Necazuri si daruri
 

Intotdeauna ma intreb de ce altii au o viata cat de cat frumoasa si fericita si
altii aproape numai necazuri
de ce alti primesc multe daruri precum:frumusetea,darul de a canta,a desena.a
picta si multe daruri
de ce altii sunt frumosi si altii mai urati c acum s afim seriosi sunt si oameni
urati si frumosi.
Mi se pare nedrept ca altul sa aiba tiate acestea si altii deloc
unde este dreptatea
poate o sa spuneti ca vb aiurea si eu mai stiu ce dar chiar nu ma intereseaza
cine vrea sa spuna ceva bine cine nu e ok
doamne ajuta

-cred ca ar trebui sa stai mai mult de "vorba" cu tine.Drumul vietii e plin de obstacole,trebuie le treci...Apoi,unii sant mai puternici,altii mai putin...asa ne-a lasat Dumnezeu.

Ionut, intotdeauna sa cautam sa apreciem ceea ce are aproapele nostru, sa-l urmam in cele bune ale lui si sa incercam sa descoperim darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu si noua.Sunt multe- ori nu ai fost ajutat sa le descoperi, ori nu ai bagat de seama ca ai un anume talent. Fiecare om are"talantii lui", dar depinde cum ii inmulteste.In frumusetea fizica este doar darul lui Dumnezeu, cum dealtfel si tot ce dobandim in devenirea noastra- aici este implicat si efortul nostru, dorinta noastra de a fi mai bogati astazi decat ieri, maine decat astazi- spiritual. Eu gasesc ca aceasta este adevarata frumusete- cea a sufletului. Sufletul este ca o floare- este frumoasa, aduce si roade bune- doar daca o ingrijim.Sadeste in sufletul tau bunatatea, rabdarea, intelepciunea,curatenia. Incearca sa dovedesti sarguinta in cele bune si vei vedea cate daruri ti se vor adauga. Fii pentru semenii tai- de asta am venit pe lume, sa crestem duhovniceste, sa ne iubim aproapele ca pe sinele nostru.Oamenii sunt atat de frumosi cand sunt buni!Descopera-te si vei fi uimit !

Darurile le da Dumnezeu cui vrea si cat vrea. Trebuie sa accepti asta in viata.
Gandurile noastre sunt diferite de cele ale lui Dumnezeu, ca de la cer la pamant, dreptatea noastra e una si alta e dreptatea lui Dumnezeu.

Si eu credeam candva asa... Dar apoi am aflat ca de fapt toti au o viata frumoasa, toti sunt frumosi, toti au exact ceea ce le trebuie. Unora ne lipseste, totusi, un lucru - nu stim sa ne bucaram! Avem multe motive sa ne bucuram dar le vedem intotdeauna numai pe cele care ne intristeaza.....
Doamne ajuta.

Ar trebui sa fim fericiti pentru necazurile ce ni se dau. Este dovada ca Dumnezeu nu a uitat de noi, ci incearca sa ne vindece dandu-ne medicamentul potrivit, chiar si amar fiind acesta. El isi ia mana de pe cel ce persista in greseala, pana ce isi da seama singur de acest lucru si se va intoarce catre El. Traieste Iadul, pe care singur l-a acceptat prin greselile facute. Odata intorcandu-se prin pocainta, orice necaz nu te mai poate darama, pentru ca nu mai esti singur, pentru ca El este cu tine, pentru ca El este puterea ta.
De ce altii primesc daruri :
1.ca si rasplata pentru trecerea peste perioada de curatire, de incercare; sau
2.pentru ca lui Dumnezeu ii este mila de noi toti, oricat de pacatosi am fii, oricat am persista in pacat. De ce ar mai incerca sa ne indrepte prin suferinte, de ce sa ne mai chinuie, daca oricum stie ca nu vom avea vointa de indreptare. Ne lasa pur si simplu macar sa ne bucuram de aceasta viata, daca la cea viitoare nu avem sansa…In acest caz ar trebui sa plangem.

Pai raspunsul e foarte clar in pilda bogatului si a saracului Lazar
Unuia i-au fost date bucuriile trecatoare ale acestei lumi,altuia bucuriile vesnice ale raiului?
Care dintre ei a fost nedreptatit?
Caci tu se pare ca invidiezi pe cine nu trebuie,adica pe bogat....

Nu putem judeca masura dupa care Dumnezeu ne-a daruit, dar credinta , rabdarea si nadejdea trebuie sa faca parte din viata noastra.

Sa inteleg ca te vezi lipsit de daruri ? Sau poate nu.
Oricum, nu exista om care sa nu aiba daruri, doar ca uneori este greu a ne da seama ce dar avem noi.

Cunoastem pilda talantilor (talentelor). Unul a primit mai mult, iar altul mai putin.
Minunat este ca celui cu mult, mult i se va cere, iar celui cu putin, putin i se va cere.

Dreptatea este la Dumnezeu, iar nu la om.
Omul priveste ca om, iar Dumnezeu priveste ca Atotintelept si Atoatestiutor.

Este o vreme pentru toate.
"Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura".

Nu dă bunului Dumnezeu omului niciodată, măcar cât poate duce - mereu îi dă mai puţin. Însă pentru necazuri, noi oamenii, să zicem asemenea dreptului Iov: Domnezeu a dat, Dumnezeu a luat! Fie numele Lui binecuvântat!

,,Suferinta-i un dar de la Dumnezeu.Te-am umilit popor roman,ca sa te pot inalta''

Dumnezeu ne iubeste pe toti!
 

Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce.bun
tu ai spus ca unii sunt frumosi canta deseneaza ,altii au talent in alte domenii ,ca matematica fizica,etc
Fiecare om este frumos in felul lui ,dar ceea ce eclpseaza pe toate este frumusetea sufleteasca ,ce nu are egal.
Bucura-te de ceea ce ti-a oferit Dumnezeu ,si multumeste-i neincetat pentru aceasta.
e legea copensatiei pana la urma
Dumezeu ne iubeste pe toti indiferent de ceea ce suntem,cum suntem.

Pacat ca omul a ajuns sa fie judecator si sa uite ca trebuie sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru ce are. Cand omul va ajunge sa-I multumeasca pentru ce are, chiar si numai viata, de nu are altceva, multe i se vor adauga lui. Pana atunci, devine pe zi ce trece mai sarac, daca ramane doar la judecata.

Fa un "inventar" la tot ce ai, sanatate, familie, mancare, acoperis asupra capului in timpul noptii etc. si multumeste Domnului apoi incearca sa-ti vezi viata fara tot ce ai in prezent si vei vedea cat de castigat si plin de daruri esti.

Talentul la desen, la cantat, dans, frumusetea sau altele nu ne ravnesti oare spre a te mandri cu ele? Daca nu, si, le doresti pentru a iti crea un univers personal unde te poti elibera prin creatie sunt sigura ca ti-l poti construi in orice activitate. Doar nu uita sa-l incluzi si pe Dumnezeu in el.

Dumnezeu sa fie cu tine!

P.S. uneori talentul, ca si frumusetea se mai si cultiva. In orice pui pasiune vei deveni talentat...poti fi doctor, inginer, arhitect, croitor, olar. Daca te ajuta cu ceva, eu mai am putin si termin facultatea de drept insa mi-am gasit o pasiune in croitorie si design. Mult succes.

Omul e ca un inel de diamant prins intr-o montura de tabla. Dar omul
ce face? Da cu noroi pe diamant si slefuieste tabla de-i sar capacele!
In loc sa slefuiasca diamantul si sa ingrijasca si tabla sa nu rugineasca.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Adevaratele necazuri se nasc nu din lipsa darurilor, ci atunci cand ne dorim darurile aproapelui. Atunci cand nu vrem sa inmultim putinele noastre daruri, ci sa ne imbogatim cu daruri straine noua. De parca Dumnezeu a gresit atunci cand ne-a insarcinat fiecaruia din talantii Sai...

Intrebarea este pertinenta.

Majoritatea din cei care nu au sansa la o educatie corespunzatoare (inclusiv caldura afectiva materna/paterna) si conditii decente de trai, nici nu pot pasi pe calea virtutii - sunt usor ademeniti de miasmele lumii acesteia si cad in felurite pacate.

Sunt cei care pleaca in viata fara sansa / intr-un mediu contaminat, inca de la linia de start.

Oricat ne-am stradui sa intelegem ratiunea Lui Dumnezeu pentru aceste cazuri - care nu sunt putine - nu o putem identifica.

Impingerea pe calea pacatului - prin foame, lipsa educatiei, anturaje promiscue din frageda pruncie - scapa oricarei forme de rationament etic/in spiritul dreptatii.