Dumnezeu plange? E fericit?...
 

Simte durerea noastra? Se pune in locul nostru? Este flamand? Sau stomacul-i tot timpul plin?
Cate persoane mor si isi fac rau in numele lui? Este mandru sau i-e rusine de noi?

Ok, eu nu cred, vreau doar sa aflu cum este descris Dumnezeu in scripturi din aceste puncte de vedere... si mai ales, plange?

Inspiratie ---> http://www.youtube.com/watch?v=ZkEa9EufpLA

Păi a murit în chinuri. Biciuit, scuipat, bătut în cuie pe o bucată de lemn. Cum mai poţi să întrebi aşa ceva ?!

N-ar fi mai simplu să iei Biblia şi să citeşti ?

Plange.
Sigur plange.

http://kiriakon.files.wordpress.com/...oana-avort.jpg

Icoane plangand:
http://www.paginacrestinului.ro/atta...3&d=1278828765
http://www.jurnaluldevrancea.ro/thum...article_medium

Uhm... sunt persoane care poate au stat in chinuri si mai groaznice decat astea.. nu stiu... oricum intrebarea mea nu era asta... se referea la durerea psihologica, cum o numiti voi sufleteasca...

Wow... nu stiam... credeam ca era mai simplu sa intreb pe aici... anyway... multumesc pentru raspuns.

Bast-et, Dumnezeu se intristeaza pentru noi cand vede cat de mult suntem rataciti de la invatatura Lui, care este invatatura Vietii, a iubirii, a iertarii, a armoniei, a pacii, a milei, a rabdarii, a dreptatii, a moralei. El simte TOATE durerile lumii pentru ca tot ce exista este facut de El si se afla in interiorul Lui. Pe tine te-a durut vreodata ceva? Daca da, inseamna ca ceva in interiorul tau nu a functionat cum trebuie si, iata, ai simtit durerea. Asa o simte si Dumnezeu. Fiecare fapta necugetata a fiecarui om, fiecare gand rau acceptat de om, fiecare vorba nedreapta a fiecarui om, produc durere lui Dumnezeu asa cum fiecare fapta buna, gand bun sau cuvant bun, oricat de neansemnate ar fi ele, aduc multa bucurie lui Dumnezeu si dau sanse omenirii sa mai existe inca. Daca ne-am pleca fruntile si am cugeta, macar un pic, la toate acestea, am afla cat de nefolositoare si vatamatoare este ingamfarea fata de Cel care ne-a dat fiinta si care ne tine cu dragoste infinita, in timp ce noi ne ridicam cu judecati impotriva Lui.

Daca am o carte si vreau să ştiu ce scrie in ea, e mai simplu să o citesc sau să întreb pe un forum ?

De câteva luni postaţi aici, se presupune că aveţi un oarecare interes pentru creştinism, ergo, ar fi de bun simţ să citiţi măcar o Evanghelie. E chestie de o oră.

Dumnezeu nu rade nici nu plange.
El este 'neschimbat,fara umbra de schimbare sau mutare'
Dumnezeu este Acelasi,si se uita din cer la framantarile oamenilor .
A fost suparat pe noi o vreme,iar apoi ne-a iertat,nu pentru vreun merit al nostru,ci pentru planul Sau,de a se indura de lume.
Samanta iubirii a fost imprastiata in lume ,si ea rodeste in sfinti.
Iar lumea,sfarstiul ei este hotarat

Eu totusi prefer sa cred ca Dumnezeu rade ,si plange si ne iubeste mult...

Hm...hm...

Cred ca e mai greu de inteles pentru noi dar sa si ierti pe cei care te batjocoresc dovedeste iubire enorm de mare fata de oameni.

In unele rugaciuni se spune ceva de genul: "Ajuta-ma Doamne sa nu te mai rastignesc inca o data cu pacatele mele." Poate e relevant cat sufera Dumnezeu cand pacatuim.

Iar legat de persoanele care mor sau isi fac rau in numele Lui. Cand ne referim la persoane care mor pentru El ne referim la cei omorati pentru ca nu s-au lepadat de Dumnezeu(ca de obicei erau ademeniti cu bogatii si pentru ca refuzau erau supusi la chinuri, apoi vazand prigonitorii ca nu au ce sa le faca ii omorau). Cand spui ca isi fac rau in numele Lui nu stiu exact la ceea ce te referi.
Ne punem un semn de intrebare: cum puteau aceia, oameni fiind(fapturi limitate) sa reziste la atatea? E mai greu de explicat folosind diverse ipoteze ca erau indoctrinati samd. pentru ca atunci cand simtim durere pe pielea noastra nu prea ne mai arde sa dam din gura.

Dumnezeu ne ia durerea noastra in spinare S-a pus si in locul nostru si a ridicat firea umana din starea in care era(cazuta).

Si apropo, psychí̱ in limba greaca inseamna suflet.

Asta daca privesti cu microscopul un fir de praf.
Oare nu ar trebui sa privim la nivel cosmic, universal? caz in care burta lui Dumnezeu ar fi plina de ....gauri negre, antimaterie si supernove

Dumnezeu rade si plange cu fiecare suflet de copil.
Dar este departe de framantarile oamenilor,de ce ne intristeaza sau ne bucura in mod obisnuit pe noi.
Doar cel care a cunoscut iubirea desavarsita,poate sa se apropie o clipa,ca prin ceata,de taina iubirii divine,infinite,care cuprinde ca o imbratisare intreg universul

Dumnezeu s-a intrupat in chip de om, atunci cand a intrat in creatia Sa. Nu in chip de galaxie sau Univers. Suntem crestini, nu panteisti.

Mai degrabă aș zice că e mânios, foarte mânios pe noi că păcătuim atât de mult.

O să bată dracii la noi până își rup bâtele la cât de păcătoși suntem.

"Iisus a lacrimat..." (Ioan 11, 35)
 

"Iisus a lacrimat..." (Ioan 11, 35)

Întrebarea este MULT mai grea decât pare la prima vedere. Aş putea spune că m-a încuiat.


Sunt înclinat să răspund că, dacă Dumnezeu are emoţii, ele sunt de cu totul alt fel decât ale noastre. Expresii pe care le găsim des ca "Dumnezeu S-a bucurat" sau "Dumnezeu S-a aprins de mânie" cred că sunt în mare măsură metaforice şi ţin de o viziune antropomorfistă din care ne este nouă greu să ieşim. Ca şi imaginea din Geneză, cu Dumnezeu care Se odihneşte.

Noi, de fapt, nu credem că Dumnezeu Se odihneşte, fiindcă nu oboseşte. Nu doarme. El a creat lumea "ex nihilo", prin simpla Sa voinţă.

La aceasta, se poate replica faptul că odihna nu este o facultate a spiritului, ci a trupului, pe când emoţia este facultate a spiritului. Altfel spus, dacă este adevărat că Dumnezeu nu se odihneşte şi că avem metaforă aici, nu înseamnă că putem spune acelaşi lucru despre emoţii ca bucuria şi mânia. Îngerii, de lumină sau apostaţi, nu dorm, dar pot avea emoţii. Şi la fel, sufletele celor care nu mai sunt lângă noi. Observaţia pe care aş face-o la asemenea replică este că emoţiile spiritelor pure sunt atât de deosebite de ceea ce înţelegem curent prin "emoţii", încât trebuie găsit alt termen. Mă enervez pe boul care conduce în faţa mea încât îmi vine să îl fac una cu asfaltul. Este cholera de o clipă. Mă tem de examenul de mâine, fiindcă nu ştiu dacă îl voi trece ori nu. Este timor-ul de o zi şi o noapte. Spiritele pure, care trăiesc în afara timpului, au asemenea emoţii cum am eu ? Sunt înclinat să spun că "emoţiile" lor sunt altfel nu în intensitate, ci în natură. Mai exact, care este natura acestora ? Nu am cum să ştiu, cel puţin în viaţa aceasta. Mai degrabă, nu am să ştiu cum simte Dumnezeu nici în viaţa viitoare.

"Sa facem Om dupa chip si asemanarea noastra..." Ei, acus cum credeti ca ii ?
Plange odata cu noi, rade odata cu noi ? Flamanzeste odata cu noi ? Sangereaza odata cu noi ? Moare odata cu noi, ca sa invie mai apoi cu/in noi ?
Ce credeti dragilor ?

Noi știm că Iisus Hristos S-a mâniat sau că a plâns dar pe Dumnezeu Tatăl nimeni nu L-a văzut ca să poată spună.

NUUUUU?????

Oare Dumnezeu sub forma de fir de praf are puterea sa rasuceasca galaxiile? sa creeze supernove, sa creeze viata din nimic?
Oare poate asta un fir de par?
Pentru a le porunci gaurilor negre sa absoarba totul in calea lor, Dumnezeu trebuie sa tina universul in palma nu sa fie un firisor de nisip...deci nu are sens ceea ce spui

Iar faza cu insusirile omenesti sunt de-a dreptul caraghioase si provin din marea IMPORTANTA DE SINE pe care si-o acorda cu generozitate O M U L ! :))))

mmm.. eu zic ca de ras nu rade ... poate zambeste, poate fi multumit, de cele mai putine ori, ca de cele mai multe ori cred ca plange. putini sunt cei care Ii fac pe plac si multi suntem cei care Il suparam. ce parinte nu sufera cand copilul lui e obraznic, nu asculta, face numai rele.... eheeee.... eu nu stiu cum mai are atata rabdare cu noi ... de ce nu ne matura odata de pe fata pamantului asta ca sa fie extirpat tot raul din lume si poate ar lua-o de la capat cu alti copii, un alt adam si o alta eva ... sau poate asteapta sa ne nimicim noi intre noi, ca doar ne autodistrugem, din toate punctele de vedere... si moral si fizic si psihic si omeneste... mai rauuuuu e ca distrugem si ce e in jurul nostru, natura, mediul inconjurator, planeta asta. unii mai mult, altii mai putini dar cu totii suntem rai, egoisti, invidiosi si pacatosi cu gandul, cu vorba, cu fapta. vai si amar de capul nostru ce ne asteapta.

Asa cum suntem ne asteapta sa ne intoarcem la El.

Din punct de vedere dogmatic, suferinta, plansul sunt specifice naturii umane. Prin intruparea lui Fiului lui Dumnezeu natura umana se uneste cu cea divina in unicul Ipostas, astefel incat Fiul lui Dumnezeu a patimit cu trupul, a lacrimat pentru prietenul Sau Lazar, deci nu a fost strain de acestea. Nu trebuie sa uitam ca aceasta unire ipostatica este pentru vesnicie.

Dumnezeu este mai om decat ne putem inchipui, iar omul este mai dumnezeu decat ne-am putea imagina. Acesta este unul din intelesurile pe care Nasterea Domnului, intruparea sau inomenirea Cuvantului, ni le pune inainte.

Hristos, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, a aratat ca prin conditia umana se poate manifesta dumnezeirea, in pofida afectelor si slabiciunilor firii omenesti cazute. Dar, pe Hristos nu trebuie sa-L gandim separat, ci unit cu noi, in Biserica Sa, prin Duhul Sfant. Omul purtator de Hristos, Il simte pe Dumnezeu ca participand din interiorul sau, la bucuriile si necazurile sale. Tot el Il descopera pe Hristos in zambetul aproapelui sau mana intinsa a celui aflat in nevoie. In mod natural, va zambi alaturi de cel ce se bucura si va plange alaturi de cel care sufera, pentru ca o face ca pentru Hristos.

eu mă gândesc că suferinţa e o dimensiune caracteristică iubirii (apare odată cu orice formă de nefericire a celui iubit) şi că Dumnezeu fiind iubire a suferit şi înainte de unirea Fiului cu omul.

Dumnezeu este exact asa cum a fost Mantuitorul Iisus Hristos,Dumnezeu pe pamant.A plans,a suspinat,a zambit,a mancat,a sperat,a sfatuit...Mantuitorul este oglinda lui Dumnezeu si Insusi Dumnezeu.Plange cand noi facem pacate,cand il suparam cu faradelegile noastre si este fericit cand Il slavim si ne comportam drept si Ii ascultam poruncile...

Iata un raspuns!
"Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos, e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".
Parintele Arsenie

salut,bast-et
 

conform bibliei,dumnezeu stie ce e durerea,stie ce inseamna sa fii flamand,este plin de dragoste fata de om(creatia sa).
cred ca plange,caci viceversa, dragostea, fiind un sentiment complex cuprinde si acest aspect.
nu cred ca lui dumnezeu,ii este rusine de a sa creatie.
bestie,cerceteaza,cerceteaza,si multa dragoste din partea lui hristos,iar din partea mea,NUMA BINE.

Cate MILIARDE de copii au fost ucisi acest secol?
 

Am ales acest thread pentru titlu..
Dumnezeu plange. Noi suntem cei impietriti.


Dintr-un articol:

Secolul 20 a fost violent peste masura. Treizeci si sapte de milioane de oameni au fost ucisi in Primul Razboi Mondial. Peste 60 de milioane au pierit in Al -2-lea Razboi Mondial. Sase milioane de evrei si alte sase milioane de catolici au murit in lagarele de concentrare hitleriste. Douazeci de milioane au murit de mina autoritatilor sovietice. Saizeci si cinci de milioane de chinezi au fost ucisi de Partidul Comunist, in timp ce alte patruzeci si doua de milioane au murit de foame in timpul marii revolutii a lui Mao. Si asa mai departe.
Dar aceste cifre sunt mici in comparatie cu numarul de copii ucisi in aceasta ultima jumatate de secol!

La 40 de milioane de avorturi pe an, ar trebui doar 25 de ani pentru a elimina un miliard de copii. De vreme ce institutia avortului a luat avint in jurul anului 1960, am ucis probabil in jur de dublul acestei cifre, adica doua miliarde de copii nenascuti.


Este prea putin daca afirmam ca numarul acestor avorturi este un eveniment demografic de proportii gigantice. In vreme ce rasa umana il sarbatoreste in aceasta toamna pe cel de-al sapte miliardelea sau membru, noi ar trebui sa pastram un moment de reculegere in amintirea celor care au cazut – si inca mai cad – victime ale chiuretelor si aspiratoarelor.

Odihneasca-se in pace.

Asa este. Cred ca Dumnezeu plange in locul nostru... Plange plansul nostru.
Dar ai sa fi surprinsa Anna, statisticile spun ca "epoca in care traim este cea mai putin violenta din istoria umanitatii"... Mie mi-e greu sa cred asta, de fapt eu nici nu cred dar, de', asa spun statisiticile oamenilor informati. S-ar putea ca acei oameni sa nu fi luat in calcul si avorturile. Pentru multi, un avort, aceasta crima atroce, nu este un act de violenta. :(

Consider ca a plange este un afect ireprosabil care apartine firi umane. Natura umana asumata de catre Fiul lui Dumnezeu in urma inomenirii avea si afectele ireprosabile pe care le-a transfigurat. Este prea antromorfica imaginea unui Dumnezeu care palange.

George, pe Dumnezeu nu ni-l putem imagina. Si stiu ca este si pacat sa-i dam noi in imaginatia noastra o forma anume... Si nici plin de "afecte" umane, cum le spui tu atat de academic, nu mi-L pot imagina. Dar nici indierent nu cred ca este. Dumnezeu nu este rece, nu? Are in primul rand MILA. Acesta este un sentiment de compasiune fata de negazurile si suferintele noastre, deci un afect. Nu stie nimeni daca plange asa ca oameni (nu stiu ce vrei sa zici cu "imaginea antromorfica" sau antropomorfica).Dar sunt sigura ca se supara sau se intristeaza, cand noi facem voia noastra... si se bucura cand facem voia Lui.
Dumnezeu sa intristeaza si se bucura. Eu stiu asta din experienta mea. Eu simt si tristetea Lui si Bucuria Lui in propria mea constiinta, in sufletul meu.
Dar ceea ce se intampla acum in lume, violenta, desfranarea si ura oamenilor, ar intrista chiar si pe idolii din piatra ai paganilor.
Asadar, nimeni nu-si pune problema daca Dumnezeu este plangacios, nervos sau daca are simtul umorului. Problema noastra este alta: oare cat ne va mai rabda Bunul Dumnezeu??
Mila si rabdarea Lui sunt imense dar sa ne trezim din moleseala pacatului inainte de a
se termina.
Mila Domnului asupra noastra!

How do you do?
How does it feel to be so high
And are you happy?
Do you ever cry?

... I sometimes cry ...

You've made mistakes
Well that's OK 'cause we all have
But if I forgive yours
Will you forgive mine?

Hey, do you feel our pain
And walk in our shoes?
Have you ever felt starved
Or is your belly always full?

How many people die
And hurt in your name?
Hey, does that make you proud
Or does it bring you shame?


Ce simti Doamne?
Cum se misca emotia Ta in invalmaseala de fapte demonice si angelice?

Aceasta patrundere o putem avea cand intelegem esenta expresiei.

Dumnezeu contine in Sine toate simultaneitatile:

extaz si durere adanca, forma si non-forma, expresie si non-expresie...

Aduna in infinitatea Sa tot infinitul realitatii.

Nu vreau sa par academic. Am vrut sa spun ca de multe ori exageram cand il antropomorfizam pe Dumnezeu ni-L inchipuim doar uman. Nu neg ca se bucura sau se intristeaza, ca doar asta ne spune si Sfanta Scriptura si rugaciunile minunanate ale Bisericii, dar nu intr-o latura exclusiv umana.