l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie
 

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

Citeste cu mare atentie Cartea Iov, din Vechiul Testament, cautand si interpretarile Sfintilor Parinti la aceasta.

Iti mai recomand si cuvantul Parintelui Porfirie: Boala ca iubire a lui Hristos !

Imi vin in minte cuvintele unui profesor: "Daca nu'L mai iubesti pe Dumnezeu, sa stii ca nu L'ai iubit niciodata."
Cauta ajutor la un preot duhovnicesc.

Tu n-ai știut că boala este singurul lucru de folos? Boala nu vine de la păcate ci de la Dumnezeu, de la păcate vine grăsimea și puterea... trufiei, „fericita” nedesăvârșire... cafiaua.

Uite eu sunt perfect sănătos și fărădegriji... și pe mine așa mă iubește și mă încearcă Dumnezeu, căci e cel mai greu ca să rabzi sănătatea perfectă, e de nesuportat, căci nu are în ea nici cea mai mică și umilă dorință de rugăciune și pocăință în răbdare. Iar dacă n-ai ce răbda în ascultare înseamnă că ești pierdut în spațiu, în com-pot, în vris.

Nimic fara Dumnezeu!
 

Stiu ca este greu, este greu sa accepti si sfaturi de la oameni care poate nu au trecut prin ce treci.Nu dispera, ai nadejde, toate sunt spre indreptare. Cauta un duhovnic, dar cauta si un medic bun ca sa te ajute. Roaga-te, dar nu-ti pierde nadejdea, te rog! Fa tot ce depinde de tine, dar in Dumnezeu trebuie sa ai incredere. Vor veni si zile bune, cauta pacea launtrica,spovedeste-te, participa la Sfantul Maslu, citeste acatiste, daca poti, participa la Sfanta Liturghie, la alte Sfinte Slujbe,tine aproape de familie- iti poate fi de mare ajutor. Fii increzatoare in viata! Ridica-te si mergi, fii invingatoare!

Stiu! La sfaturi toti suntem tari! Daca am sti cu adevarat cati de pe acest forum se confrunta cu astfel de situatii, am plange pana ramanem fara lacrimi. Pentru cei in cauza, Dumnezeu pare ca s-a intors cu spatele, cand de fapt El ii poarta pe brate. Obisnuim insa sa fim orbi si surzi si prosti in toate zilele vietii noastre!!!

Fruntea sus, draga mea! Mai ai multe inca de facut pe aceasta lume!!

Dar Omule Bun, oare ce ne-a adus aproape de Dumnezeu? Ne-am nascut sfinti?Imi place ce ai scris- Dumnezeu ne poarta in brate- PE TOTI!

El face ceva cu tine iti incearca credinta ,dar tu daca te indoiesti de Bunatatea lui.!!!!!! Nu este cale de mijloc la-m iubit dar acum nu-l mai iubesc, Pai Dumnezeu incearca sa-si adune oile ratacite in permanenta ,dar nu te mai indoi de dragostea lui pentru noi pacatosi . Trebuie sa-i multumesti si pentru cele bune si pentru cele rele .

Nu știu dacă e mânie sau e pismă... dar orice-ar fi, să știi că te-ai supărat degeaba... absolut gratis, adică de pomană.

"Aproape"? Ma intreb care e parerea Lui? De la noi si pana la El... o fuga de cal pana moare!... :2:

Dumnezeu poate locui in noi, daca o vrem cu adevarat, daca suntem pregatiti sa Il primim,sa Il pastram in "casa noastra".Ne cere mult?

Citeste totul despre Iov. Paragraful din biblie va fi insuficient. Bine este sa citesti interpretarile teologice ale "episodului". Poate asa o sa intelegi mai bine de ce Dumnezeu a permis atata suferinta la tine.
Insa sa sti ca cei certati sunt cei rugati sa intre in Rai . Unii au o cruce mai mare, altii mai mica.., functie si de cat pot duce.
Spune numele tau sa ne putem ruga pt tine !

In general stim cu totii cam ce ne cere... Pe-aici marea majoritate au inteles sa-I deschida usa, si sa-L inghesuie intr-un colt. E adevarat ca ESTE acolo, dar cat de comod sta, e greu de realizat. In general oferim confort sporit grijilor cotidiene, slabiciunilor si multe altele care ne ocupa mai tot timpul. Ne-am facut un obicei sa vorbim de Dumnezeu cand nu se cade si nici nu realizam ca-L tinem sechestrat intr-o incapere mizera si urat mirositoare!... De obicei ne preocupa incaperile celorlalti, nu "bordeiul" nostru!

Am auzit de curand o povestioara despre un monah care avea de multa vreme o durere la un picior cumplita. Si muncea si se ruga si durerea nu mai trecea. La un moment dat, dupa ani de suferinta s-a suparat si i-a spus Domnului ca el nu mai poate, nu doarme de atata amar de vreme din cauza durerii, treburile le face incet si cu multa osteneala din cauza piciorului... etc etc. Atunci Dumnezeu l-a facut brusc sanatos. Ei, vazandu-se sanatos a spus: " hai sa ma odihnesc mai mult ca nu am dormit atata vreme!" Apoi, dupa masa iar si-a spus ca e cazul sa se mai odihneasca oleaca etc etc.... pana la un moment dat cand a realizat ca tocmai durerea era cea care il tinea in legatura cu Dumnezeu, cea care ii facilita rugaciunea... asa ca i-a cerut-o inapoi la Doamne.

Un alt lucru de care m-am convins e ca Dumnezeu nu se amageste. Ca daca ne face hatarul si ne indeplineste cereri in urma promisiunilor noastre de indreptare nu e pentru ca ne-ar crede pe cuvant ci pentru ca suntem noi incapatanati si orbi si mai atoatestiitori ca EL. El ne-ar da cele de folos spre mantuire dar daca nu le vrem uneori ne implineste dorinta.
Stiti ce fac eu cand ma supar tare tare pe Doamne si mi se pare nedrept? Ii spun,"Doamne, eu te iert, dar iarta-ma si Tu!" Acum, na, o fi prea indrazneata treaba, nu stiu... m-am gandit si eu ca suferintele sunt urmarea pacatelor mele... dar eu, nefiind constienta de ce am facut mi se pare de multe ori nedrept ce sufar si atunci am nevoie sa Il iert pe Cel ce ma face sa sufar.

E foarte adevarat ce spui, ne trebuie cate o atentionare de la cate un prieten.Pe de alta parte, pe cat de serioasa este postarea ta, prin stil m-ai facut sa rad- dar nu din rautate, ci pentru purul adevar. Da, uitam de noi si ne preocupa intotdeauna cel de langa noi, care mereu nu poate intra in competitie cu noi pentru ca ne credem cei mai buni, cei mai indreptatiti, cei mai nedreptatiti... E greu, intradevar, dar cu un prieten ca Dumnezeu, nimic nu e imposibil.Iar Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui.Mi-a placut ce spunea Parintele Teofil despre prietenie, despre cei care locuiesc Raiul- ca sunt intr-o permanenta stare de prietenie.

Saracu' Doamne-Doamne!... Ce s-ar face El oare fara iertarea ta? Probabil nu-si mai poate tine toate slubele si oranduielile ceresti!...
Uneori descopar niste glume care ma dezarmeaza prin naivitatea lor. E bine totusi ca sunt atat de nevinovate incat merita iertate. De Doamne-Doamne, vreau pentru ca sa spun!...:3:

Prietenia cere sacrificiu. Noua ni se zbarleste parul daca cineva indrazneste sa nu fie de acord cu punctul nostru de vedere.
Noi stim sa ne asezam in genunchi si sa spunem intr-una "Da-mi, Doamne!", dar pentru o multumire , facem o cruce la repezeala sau poate nici pe aceea, ca doar Dumnezeu nu are nevoie de multumirile noastre.
Spunea Cami mai devreme despre suferinta care ne tine in legatura stransa cu Dumnezeu, dar cati dintre noi accepta suferinta ca pe o necesitate ca sa ne aduca permanent aminte ca suntem slabi si stam prost cu memoria!? Orice "bashina" pe care o trage copilul nostru, o studiem profund si spunem: "Doamne, nu cumva pute cam ciudat? Da-i, Doamne viata lunga si imbelshugata, copilului meu, sa nu sufere cum am suferit eu!"... etc... etc... Despre imbelshugare versus mantuire nu ne mai gandim ca nu face parte din... lista de prioritati!...

Rabdare pana la capat! Cine va rabda, se va mantui!

Este bine sa ne dam seama ca daca noi personal nu trecem prin anumite lucruri in viata noastra de aici, ca oameni ce suntem , nu putem intelege tot ceea ce simt cei care au trecut si trec prin necazuri si suferinte, chiar si bucurii deosebite! Doar Dumnezeu le stie si le aseaza pe toate dupa puterile noastre, de sunt suferinte (=incercari) sau bucurii. El ne cunoaste puterile de a ne duce crucea personala si nu ne va da o povara pe care sa n-o putem purta cu demnitate si credinta neclintita o data ce L-am aflat si Il iubim. Cred ca cei in suferinta trebuie incurajati cu dragoste, sa nu dispere, caci disperarea este cumplita si pierzatoare de suflete. Sa ne rugam pentru ei!

Hm! Imi amintesc de rugaciunea celor din "berbec" (adica a subsemnatului)
"Doamne, da-mi, te rog puterea sa pot rabda, dar daca se poate... fa-o chiar acum!!!" :23:

[quote=IonelS;301319]Citeste totul despre Iov. Paragraful din biblie va fi insuficient. Bine este sa citesti interpretarile teologice ale "episodului". Poate asa o sa intelegi mai bine de ce Dumnezeu a permis atata suferinta la tine.
Insa sa sti ca cei certati sunt cei rugati sa intre in Rai . Unii au o cruce mai mare, altii mai mica.., functie si de cat pot duce.
Spune numele tau sa ne putem ruga pt tine ![/quot
scriu in privat

[quote=ingerul_pazitor;301333]Cred ca am zarit numele tau, dar te-ai razgandit. Te voi pomeni si eu!

Draga mea,
 

Oare suntem noi in masura sa Il judecam pe Dumnezeu? Stiu ca e grea boala, suferinta e cumplita dar iubirea lui Dumnezeu e mare, foarte mare!
De multe ori simteam ca nu mai pot si ma razvrateam inaintea lui Dumnezeu si Il intrebam ce vrea de la mine, si ziceam ca nu ma mai rog etc. si mi-am dat seama ca problema era la mine, nu la Dumnezeu!
Recunoasterea greselilor noastre trebuie sa fie sincera, dorinta de indreptare la fel si dragostea fata de Dumnezeu nelimitata!
Dumnezeu asteapta iubirea noastra si lasarea in voia Lui, caci stie Dumnezeu tot ce avem nevoie!

Sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu este cu noi si nu ne paraseste pentru ca suntem toti fiii Lui.Pe toate le ingaduie spre binele nostru, chiar si suferintele cele mai mari.De aceea trebuie sa avem credinta nestramutata in purtarea Lui de grija in orice moment al vietii .Bunul Dumnezeu si Maicuta Sfanta sa-ti ajute sa depasesti aceasta stare de nemultumire!Doamne ajuta!

Eu spun asa: pune o memorie externa la calculator si apuca-te de scris acel roman...care zici ca l-ai putea scrie... Cand ai timp,citeste , Vietile Sfintilor si din cand in cand...ceea ce ai scris...!Doamne Ajuta !

Poate ai auzit de acea parasire de Dumnezeu,in care nu mai ai credinta,esti in deznadejde,esti ca in poeziile lui Bacovia,esti in suferinta.Dar ,cum au zis si ,,colegii'',noi daca nu suntem stimulatii cu ceva nu facem nimic doar asteptam,noi nu-L cautam pe Dumnezeu,asteptam doar harul fara nici un efort ca si*asa e de gratis trebuie doar sa-l primim,atat.Acum mi-aduc aminte de o pilda simpla dar profunda:un om era inchis odata intr-un turn,si era izolat acolo,deodata vede un om trecand pe acolo,striga dupa ajutor dar nu este ajutat si arunca cu o moneda jos,omul de jos o vede o i-a si pleaca.Bun ,acum a doua zi mai trece un o om dar acum cel din turn nu mai arunca cu monede ci arunca cu o piatra,atunci cel de jos se uita in sus sa vada cine l-a lovit.Asa si noi cand avem binecuvantari uitam sa privim in Sus,dar cand ne lovesc necazuri ,tinem privirea tot la Cer dupa izbavire.Domnul sa-ti dea rabdare sa poti duce crucea ce ti-a fost randuita,si sa sti ca nu e mai grea decat ai putea s-o duci.

asa cum zici omule bun. si asa cum zice si Blaga in niste versuri:
"vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat/
sa nu se simta Dumnezeu/
in mine/
un rob in temnita - incatusat."

Draga inger pazitor, poate nu stii ca Dumnezeu pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca ca sa ne vedem starea sufleteasca si credinta si rabdarea. Si cum pe toti ne iubeste, pe toti ne incearca.
De ce crezi ca ingaduie suferinta? Pt. ca altfel nu L-am cauta cu adevarat in noi, pt. ca altfel nu ne-am da seama ca pacatul ne desparte de El si ca de fapt despartirea asta e cea care ne doare.
Ne vrea pentru El, dar ne vrea curati launtric de toate relele pe care le-am lasat sa se salasluiasca in noi. Insa fara suferinta (ori intr-un fel sau altul) nu se curateste nimeni sufleteste, asa cum aurul ramane murdar si plin de zgura daca nu e lamurit in foc.
Taina suferintei nu se poate intelege si epuiza nici intr-o viata, d-apoi in cateva postari pe forum.
Vezi ca suferinta si boala au multe subtilitati din care ai de invatat ceva: pt. durerile fizice iei medicamente dar de fapt boala e in adancul tau, in relatia sufletului tau cu Dumnezeu.Doar prin Hristos ne vine tamaduirea. De fapt tamaduirea trupeasca e o consecinta a vindecarii relatiei tale cu El.

Citeste daca poti vietile sfintilor sau marturii din temnitele comuniste, sa vezi acolo rabdare in suferinte! Si ce suferinte!!!! O sa intelegi mai bine ce ti se intampla.
Mie mi-au iesit toti gargaunii din cap (aproape :)) dupa ce am citit Coborarea in iad-fenomenul Pitesti a lui Nicolae Popa si altele de genul asta.
E cineva pe aici pe forum care are o semnatura foarte sugestiva: „ma plangeam ca n-am bani de sandale, pana cand am intalnit un om fara picioare”.

si vezi ca mai e un paradox: a fugi de suferinta prin care te poti purifica sufleteste echivaleaza cu a pierde virtutile pe care le-am fi putut dobandi la capatul lor, a nu dobandi cununa de la capatul suferintei.
Rabdare, rabdare si pune-te sa scrii romanul de care ziceai. E si asta o forma de terapie daca reusesti sa dai nume trairilor de nenumit.
toti sfintii cu tine

Probabil tocmai pentru ca i-ai promis ca vei fi un om mai bun
 

De fiecare data cand aud de problemele cu care trebuie sa luptam aici pa pamant, imi amintesc cum in rugaciunea Tatal Nostru cerem ca vrem sa vina imparatia Sa si se faca voia Sa pe pamant asa cum se face in cer. "faca-se voia Ta precum in cer asa si pre pamant." Oare de ce? E clar, pentru ca pe pamant e diavolul ce imparateste deocamdata si voia lui Dumnezeu se face foarte putin. Dar nu trebuie sa uitam ca Domnul Dumnezeu este Dumnezeu pentru vesnicie, Si ca imparatia Sa nu va avea sfarsit.
Probabil tocmai pentru ca i-ai promis ca vei fi un om mai bun, ..... vei putea sa fii mai bun doar purtand aceasta povara. (boala). Asa era si sfantul Pavel, avea si el o problema de sanatate. I-a cerut lui Dumnezeu sa-l vindece dar EL i-a raspuns: "Harul meu iti este de ajuns". Mai clar, daca Pavel ar fi fost vindecat de acea "tepusa" nu l-ar mai fi cautat pe Dumnezeu cu mintea si cu inima ceea ce l-ar fi dus la pierderea vietii vesnice. De aceea Dumnezeu nu l-a vindecat.
Imi pare rau pt tine, imi vine usor sa vb cand sunt afara din joc. Dar asta ti-am scris cu drag si sper ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti raspunsul si linistea sufleteasca adica pace in inima. Roaga-te si EL iti va raspunde asa cum a raspuns SFantului Pavel.
cu drag, un amic

in sfarsit o postare reala, desprinsa din viata, si nu din vorbarie goala !
te inteleg foarte bine,si eu am trecut mai mult sau mai putin in diferite etape ale vietii prin situatii relativ asemanatoare !
Stiu ca dumnezeu pare nedrept, ca la unii le da totul aproape si la altii nimica decat rele,desi ei sunt relativ buni,si au facut fapte bune !
Cand traiesti pe pielea ta aceasta situatie-limita, iti pare ca dumenzeu a murit, si chiar nu mai exista dect neantul noptii astrale, ca nu mai exista ncici o dreptate pe lume,daca e lovit tot calul care trage !!!
Insa noi oamenii ,fiinte limitate, nu ne putem pronunta ultimativ,habar nu avem ,si de aceea ceea ce ne ramane e doar speranta in existenta lui dumnezeu !
Rog pe lupii moralisti,care stau bine-mersi in caldura barlogului,sa se abtina...as vrea sa-i vad putin in frigul iernii de afara, si apoi, sa vorbim,...cu experientele pe fata !!!
Totusi, eu cred ca Dumnezeu isi incearca elita, aurul il verifici in foc !
In orice armata, in ceasul decisiv, e aruncata in lupta garda pretoriana !
Ce valoare ar mai avea credinta noastra,daca am crede numai cand ne e bine,si cand ne e rau nu am mai face nici un efort de cautare si credinta !
Cele de saus sunt numai cateva reflectii personale pe marginea raportarii omului la triada bine-rau-credinta !
In rest Dumnezeu insusi stie mai bine,si nu eu pacatosul !

cat te mult ne iubeste Dumnezeu!!
 

Nu te-a imbolnavit EL. Daca le-ai marturisit si le-ai urat, pacatele tale au fost tintuite pe crucea pe care a murit Domnul Hristos. Ai fost eliberata de pacate. Am facut o cautare in Scriptura si iti dau urmatoarele texte ca sa citesti si sa te convingi cat te mult ne iubeste Dumnezeu. Iata:
18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu

16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

18. Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. 19. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.

că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor

8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit
9. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom imbavi
10. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. 11. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea.

24. El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii

25. Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.

10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
2. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.

3. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;

referitor la razbunare, vezi in linkul de mai jos la postarea 16
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...407#post301407

La doctori ai incercat ?

Ei mai soro dar nu Dumnezeu ne imbolnaveste.

Mda... , te inteleg , te inteleg , dar nu in totalitate. SI eu am unele probleme de sanatate care periodic ma chinuie, dar cum sa zic trebuie sa accepti. Prin asta tu ai un avantaj spiritual , te poti mantui mai usor cu aceasta boala. Nu , Nu ! sa nu Il urasti pe Dumnezeu! Diavolul asta vrea , ca sa te atraga spre el , Iubeste pe Dumnezeu , roagate , si cat mai des la Sfantul Maslu si roagate!

Doamne ajuta si sanatate!

Eu sufar de o boala de mai bine de 10 ani,si rabd,nu urasc.Ma rog sa nu se agraveze,sa nu am dureri si mai mari,mai mult nu pot cere.Incearca!

Te inceleg si spun asta pt ca si eu am un diagnostic,dar eu nu sunt ca tine de 5ani,eu sunt de la nastere de23 ani mobilizata intr-un scaun cu rotile si eu sincer cate odata imi mai pun intrebarea De ce? oare cand ma fac si eu bine Doamne? si nici lacrimi nu mai am.Dar tot eu zic dupa aceia ca El ma ales ca ma iubeste. Ma rog f mult,pur si simplu stau de vorba cu El si ma intareste,mereu am simtit asta,mai am zis ca daca tot sunt in carucior de ce sa sufar fara El? as suferi ffffff mult.ESTE MULTTTTT MAI BN CU EL:) Nu cred ca Dumneu ne pedepseste, ci cred ca El ne alege.(Ia-o ca un sfat)Iti doresc sanatate

as vrea sa adaug si eu ceva...poate te ajuta putin
acum doua luni de zile am hotarat sa ma "angajez" social, sa ajut oameni "nevoiasi", mi-am ales doua domenii, orbii si oamenii fara casa. iar acum o luna am mers prima data la un orb, este un barbat de 42ani si a orbit acum 16 ani, in urma unei operatii pe creier. va puteti imagina ca pentur el, care a vazut totul si care stie cum arata "lumea", orasul,copacii,florile etc este mult mai greu decat pt unul care s-a nascut orb. DAR CE VREAU SA SPUN ESTE CA ACEASTA PERSOANA RADE MEREU;TRAIESTE CU SPERANTA IN EL!
eu am mers la el sa-l ajut,dar de faft ma ajuta el pe mine mai mult, ma ajuta sa-mi dau seama ca durerile meu sunt zero in comparatie cu "crucea" pe care o duce el, ca viata-i frumoasa si ca trebuie sa zambim mereu. Daca el nu "este suparat" pe DUMNEZEU pt faptul ca trebuie sa-si traiasca zilele in intuneric ( am uitat sa spun ca este un om credincios), atunci poate avem si noi puterea sa mergem mai departe!
sper ca acest exemplu "mic" sau "mare" te incurajeaza putin!

intr-un fel, la mine sunt niste stari psihice date de medicamentee pe care le-am luat si extrem de rele ptr ca e vb de antidepresive pe cand un orb sa linistit intr-adevar nu vede dar nu ii vine sa isi smulga paru din cap si mai stiu eu ce....

Nu avem dreptul sa-L iubim conditionat pe Dumnezeu,sa ne gandim intotdeauna cate rele ne-a iertat El,nu putem trece peste prima porunca,nu este normal sa-I cerem bunavointa in cele lumesti,trecatoare,ci sa ne lumineze cu harul Sau sa cunoastem si sa vedem ADEVARUL,iar acest lucru avandu-l,vor veni toate cele de trebuinta,gresim daca ne lasam amagiti de aceasta lume si aceasta traire in ,,cortul pamantesc'',si nu ne zidim inca de aici ,,casa vesniciei''.

Frumoase incurajari ti-au dat fratii nostri aici, si drept este ca nu degeaba ne pune Dumnezeu o mica 'frana' si ne da incercari in viata, din care tot EL ne da putere sa iesim. Dupa cum a zis si cineva aici ca e mai greu parca sa te rogi cu putere si cu lacrimi de pocainta cand esti perfect sanatos, si nu ai cunoscut boala sau necaz in viata ta. Numai tu stii cu cata ravna crezi in Domnul nostru Dumnezeu, dar sunt sigur ca daca te-ai ruga mai intens pentru luminarea mintii si alungarea gandurilor rele care iti incearca credinta, ai discuta cu duhovnicul mai deschis si din inima, ti-ar indruma pasii si ti-ar da o 'reteteta'.
Cand am citit cele scrise de tine mi-am amintit de pilda vindecarii lunaticului unde amintesc:

Marcu cap9
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
Crede din toata inima!!! SI clar, fara nici un strop de indoiala,pentru ca il manii pe Tatal Nostru!Poti sa strici tot ce ai cladit pana acum intorcandu-i spatele. Dumnezeu face minuni, doar ca uneori nu avem ochi sa le vedem pe toate! Sa iti ajute Dumnezeu si Maica Domnului si sa te intareasca in credinta.
Doamne ajuta!