Lasand toate i-a urmat Mantuitorului
 

Mult ma bucur cand vad ca au fost si sunt persoane care lasa totul pentru Hristos. Astazi il pomenim pe Sfantul Evanghelist Matei, cel care a renuntat la slujba, "lasand toate" pentru Hristos. Despre el, Sfantul Luca spune: "Si dupa aceasta a iesit si a vazut un vames, cu numele Levi, care sedea la vama, si i-a zis: Vino dupa Mine. Si, lasand toate, el s-a sculat si a mers dupa El. Si I-a facut Levi un ospat mare in casa sa. Si era multime multa de vamesi si de altii care sedeau cu ei la masa" (Luca 5, 25-27).

Marturisesc ca in prezent nu am puterea sa fiu asemeni acestor persoane. Cred ca de multe ori ne laudam ca putem face multe pentru Hristos, dar daca am fi pusi in situatia lui Matei, cred ca am gasi multe explicatii pentru a nu-I urma.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Matei.

Sfanta Scriptura nu mai este citita, omul multumindu'se cu a avea ceva "cultura generala" din cuprinsul ei.
Postul abia daca se rezuma la cel obligatoriu, de peste an.
Spovedania nu mai este inteleasa, preotul fiind si el "om pacatos".
Impartasania se primeste cel mult de patru ori pe an, iar si atunci ca pe un fel de "obicei".
Rugaciunile de seara si de dimineata sunt adesea trecute cu vederea, in baza oboselii.

De unde dar puterea de a marturisi si de a renunta la "lume" pentru Hristos ?!

sunt de acord cu tine.
Asa ma consideram si eu, ca as fi in stare de orice pentru Domnul.
Dar El , in bunatatea Lui, mi-a aratat, ca sa nu ma mai trufesc ca sunt plina de neputinte si la primul hop......
m-au impresionat si martirul brancovenilor, dar cand ma gandesc ca , poate va veni vreme sa fac acelasi lucru, doua lacrimi mari imi curg pe fata.
Domnul sa ne intareasca, sa implinim cuvintele:"nici sarutare nu-ti voi da ca Iuda"

Doamne, Dumnezeule, pentru rugaciunile sfintilor Tai, care au lasat totul si te-au urmat, miluieste pe noi si ajuta-ne sa le urmam exemplu!
amin

Urmându-L pe Hristos
 

Cum sa renunti la lume si sa-L urmezi pe Mantuitor? Recunosc ca acesta intrebare m-a framintat si ma framinta si pe mine,atat la nivel conceptual cat si practic.Am citit despre multi oameni care de-a lungul istoriei au reusit in mod real asa ceva si ii multumesc Celui de Sus ca mi-a dat speranta prin exemplul lor.M-am intrebat insa cum as putea realiza si eu asa ceva sau cum as putea macar sa incep un asemenea drum.O sa postez o parerea avand in vedere o opinie(nu sunt puse ghilimele pt ca sunt si alte comentarii intercalate si ar fi fost greu sa separ tot) pe care am citit-o recent. Credinciosilor crestin-ortodocsi le recomand sa verifice aceste sustineri in scrierile Sfintilor Parinti pentru a vedea daca aceste opinii sunt sau nu corecte in conformitate cu invatatura lor.Acestea este doar o opinie si ca de obicei>de la teorie la practica este cale lunga dar constientizarea poate fi un prim pas sincer.

In Coloseni 3:3 se spune :,,Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu.".In Galateni 2:20 sta scris: ,,Am fost răstignit împreună cu Cristos”. Doua afirmatii cheie ale Apostolului Pavel cu pivire la urmarea lui Hristos.Dar ce înseamnă aceasta? Cine a murit atunci când am devenit creştin?Răspunsul: „firea mea pământească” a murit. ,, Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.”(Galateni 5:24). Ce inseamna fire paminteana aflam in Galateni 5:19-21. De remarcat ca este vorba si de atitudini nu doar de acte imorale ale trupului sau ale firii pamintene.


O definitie biblica extreme de sugestiva a firii pamintene gasim in Romani 8:6-8: ,, Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace, Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu”. Cand urmez firea mea paminteana ma incred in intelepciunea mea si nu in cea a lui Dumnezeu.Prin urmare nimic din ce as face in acest mod,gratie doar firii mele pamintene egosite,nu ar putea sa-i placa lui Dumnezeu intrucat ,,Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.”(Evrei 11:6).Iar firea umana,slaba,egoista si pacatoasa, rar face ceva din Credinta.


In Galateni 2:20 se spune ,, M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”. Este evidenta diferenta dintre acesta stare,de urmare a lui Hristos,si starea in care te izolezi de Cel de Sus si te bazezi efectiv doar pe fortele tale.Firea noastra paminteana a fost rastignita alaturi de Hristos,deci, in mod logic, ar trebui sa scapam de ea pentru a nu arunca in derizoriu Jertfa Mantuitorului.Problema este cum putem lupta cu pacatul pentru a putea sa-L urmam pe Hristos.Este de la sine inteles ca lupta cu pacatul este conditia fara de care nici macar nu ar trebui sa avem cutezanta sa vorbim de asa ceva.Sau putem vorbi dar ne osandim singuri.

Acesta lupta se numeste ,,lupta Credintei”sau ,,lupta cea buna a credintei”(I Timotei 6:12 si II Timotei 4:7).Victoriile acestei lupte sunt numite ,,lucrarile Credintei”sau ,,lucrul credinţei voastre (I Tesalonicieni 1:3 si II Tesalonicieni 1:11) iar prin acesta lupta crestinii devin ,,parte cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine.(Faptele Apostolilor 26:18 si II Tesalonicieni 2:13).

Acesta este o lupta a Credintei iar vesnicia este miza.Viata noastra vesnica depinde de lupta din acesta viata cu pacatul: ,,Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.”(Romani 8:13).Ideea esentiala este sa lupti pina la moarte cu pacatul,altfel nu putem oferi nici o dovada a faptului ca firea noastra paminteana a fost rastignita.Iar daca nu facem asta,dupa cum ati vazut in Galateni 5:24, nu trebuie sa ne amagim, nu ii apartinem lui Hristos.Importanta consecintelor acestei razboi nevazut permanent este greu de descris in cuvinte.Urmarea este Cerul sau iadul.

Cum rezist insa cand apare tentatia,pofta de a pacatui? In Romani 8:13 ni s-a spus:,, Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii”. Ce cred ca inseamna asta:din toata armura pe care ne-o da Cel de Sus(Efeseni 6:10-18) pentru a lupta impotriva necuratului, o singura piesa este folosita pentru ,,a omori”: ea este numita ,,sabia Duhului” (Efeseni 6:17). Care este ,,sabia Duhului”?Se spune clar: ,,Cuvântul lui Dumnezeu". Aici cred ca este locul unde intervine Credinta : ,, Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.”(Romani 10:17)

Cuvantul lui Dumnezeu patrunde prin ceata amagirilor necuratului(,,Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii">Evrei 4:12) ma ajuta sa renunt sa ma incred in potentialul atragator dar amagitor al pacatului si ma indreapta sa ma incred in Cuvantul Domnului,in promisiunile bucuriei lui Dumnezeu (Psalmi 15:11)

Credinta incepe cu o privire spre Crucea unde firea noastra paminteasca a fost rastignita si se continua cu o privire in viitor: ,,Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.”(Evrei 11:1). Atunci cand Credinta intra in inima oricarui om,promisiunile Mantuitorului sunt certitudini pentru mine,nu ma indoiesc de Adevarul lor.Daca setea mea spirituala dupa Credinta este intemeiata pe cele spuse de Mantuitor atunci puterea pacatului este distrusa: ,, Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.”(Ioan 6:35)

Firea mea libera de amagire si in cautarea Celui de Sus a lasat in urma firea pacatului pentru care Mantuitorul s-a rastignit,pentru noi toti,pe Cruce.Nu voi mai inseta dupa pacat,al carui pret este moartea,pentru ca el a fost invins de Hristos: ,,Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.” (II Corinteni 5:21),si poate asa ar trebui sa-l urmam si noi: ucigand in noi vechea fire pacatoasa si mergand prin Credinta in Hristos:

,, Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din Credinţă spre Credinţă, precum este scris: "Iar dreptul din Credinţă va fi viu"(Romani 1:17)

Tot din scripturi citim ca sf Ap Petru avea sotie, copii, neamuri si ca urmare gospodarie mare, si de asemenea toti ceilalti apostoli care au ramas in urma in Ierusalim, legaturi lumesti care nu i-a impiedicat sa devina sfinti.

Deci acest, lasa totul si urmeaza-ma este tot un artificiu instalat cu iscusinta din traducerile grecesti.

Un argument esential si deosebiit de solid pentru lumea evreiasca este faptul ca apostolii nu aveau cum sa apara in lume ca nefiind legati de familie si gospodarii. In caz contrar ar fi fost imediat catalogati ca fiind niste CIUDATI, sau chiar mai rau ca ...umblind in grupuri de barbati necasatoriti sau care au fugit de acasa cu alti barbati pentru a se perinda prin lume rupti de TRADITIA IUDAICA, anarhisti, rebeli.

Nu ar fi stat nimeni sa-i asculte.

Primul lucru care ar fi fost intrebati ar fi fost, UNDE VA SUNT NEVESTELE SI COPII?

Atita le-ar fi trebuit sa declare poporului ca si-au lasat familiile de IZBELISTE! :((

Costele, o sa-i I urmam toti, vrand, nevrand- situatia actuala a noastra ca popor incercat, oropsit, jefuit- o cere.Credinta nu ne-o pot lua.

Nu este nici un artificiu Andrei.Urmarea lui Hristos este o urmare constienta,o urmare in spirit,in Credinta iar faptele nascute din Credinta vor fi roadele dupa care ii vei cunoaste pe cei care au facut asta.Uita-te in 3 pasaje din Sfanta Scriptura:

I).,,Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor." (Matei 6:2) ,,Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor"(Matei 6:5) ,,Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. "(Matei 6:16)

Este evident ca Hristos a pledat pentru sinceritate in contra fatarniciei,a falsei credintei si a zelului orbesc.Se poate vedea sentinta divina pentru asa ceva ,,şi-au luat plata lor".A cerut in schimb sinceritate,discretie,dismularea greutatilor ca sa nu devina prilej de cadere pentru altii:

II).,,Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."(Matei 6:3-4) ,,Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."(Matei 6:6) ,,Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."(Matei 6:17-18)

Aici se vede clar diferenta atitudinii divine in ceea ce priveste sinceritatea vs fatarnicia.Prima va fi ,,îţi va răsplăti ţie" in timp ce fatarnicia va primi ,,şi-au luat plata lor".Fiecaruia ceea ce merita.Urmarea lui Hristos trebuie sa fie discreta,tainica,sincera,este o cale in primul rand a sufletului,o cale interioara ce se va reflecta si in faptele de zi cu zi.

Daca doresti sa impresionezi ca un fariseu,atunci iti faci o cruce de lemn si o tulesti pe strazi cu ea in spate ca sa arati ce mult suferi tu desi tot demersul tau va pleca in primul si in primul rand din dorinta de a fi laudata propria ta persoana si nu pentru a fi proslavit Cel de Sus.Nu este o regula generala(exceptie ,,cei nebuni intru Hristos")dar granita intre fariseism si credinta sincera, smerita si plina de pocainta este(din pacate) din ce in ce mai subtire.

Nici macar Celui de Sus nu-i plac manifestarile publice grandioase dar lipsite de sinceritate,de Credinta,neinsotite de roade in viata de zi cu zi:

,,La ce Îmi este bună tămâia care vine din Şeba şi scorţişoara din ţară depărtată? Arderile de tot ale voastre nu le voiesc şi jertfele voastre Îmi sunt neplăcute"(Ieremia 6:20)

Urmarea lui Hristos nu este ceva festiv Andrei,ceva in care te falesti public.In Pateric(parca) parca un parinte a vazut cum un laic(parca cu familie) era mai avansat in Credinta decat el care era ascet.Nu ti-a pus nimeni o limita cum sa o faci,este o cale pentru fiecare,nu toti vor ajunge asceti dar fiecare poate urma mesajul transmis de Mantuitor.Vor fi oameni carora Cel de Sus le-a randuit sa mearga pe o cale mai aspra dar asta nu inseamna ca restul nu vor avea calea lor.Toti primim o sansa Andrei sa-L urmam,Cel de Sus stie mai bine ca noi cat putem si ce putem.

Asta este ce cred eu.Mai cauta si tu pentru ca sa-L urmezi pe Mantuitor inseamna sa-L cauti mai intai,sa incerci sa respecti ceea ce a spus:,,Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el" (Ioan 14:23)

Rodica , cerinta era sa lasi totul cind AI CE LASA( si cine lasa ceva?:), nu "vrind-nevrind" cind golanii si derbedeii manelisti din conducere te aduc la sapa de lemn dupa care sa afirmi cu jale ca "credinta nu ne-o pot lua".

Citind viata Sfantului Vasile cel Mare am regasit aceasta idee- Sfantul asa a facut- si era bogat. Nu este singurul- atati Sfinti au lasat onoruri, bogatii, confortul si I-au urmat convingator lui Hristos, incat credinta lor dreapta a ajuns pana la noi- iata de ce era nevoie de jertfa Sfintilor.Ma gandesc ca Mantuitorul ne invita la a-I urma in invataturi si cred ca este lucrul cel mai important- sa facem voia Lui.

Da, dar vad ca ai deviat de la subiect, aici nu era vorba de URMAT si IMITAT care-i altceva, aici vorbeam de lasat TOTUL( bani, casa, familie, copii mici de izbeliste, sotie care depinde de tine) si sa pleci pe coclauri chipurile "sa propavaduiesti" de Hristos.

Eu de aceasta instalatie straina scripturii vorbesc.

Cind se stie foarte bine ca pentru un familist cu gospodarie si copii de crescut IN ORICE SOCIETATE, propavaduirea LUI este FAMILIA LUI, Dumnezeu este in ochii copiiilor pe care-i are de crescut, nu de a-i lasa pe strazi , in timp ce el are chef de duca... aici este aberatia aparuta in traducerile biblilei.
Apostolii SUB NICI O FORMA NU SI_AU LASAT FAMILIILE PE STRAZI ca ar fi fost linsati de neamuri si de vecini!, intelegi cum sta treaba ?

Ce faci iti lasi nevasta sa se prostituieze pentru a-ti putea creste copilul pentru ca tu esti o haimana cu chef de duca?...nu are sens scripturistic.

Da Rodica, bogatii, este posibil sa fi lasat totul, dar familii, nu cred SUB NICI O FORMA, deoarece a lasa copilul si nevasta care depind de tine iti ASIGURA UN BILET DIRECT IN GHEENA ! asta sigur, fara discutii si inainte-vedere!

da, poate daca erau singuri si putrezi de bogati, si la un moment dat, au hotarit acest lucru, de avinde totul si a deschide o minastire sau a dona totul la o minastire asa cum se si obisnuia.
In Italia, ca maicuta nici nu intrai la minastirile bune de oras daca nu te prezentai cu zestrea la poarta minastirii(adica lasai TOTUL si te dedicai lui Hristos( catolicii de aici cunosc fenomenul)

Andrei,nu am deviat cu nimic. Daca vei citi cele scrise in Matei 19:16-24 vei vedea ca nu esti singurul care a gandit asa. Citind cele scrise de tine am vazut iar cat de actuale sunt cuvintele lui Hristos.
Tot in Matei 19:26-30 este si prilejul tau de poticnire. Problema ta este ca interpretezi strict lumesc spusele lui Hristos.Daca vei cauta in invatatura ortodoxa (ca doar esti ,,ortodox") vei gasi suficiente interpretari clarificatoare pentru dilema ta.Am gasit eu multe dar mi-se pare corect sa le cauti si tu,in calitate de ortodox.De asta nu te poti plange:ca ar duce ortodoxia lipsa de invataura despre Sfanta Scriptura.

Mai cauta Andrei,mai cauta....

Uite in comentariul acesta am gasit ceea ce cautam:

Porunca personalizata a lui Hristos catre tinarul necasatorit a fost croita special pentru el, clar din motive de ATASAMENT PENTRU BOGATII nu pentru bogatie in sine, ca fiind o opreliste in fata mintuirii, care este o aberatie si o greseala special facuta in traducerea greceasca.

Dovada o gasesti mai jos in supebogatul Zaheu (ca doar era vames) in care Hristos a vazut un om COMPLET DETASAT DE BAGATIIILE pe care le avea in posesie( daruia in drepta si in stinga cui ii datora si adauga de la el)si la care era gata sa reninte in orice clipa si sa o ia de la capat ca om, asa cum ar si trebui sa fie orice crestin. Ca urmare lui Zaheu, Hristos nu i-a mai facut aceasta recomandare..deci concluziile sunt cataclismice pentru mentalitatea falsa care s-a format de sute de ani, de ce?, din cauza unor greseli de traducere(voite sau ne-voite)


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
“Du-te de vinde tot ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma!”

Vazand solutia pe care i-o propune Isus tanarului fariseu, ne punem intrebarea fireasca: De ce o solutie atat de radicala? Nu i s-a cerut prea mult acestui om? Lui Zacheu, care-si adunase averea prin necinste, Mantuitorul nu i-a cerut sa-si vanda intreaga avere. In intrega istorie biblica intalnim o multime de oameni mai bogati decat acest tanar, si totusi Dumnezeu nu le-a cerut sa-si vanda intreaga avere.

Intelegem de aici ca porunca:Vinde tot ce ai!” nu este un principiu universal, ci o porunca cu totul personala.

De ce Domnul l-a pus pe acest om in fata acestui test atat de dificil? Pentru a-i demonstra ca pretentia lui de a fi pazit toata Legea era o pretentie goala de continut. Mesajul Mantuitorului pare sa fie: “Tu zici ca ai pazit cu scumpatate toata Legea Mea. Dovedeste-Mi lucrul acesta! Vinde tot ce ai, da la saraci, apoi vino si urmeaza-Ma!”

Sunt convins ca daca tanarul si-ar fi recunoscut lipsurile si pacatosenia, Mantuitorul nu l-ar fi supus acestui test dureros. Indemnul lui Isus dat acestui om era ultimul apel facut de Dumnezeu unui suflet plin de indreptatire de sine.

Din nefericire, au existat si oameni care au vazut, in indemnul dat de Mantuitorul acestui tanar, o porunca universala, un principiu care trebuie aplicat de toti crestinii. Un astfel de exemplu este Francisc de Assisi , devenit Sf. Francisc pentru o parte din crestinatate.

Francisc de Assisi a fost un tanar bogat, cel mai bogat din localitatea sa. Tatal lui era negustor si aveau bani din belsug. La un moment dat, lui Francisc i s-a parut ca era chemat de Dumnezeu la o lucrare speciala. Luind indemnul dat de Mantuitorul tanarului bogat ca pentru sine, si-a vandut toata averea, daruind-o saracilor si bisericii. A mers pana acolo in hotararea sa, incat si-a vandut si hainele de pe el, prezentandu-se gol in fata episcopului sau. Din acel moment , Francisc a inceput o viata de ascet, traind in colibe de nuiele, cersind, predicand Evanghelia si ajutandu-i pe bolnavi. A intemeiat ordinul franciscanilor, apoi a murit intr-o saracie cumplita la doar 45 de ani.

Ceea ce este de retinut este faptul ca, inainte de moarte, Francisc a regretat faptul ca adus o viata de ascet.

Daca mantuirea ar depinde de aceasta singura porunca data tanarului fariseu, atunci inseamna ca doar calugarii franciscani, care au impanzit Europa Evului Mediu, cersind din casa in casa, vor putea fi mantuiti!?

“Mahnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat intristat de tot, caci avea multe avutii”

Iata cum se termina scurta si trista intalnire intre acest tanar plin de perspective si Mantuitorul sau. Un faliment spiritual total, un anonim in istoria mantuirii. Putea sa fie o stea care sa straluceasca in vesnicie, insa a ales sa ramana o simpla stea cazatoare, un meteorit cazut pentru totdeauna in intuneric.

Viata acestui tanar a fost si a ramas paralela cu cea a Mantuitorului sau. El a dorit cu sinceritate cerul, insa nu a fost dispus sa aduca jertfa.

Tanarului i s-a parut prea mare pretul vietii vesnice, si a plecat. Pentru totdeauna.

Noua ni se pare ca Dumnezeu ne cere prea mult uneori?

Tanarului i s-a parut un risc prea mare sa lase comoara pamanteasca vazuta, pentru una cereasca nevazuta.

Noua ne este greu sa ne asumam riscul de a trece cu toata fiinta de partea lui Dumnezeu?

Experienta tanarului bogat si apreciat de societatea in care traia, este de fapt experienta trista a unui tanar sarac spiritual, si, in cele din urma, nemantuit.

Mantuitorul l-a iubit pe acest tanar. Si daca este dureros sa pierzi ceea ce iubesti, oare ce se intampla in inima lui Isus, cand privea la acest om indepartandu-se de El?

Aceasta a fost clipa “astrala” a vietii acestui tanar, clipa pe care a pierdut-o iremediabil. Viata sa, atat cat a mai fost ea, a ramas la fel de paralela cu a Mantuitorului, cum fusese si pana atunci. Ar fi putut sa se uneasca pentru vesnicie cu El. Nu se va mai uni niciodata… Nici macar la plus infinit…

Doamne, fereste-ne de a repeta experienta acestui om!

Lori Balogh

Andrei,cine este Lori Balogh?Poate am eu reformati in familie dar nu stiu nimic de ea(avand nume maghiar).Am citit cele spuse de ea dar as vrea sa stiu mai multe detalii despre viziunea ei teologica,pt ca sunt mai multe aspecte ,,mixate" in punctul dansei de vedere.Multam anticipat.O sugestie,in raport de cele scrise de dansa: crezi ca exista o paralela intre situatia tanarului bogat si cele scrise in Geneza 22:1-18? Putem analiza in paralel atitudinea lui Avraam si ceea a tanarului bogat?

Nu are importanta cine-i Lori ci doar faptul ca Iisus nu i-a facut aceeasi recomandare SI lui Zaheu.
Nu inteleg de ce tii mortis sa scotocesti in alte viziuni teologice cind cele spuse de hristos sunt clare ca buna ziua.

Deci ca urmare nu este o recomandare de ordin GENERAL VALABIL, ci este in functie de OM.
Adica lasa totul si urmeaza-ma, se porunceste de catre h
Hristos celor ahtiati care isi iau zilele cind pierd totul si aici nu este nevoie de polemica teologica, totul este clar si amplu documentat din viata de zi cu zi! ! !

Clare prin prisma vizunii doamnei Balogh,prin prisma celor scrise in The Holy Bible sau din punctul tau de vedere? In primul caz ma intereseaza extrem de mult cine este autorul interpretarii si ce fel de viziuni are in general.Din mai multe motive(unul ar fi ca nu ma multumesc cu un simple ,,search"pe google).In al doilea caz sunt de acord:in Biblie este scris foarte clar.In al treilea caz nu mai este deloc clar pt ca daca ar fi fost clar nu mai discutam acum.Oricum pina gasesti prin Parintii Bisericii (sau pina ajunge doamna Balogh sa faca parte dintre ei)o interpretare poti citi aici si aici.
Cat despre Sf.Francisc din Assisi,sau despre Cuvioasa Parascheva,sau despre Antonie cel Mare>toti erau bogati cand au renuntat la tot.Si sunt multi care au facut asta.In cazul lui Antonie cel Mare ia verifica ce l-a determinat.

De ce crezi ca au facut asa ceva ?

PS. Andrew,sa nu intelegi ca as dori sa ne certam sau sa dezbatem in mod recalcitrant acest aspect.Banuiesc ca esti in post si nu doresc sa fiu eu cel care sa te clatine din stradania ta.Daca am facut asta voi raspunde in fata Celui de Sus.Un lucru simplu as dori sa-ti spun la final.

In aceea situatie cu tanarul bogat Hristos spune: ,,Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit". Nu a spus ,,plin de Credinta sau mantuit.A spus desavirsit.Cu cat ne departam mai mult de Cuvantul Domnului cu atat lume te va modela dupa firea ei.Iubirea averilor,pretuirea lor excesiva,morala lumii care ne invata sa strangem cu orice pret,este o forma de idolatrie la adresa posesiunilor pamintesti.Daca te uiti in Poruncile Celui de Sus vei vedea ca nici o forma de idolatrie nu va sta in Fata Lui.Daca Cel de Sus,in esenta sa nestiuta de nimeni,este Sfant atunci este clar ca nimic,cat de mic,din tot ce inseamna pacat nu va sta in fata lui.Si Apostolul Pavel ne previne cu privire la acest aspect.

Si tu si eu spunem rugaciunea ,,Tatal Nostru".Primele cuvinte sunt,,Tatal nostru Care esti in ceruri".Noi,in grava noastra cadere si pervertirea evidenta a firii de care dam dovada,nu relizam ce spunem.Tu,cand spui asta,stai in Fata lui Dumnezeu si ii spui ,,Tata".Stai in Fata Celui Sfant cu toate pacatele tale si ii spui totusi Tata fara ca EL sa te stearga de pe fata pamintului pentru intrazneala ta sau a mea.Oare de ce tolereza asta,EL care nu vede bucurie decat in sfintenie si dreptate in compartie cu noi care vedem in orice altceva? Prin intermediul lui Hristos ai tu sau eu acesta sansa.Uita-te in Vechiul Testament cine ii spunea Celui de Sus ,,Tata".Hristos,prin EL,ne-a dat acesta sansa incredibila,ca ultimul pacatos,de pe fundul marii pacatului,sa se roage catre Dumnezeu cu cuvantul,,Tata". Nici nu cred ca realizam ce inseamna asta.

Acel tinar,de care vorbim noi,nu numai ca vroia viata vesnica,nu numai ca deja considera,prin rationamentul lui strict uman,ca pazise perfect Legea,el deja tindea mai sus si Hristos a sesizat asta.Daca vrei sa fii desavirsit atunci trebuie sa fii la fel ca Hristos,caci EL a fost fara de pacat.Vrei sa stai in Fata Celui de Sus precum Cel care ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc"(Matei 5:17)? Aunci renunta la tot,daca te consideri asa de sfant,traieste si sufera la fel ca si Hristos,fara sa te revolti,fara sa abandonezi,fara sa te superi cand sacrifici tot,mergi pe calea desavirsirii pina la capat fara exceptii.Acel tinar vroia sa fie precum Hristos iar Hristos i-a dat acesta sansa.Nu i-a cerut nici macar sa sufere cat a suferit EL ci doar sa renunte la bunurile materiale pentru a-l urma pe Cel care este Calea,Adevarul si Viata.

Mereu m-a gandit sa fiu foarte atent referitor la ceea ce solicit in rugaciunea catre Cel de Sus.De mult ori i-am multumit ca nu m-a ascultat si ca in mila Lui a pus lucrurile intr-o ordine la care eu nici nu gandeam macar ca ar exista.Am mai spus:ar trebui sa fim atenti cu ceea ce solicitam pentru ca daca Cel de Sus ne va pune la incercare Credinta s-ar putea sa se circule pe ,,autobahn" spre Iad.Pina sa ajung sa vreau sa fiu desavirsit eu iti spun ca in fiecare seara,dupa ce eu,sotia si copii ne rugam impreuna si ei se culca,ma gadesc la ce am facut in aceea zi.Nu am reusit sa gasesc niciodata,doar in baza actiunilor mele omenesti, nici macar o zi,in viata mea, cu care m-as duce,fara pacat, in Fata Celui de Sus.

Pina sa ajung sa cer sa fiu desavirsit sau un model de Credinta,incerc,cu frica,sa-i cer sa-mi arate,prin Mila Lui,pacatele din mine,asa cum le vede EL si nu cum le vad eu ca un vesnic las plin de justificari.Sper sa ma ajute pina la final sa lupt contra lor si ma multumesc cu atat.Eu cred ca acesta este un posibil mesaj al acelei situatii pe care am discutat-o noi:,,Aveti grija ceea ce solicitati pentru ca s-ar putea sa va solicit si Eu masura credintei voastre". Asa cum noi spunem ,,Tatal nostru"plini de indiferenta,ca ceva banal care ni-se cuvine,asa si Cel de Sus s-ar putea sa ne intrebe precum in Maleahi 1:6 ,,şi dacă Eu sunt Părinte, unde este cinstea ce trebuie să-Mi daţi?"

Mie,sincer,mie mi-ar fi teama sa ma gandesc la cum intelege Cel de Sus notiunea de ,,cinste" in comparatie cu modul meu duplicitar de a o intelege.Eu te rog sa ma scuzi daca te-am suparat cu ceva,sa-ti dea Cel de Sus bucurie in postul tau si putere in Credinta.

O seara placuta.

Sunt două tendințe greșite în înțelegerea poruncii lepădării de lume din evanghelie. Una e să se creadă că ea se adresează doar călugărilor, că se referă la călugărie. Alta e să se creadă că e vorba doar de lepădarea păcatelor. În realitate, e vorba să nu fim prinși de nimic din lumea asta, nici de familie, să fim gata să le lăsăm de izbeliște dacă e cazul.


Porunca aceasta are două scopuri: unul e despătimirea, fiindcă legătura afectivă cu prietenii și familia va deveni un chin atunci când îi vom pierde. Celălalt este acela de a ne aduce sub călăuzirea lui Dumnezeu. Atât timp cât omul e legat de ceva din lume el e constrâns să acționeze potrivit unor cerințe ale lumii, nu potrivit voii lui Dumnezeu. Numai prin tăierea legăturilor cu lumea (fără a ne retrage din ea) putem începe să facem voia divină, trăind o viață "nebunească", în care nu mai urmăm ceea ce ne spune rațiunea ci ceea ce ne arată Dumnezeu că trebuie să facem. Așa cum zic și pe topicul Iubirea înțeleasă greșit, asta se realizează prin abandonarea preocupării de orice fel pentru cele exterioare și preocuparea permanentă doar cu contemplația.

Mari oameni au fost..si nu numai Sfantul Evanghelist Matei,si toti Sfintii,toti Sfintii de dupa El ,l-au urmat pe Mantuitor chiar daca s-au nascut mai tarziu.L-au urmat ascultandu-I poruncile,cererile,spusele Lui.Noi ,simplii oameni,pacatosi,nu putem decat sa incercam sa mergem pe drumul cel bun,urmandu-l in totalitate greu ne va fi si aproape imposibil,fiindca ispitele si pacatele sunt la tot drumul.Dar trebuie sa avem puterea de a le da la oparte.Incercarea si lupta este binevazuta in ochii lui Dumnezeu.

Noroc cu staretul Mihail de la minastirea de linga granita cu Romania care a inteles ca fiind monah "doar cu contemplatia" celor "inalte si sfinte" copiii lor CRESTINI ajung pe strazi cu pantalonii plini de rahat si urina sau in orfelinate mizerabile in conditii insalubre leganindu-se si dind cu capul de pereti in propriile fecale.
Bravo lor ca intr-un tirziu mama Rusie se ridica din propria cenusa monahica, de fapt din conservarea adusa de comunism si isi sufleca minecile intelegind adevaratul sens al crestinismului si al poruncilor sale.

Sper ca Cel e Sus sa tina cont de cat de las si slab sunt inauntrul meu si in Mila Lui sa nu ma supuna la acest test pentru ca inca nu am inteles ce inseamna ,,Cred Doamne ajuta necredintei mele"si il pic sigur.Cine poate asta sa-i multumeasca Celui de Sus pt ca i-a dat calea cu spini spre mantuirea lui.Restul,paradoxal,vom trudi si mai mult in caderea noastra.Sa va dea Cel de Sus,atat dvs cat si la toti ceilalti, suficienta putere si Credinta pentru a suferi in Numele Lui.

Recunoaste ca esti pucios de la Noul Ierusalim!
 

scris de Traditie1: "În realitate, e vorba să nu fim prinși de nimic din lumea asta, nici de familie, să fim gata să le lăsăm de izbeliște dacă e cazul."

Demult il tot banuiam ca este sau pucios racolat de ei sau simpatizant...doar de la ei am auzit aberatiile de mai sus si doar ei chiar AU FACUT ACEST LUCRU CU FAMILIILE si copiii LOR.

Nu, nu sunt pucios, aceia sunt rătăciți, am scris și eu cu timp în urmă împotriva lor.

Oricum, nu e treaba ta ce sunt eu. Dacă nu te referi la argumentele mele ci la persoana mea înseamnă că nu poți purta o discuție bazată pe argumente și recurgi la atacuri la persoană în mod primitiv.

Aici nu cred ca e cazul sa interpretam "lasand toate pentru Hristos" ca pe o abandonare a familiei ,parintilor ci lepadarea de ceea ce Hristos a spus despre cei ce traiesc in "lume " lipiti de cele materiale ,de copii ,cei care isi fac idoli .
Tocmai ca unii sfinti parinti si chiar duhovnici au sfatuit pe unii tineri care voiau sa plece la manastire sa aiba grija de parintii lor batrani ,chiar si parintele Nicolae Steindhart si-a ingrijit tatal pina acesta a murit apoi a luat calea manastirii.
Cred ca mai degraba aici e vorba de implinirea poruncii
"Sa-l iubesti pe Dumnezeu mai presuse de tot sufletul tau ,din tot cugetul tau si pe aproapele tau mai prseus decat tine insuti"
Nu spune El :"Cine voieste sa vina dupa mine sa se lepede de sine ,sa-si ia crucea si sa-si urmeze mie" ?
Sa ne asumam suferintele ,necazurile , sa le ducem cu bucurie ,fara sa simtim greutatea lor.

subscriu
as putea adauga si ex sf Ioan Gura de Aur, care a stat alaturi de mama sa pana in Ultima ei clipa pamanteasca.
asta cere Hristos:sa nu ne lipim inim de nimic din ce ofera lumea.

frumos spus, anita

Ni se pare imposibil sa lasam toate si sa urmam lui Dumnezeu tocmai din cauza faptului ca El nu inseamna pentru noi Totul. Asa ajungem la jumatati de masura, uitand ca Mantuitorul ne spune ca cine nu aduna cu El, risipeste. Ne complacem in a risipi si in a ne risipi, chiar atunci cand avem impresia ca am reusit sa agonisim ceva. Acesta este paradoxul omului care are comoara pe pamant, nu in cer.

Asa este ,nu inseamna Totul.
Ne tulburam cand avem vesti proaste despre servici ,despre situatia politica ,deznadajduim in loc sa avem permanent constiinta ca Dumnezeu are grija de noi daca suntem permanent in cautarea Imparatiei lui Dumnezeu si infaptuim faptele Legii.

Ma bucur Andrei ca nu esti cu ei.
Imi faceam griji!

Adevarat ai grait, Costel. Sa-ti daruiasca Dumnezeu numai bucurii. Eu ma simt un nimic. Fac teorie, dar practica ... ioc.

'Lasand toate i-a urmat Mantuitorului'
 

In privinta celor 12 apostoli, eu chiar cred ca ei au lasat totul, literalmente, ca sa-I urmeze Mantuitorului..si asta pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, cu sau fara sa inteleaga neaparat cu mintea atunci..inima lor L-a recunoscut in Hristos pe Mesia..pe cel despre care vorbeau prorocii lor in Vechiul Testament..ca-i va izbavi..de robie..de pacat..de moarte..si le va deschide calea catre Imparatia Cerurilor..si viata vesnica...deci trebuie ca au vazut in El...Ceva...Cineva..pentru care li s-a meritat...sa renunte la orice altceva...sa considere toate in afara Lui ca un gunoi...cum a fost si cazul ap. Pavel. La fel cred ca a fost si in cazul sfintilor..(cum ziceati..multi au avut ranguri, bogatii, frumusete fizica,inteligenta, cultura, educatie, etc...si nu doar in vechime...stiu ca sunt cazuri si in zilele noastre..).cred ca a fost un moment, sau o succesiune de momente in vietile lor...cand..prin harul Duhului Sfant...L-au vazut..(re)cunoscut..pe Hristos...si au vazut in Persoana Lui si in Cuvantul Lui tot ce si-ar fi dorit ei vreodata...si mult mai mult decat au putut spera...si de accea..orice altceva care se interpunea intre ei si Mantuitor...le-au considerat ca o piedica...de care voiau sa scape odata..pentru a putea sa-I urmeze Lui, liberi de orice jug strain.

In ce ne priveste pe noi, cred ca lepadarea de toate pentru a urma Lui comporta multe aspecte particulare, deoarece pentru fiecare dintre noi obstacolul/patima/idolul..sau orice ne impiedica a-L urma...poate fi diferit de la caz la caz. Daca de ex, eu am banii ca idol, si ma incred in ei pentru siguranta si fericirea mea, si nu in pronia lui Dumnezeu.. si nu pot urma lui Hristos cand imi zice de exemplu..."imparte banul/painea ta..cu fratele tau care este lipsit"..atunci, eu musai ca trebuie sa lepad acest idol...fie renunt de tot la bani daca sunt impatimita rau...fie zdrobesc acest idol..obligandu-ma sa fac darnicie..mai ales cand nu-mi vine deloc... Dar un altul, care poate este foarte darnic, si nu zgarcit ca mine..isi imparte painea cu fratele de credinta...dar poate educatia, intelectul, cultura sa..il determina sa-l dispretuiasca pe acesta...si nu poate urma lui Hristos cand ii spune..prin ap. Pavel.."sa-l privesti pe fratele tau mai presus decat pe tine"...si asa mai departe..

Cat despre a lasa toate, casa, familie,slujba, ca sa mergi in pustie...sau sa propovaduiesti..sau altceva...ca este in sine bine sau gresit..iarasi cred ca nu putem generaliza...pentru ca este o chestiune personala, a fiecarui suflet, de ascultare de Hristos.
Unuia Dumnezeu ii poate da chemarea rugaciunii neincetate, pentru toti...si acesta, facand ascultare de Hristos..lasa toate celalalte..altuia...Dumnezeu ii poate incredinta sa fie o mama buna, un tata bun, un crestin traitor care sa practice o anumita meserie foarte bine...etc..si toti acestia vor lepada orice altceva care-i impiedica a urma Lui...

Ideea este, afla ,suflete..la ce te-a chemat Dumnezeu...(si aici nimeni nu se descurca fara harul si mila Duhului Sfant, Duhul Adevarului..care ne descopera voia Lui Dumnezeu pentru noi), si odata ce-ai aflat..nu lasa pe nimeni si nimic sa te impiedice din alergarea ta, sa se interpuna intre tine si Mantuitorul tau...

Doamne-ajuta

Iata marturia unui om care, asemenea Sfintilor Apostoli, a lasat toate urmand Mantuitorului. Poate ne asteptam sa ne vorbeasca despre piedici si greutati, despre caderi si ridicari. El insa nu ne vorbeste decat despre bucurie.

"Omul este nascut pentru bucurie, nu pentru tristete. De ce oamenii isi procura bucuria de la niste idoli? Credeti-ma, ei platesc scump pentru a-si "cumpara" aceasta bucurie, in timp ce bucuria in Dumnezeu nu costa nimic. Cum as fi putut s-o "cumpar" eu, care nu am nimic pe lume? Toti fratii mei calugari spun acelasi lucru, ca nu-L au decat pe Dumnezeu. Toti sunt plini de bucurie. Pentru Hristos, eu am facut gol in mine insumi. Nu am nimic altceva decat pe Hristos. Nimic altceva decat pe Hristos si bucuria Lui. Saracia face usoara aceasta cerere a bucuriei lui Hristos. Trebuie sa fii gol pentru ca Hristos sa vina la tine. Hristos este bucuria dinlauntrul meu." (Parintele Avacum, cel descult)