"Daca faci psihologie iti pierzi sufletu"
 

Sunt asa deznadajduita... Am ales si eu, ca tot omu' un domeniu in care sa lucrez mai tarziu, nu stiu daca-i bine, nu stiu daca-i rau, dar trebuia sa aleg. Pentru aceasa fac studii, si in loc de incurajare am auzit care mai de care cu pareri: unii spun ca e frums ce fac, altii ca o sa-mi pierd sufletu, altii, mai rau, isi bateau joc de mine cand invatam pentru olimpiade ca am pe "sfanta psihologie" si sa-i transmit o injuratura profesorului (precizez ca nu avea legatura cu continutul, ca nu stia ce invat, pentru a zice ca l-a deranjat ceva anume)... Cred ca in orice domeniu putem alege sa fim crestini sau sa ne pierdem, de ce trebuie sa aud asemenea reactii?

Oamenii care zic acestea nu-si dau seama de impactul pe care cuvintele il pot avea, se pot transforma in obsesii sau te pot impinge in deznadejde. Sunt acei oameni care or sa-ti spuna si ca stiinta e pacat, ca stiinta zice ca nu exista Dumnezeu...Va spun sigur ca un bun om de stiinta nu va putea spune NICIODATA ca Dumnezeu nu exista!!! Macar pentru simplul fapt ca acest lucru nu e demonstrabil, ceea ce se cere pentru o concluzie stiintifica.

Ma simt pierduta intre atatea pareri, cum stiu cine are dreptate si cine nu...

Depinde cred de personalitatea ta cum vrei sa privesti aceasta incercare. Cred ca variantele posibile ale dilemei tale sunt sa ii asculti si sa ramii la munca cimpului sau la coada vacii ca o "buna crestina" sau sa fi o "rebela" de-a dreptul razvratita si sa-ti vezi de scoala pe care o urmezi :)

Din cauza psihologiei nu ne pierdem sufletul, ni-l pierdem daca ne jucam cu vorbele si ne batem joc de altii.

Psihologia se impaca cu crednta. Eu urmaream e emisiune cu un psiholog si am observat ca sunt foarte multe lucruri in comun.

Daca Dumnezeu ti-a dat aceasta inclinatie spre psihologie inseamna ca are niste planuri cu tine, la fel cum are cu toti oamenii..

Eu, personal, nu pot sa inteleg aceste aitudini idioate din partea oamenilor, pe care le mentionezi. Este evident ca stiinta se impaca perfect cu religia si cred ca e bine sa nu iei in seama astfel de cretinisme.

Stau si ma gandesc la faptul ca ai putea ajuta multi oameni din postura de psiholog si poate chiar sa-i indrepti spre Dumnezeu.
Imi aduc aminte ce spunea unii din marii duhovnici legat de psihologie.
Ca cel care lucreaza cu sufletul omului trebuie sa se spovedeasca des pentru ca lucreaza intr-o zona sensibila. Iar despre psihologie, spunea unul dintre ei ca este o mila a lui Dumnezeu fata de oamenii din timpurile noastre. Ca oamenii nu mai merg la duhovnici si le-a lasat Dumnezeu si varianta asta.

In concluzie, poti fi sigura ca psihologia nu e rea precum nici stiinta nu este rea. Sa incercam, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ii iertam pe ceilalti.

Eu cred că este un lucru bun și interesant, dar în profesarea lui nu ar trebui să te ghidezi atât pe ceea ce ai învățat în școală și pe tratatele obișnuite ci pe o înțelegere personală a mecanismelor psihologice. Ar trebui să cauți să redai oamenilor încrederea în ei nu prin intermediul medicamentelor ci prin cunoaștere de sine.

În acest sens materialele psihologiei laice, scrise în bună măsură de atei, sunt puțin folositoare și chiar dăunătoare fiindcă pleacă de la principiul metodei științifice în studierea personalității umane ceea ce e o greșeală, omul e o taină, ceva ce nu poate fi studiat empiric ci prin intuiție, prin inspirație divină. Cărțile de psihologie sunt abstracte, nepractice pentru că nu înțeleg ce este omul, autorii lor resping deseori ideea existenței sufletului și a lui Dumnezeu și din aceasta decurge o înțelegere deformată a naturii fenomenelor psihice.


Îți recomand cărțile ascetice despre lupta cu gândurile și cu patimile scrise de Sfinții călugări, acolo vei găsi explicații utile despre originea gândurilor, mișcările inimii, trezvie, închipuire de sine și altele. Cele mai bune sunt Scara, Siluan Atonitul, Patericul.


Știința atee nu poate înțelege ce efect devastator au patimile și păcatele, în special mândria, pentru că ea nu vede omul în veșnicie ci doar în condiția de animal trecător. Trebuie să ai înțelepciunea să fii rezervată față de ce este prezentat cu titlul de științific și să faci o evaluare proprie atentă a teoriilor respective, respingându-le dacă e cazul.

Eu as intreba pe tema topicului de fata: daca faci teologie iti salvezi sufletul?

Sigur este ca daca faci psihologie sau matematica, sau chimie, sau chiar teologie, fara Hristos, iti poti pierde sufletul! Oricum, pierderea sau castigarea sufletului sunt notiuni ce nu se pot incadra in sabloane la modul general. Sunt alte variabile care intra in ecuatia mantuirii mult mai pregnant si definitoriu decat domeniul in care crestinul activeaza in aceasta viata. Sfantul Ioan Botezatorul are sfat spre mantuire pentru toti cei care-l intrebau ce sa faca. Apostolul Pavel atentioneaza insa ca nimic nu ne este de folos decat dragostea, chiar daca toate ne sunt ingaduite! si tot Apostolul Pavel spune: Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.

Draga Timeea,nu trebuie sa desnadajduiesti!Eu cunosc o doamna psiholog care are cabinetul din cadrul spitalului de psihiatrie ca o chilie.Multe icoane,multe carti duhovnicesti si radio trinitas mai tot timpul.Este nelipsita de la Biserica,se marturiseste si se impartaseste cu regularitate si este psiholog.Doamne ajuta!

Vă pot spune câteva lucruri din proprie experienţă, fiind absolvent de psihologie ca a doua facultate.
Pe de o parte, ideea că făcând psihologie îţi pierzi sufletul este o exagerare evidentă şi reducţionistă. Noi credem că sufletul nostru, câştigat de Cristos prin sfânta Sa jertfă şi făcut viu prin Botez poate fi pierdut, numai că modalitatea de pierdere a lui se numeşte "păcat" şi nu "psihologie".
Pe de altă parte, ceva-ceva este adevărat: poate nici o altă "ştiinţă socială" nu a fost mai alterată de semnele timpului ca psihologia. Influenţa unui anumit mod lipsit de Dumnezeu de a privi lumea este enormă în psihologia de azi. Noi ne închipuim că psihologia, ca şi ştiinţa în general, operează cu date obiective. Eroare: psihologia e făcută de oameni pentru alţi oameni: cum ar putea fi obiectivă ? Chiar sub ochii mei, adică în ultimii 20 de ani, încadrarea unor afecţiuni s-a modificat, multe dispărând şi apărând altele noi. Spre exemplu, homosexualitatea, încadrată la "parafilii" în primele 3 ediţii ale DSM (un fel de Larousse al psihopatologiei) a dispărut din DSM ediţia a IV-a. Un reputat om de ştiinţă, profesor şi şef de catedră în SUA (Le Vay), care a făcut peste 1800 de autopsii arătând că există deosebiri importante între creierul de bărbat şi creierul de femeie, a fost zburat din Universitate deoarece teoria lui nu era conformă cu dogma ateistă a vremii. Ateii, care ne acuză pe noi că suntem dogmatici, suferă de un teribil dogmatism. Deosebirea este că, în timp ce dogmele noastre vin de la Dumnezeu, cele pe care se sprijină ateii nu aş putea preciza de unde vin. Ca orice lucru clădit pe nisip, şi psihologia este ceva cu geometrie variabilă, teoriile se năruie odată cu fiecare generaţie care a crezut în ele, fiecare considerând că a ajuns, în sfârşit, la "cunoaştere ştiinţifică".
În mod deosebit aş îndrăzni să atrag atenţia asupra psihoterapiei în general şi mai ales asupra psihanalizei. Cine face psihanaliză se joacă cu focul. Să nu uităm că diavolul nu are acces la domeniul spiritual, în schimb domeniul psihic este locul predilect în care acţionează.

Cu atât mai mult trebuie să apreciem eforturile şi succesele celor care practică psihoterapie pe bază creştină. Iată, aici, un exemplu de pe alte meleaguri: http://www.idpsy.com./

Să vă ajute Dumnezeu în toate câte faceţi spre gloria Lui !

Stiinta asta pe care se sprijina ateii in ideile lor impotriva lui Dumnezeu nu e stiinta, este pseudostiinta.
Sa dea Dumnezeu sa folosim spre mantuire tot ce ne-a dat.

Sigur ca psihologia este necesara.Bunaoara, noi, cei de la catedra, facem tot ce ne sta in putinta sa-i intelegem pe copii, sa gasim caile cele mai accesibile spre cunoastere, dar exista si situatii care ne depasesc si atunci apelam pentru modelarea copilului aflat in dificultate si la sprijinul psihologului. Eu cred ca si preotii si medicii, in misiunea lor se sprijina foarte mult pe psihologie.Este o stiinta necesara.

Asa e, sunt de acord, cand stiinta spune ca nu exista Dumnezeu, sau ca homosexualitatea e ceva normal de fapt e vorba de pseudostiinta.

Multumesc TUTUROR pentru ceea ce mi-ati scris!!!


De altfel psihologii sunt cam impotriva posibilitatii homosexualilor de a adopta copii. Ei spun ca un copil are nevoie de un model matern si unul patern, ca intr-o familie clasica (si mi se pare ca e cam psihanalitica treaba...). Insa ca mult rau a intrat prin psihanaliza (acum nu stiu daca la origine era rea sau a fost deformata). Personal, am retinut doua teorii:

1) ceea ce vedem rau in altii e de fapt propriul rau pe care il refuzam: consideram toti oamenii (la modul general) rai si mincinosi, de fapt s-ar putea ca problema sa fie la noi... (=proiectie, daca nu ma insel, caci nu prea cunosc psihanaliza). Pentru mine cam inseamna ceea ce scrie in Sf. Evanghelie după Luca, în cap. 6: 41. "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?"

2) al doilea concept pe care l-am retinut e puterea vindeacatorare a cuvantului (ca in Sfanta Spovedanie), cu diferenta IMPORTANtA ca preotul da medicamentul, remediul, solutia, adica iertarea(iar aici psihanaliza scartiie). Dar dupa ce trecem pe la duhovnic, ma gandesc ca uneori gasim alinare si spunandu-ne oful celorlalti (Iacov 5: 16: "Marturisiti-va pacatele unii altora si va rugati unii pentru altii...").

Aş adauga întărind cuvintele părintelui Adrian că această doamnă psiholog a vindecat multe persoane de boli sufleteşti vorbindu-le despre vindecarea prin credinţă,trimţându-le la biserică pentru a se spovedi şi a se împărtăşi căci bolile sufleteşti sunt în cea mai mare parte urmare a unei vieţi fără de Dumnezeu.

Psigologia este minunată atunci când este îmbinată cu teologia şi are drept scop punerea omului într-o relaţie corectă cu Dumnezeu prin biserica şi prin tainele acesteia.

Nu deznadajdui.. termina scoala si ai incredere ca Dumnezeu iti arata calea, daca ii ceri ajutorul.

Uite ca exista terapeuti ortodocsi, cum ar fi Dmitri Avdeev:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...rea-fecioriei/
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...odox-d-avdeev/

Citeste si cartile lui Jean Claude Lachet: Terapeutica bolilor spirituale si Terapeutica bolilor mintale (cred ca le poti descarca de pe arhiva-ortodoxa.info, macar prima) pentru o perspectiva ortodoxa asupra suferintei spirituale.

Daca e sa o luam asa nu mai studiem nimic si nu mai practicam nici-o meserie. Dar daca toti am fi calugari si maicute ce am face? Stai linistita si psihologia exista cu un scop si are rolul ei. O vad utila si avem nevoie de ea. Orice om normal si indiferent cu se ocupa admite asta. Si apoi e pacat ca il ajuti pe om sa treaca peste o depresie si sa nu se sinucida? Din contra ii faci un bine. Sa nu uitam ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, deci si prin psihologi.

Daca faci psihologie iti pierzi sufletul
 

Da- psihologia este o meserie onorabila si de apreciat, si nu vad sa contravina cu nimic credintei ortodoxe! Nu vad ce poate fi impotriva credintei ortodoxe ca studiezi psihicul uman si mai mult ajuti pe unii oameni atunci cand au nevoie!
Este bine si de dorit ca orice om sa practice meseria care i place (bineinteles, cu conditia sa legala si utila societatii!)