu prea cunosc exemple de astea prin jurul lor.:1: