Despre singuratate
 

Doamne ajuta frati crestini-mihail florin

cand eram mic nu dadeam importanta mai la nimic
ma jucam si toata ziua eram vesel si apoi la nani
dar cu timpul ceva imi lipsea,ma simteam singur
nu aveam prietena sau mai cu nimeni nu stateam
tare e greu sa fii singur
de pe la varsta de 15 ani miam dat sema ca nu vreau sa fiu singur
cand vedeam ca altii au prietena frati si parinti eu sufeream si palngeam mult
din cauza cum arat apoi a saraciei nu prea statea nimeni cu mine
era timpul cand joaca nu mai era asa de mare nevoie de ea
am inceput sa iubesc
cand multi prieteni aveau cu cine sta chiar aveau iubita lor aveau pt cine sa
traiasca si sa fie fericiti
in viata mea nu mam simtit implinit
de ce sa mint nu am asa mare motiv sau bucurie sa ii multumesc lui dumnezeu ca tariesc
nu miam dorit multe si nici nu imi doresc
dar si acu plang si sufar ca nici nu am avut mai nimic
apoi am cunoscuto pe fata asta care e la manastire
prin anul 2000 bineinteles ca fara s avreau mam indragostit de ea
si ne intelegeam de minune
cu toate ca eu fata de ea am multe lipsuri nu ii pasa
am crezut ca viata se va schimba in bine
dar mam inselat
sora ei pur si simplu sia batut joc de mine
avea ura pe mine pt ca eram mai urat si tigan si sarac
si bineinteles ca pt sora ei faceam orice si pt ea nu ma zbateam asa de tare
era si normal odata cea sora care e acu maica stateam mai mereu cu ea
dupa 6 ani totul sa stricat
pur si simplu nu mai aveam chef de nimic
nu mai vroiam sa traiesc
pe nimeni nu mai vroiam in viata mea
sora ei nu sa lasat pana nu nea despartit
noi eram ca fratii
dar ea nu sa multumit si a facut posibilul sa nu ma mai vada cu ea
am palns mult pt ca ea era fiinta care ma afcea sa fiu fericit si sa am ce sa ii multumesc lui dumnezeu
dar asa a fost mereu la mine
cand dau si eu de mine
cum se intampla ceva
ma bucur din suflet ca e maicuta fata care sincer si acum o iubesc
dar ma doare ca nu mai am pe nimeni cum era ea
ma intelegea in toate
cred ca saptamana asta sau cea care vine vreau s ama vad cu ea
daca ma refuza nu stiu ce s am afac
chiar ca nu mai vreau nimic
ea facea cat 1000 de prieteni si chiar decat mult parinti
de asta asta vreau macar atata de la dumneaeu sa ma vad cu ea si sa fim prieteni ca ianinte
si sa nu mai intervina nimeni in viata ei
daca o vad si vb cu ea in rest sunt fericit
asa eram si inainte cu yoae ca aveam si alte necazuri
de aceea va spun ca uneori singuratatea e poate cea mai grea boala care o porti suporta
vreau sa ma impac cu sora ei si cu cei care ma urasc
si asa sincer in viata asta niciodata nu am fost multumit
poate unii nu inteleg dar cand treceti prin asa ceva atunci da

Draga ionut, si eu am trecut prin asa ceva si inca mai trec. Dumnezeu mi-a dat un inger, dar dupa aproape 2 ani mi-a luat-o. nici eu nu am multa avere, nu sunt frumos, dar totusi s-a indragostit de mine. de un an de zile nu mai vrea sa auda de mine. insa ma rog mereu, poate El se va milostivi de mine. prietenii mei spun ca sunt nebun, atatea fete trag la mine si eu le ignor, le alung. asta pentru ca o iubesc mai mult ca viata mea. parintele Cleopa spunea "rabdare, rabdare, rabdare". Roaga-te neincetat si sincer, si o sa vezi rezultatele. Doamne ajuta.

Dragul meu ce Dumnezu ti-a harazit sa fie al tau al tau va fi. In viata asta avem tot felul de incercari mai grele ,mai usoare dar trebuie sa le ducem la bun sfirsit pe toate . Este foarte adevarat ce spui singuratate nu este deloc usoara ,dar daca face parte din viata noastra ! trebuie sa depasim si acest moment . Iti doresc din suflet sa ai parte de tot ce este mai frumos pentru tineretea ta ,in primul rind de multa sanatate si intelepciune . Sunt convinsa ca Bunul Dumnezeu se va milostivi de tine si-ti va aduce persoana draga sufletului tau alaturi de tine. Sarbatori Binecuvintate ! Roagate neincetat lasa ura la o parte si ai sa vezi ca va fi bine . Doamne Ajuta !

Vai vai vai, ce scrii tu aici am trait si eu. Cand eram mica radeau copii de mine, se intrebau daca sunt "cea mai urata fata din clasa sau inaintea celei mai urate", ziceau ca traiesc intr-un grajdi, altii m-au facut "amarata", dirigintele mi-a zis ca daca ar fi in locul prietenului meu mi-ar arunca sifonierul pe geam...si altele, si altele. De aceea acum imi place sa ma imbrac decent dar frumos, clasic dar cu gust, sa fiu naturala dar ingrijita.

Am cunoscut si eu un baiat, si totul era asa frumos, ne intelegeam asa de bine, mergeam la Biserica impreuna, vizitam manastiri, parintii nostri erau prieteni, el imi declara ca ma iubeste, spunea cuvinte frumoase, ca n-a simtit pentru nimeni ceea ce simte pentru mine, ca o sa ne casatorim si ca atat timp cat e cu mine ar putea trai si intr-o baraca. In acelasi timp spunea ca pe plan duhovnicesc e constient ca nu s-ar intelege cu nimeni asa de bine cum se intelege cu mine.

DAR....cum eu vroiam sa ii arat ca voi fi o buna sotie, gateam si faceam curat la el, in timp ce el era la antrenament, in fine, faceam totul ca sa-i fiu pe plac. Mama lui insa, cand a vazut ca lucrurile sunt serioase....a inceput presiunile cand pe mine cand pe el, ca sa ne despartim. Ma jignea de cate ori avea ocazia, zicea ca sunt mica si nu stiu nimic... Odata au avut invitati, si mie cum imi place sa ma ocup de copiii mici, si ei trag la mine. Fetita uneia dintre invitate s-a tinut de mine toata ziua iar mama ei i-a spus la un moment dat "Mai las-o in pace" la care "fosta viitoare soacra" i-a raspuns "Parca ea are mai multa minte decat Stefania", care avea 6-7 ani... De fapt mamei lui nu-i convenea nicio fata pentru baiatul ei, el imi povestea ca de una a zis ca una era urata, una rea, alta curva iar eu eram mica.

La un moment dat acest baiat de care eram indragostita imi spune ca vrea sa se calugareasca... ca el asa simte. Eu m-am gandit ca are o chemare aparte, si stiam ca nu ma puteam opune... El mi-a cerut timp sa se gandeasca, si eu i l-am dat, dar a durat mai multe luni si nu prea mai stiam ce sa mai fac. In plus ma ascundea de mama lui...Pana la urma nu ne mai vedeam pentru ca el trebuia sa invete pentru licenta de Teologie, ca mai apoi sa-mi spuna ca vrea sa plateasca pe cineva sa i-o faca...Si eu i-am imprumutat o parte din bani, ca parintii nu erau de acord sa-i dea...Ce rau am facut!!!

Si uite asa ne-am despartit...nu stiu ce mai face sau daca s-a calugarit, desi sunt aproape sigura ca nu...

Singuratate este grea, apasatoare, imposibil de indurat uneori.Exista posibilitatea unui voluntariat, unde sa cunosti tineri de varsta ta- de obicei seriosi, de calitate, in care te poti increde. Exista Dumnezeu- cand suntem cu Dumnezeu, nu suntem singuri. Se intampla, de multe ori, ca intre oameni fiind, de fapt, sa fim singuri- pentru ca nu exista comuniune de idei, de sentimente, pentru ca interesele meschine primeaza omeniei. De aceea, sigur, Dumnezeu nu te va lasa singur, nu te va trada, nu te va supara.Porneste de aici- de la cunoasterea lui Dumnezeu, de la apropierea de El si apoi se vor adauga si celelalte.

"Omul viu este slava lui Dumnezeu".
Sfantul Irineu

"Nu este bine sa fie omul singur" - Dumnezeu a spus acest adevar inca de la crearea protoparintilor. Cum ar putea sa fie buna singuratatea cand omul, ontologic este orientat catre "un altul"?

Dumnezeu este Treime. El Care niciodata nu are cum sa cunoasca ce este singuratatea, a creat si omul spre comuniune vesnica.

Tragedia este ca diavolul si pacatul nasc singuratatea. Bucuria consta in faptul ca Dumnezeu si omul pot "umple" singuratati.

Daca prietena ta s-a calugarit cred ca e mai bine sa nu o mai cauti.Nu vei obtine decat suferinta in plus.Incearca sa te uiti in jurul tau si cauta oameni asemanatori tie,ca varsta,stare materiala,ocupatie,si lasa-i sa se apropie de tine.Si nu cauta absolutul,ca nu exista!

Aici depinde foarte mult de firea omului în cauză. Pe unii îi apucă deznădejdea din pricina singurătății pe când pentru alții reprezintă o perioadă ziditoare și liniștitoare pentru suflet.

Creștini fiind nu putem fi niciodată singuri în adevăratul sens al cuvântului. Întotdeauna Îl vom avea pe Iisus Hristos și pe Preacurata Maica Sa și pe Sfântul înger păzitorul nostru. Niciodată nu se vor depărta de la omul botezat.

Vremurile fiind cele care sunt, nu m-ar surprinde să aflu că mulți prețuiesc acea clipă de singurătate și de acalmie sufletească când își pot organiza gândurile și cugetul. În ziua de astăzi ne mișcăm precum furnicile de colo-ncoace și ne grăbim să facem cele trupești dar niciodată nu stăm locului undeva liniștit pentru a cugeta. La ce? La orice, doar să cugetăm.

Veacul acesta întinat pricinuiește doar amăgiri mari; mai este necesară și o perioadă de singurătate pentru a ne dezrădăcina de modul acesta de trai și pentru a ne putea raporta la viață.

Mare dreptate ai Cristi! Mare adevar ai spus!!!!

Singuratatea in sine este grea.Vad un exemplu in oamenii suferinzi, in batranii uitati, in cei izolati din rautate de o colectivitate. Cand suntem cu Dumnezeu,desi singuri in aceasta lume, nu mai suntem singuri.

Daca Dumnezeu vroia sa fim singuri, nu o mai facea pe Eva.

Mihail Florin, incearca sa te rogi si sa mergi la biserica cat mai mult! Gaseste-ti un duhovnic daca nu ai deja unul. Sa asculti cuvantul lui Dumnezeu si sa participi la Sfintele Taine(Sf.Spovedanie, Sf. Impartasanie,Sf Maslu).
Sa te lumineze Dumnezeu ca sa te poti bucura de faptul ca prietena ta e calugarita. Noi nu ne dam seama ce inseamna sa iti inchini viata lui Dumnezeu, noi ne smiorcaim ca suntem singuri, depresivi, neindreptatiti etc etc, in loc sa ne bucuram pentru bucuria celorlalti si sa multumim lui DUMNEZEU. Daca ea ales asa,inseamna ca a simtit chemarea lui Dumnezeu,eu asa cred...deci ce poate fi mai frumos decat sa simti chemarea Lui?
Florin, nu mai fi egoist, las-o sa slujeasca lui Dumnezeu, pentru ca El ne slujeste tuturor(iti amintesti cand a spalat picioarele Apostolilor?) si ne miluieste pe toti.
Tu ai nevoie sa simti dragostea... dragostea oamenilor, dar mai ales dragostea lui Dumnezeu. El ne iubeste si ne asteapta,dar noi nu stim sa Ii raspundem. Nu sunt simple vorbe. Incearca sa te apropii de Dumnezeu si sa Ii multumesti mereu,pentru orice iti va aduce.

Azi am auzit un lucru frumos de la un parinte, il scriu aici pentru bucuria noastra,a tututor:
Cand Dumnezeu iti pune mana in piept, nu Ii da peste mana, stie El ce face.

Numai bine!

ps: si o melodie ca sa nu ne mai simtim singuri, cand Dumnezeu sta la usa si bate:)
http://www.youtube.com/watch?v=JcozrOtnJL8

Cea mai mare durere nu vine din lipsa oamenilor, ci din lipsa relatiei cu Dumnezeu. Cel ce vorbeste cu Dumnezeu nu poate spune niciodata ca este singur. Am cunoscut o persoana care traia singura, fara vecini, langa o padure. Nu avea nimic rau in ea, era de o bunatate iesita din comun. Nu se plangea de nimic si ii multumea lui Dumnezeu pentru toate. Si era asa pentru ca era un om al rugaciunii. Sa ne rugam si vom vedea ca multe se vor schimba in bine.

Adevarat si frumos spus.
Putem "umple" cu rost singuratatea celui de langa noi.
Trebuie insa ca noi, la randul nostru, sa fim plini de rost.
Iar pentru aceasta avem nevoie de o cat mai putina imprastiere in lucruri de prisos.

Folosesc acest prilej , cum de altfel am mai folosit si inca unul identic, de a spune fratilor mai tineri ca nu exista nici o garantie de loialitate si de mers bine intr-o prietenie daca cei doi parteneri sunt dusi la biserica , ca sa spun asa .
Acesta este un exemplu si a mai fost inca unul cu o sora care a deschis un thread intrebind unde sa caute un prieten serios, la biserica ? pt a fi sigura ca v-a avea o relatie serioasa .
Dar inafara de aceste 2 exemple mai este unul autorizat, ca sa-i spun asa, cel prezentat de scriitorul V. Marcu in carticica ,, Antonel" si care este un exemplu impresionant de inselare draceasca !
Asadar, fratilor si surorilor, sa nu credeti fara a cerceta cu multa atentie si luare aminte , ca viitorii preieteni sau soti sunt mai buni si mai seriosi deoarece sunt ,,recrutati' de pe linga biserici ca va inselati . Asta deoarece acolo unde este darul si asteptarea mai mare acolo este si lucrarea cea mai puternica a ispititorului de a insela si de a zadarnici lucrul bun !
Va mai dau si alte exemple de inselari si inselati care au pornit in viata ca studenti la teologie sau absolventi de seminare (deci nu numai de mergatori comuni la biserica) si au sfirsit in cu totul alta parte :
- domnul Buhuceanu , seful asociatiei romane a homosexualilor , a facut 3 ani de teologie dupa care a renuntat esunind in preocupari sexuale nefiresti ;
- ziaristul Ciocioi F. absolvent de teologie , ziarist de scandal si hirotonit preot al Bisericii ortodoxe a romanilor de pretutindeni cu sediul intr-o curte privata din Chisinau.
- oficial de marca al PSD, fost ministru al agriculturii , Ilie Sirbu (director in 1978 al Seminarului teologic Caransebes) impatimit de politica , afaceri, prosperitate cu orice pret,oculta si manevre politice neloiale.
- Fuego, copil aproape bine imbisericit , pregatit si intruit pt. a intra in seminarul teologic, esueaza de la viata sfinta in duh si adevar si ajunge menestrel ;
- actorul si prezentatorul TV Ovidiu Cuncea , in prezent doctor in arta dramatica, absolvent al seminarului teologic din Curtea de Arges , a renuntat la viata aleasa a bisericii si in biserica devenind bufon cu glume de prost gust avind in centru sexul , spritul si alte manifestari lumesti pe care le ridica la rangul de ,,virtuti barbatesti".
Si mai am inca alte 2 exemple, dar ma opresc aici .

Desigur ca nu voiesc sa discut aici lipsa cunoasterii la timp a vocatiei pt. o anumita meserie sau sa zicem in ultima instanta ,,dedicatie profesionala", dreptul de a face ce voiesti in viata , oricind , oricum si oricit, dreptul de a te gindi si a te si ragindi asupra unui lucru (lucru rar intimplat la oamenii curat imbisericiti), dreptul de a fi sau a nu fi tu insuti , adica un fel de ,,uite popa, nu e popa" !
Ci voiesc sa arat ca exact acolo unde garantia si asteptarea este cea mai mare ca si dorinta de a gasi ,,competitivitate' si ,,calitate' , pai exact acolo nu gasesti ! De ce asa? Deoarece acolo este si multa incercare si ispita puternica si... ca pina la urma foarte putini din oamenii care par a fi ceva la un moment dat se dovedesc pina la sfirsitul lucrurilor cum ca si sunt !
Din acest motiv , ori de cite ori ne rugam lui D.zeu sa ne dea sau sa ne faca ceva , nici o data nu trebuie sa cerem concret acel ceva ci doar sa-l rugam staruitor sa ne dea ceea ce ne este de folos si spre mintuirea noastra ! Nu trebuie sa ne legam mortis de lucruri sau de oameni si sa cerem lui D.zeu pt. acestea tot felul de milostenii , nu ! Ci sa ne legam foarte tare doar de D.zeu si de ajutorul lui pt. noi in mintuirea proprie !

Pt. cei interesati recomand carticica ,,Antonel" de Vasile Marcu , care se gaseste in librariile sau pangarele de carte bisericeasca !

Am urmarit pe acest site un interviu cu parintele Staniloae despre singurate-
http://video.crestinortodox.ro/uAGnI...Staniloae.html
si unul cu parintele Sofian, mare duhovnic pe care l-a avut Bucurestiul.
http://video.crestinortodox.ro/XrWq5...an_Boghiu.html

Adevarate raspunsuri teologice.

Nu toata lumea rezista la singuratate, nu toata lumea rezista atit de mult sau atit de bine la singuratate . Nu toata lumea isi doreste singuratatea !
Nu discut aici de cazurile cert sau cvasi patologice ale singuratatii sau chiar cele complicate cu izolare .
Dar exista si oameni care cauta linistea, isihia, chiar aici in mijlocul lumii . Exista oameni care in mod firesc doresc sa vorbeasca putin , clar, precis si conchis . Exista oameni care s-au deprins si care sunt innebuniti dupa discutiile laconice, dupa privirile , gesturile , grimasele atotexpresive , oameni care nu adora vorbaria fara rost , palavrele sau birfa . Exista oameni care prin mila si ajutorul lui D.zeu cauta cu dragoste sa implineasca cuvintul mintuitorului care spune : ,,... taci tu, sa vorbeasca faptele tale " !
Sunt oameni care prefera linistea si retragerea in singuratate din dragoste de lectura (dar sa nu ne inselam, acestia au fost educati si intruiti ajungind sa dobindesca pasiunea lecturii, pt. ca altminteri nu se ajunge asa usor la acest stadiu !) de reflectie filosofica dar mai ales religioasa .
Sunt oameni care doresc sa invete sau au invatat si doresc sa se dedice discutiei cu D.zeu, rugaciunii si contemplatiei . Dar aceasta nu se poate face pe fuga deoarece simti si nevoia ca sa te intilnesti cu o prietena , sa o stringi de mina, sa o saruti si sa birfesti putin , doar de gust, cu ea .
Lucrurile trainice si de folos mintuirii se dobindesc cu mare greutate .
Nici un rinjit sau birfitor , sau glumet sau un dornic de iubiri sincere sau chiar un bun user de forum nu ajunge un rugator in duh . Pt. asta iti trebuie ISIHIA , ori asta se invata si se cultiva evident in pofida altor obiceiuri sau apucaturi .

Depinde de felul nostru de a fi si mai ales de ceea ce voim fiecare sa implinim.
Eu unul sunt adeptul singuratatii nepatologice ci induhovnicita . A trebuit insa sa patimesc mult pt. a sti sa apreciez cine este si ce vrea sa fie isihia , renuntind rind pe rind la multe ,,aparente folositoare" ale vietii !

"Cel in care au aparut <<tragerile inlauntru>> si <<rapirea catre Dumnezeu>>,scria insinguratul pustnic Teofan episcopul,si mai ales cel in care supunerea totala catre Dumnezeu si rugaciunea neincetata au inceput sa lucreze,nu poate fi tinut in cadrul unei comunitati impreuna cu ceilalti"

Cei care au ajuns sa iubeasca binecuvantata tacere duc o viata ingereasca si le imita modul lor de viata.Ei nu obosesc niciodata sa-L laude pe Creator in vecii vecilor.

"Exista o liniste exterioara atunci cand un om se rupe de toti ceilalti si vietuieste singur,si exista o liniste launtrica,atuci cand un om ramane singur cu Dumnezeu in duh,dar fara vreo sfortare ,la fel de simplu precum pieptul respira si ochiul vede."