Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   este prea tarziu pt iertare? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11026)

ioana30 25.10.2010 22:33:19

este prea tarziu pt iertare?
 
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Rodica50 25.10.2010 22:36:18

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300407)
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Un duhovnic te poate ajuta- marturiseste-te! Fa ce poti pentru el - pomeniri, rugaciuni.

Traditie1 25.10.2010 22:39:59

Nu e nimic grav, sunt doar niște vorbe, dar tu te frămânți din cauza neștiinței, fiindcă nu-l ai pe tatăl tău în fața ochilor să vezi că el te-a iertat.

Frământarea aceasta o să mai dureze un timp apoi o să treacă.

Astfel de greșeli sunt utile fiindcă ne fac să devenim mai atenți cu ce facem și spunem și totodată să devenim mai apropiați și înțelegători cu ceilalți.

ioana30 25.10.2010 22:42:02

ma scuzati,am avut un moment de slabiciune,banuiesc ca nu este bine sa scriu asemenea lucruri triste pt mine aici,dar unde locuiesc eu este o comunitate de romani,este si biserica ortodoxa,se tine slujba la 2 saptamani si se cunosc toti intre ei.
ca sa merg la preotul de aici sa-i spun toate gandurile mele sunt prea lasa...
m-am folosit de forumul acesta ca de o "spovedanie", ma scuzati

Erethorn 25.10.2010 22:42:04

NU este prea tarziu.

Dumnezeu sa-l ierte pe tatal dumneavoastra.

Rugati-va pentru el, spovediti-va. Domnul nostru Isus Cristos iarta toate pacatele.

Cu atat mai mult, cei care sunt alaturi de El (ceea ce aveti dreptul si datoria sa nadajduiti pentru tatal dumneavoastra) vor ierta.

Isus a spus ca cel caruia i sa iertat mult, va ierta si el mult.

Rodica50 25.10.2010 22:44:11

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300413)
ma scuzati,am avut un moment de slabiciune,banuiesc ca nu este bine sa scriu asemenea lucruri triste pt mine aici,dar unde locuiesc eu este o comunitate de romani,este si biserica ortodoxa,se tine slujba la 2 saptamani si se cunosc toti intre ei.
ca sa merg la preotul de aici sa-i spun toate gandurile mele sunt prea lasa...
m-am folosit de forumul acesta ca de o "spovedanie", ma scuzati

Spovedania este secreta. Incearca!

ioana30 25.10.2010 22:50:12

poate o sa incerc candva. va multumesc. noapte buna

Erethorn 25.10.2010 22:50:38

Citat:

În prealabil postat de Rodica50 (Post 300416)
Spovedania este secreta. Incearca!

Aici pe forum poti sa discuti cu o gasca de indivizi la fel de, dar probabil mai pacatosi decat tine.

La spovedanie vorbesti cu Dumnezeu. Nu asa, teoretic, metaforic, simbolic.

Ci chiar cu Dumnezeu - cu Isus Cristos, Mantuitorul nostru, Regele universului.

Preotul e acolo... ca un telefon mobil; prin el vorbesti. Sigur, nu oricine are chemarea, cinstea si fericirea sa fie telefonul prin care vorbeste Dumnezeu cu noi; dar faptul ramane - la spovedanie discuti tete-a-tete cu Dumnezeu !

Si, de asemenea, prin rugaciune.

Roaga-te, Dumnezeu asculta.

ioana30 25.10.2010 22:57:41

pt erethorn
stiti cum e? m-am spovedit in vara la o biserica din cluj, era inainte sa se termine Postul Sfintei Maria si a fost destul de multa lume, totul a mers ca pe banda!
dupa ce am iesit de acolo nu am avut impresia ca ma simt mai bine si nici nu am avut impresia ca preotul intelege ce vreau sa-i spun eu sau ca ma poate intelege pe mine.
poate nu a fost momentul si locu potrivit.
nu stiu cand si unde o sa gasesc eu un preot sa simt ca are mai mult de 5minute pt mine unde chiar sa poti sa povestesti in liniste?!

ioana30 25.10.2010 23:03:40

va dorec noapte buna!

iustin10 25.10.2010 23:39:38

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300413)
ma scuzati,am avut un moment de slabiciune,banuiesc ca nu este bine sa scriu asemenea lucruri triste pt mine aici,dar unde locuiesc eu este o comunitate de romani,este si biserica ortodoxa,se tine slujba la 2 saptamani si se cunosc toti intre ei.
ca sa merg la preotul de aici sa-i spun toate gandurile mele sunt prea lasa...
m-am folosit de forumul acesta ca de o "spovedanie", ma scuzati

Eu tot cred ca e prima spovedanie adevarata care ai facut-o,chiar aici pe forum.Pentru ca doar astfel ai putut sa spui tot ce aveai pe suflet,si sa te caesti cu adevarat.E doar inceputul.De acum vei putea sa te spovedesti si unui preot ,caci primul pas l-ai facut,te-ai marturisit asa cum esti si cum simti tu,iar Dumnezeu asa si vrea sa ne marturisim,vrea cainta noastra adevarata.
:) Stii care e deosebirea ? Noi te putem intelege f bine,omeneste vorbind ,dar nici unul dintre noi nu iti poate zice :"Iertate iti sunt pacatele !"

Ontario 26.10.2010 00:37:25

Stii cati...?
 
Ioana, stii cati sunt/em in aceeasi situatie cu tine? Ma manca limba sa-ti spun ca "Legheon ne este numele", pentru ca sunt/em multi. Dar ma abtin, pentru ca nu vreau pe de o parte sa te incurc mai mult (tu fiind incepatoare) si pe de alta parte nici nu vreau sa fiu ban-at din nou. Mai mult ca sigur tu asteptai un raspuns mult mai scurt si mai simplu. Dumnezeu lucreaza prin oameni, iar daca tu cauti doar (?!) un parinte duhovnic, sfaturi care mai de care in legatura cu aceasta gasesti printr-un simplu search pe forum. Daca ai vrut sa consonezi cu noi in problema ta, iti intelegem frustrarea si neputinta si iti suntem alaturi in durerea ta. Dumnezeu iarta, marturiseste-te! Dar incearca sa ti-l faci si pe preot prietenul tau, nu doar pe noi. Insa nu in sensul de a-l "cumpara", ci de a gasi in el raspunsul la problema ta. Poate ca ai ales o solutie nepotrivita mergand la spovedanie "la coada". Asa se intampla cu majoritatea dintre noi, care avem o viata dezordonata moral si umplem bisericile la refuz in preajma sarbatorilor mari, prin altele SI doar pentru a ne spovedi. Poate o sa ti se para ciudat, dar ORICE preot poate fi un duhovnic bun, cu conditia sa-l gasesti. Uite: mergi intr-un sat, oarecare, mai aproape sau mai departe de locul tau si, surprinzator, o sa gasesti cel putin unul pe potriva asteptarilor tale. Sau: alege o biserica de oras (daca satul nu este una dintre optiunile tale), vorbeste cu preotul de acolo, dar roaga-l sa-si faca timp pentru a te marturisi in alta zi, nu acolo, atunci, daca e aglomerat; hotarati impreuna o zi si o ora (eventual dupa slujba) cand biserica va fi goala... Si vei primi raspunsul la framantarile tale, cu siguranta. In schimb, ma tem ca problema ta, asa cum ne-ai prezentat-o nu tine doar de marturisire. Ai nevoie de cineva care, prin optimismul sau, sa iti alunge starea in care esti. Golul acesta din sufletul tau nu poate fi umplut decat de Mantuitorul Hristos. Roaga-te, pastreaza legatura cu biserica si cauta ca fiii tai (daca ai sau vei avea) sa nu aiba acelasi motiv de intrebare: "Este prea tarziu pentru iertare?"
Tatal tau te-a iertat chiar din clipa in care l-ai alungat, fii convinsa de asta



Cu respect, just_inn33

Adrinskaia 26.10.2010 01:15:34

...te-ar putea ajuta oare cei de la vreun ...ASCOR Cluj, daca nu-ti surade rugaciunea catre Maica Domnului de care am mentionat anterior...

...Nici Lui Dumnezeu nu-i plac cei cu patima betiei, dar bine-ar fi sa putem avea iubirea catre ei si altii pierduti, care sa-i poata ridica ori invata sa se ridice, si parintii trebuie intr-adevar cinstiti si iubiti oricum ar fi ei...

ioana30 26.10.2010 11:09:22

va multumesc mult pt mesaje, cuvintele voastre si sentimentul ca poate ma intelegeti este ca un "balsam" pt sufletul meu.
si sfaturile voastre ma ajuta sa gasesc o directie,sper pt mine sa fie cea buna si sa scap de sentimentele de vinovatie fata de tatal meu!
Va doresc o zi buna si numai bine la toti!!!

Ovidiu Vasile Pop 26.10.2010 11:21:53

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300427)
pt erethorn
stiti cum e? m-am spovedit in vara la o biserica din cluj, era inainte sa se termine Postul Sfintei Maria si a fost destul de multa lume, totul a mers ca pe banda!
dupa ce am iesit de acolo nu am avut impresia ca ma simt mai bine si nici nu am avut impresia ca preotul intelege ce vreau sa-i spun eu sau ca ma poate intelege pe mine.
poate nu a fost momentul si locu potrivit.
nu stiu cand si unde o sa gasesc eu un preot sa simt ca are mai mult de 5minute pt mine unde chiar sa poti sa povestesti in liniste?!

Dute la o manastire,acolo au mai mult timp sa vorbeasca cu tine!...sa te asculte!De fapt de asta ai nevoie,sa te asculte...Doamne Ajuta!

OmuBun 26.10.2010 11:34:42

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300407)
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Faptul ca ai astfel de mustrari de constiinta, e un semn foarte bun. Sfatul meu este sa iei lucrurile ca atare. Asa a vrut Dumnezeu si bine a facut. El, a venit foarte rar la voi, iar cand a venit pentru ultima oara a venit beat. De ce te condamni tu? Imi imaginez ca asta l-a trezit din mahmureala si a regretat profund greselile vietii lui. Poate chiar pentru asta venise: sa va spuna ca ii pare rau de ceva anume, sau ca e bolnav, dar cand ai asa ceva in minte nu-ti faci curaj cu bautura. Tu considera-te absolvita de aceasta vina, nu fiindca el o merita, ci fiindca n-ai banuit ca aceea va fi si ultima clipa in care il mai vedeai in viata.
E adevarat, trebuie sa-i spui duhovnicului si te asigur ca nu e un motiv de rusinare. Este necesara iertarea si nu e deloc prea tarziu. El STIE ca-ti pare rau, dar daca a trait cum a trait, ma tem ca ar trebui sa faci ceva mai mult decat doar sa-l ierti si sa te ierte. El oricum te-a iertat fiindca erai copilul lui. Dar de unde este el, trebuie multa osteneala din partea ta ca sa "depaseasca" starea in care se afla.
Nimic pe lume nu e intamplator, Ioana. Nici macar ca tu ai indraznit sa-l gonesti, iar acum sa te eliberezi spunandu-ne noua. Iata, dar, ca Dumnezeu ii da totusi o sansa prin tine. Fii buna si trimite-i o mana de ajutor! Iar tu la randul tau vei avea partea ta de "bine", cand te vei infatisa "acolo sus"!
Doamne-ajuta!

ioana30 26.10.2010 12:00:07

pt OmuBun.

Va multumesc mult pt aceste cuvinte frumoase.
de cand a murit, am incercat sa aflu tot felul de lucruri despre suflet, rai etc, din pacate cunostintele mele sunt doar la inceput...
fac multa pomana la saraci,ajut un om orb gratis, toate le fac drept "pomana" pt sufletul lui tata! se zice doar ca asa de mai poate ajuta sufletul ,sa se ridice, pana la Judecata de apoi nu?
mormantul i l-am aranjat superb, parastasele le-am facut, ar trebui probabil sa ma rog mai mult pt el, dar nu prea stiu cum?
sper sa fie de folos ceea ce fac....

OmuBun 26.10.2010 12:19:42

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300542)
(...) ar trebui probabil sa ma rog mai mult pt el, dar nu prea stiu cum?...

Deja o faci in felul tau si o faci bine. Parastasele, milostenia, dialogul in sine cu Dumnezeu, sunt ceea ce conteaza. Nu uita sa ai grija si de sufletul tau si a celor de langa tine. Dedica-te cu dragoste, nu cu vinovatie!

IonelS 26.10.2010 12:50:24

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300407)
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Ca sa fi impacata imagineaza-ti ca el acum nu-i cu sfintii si are nevoie de ajutor in rugaciune: rugaciunea ta personala, zilnic, sarindare, pomeni. Fa toate acestea pana il scoti de "acolo" si cand o sa se intample acest lucru o sa primesti si "semn", si iertarea de care ai atata nevoie.

Rodica50 26.10.2010 13:26:49

Exista o vorba- "Sa nu apuna soarele peste mania ta!" - spune mult!

iustin10 26.10.2010 23:55:48

Citat:

În prealabil postat de Ontario (Post 300482)
Tatal tau te-a iertat chiar din clipa in care l-ai alungat, fii convinsa de asta
Cu respect, just_inn33

Mi-au placut mult cuvintele tale.

Citat:

În prealabil postat de Ionel S
Ca sa fi impacata imagineaza-ti ca el acum nu-i cu sfintii si are nevoie de ajutor in rugaciune: rugaciunea ta personala, zilnic, sarindare, pomeni. Fa toate acestea pana il scoti de "acolo" si cand o sa se intample acest lucru o sa primesti si "semn", si iertarea de care ai atata nevoie.

Acesta e raspunsul de care ai de fapt nevoie.Nu conteaza ce ai facut in viata pamanteasca cu tatal tau,daca tu nu il ajuti acum,prin parastase si pomeni.
E cel mai bun lucru care poti sa il faci pentru sufletul lui,si pentru impacarea ta

camivero19 27.10.2010 12:21:59

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300407)
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Stii ce cred ca te-ar ajuta? Sa faci seminarul iertarii de aici http://sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand
Si tati meu a murit si am avut mii de regrete fata de modul in care m-am comportat in ultimele lui clipe de viata. Stii ce m-a ajutat? Sa il iert si eu pe el. Desi te simti tu vinovata, sunt sigura ca ai si tu multe sa ii ierti. Iarta-l, iarta-te si apoi vei simti si iertarea lui, caci sufletul tau va fi gata sa o primeasca.
Doamne ajuta!

costel 27.10.2010 12:52:55

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300407)
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

In momentul in care iti faci rugaciunea, rosteste si cateva cuvinte ca si cand l-ai avea in fata, ca si cand ai sta de vorba cu el. Vei vedea cat folos vei avea.

ioana30 28.10.2010 18:35:15

buna, vreau doar sa va spun ca am fost foarte placut surprinsa sa vad ca inca mai am primit mesaje de la voi, o sa incerc sa iau din toate, ce este mai bun si mai potrivit pt mine.
va multumesc inca o data pt cuvintele voastre frumoase!!! Numai bine!

mihele_m 28.10.2010 19:26:11

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300407)
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...



Bunica mea avea o vorba "dragul maichi omul este mai tare decit piatra in incercari " Asa ca o sa depasesti momentul ,mergi la Duhovnicul tau si spunei si lui ce ai pe suflet si o sa te linistesti .Si tatal tau cu siguranta te-a iertat .

nobodyin 31.10.2010 16:04:06

Taina spovedaniei
 
Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300532)
va multumesc mult pt mesaje, cuvintele voastre si sentimentul ca poate ma intelegeti este ca un "balsam" pt sufletul meu.
si sfaturile voastre ma ajuta sa gasesc o directie,sper pt mine sa fie cea buna si sa scap de sentimentele de vinovatie fata de tatal meu!
Va doresc o zi buna si numai bine la toti!!!

Oricate cuvinte linistitoare vei gasi aici ele vor ramane doar ''balsam'' pentru sufletul tau.Cel care a spus: EU SUNT CALEA ADEVARUL SI VIATA este singurul care te poate vindeca de durerea sentimentului de vinovatie si totodata sa iti gasesti ''directia'',care este CALEA.Pentru a reusii trebuie sa cauti un Indrumar de spovedanie,si dupa ce il studiezi cu atentie fugi la o manastire si cauta-ti un duhovnic la care sa te SPOVEDESTI.

danyel 31.10.2010 16:55:35

Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neștiinței, vestește acum oamenilor ca toți de pretutindeni să se pocăiască, (Fapte 17:30)

Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. . Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea. (I Ioan 1:8-9)

ioana30 31.10.2010 20:32:32

Dupa cum,banuiesc,ca v-ati dat seama pana acum un an,nu m-a preocupat tema-sufletul,sau ce se intampla cu noi dupa moarte?
Inainte, cand auzeam ca a murit un cunoscut spre exemplu spuneam si eu un "Doamne iarta-l" si subiectul era incheiat.
Suferinta mea sau mai bine zis zbuciumul meu a inceput anul trecut dupa ce a murit tata.necunoscand multe lucruru pe acesta tema, ma intreb zilnic unde este el acum???si banuiesc ca o sa ma intreb pana mor si tot n-o sa stiu raspunsul...

de aceea am spus-o de mai multe ori ca forumul acesta este pt mine un ajutor, am citit deja aici foarte multe lucruri interesante si am aflat multe lucruri noi, pt carre sunt foarte recunoscatoare.
probabil ca,dupa ce voi citi Biblia voi stii si eu mai multe!
Numai bine!

Mihaita 02.11.2010 20:41:25

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300407)
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Roaga-te pentru sufletul Lui, pomenestel in Acatiste.
Si roaga-te Maicii Domnului si Sfintilor pentru mantuirea sufletului Lui.
Dragostea este totul ! Am spus intr-un post anterior ! Oricata credinta ai avea fara dragoste nu inseamna nimic !
Iar dragostea este in sufletul tau ! Tatal tau este mandru de tine ! Si zilnic se roaga pentru tine ! Si mereu este alaturi de tine, chiar daca nu il vezi !
Fi linistita, oricum e foarte bine sa te confesezi unui Duhovnic.
O sa iti ofere o tarie in plus !
Doamne Ajuta !

PS : Am uitat ceva !
NOI NU MURIM !
Ne ducem la odihna plina de bucurie vesnica !

Scotsman 02.11.2010 22:59:40

Iertarea,dragostea si intelepciunea Celui de Sus
 
Recunosc spasit ca si eu mi-am pus si eu de multe ori acesta intrebare,,Este oare prea tarziu pentru iertare?".Cat putem oare sa perseveram in mod diabolic in caderea si pacatul nostru?Voi avea oare si eu sansa in extremis a talharului pe cruce? Oare ma va ierta pentru toate caderile mele teribile si ratacirile fara de sfarsit?Cum voi sta oare in fata Lui?Nu cumva este prea tarziu pentru mine,poate ca balanta pacatelor mele deja atarna in mod implacabil spre abisul intunecat.Am citit recent o opinie pe acesta tema care mi s-a parut foarte interesanta.

Daca ne uitam in The Holy Bible,in Geneza,atunci vom observa ca Cel de Sus a creat lumea intr-un termen fix de zile,nimic nu a fost haotic sau la voia intimplarii.O ordine perfecta precum Creatorul ei.De multe ori,cand analizam aceste aspecte,cu greu reusim sa acceptam modul cum Cel de Sus a creat lumea.La nivelul nostru pur uman si folosind filtrul perceptiei noastre educate dar profund limitate,constatam ca ne este imposibil sa intelegem.Pur si implu pare ceva,raportat la imensitatea creatiei,de domeniul basmelor.Siguri pe noi,privind cu compatimire la cei care timid incearca sa vada cu ochi sinceri de copii acesta scena,spunem cu o aroganta usor hazlie:,,Trebuie sa mai existe un sens.Sa vedem ce spune si stiinta,sunt mai multe interpretari,pina la urma vorbim de perioade de timp uriase,acele zile sunt o metafora,sa fim rezonabili".

Concluzii corecte pina la un punct,adica pina unde ne duce pe noi mintea.Limita respectiva este limita noastra de intelegere,nu adevarul in sine si acesta concluzie ar trebui sa o rememoram mai des.Insa o intrebare ne tot framinta:,,Cum a facut efectiv Cel de Sus?Ce metoda a folosit?Cum adica ,,La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul"? Poate ca ne vom agata de acest neajuns al mintii noastre pina la final dar este foarte interesant nu numai cum a facut Cel de Sus lumea ci si cum s-a comportat pe parcursul acestei creatii fara precedent.

Ei bine, Cel de Sus observa mai intai fiecare etapa in parte si trage o concluzie cu valoare de confirmare a perfectiunii ,,Și a văzut Dumnezeu că este bine."Adica Cel de Sus trebuia sa vada ce face,nu stia ca tot ce face este bine?Bineinteles ca stia dar cumva se comporta ca un sculptor care framinta in maini lutul din care se va naste creatia.Stie ca este bun,stie ca va iesi bine,dar se mai uita cu ochiul celui care stie tainele nasterii perfectiunii metodei.La final urmeaza privirea de ansamblu:,,Și a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte".Imaginati-va un moment static sau de miscare al lumii,cand Cel de Sus se uita la ea,Creatorul isi priveste creatia.Privirea lui Dumnezeu asupra creatiei sale.Va puteti imagina asa ceva?Eu nu am reusit niciodata,grandoarea si maretia momentului m-au redus la stadiul de fir de praf.

Un element interesant ne este furnizat in Geneza 2:3>,,Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială".
Asadar totul era pus in aceea ordine perfecta de inceput,totul statea sau se misca asa cum le pusese Cel de Sus,in ordine,iar cand spun acest cuvant referitor la Cel de Sus inseamna perfectiune.In Geneza avem primul moment de perfectiune a lumii create,totul era pus in ordinea Lui.

Cu toatea acestea reactia Celui de Sus ne da de gandit.Noi,cei din prezent,antrenati sa ne declamam cat mai des,mai ales in public,reusitele noastre, raminem perplecsi.Am auzit pareri de tipul,,Frate,eu daca cream lumea s-ar fi zguduit cerul de bucurie!Cine mai putea asa ceva?".Deh,vechia noastra aroganta si fanfaronada dar cu radacina strict umana.Asa am fi reactionat noi.Cel de Sus cum reactionat insa?A privit,a facut,a observat,a pus in ordine si a sfintit.Un echilibru al comportamentului divin de neinteles pentru noi.Nimic strident,nici o manifestare megalomana precum la vechii zei pagini.Daca aici deja vom avea reale dificultati de intelegere este scuzabil din prisma la ce va urma.

Uitati-va va rog in Cartea Profetului Sofonie(Tefania).Pentru o prezentare pe scurt voi apela la Sfanta Scriptura,versiunea Anania.

,,Scrierea este alcătuită din trei părți: Ziua Domnului; amenințări asupra neamurilor păgâne; mustrări, dar și făgăduințe asupra regatului Iuda.

Ziua Domnului va fi, în fapt, ziua mâniei Domnului, temă care în Evul Mediu îi va furniza imnografiei creștine apusene celebra Dies irae, parte a misei catolice, copios exploatată de numeroși compozitori. Profetul o înfățișează în culori sumbre, ca pe o revărsare a urgiei divine asupra unor cugete înnebunite de spaimă. E perioada purificării generale, un proces care implică arderi, decantări, nimicire și salvare.

Ea însă nu va veni înainte ca Domnul să-Și fi istovit mustrările,avertismentele, amenințările. Aceasta, nu de dragul de a înspăimânta, ci spre a le oferi păcătoșilor șansa de a se îndrepta înainte de dezastru și, pe de altă parte, spre a-i face pe nelegiuiți să priceapă că în ziua judecății finale nu vor avea nici o scuză; este ceea ce Însuși Iisus va rosti asupra acestui soi de oameni: „De n-aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n-ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor“ (In 15, 22).

Se cădea așadar ca fiii lui Iuda – și îndeosebi locuitorii Ierusalimului – să nu fie cruțați de asprimea mustrărilor lui Dumnezeu, începând cu demnitarii și cârmuitorii spirituali; principii sunt lei înfometați, judecătorii sunt lupi răpitori, profeții sunt niște simpli „cărători de vânt“, preoții au ajuns profanatori. Decadența și nepocăința vor stârni mânia Domnului și vor grăbi sfârșitul, dar îndurarea divină și, mai mult, iubirea lui Dumnezeu față de om vor face ca minoritatea celor drepți, celebra „rămășiță a lui Israel“ să constituie nucleul regenerării universale".

Daca o citim cu atentie vom observa o imagine terifianta:

,,Voi nimici tatul de pe fața pământului", zice Domnul." ,,Voi nimici oamenii și dobitoacele, păsările cerului și peștii mării! Voi face să se poticnească nelegiuiții și voi pierde pe oameni de pe fața pământului", zice Domnul",,Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare și de jale, zi de pustiire și de nimicire, zi de întuneric și de beznă, zi de nori și de negură"

Pina aici celebrii sustintori ai tezei ,,Dumnezeu cel rau al vechiului Testament"probabil ca isi vor freca mainile cu satisfactie.,,Vedeti?V-am spus noi!Este un Dumnezeu rau,violent,razbunator".In acest punct le recomnad sa citeasca iar introducerea Anania dar mai ales sa se uite cu atentie in continuare.

Cum se comporta Cel de Sus cu cei care se intorc la EL,poate plini de pacate,cazuti din Credinta in trecut,plini de fapte de care s-ar rusina?Sa vedem>,,Și voi lăsa în mijlocul tău un neam smerit și sărac, care va nădăjdui întru numele Domnului."Asadar cel doua calitati primordiale apar iar:sarac si smerit,cu suflet plin de iubire fata de Cel de Sus si fara legaturi cu posesiile materiale ale lumii acesteia.

,,Ci ei vor putea să mănânce și să se odihnească, fără să se teamă de cineva".Da,vor putea face asta avandu-L pe Cel de Sus drept scut(Tefania inseamna Scutul Domnului sau Domnul ocroteste) si cand il ai pe EL drept scut langa tine poti intelege ce a spus psalmistul cand a scris ,,Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. "

Ei bine,aici vroiam sa ajung,cand acesta ramasita,poate plina de pacatosi,de cazuti,de nevrednici de mila Lui,revin la EL,smeriti si cautand sprijinul Lui,oare ce face Cel de Sus? Este incredibil:

,,Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte de tine și în dragostea Lui va tresălta și va cânta de bucurie pentru tine."(Sofonie 3:17)

Dumnezeu tresalta si canta de bucurie.Va puteti imagina asa ceva,o asemenea dragoste?Daca EL este totul,cum ar fi ca acest tot sa-si cante dragostea Lui pentru noi si bucuria a ne vedeam intorsi precum pe fii risipitori?Un cantec cosmic,o simfonie divina,un cor al ingerilor,oare cum ar suna cantecul lui Dumnezeu din dragostea Lui pntru noi?Eu cred ca tot universul s-ar opri inmarmurit in loc.

Asadar nu a cantat de bucurie cand a creat lumea dar canta si tresalta cand o mina de oameni pacatosi,nevrednici dar smeriti revin la EL.Tot universul nu a valorat cat cainta si intoarcerea acelor oameni.

Da, eu cred ca exista mereu iertare daca ne intoarcem la EL si as cita la final cuvintele psalmistului:

,,Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește
Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește."

Daca postul meu amator a suparat pe cineva,il rog sa ma ierte asa cum si Cel de Sus ne iarta pe noi toti.

ioana30 03.11.2010 13:49:28

"Roaga-te pentru sufletul Lui, pomenestel in Acatiste.
Si roaga-te Maicii Domnului si Sfintilor pentru mantuirea sufletului Lui.
Dragostea este totul ! Am spus intr-un post anterior ! Oricata credinta ai avea fara dragoste nu inseamna nimic !
Iar dragostea este in sufletul tau ! Tatal tau este mandru de tine ! Si zilnic se roaga pentru tine ! Si mereu este alaturi de tine, chiar daca nu il vezi !
Fi linistita, oricum e foarte bine sa te confesezi unui Duhovnic.
O sa iti ofere o tarie in plus !
Doamne Ajuta !

PS : Am uitat ceva !
NOI NU MURIM !
Ne ducem la odihna plina de bucurie vesnica ! "
__________________
Multumesc mult Mihaita, asa de frumos ai scris!! multumesc mult si numai bine!

Adriana Cluj 04.11.2010 09:13:18

Asa fa
 
Citat:

În prealabil postat de Rodica50 (Post 300409)
Un duhovnic te poate ajuta- marturiseste-te! Fa ce poti pentru el - pomeniri, rugaciuni.

Rodica zice bine ce zice.

unpaharcuapa 04.11.2010 20:16:13

Ai primit multe mesaje si incurajari si asta-i tare bine pt sufletu tau.Doamne Ajuta!Cand vorbesti cu el ,cu tatal tau roaga-l cu lacrimi si cu speranta ca te aude si ai sa vezi ca te aude....nu are cum un parinte sa nu-si auda puiul chiar daca el a plecat....Bunul Dumnezeu iti este alaturi si stie ca iti pare rau dar asa e in viata....omul din greseli invata....

iustin10 06.11.2010 17:45:33

ioana
Nu ai precizat daca i-ai facut parastasele care se fac.
Acesta e cel mai bun lucru care il poti face pentru usurarea sa,acolo unde este el.Daca nu ii faci aceste parastase,nici el nici tu nu veti fi linistiti si impacati.E singura cale prin care poti castiga mila lui Dumnezeu fata de el,in afara de aceasta cainta tarzie,care si ea este placuta lui Dumnezeu

ioana30 07.11.2010 10:11:46

pt iustin10

am facut parastasul la 6 saptamani dupa inmormantare. cel de un an de zile trebuia sa-l fi facut anul acesta in octombrie dar eu nu vin decat in februarie acasa si l-am amanat, vor fi practic 5 luni intarziere. este o problema ca nu l-am putut face la timp?

iustin10 07.11.2010 13:48:48

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 303317)
pt iustin10

am facut parastasul la 6 saptamani dupa inmormantare. cel de un an de zile trebuia sa-l fi facut anul acesta in octombrie dar eu nu vin decat in februarie acasa si l-am amanat, vor fi practic 5 luni intarziere. este o problema ca nu l-am putut face la timp?

Nu stiu,ca timpul in cer nu curge la fel ca si pe pamant. 5 minute in iad fac cat 1000 de ani pe pamant. Ideea insa este ca bine ca vrei sa le faci,si nu ai omis acest lucru. Aceseta sunt fapte concrete de milostenie fata de cel disparut,care iti pot linisti si tie sufletul

Rodica50 07.11.2010 14:10:01

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 303317)
pt iustin10

am facut parastasul la 6 saptamani dupa inmormantare. cel de un an de zile trebuia sa-l fi facut anul acesta in octombrie dar eu nu vin decat in februarie acasa si l-am amanat, vor fi practic 5 luni intarziere. este o problema ca nu l-am putut face la timp?

Incearca, acolo unde te afli, sa faci o slujba de pomenire minima- la biserica, cu vin, coliva, colac ,pachetele, un pahar de vin sau suc si ceva gustari.Apoi, fa ce trebuie, cand ajungi acasa.

antoniap 08.11.2010 08:53:24

Citat:

În prealabil postat de ioana30 (Post 300407)
am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Nelinistea ta s-ar putea sa fie un semn al nelinistii lui. Fa parastase, roaga-te pentru el si pacea iti va reveni. Caci prin rugaciunile preotilor si prin ale tale sufletul lui isi va afla izbavirea. Poate ca a plecat cu un bagaj mai mare de pacate nespovedite sau pentru care nu a apucat sa faca un canon. De aceea, rugaciuni si pomelnice pentru adormiti la biserici dar si la manastiri, caci acolo se slujeste Sfanta Liturghie zilnic. Doamne ajuta.


Ora este GMT +3. Ora este acum 16:54:54.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.