Marturii
 

Tocmai citesc o carte despre Sfântul Nicolae. Mărturii ale oamenilor care au primit ajutorul si dragostea bunului Sfânt Nicolae. Minunat și impresionant.

M-am gândit să vă propun să facem cunoscute toate acele intâmplări minunate care au avut loc in viața noastră prin ajutorul primit de la Dumnezeu, prin Sfinții Săi.

Eu una am primit mult ajutor deși sunt atat de păcătoasă si nevrednică.
Cred ca primim toți, in fiecare clipă a vieții noastre dar nu suntem constienți mereu de asta, insă realizăm si suntem constienți de ajutorul primit doar in momentele de mare cumpănă.
Am sa incep cu o minune petrecută cu cațiva ani in urmă, vreo șapte.
In luna noiembrie am inceput să am niște simptome ciudate. Nu am mers la medic, din lipsă de incredere față de majoritatea celor la care avem acces in mod obișnuit. Până in decembrie simptomele s-au accentuat si mă deranjau.
Unul din colegi m-a luat mai cu de-a sila și m-a dus la o cunostinta de-a lui, medic. Dupa ecografie i-am surprins discutând și am ințeles că nu e bine cu mine. L-am luat la intrebări pe coleg și până la urmă mi-a spus că e ceva grav, dar nu știa nici medicul exact, insă bănuia, vazuse o tumoare, așa cum s-a exprimat “n-a mai vazut așa ceva”.
Am mers acasă, mă gândeam ce aș putea face.
Era in preajma Crăciunului, oricum urma o perioadă de sărbători, imi inchipuiam (dintr-o lungă experiență anterioaăa) că in spitale nu prea se lucrează cu tragere de inimă mai ales de sărbători, medicii nu te bagă in seamă.
Nu știam ce să fac.
Mi-am amintit de un tratament cu petrol. L-am aplicat.
Mă rugam la Maicțta Sfântă să mă ajute, să mă ajute că in spitale nu am nici o nadejde, iar dacă boala era ceva foarte grav n-aveam nici o nădejde in ajutorul omenesc.
După Anul Nou am mers iar la ecograf. Nu se mai vedea nimic, i-am explicat noului medic la care am mers ce si cum, unde să caute.
Nu găsea nimic. I-am zis de tratamentul cu petrol pe care l-am făcut. Era mirat, contrariat, se uita la mine cam ciudat, pentru că nu găsea ce reclamam eu ca ar trebui să găseasca la ecografie, plus tratamentul aiuritor cu petrol de care îi vorbeam. Cred ca m-a socotit cam nebună.
Am continuat tratamentul cu petrol, până am terminat toată cura, așa cum știam că trebuie făcută.
In acea perioadă tocmai coseam un goblen, Madona Sixtină (oare intâmplător? primul meu goblen). Cosându-l, mă gândeam că atunci când va fi gata, o să merg sa-l duc undeva, la o biserică, drept multumire catre Maica Sfânta pentru ajutorul pe care l-am primit. Până la urmă am ajuns cu tabloul la o mănăstire, măicuța stareță era foarte incântată si săruta tabloul dus de mine, ca pe o icoană ( eu m-am mirat, dar măicuța săruta tabloul cu dragoste!).
Tocmai ce venise dintr-un pelerinaj din Grecia, si imi zice: hai să vă dau și eu ceva. Imi dă niște mătănii și o carticică despre viața și minunile Sfântului Ioan Rusul zicându-mi că a fost la moaștele Sfântului, la Evvia.

Ajung acasăș și încep să citesc cartea. Rămân uimită: Sfântul Ioan Rusul este prăznuit de ziua mea de naștere! Nu știam asta, in calendarul nostru nu este trecut. Am fost copleșită de bunătatea Maicii Sfinte care pe lângă multul ajutor pe care mi l-a dat in boală, mi-a dat in dar un Sfânt.

Eu mersesem sa-i mulțumesc și Maicuța mi-a mai facut un dar!

Vă dați seama câtă bunătate?!

Sa credem in Sfinti si in puterea lor minunata!

Alta marturie
 

O intamplare petrecuta cu destul de multa vreme in urma. Fiica mea era micuta. Aveam aceeasi boala, ea forma majora, eu forma minora. O boala a sangelui.
Forma mea de boala este destul de usoara, este viabila si chiar am donat sange ani in sir, pentru fiica mea doar (pentru altcineva nu mi se recolteaza) fiindca era cel mai compatibil.
Vreau sa spun ca eu nu faceam nici un fel de tratament, chiar si dupa ce donam sange, imi reveneam in mod miraculos, fara sa fac nimic. Cred ca a contribuit foarte mult incrancenarea si atitudinea mea bataioasa in fata necazului mare pe care il aveam cu draga mea fiica. Trebuia sa ma lupt, sa fac fata la toate si fara sa o fi cerut in mod explicit, Dumnezeu imi dadea putere.
La un moment dat starea sanatatii mele s-a inrautatit, tocmai acolo unde era mai subreda: boala de sange. In mod ciudat si inexplicabil pentru doamna doctor hematolog, care imi spusese ca aceasta boala nu se transforma din forma minora in intermediara sau majora, analizele mele aratau ca ma apropii de forma intermediara. Vecin cu mine aveam un medic, sotul prietenei mele, care imi prescria tratamente la nevoie, iar acum era cazul, stiam multe despre boala noastra, nu doar de la el, ci pentru ca am citit si m-am interesat de tot ceea ce insemna si ce se putea face. Era sceptic si nu stia ce se intampla. Ca boala era minora sau intermediara, in mintea mea era o singura ingrijorare: ce face copila meu fara mine? Cine mai are grija de ea? Eram divortata, tatal ei nu era interesat de starea fetitei. Sora si cumnatul ma ajutau, dar eu stiam ca copilul meu are nevoie de mine, mama, imi ziceam: cine o mai iubeste ca mine? Intr-una din zile mi s-a facut foarte rau, nu eram in stare sa ma ridic din pat, imi inghetasera picoarele pana la genunchi, simteam gheata pe os, imi spuneam in sinea mea ca probabil urmeaza sa mor. L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute, sa ma mai lase sa traiesc, pentru ca copilul meu are nevoie de mine, ii spuneam ca cine o mai iubeste ca mine, stiam ca sora si cumnatul o iubesc, dar imi ziceam ca asa cum o iubesc eu, mama ei, nu o iubeste nimeni, sa ma mai lase sa traiesc pana cand copilul meu mai are nevoie de mine.
Seara am adormit cu acest gand si am visat-o pe mama mea (care era moarta) care statea pe o culme de deal si imi arata pe culmea de deal de vis-a-vis ceva care semana cu un castel- pe dinafara si imi spunea: du-te si roaga-L pe Dumnezeu. Am mers, am intrat in acel castel, care dintr-o data parea a fi biserica- pe dinauntru, precum am citit in basme, inauntru era “cu totul si cu totul de aur”. Nu era nimeni inauntru, eu mergeam mica, marunta si speriata, coplesita de maretia pe care o vedeam, totul stralucea minunat, abia indrazneam sa inaintez cu pasi sovaielnici. Imi ziceam in sinea mea, oare unde sa-L gasesc pe Dumnezeu, aici nu e nimeni inauntru, nu aveam pe cine sa intreb, eram necajita ca nu stiu unde sa merg ca sa-L pot ruga. Mergand am ajuns in dreptul a ceva ce parea a fi amvon, in mintea mea mi-a m zis: aici trebuie sa fie Dumnezeu. Am ridicat ochii spre acel loc si dintr-o data m-a orbit o lumina cum nu am vazut in viata mea niciodata. Nu am apucat sa zic nimic, marcata si socata de acea lumina. Am plecat de acolo ca un caine batut, cu capul plecat, mergeam spre iesire abatura si necajita, imi venea sa plang ca nu L-am gasit pe Dumnezeu sa-L rog, imi inchipuiam ca trebuia sa-I spun asa cum vorbesc doia oameni, fata in fata.... Am ajuns necajita la mama mea. Nu a asteptat sa-i spun ce am facut, mi-a zis doar atat: uita-te in urma si daca vezi o lumina inseamna ca Dumnezeu ti-a ascultat ruga. M-am uitat pe culmea unde fusese castelul, arata din nou ca un castel, iar din unul din gemuletele unui turn, sus de tot, iesea o lumina, palida, de forma unui curcubeu.
De a doua zi mi-am revenit, fara nici un tratament.
Multumesc Tatalui Ceresc pentru tot ajutorul pe care mi L-a dat, nu doar atunci, ci zi de zi, clipa de clipa, de atatea ori fara ca eu sa pricep ca m-a luat in brate si m-a scapat.

Ajutorul Sfantului Pantelimon
 

Colega si prietena mea era tare necajita de situatia de la serviciu. Era intr-un loc si intr-o postura neplacuta, devenita neplacuta prin tot felul de lucruri care se petrec in zilele noastre. Sefi angajati pe baza de carnet de partid, ori pile, care daca nu esti din gasca lor sau nu le faci sluj, ba mai mult decat atat le arati prin atitudinea neslugarnica ca stii unde le e de fapt locul, te hartuiesc, ameninta si agaseaza zilnic cu tot felul de chestiuni care nu au legatura cu sarcinile tale sau cu felul in care ti le indeplinesti. Cei care lucreaza in tara cunosc. Asa era colega mea, incat ajunsese sa zica: imi dau demisia, nu mai pot. Eu tot incercam sa o incurajez, sa treaca peste, sa nu mai bage in seama, sa riposteze...
Intr-una din zile era tare necajita, ii venea sa planga, era iar la capatul puterilor. Cand sa plecam spre casa, am convins-o sa vina cu mine, am luat-o pe sus, era ziua de praznuire a Sfantului Pantelimon. Am ajuns la biserica, si desi inainte de asta imi pusesem in gand sa-l rog pe Sfantul Pantelimon pentru mine, cand am ajuns la icoana Sfantului i-am zis: Sfinte Pantelimoane te rog ajut-o pe Maria.
Ne-am inchinat, am zis fiecare ce aveam de zis, am lasat buchetul de flori ce-l adusesem pentru Sfantul Pantelimon si am plecat. Nu am mers direct acasa ci am mers la colega mea, care era inca tot suparata, si ingrijorata pentru o lucrare in curs de executie. Voia sa mearga sa vada daca s-a mai lucrat si cum e situatia la lucrarea respectiva. I-am zis: vin cu tine, hai sa mergem impreuna, vedem noi ce o fi. Lasa ca se rezolva.
Mergem, vedem lucrarea, era bine si plecam fiecare spre casele noastre.
Ajung la etajul meu, trec pe langa usa unui vecin care era deschisa. Vecinul este o persoana cu probleme de comportament, un fel de interlop cu trecut pe la puscarie, agresiv, cu datorii mari la asociatie, de deranjat vecinii cu chefuri, de... multe feluri. Ajung la usa mea, dau sa deschid si atunci se porneste balamucul. Vecinul in cauza, iese la usa lui, beat, incepe sa se certe cu mine, sa injure, sa ameninte, facandu-ma in toate felurile. Nu reuseam sa inteleg care-i problema, ce ii trebuie, nu am avut vreme sa ma dezmeticesc. I se pusese pata pe toata lumea si s-a razbunat pe mine, fiindca fusesem multa vreme presedinte de asociatie sau in comitet.
Intr-o clipa a fost langa usa mea, gata sa ma loveasca, duhnind a bautura. Nu mai era mult pana sa ma pocneasca si nimeni din ceilalti vecini nu iesea la usa auzind galagia, nimeni nu indrazneste sa se puna cu el. Nu stiu cum s-a intamplat, nici nu am apucat sa realizez, brusc s-a deschis usa vecinului de alaturi de mine si a iesit acesta. In apartamentul acestui vecin locuiesc chiriasi, si dansul vine rar pe aici. Betivul a inceput sa-l ameninte si pe el, sa-l injure...etc. Atunci vecinul l-a luat de gat pe betivul si i-a spus: daca mai ai treaba cu doamna, ai de-a face cu mine. M-am speriat cand am vazut tot scandalul, ma gandeam ca nu o sa mai pot veni si sta acasa in siguranta. Cum de s-a nimerit ca tocmai atunci vecinul sa fie la chiriasi, pentru ca, asa cum v-am spus vecinul de alaturi vine o data la luna, o data la doua luni pe la apartament ?

Chiar daca cineva va rade de mine, eu spun ca sunt convinsa ca Sfantul Pantelimon mi-a sarit in ajutor.

Cat de repede a venit in ajutorul meu, abia ma intorsesem de la biserica si il rugasem pentru altcineva!

I-am multumit Sfantului Pantelimon si l-am rugat sa faca sa se linisteasca vecinul betiv si sa se imblanzeasca.

Nu a trecut mult si s-a intamaplat si asta, datorita mijlocirii Sfantului Pantelimon si a celorlati Sfinti pe care-i rog, Sfantul Spiridon, Sfantul Ioan Rusul, Sfantul Nectarie si Sfantul Nicolae, iar eu sunt uimita cum s-a transformat dintr-o fiara in om apropiat de normal.

Iar colega mea a fost mutata, nu peste mult timp, in alta parte, i-am zis sa aibe rabdare si iata ca s-a intamplat. Aici ii este mai bine. Suntem in acelasi loc si ne este bine avandu-ne aproape, de sprijin moral.

Multumesc pentru ajutor Sfantului Pantelimon si tuturor Sfintilor mei dragi.

Ajutorul Maicii
 

Mi se intampla de multe ori, asa sunt zilele de azi, sa fiu pusa in situatia de a nu sti cum sa o scot la capat cu bine, la serviciu, de exemplu. Sunt situatii in care trebuie sa merg, la urma, sa dreg ceea ce nu s-a facut cum trebuie. Stiind cum stau lucrurile, felul in care s-a lucrat, felul in care s-au “imbarligat” treburile ca sa mearga banii in punga nu stiu cui, favoritii zilei, stiind ca sunt diverse “tabere” fiecare cu interesele si “petrentiile” ei, fiecare isi arata muschii proprii, care de care vrea sa arata ca e mai tare intre ei, ma framant cum sa ies la capat cu bine, si in acelasi timp ceea ce trebuia sa fie facut pentru unitatea mea sa fie cat mai bine facut. In naivitatea si indaratnicia mea, inca, consider ca trebuie sa fiu loiala intereselor unitatii si nu unora sau altora, de culori diferite, care se perinda periodic la fraiele ei, sa respect legalitatea, pentru ca in acest fel sa nu-mi bat joc de cei multi care lucreaza in locuri marunte, neinsemnate si care pana la urma sunt cu adevarat trupul si forta unui colectiv mare si dau numele unitatii, dar ei nu sunt bagati in seama ..... lucruri de felul acesta.
Nu demult am fost pusa intr-o asemenea situatie. M-am pregatit, m-am proptit bine pe picioarele din-darat, gata de infruntare, stiind ca ma asteapta lucruri neplacute, fiind intre ciocan si nicovala. Pe drum pana a ajunge la locul unde aveam treaba m-am rugat Maicii Sfinte, sa faca cum stie ea, sa iasa lucrurile bine.

Totul a iesit cum nu se putea mai bine. Muschii s-au linistit, taberele au lasat-o moale, treaba, in mare parte, a fost facuta bine.

Nu o data s-a intamplat astfel.

Sunt uimita de fiecare data cum face Maica Sfanta ca totul sa fie bine. Ma simt mica, marunta si parca deasupra mea simt Sfant Acoperamantul Sau care ma apara.

Multumesc Maicuta pentru bunatatea ta, pentru grija ta pentru noi, acesti nevrednici, neputinciosi fara ajutorul tau si al Tatalui Ceresc si a Domnului Iisus Hristos.

Trenul
 

Am mers la mare. Cu trenul. Binenteles ca a intarziat, astfel ca atunci cand am ajuns in Gara de Nord, am trecut spre celalalt tren, legatura spre Constanta, sarind printre liniile de cale ferata. Aratam toti ca refugiatii, cu bagajele in spinare, sarind peste linii!
La intoarcere a intarziat si trenul de la Constanta la Bucuresti. Ma gandeam ca nu o sa prind legatura din Bucuresti si va trebui sa stau mult prin gara pana la urmatorul tren.
De la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol luasem o icoana a Maicii Sfinte cu Pruncul pentru nepoata mea, cadou de casa noua.
Prin Campia Romana, pe la Slobozia, Ciulnita trenul mergea cu viteza carului. Citeam si in minte imi venea mereu gandul ca nu o sa prind trenul.
Brusc mi-am adus aminte de icoana pe care o pusesem pe scaunul de langa mine si mi-am zis: o sa ajungem la timp, e Maica cu noi. In acel moment trenul a zvacnit brusc, a prins viteza si asa a mers pana la Bucuresti. Am ajuns exact la timp ca sa prindem legatura.
Cum sa nu credem ca Maica e langa noi mereu, ajutandu-ne chiar daca nu meritam?
Slava Maicutei Sfinte!

Sfantul Ioan Rusul
 

O prietena voia sa plece de acasa si nu avea unde sa-si lase puiutul de catel primit cadou de cateva zile. Nu toata lumea accepta in casa un animalut. Noi am avut o catelusa la care am tinut foarte mult, iar prietena mea a avut-o pe sora acesteia.
A venit la mine si m-a rugat sa-i tin puiutul pana se intoarce, spunandu-mi ca nu i-a fost prea bine puiutului si banuieste ca are ceva, ca i-a fost adusa bolnava de acolo de unde a primit-o.
Seara puiutul dadea semne ca nu se simte bine de loc, am pus-o in cosuletul ei sa doarma, statea cuminte in cos si gemea, o mangaiam pe burtica si mi-am dat seama ca o doare rau ceva acolo. Era deja tarziu, cabinetele veterinare erau inchise si catelusa se simtea tot mai rau. Imi era mila de ea, nu stiam ce sa-i fac, nu aveam nici un medicament pentru animalute in casa si oricum nu as fi stiut ce sa-i dau. Catelusei ii era tot mai rau.
Am in casa icoana Sfantului Ioan Rusul, mi-am amintit ca Sfantul a locuit in grajd langa animale atunci cand era prizonier la turci. Nu stiam daca se cuvenea sa ma rog Sfantului pentru un animalut. In mintea mea nestiutoare sunt multe lipsuri in multe privinte, multe, multe, pe langa dilema asta........ Pana la urma l-am rugat: mi-am zis ca Sfantul Ioan stand acolo intre animalele din grajd precis le iubea si le ingrijea cu drag.
Am luat iconita si am pus-o in cos langa catelusa. Numai ce am vazut-o ca isi apropie boticul de icoana si prinde cu dintisorii de ea. Sunt si azi urmele pe coltul icoanei. M-am temut ca o s-o strice si am ascuns iconita sub paturica. Am ramas uimita cand am vazut catelusa punandu-si capul peste locul unde am pus iconita. Cumva s-a mai linistit si asa am indraznit sa ma culc si eu.
Peste noapte am avut un vis ciudat, urcam scarile sa vin spre usa casei mele, iar un barbat cu privire rea si neprietenoasa, intunecata, tocmai iesea de pe holul meu. Imi era frica de el, iar cand am trecut pe langa el mi-a zis: acum am plecat, dar vezi ce faci, ca ma intorc iar! Ceva de felul asta.
M-am speriat in somn si m-am trezit brusc. Din balcon se auzea un zgomot. M-am dus sa vad: catelusa tocmai vomase ceva urat, avusese si diaree si la fel eliminase ceva urat, etc .. Apoi i-a trecut totul, si-a revenit dintr-o data.
Atunci am inteles. Plecase raul, gonit de Sfantul Ioan Rusul!
Bunul Sfant Ioan Rusul ajutase chiar si un amarat de animalut, si pe mine!
Cand a venit prietena mea i-am povestit si am rugat-o sa multumeasca si ea Sfantului Ioan Rusul pentru ajutor, sa aprinda o lumanare. Din pacate ea are o alta religie si nu crede ce-i spun eu. Am multumit Sfantului Ioan Rusul si pentru ea si am rugat sa o ierte ca poate intr-o zi va crede si ea ce-i spun.
Multumesc Sfantului Ioan Rusul pentru tot ajutorul pe care mi-l da mereu, stiu ca este langa mine mereu, e prietenul meu!

Grabnicul ajutor!
 

In toamna anului trecut tocmai terminasem o lucrare mare, dificila, la care am avut multe emotii deoarece de la bun inceput a fost cu “cantec”. Erau multi impotriva, iar eu, ca de obicei, m-am pus de-a curmezisul in virtutea naivitatii mele de a avea proritate treaba buna, cinstea, corectitudinea.
In sfarsit se terminase si chiar foarte bine, eram multumita, chiar si cei care erau impotriva nu aveau nimic de zis.
Ma trezesc ca vine un coleg, unul din cei care scotocesc in si fac mizerii, cu contre la lucrarea respectiva. Binenteles ca nu am tacut ci am aparat munca, nu doar a mea ca nu eram eu cea mai importanta, ci a celor care efectiv au facut ce avea de facut si a altora. Dupa mai multe discutii, in urma carora rezulta ca nu avea dreptate, a venit la mine furios si mi-a zis: te aranjez eu pe tine, TU ti-ai gasit sa te pui cu mine? Aproape imi venea sa-i zic ca are dreptate in privinta asta, m-am gasit tocmai eu, o persoana neinsemnata, fara pile, fara sustinere, fara bani, fara nimic in spate decat munca mea, sa-i stau in cale. Nici cei care erau de parerea mea in privinta lucrarii, mai mari ca mine, nu indrazneau sa se puna cu asta si m-am gasit eu, nime-n drum sa-l infrunt! Ca mine mancase multi, ca sa nu zic ca daramase pe unii asezati pe scaune mult mai inalte decat mine, foarte sus.
Am realizat pe cine mi-am ridicat impotriva, si ma gandeam ca aici se termina serviciul meu, cu de astia nu-i bine sa te pui rau!
Am plecat spre casa, eram neagra de suparare, aveam lacrimi in ochi, nici nu vedeam pe unde calc, ma gandeam:”Doamne, Tata Ceresc ce ma fac eu? Eu nu am pile, nu am pe nimeni in spate sa ma sprijine, nu am banii lor, asta ma manca fripta, raman fara serviciu, unde sa caut eu ajutor? Unde gasesc eu ajutor?!”.
Nu am facut mai mult de 100 metri pe trotuar dupa ce am iesit pe poarta unitatii, mergand suparata, pana cand s-a intamplat ceva: margand cu capul in jos, vad cu coada ochiului ceva jos pe trotuar care mi-a atras privirea, langa o poarta. M-am dus sa vad ce e, dintr-un impuls ciudat (cand eu aveam altele pe cap, nu vedeam oamenii pe strada de suparare, era ciudat ca ma duceam spre ceva cazut pe jos!!) si vad o imagine pe ceva, cu ochii in ceata de lacrimi nici nu vedeam bine ce e, o coperta, ma aplec o iau, si ma uit in jur sa vad daca nu a cazut de la cineva. Deschid poarta langa care era cazuta, nu era nimeni dupa poarta, intreb o doamna care era langa poarta daca nu-i apartine, imi spune ca nu. In sfarsit ma uit mai atenta la obiectul respectiv si ce credeti ca vad? Era o carticita cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cu patru acatiste, dintre care primul era ”Acatistul Maicii Domnului bucuria tuturor celor necajiti”!
Atunci m-am luminat: Dumnezeu imi trimisese ajutorul! Acolo era ajutorul meu! Eu care nu aveam pe nimeni aici pe pamant sa fie pila mea, sustinerea, etc....
Mi-a pierit toata supararea si am plecat unde aveam treaba.
Asa s-a si petrecut mai departe toata intamplarea: acel om nu a mai avut treaba cu mine, s-a ostoit, iar peste catava vreme a fost mutat in alta localitate.
Slava si multumire Tatalui Ceresc, Domnului Iisus si Maicutei Sfinte.

Ce suflet ortodox frumos si cuminte!
este o desfatare si o mangaiere nespusa sa iti citesc marturiile scrise cu dragoste! si eu o iubesc pe Maica Domnului si il iubesc si pe Sfantul Ioan Rusul!
Multumesc pentru marturiile tale, sora draga!
era nevoie de asa ceva aici.. e multa hula si ura fata de Biserica si fata de Sfinti astazi.. exemplul tau curat mi-a mers la inima!
Multumesc si te imbratisez cu sfanta imbratisare sora draga si scumpa!

Prea mult
 

Prea multe cuvinte frumoase despre mine, ma simt stanjenita. Nu eu le merit. Tatal Ceresc, Domnul Iisus, Maica Sfanta si Sfintii nostri dragi le merita.
Am simtit nevoia sa spun la toata lumea despre multul ajutor pe care l-am primt, ce mi-am amintit pana acum, imprejurarile marcante, pentru ca ajutor primim clipa de clipa si nu ne dam seama. Maicuta sa va aibe in paza!

A auzit Parintele Arsenie Boca
 

Am aflat despre Parintele Arsenie Boca acum cativa ani, destul de tarziu. Am fost atat de suparata ca nu am stiut ca a existat un astfel de om atata cat mai traia inca......
Nu stiam ca Prislopul este undeva pe langa Valea Jiului, ma gandeam ca e undeva in munti pe langa Valea Oltului, iar eu am trecut ani in sir pe acolo pe Valea Oltului si imi faceam mustrari de constiinta: cum de am trecut pe langa el de atatea ori si nu am stiut ca exista.... poate fiica mea....poate altfel era....poate...
Eram suparata tare.
Citind cartile despre dansul mi-am dat seama ca manastirea unde a vietuit si este inmormantat parintele este de fapt pe celalalt defileu, pe Valea Jiului. Oricum tot necajita eram.
Imi doream sa ajung si eu acolo, macar acum, chiar daca acum nu se mai putea indrepta, schimba nimic legat de fiica mea.
In acelasi timp, citind despre cum ii primea pe unii iar pe altii nu, ma gandeam oare pe mine ma va primi? socotindu-ma nevrednica si pacatoasa (comparandu-ma cu fagarasenii aceia carora le-a marcat viata si familiile pe mai multe generatii si care l-au urmat peste tot locul pe unde a fost fortat sa stea parintele, nu ieseam deloc bine... eram la capatul randului rau de tot...)
Stand in fotoliu, seara, citind si vorbind in gand: oare pe mine ma primeste? aproape milogindu-ma am auzit in .. nu stiu unde.. in cap? aievea? In casa? habar n-am unde am auzit: te primesc, tu, te primesc! O voce puternica, hotarata, exact asa cum era descrisa vocea Parintelui in carte. Imi zicea cu ingaduinta, parca ar fi zis: ce sa ma fac cu tine, hai si tu acuma! M-am speriat atat de rau incat am fugit in bucatarie. Am revenit in camera. Nu stiam ce sa cred. Ma uitam cam speriata prin camera.
Nu dupa multa vreme a venit la usa o femeie. Marturisesc ca nu imi plac tiganii aceia care vin la usa si cer bani si care nu vor altceva decat bani, daca le dai altceva le gasesti mai apoi aruncate pe langa bloc, lucru care ma supara tare rau. Femeia asta insa a zis: dati-mi ceva de mancare, am cinci-sase copii (nu mai stiu exact cat a zis) si figura ei arata altfel decat a celorlalti cersetori. Ca norocu’ ca aveam in frigider destule, tocmai primisem si eu de la altii pachet de Craciun. I-am facut si ei parte si i-am dat cu inima deschisa, gandindu-ma la copiii ei. Si mai aveam niste haine bune care nu-mi mai veneau si le pregatisem pentru cand se va ivi o ocazie sa le duc undeva...numai bune de copilasii ei. Am pomenit acest episod pentru ca si cu alta ocazie cand am mai mers la Parintele, s-a intamplat la fel. Inainte de a merge a venit cineva la usa sa ceara ceva, dar parca nu era un cersetor obisnuit. Asta am dedus-o ulterior, pe moment nu m-am gandit la acest aspect.
Am reusit sa ajung si eu la parastasul parintelui. Stand in curte si vazand multimea de oameni, ma uitam la ei, multi se cunosteau dupa port ca sunt munteni. Imi ziceam ca precis se gasesc printre ei destui care l-au cunoscut pe parintele... Mi-as fi dorit sa schimb doua vorbe cu unul din acestia, sa stiu care din ei l-a cunsocut...Era ca si cum l-as fi vazut si eu aievea pe parintele, prin transmitere, nu stiu cum, parca l-as fi atins putin si eu, sau as fi fost si eu atinsa de parintele... dar nu indrazneam sa zic catre nimeni nimic. Cum s-ar fi uita oamenii aceia la mine? Probabil ca m-ar fi socotit cam dusa daca le ziceam ce-mi trecea prin minte.
In sfarsit, s-a terminat parastasul si a venit vremea de plecare spre casa. Am intrat in biserica sa ne inchinam.
In biserica mare inghesuiala, mare invalmaseala, nu prea se cuvenea cum se ingramadeau oamenii acolo. Ii zic fetei care era vecina mea de scaun in autocar: “hai sa nu ne inghesuim, lasa-i sa iasa si cand o fi mai liber megrem si noi. Macar in biserica sa mergem ca oamenii.” In spatele meu o femeie micuta, cu fata luminoasa, cu bucurie in privire, imbracata in straie de munteana imi zice: “bine ziceti doamna. Stiti eu l-am cunoscut pe parintele, eu sunt din Fagaras, cum iti zicea asa gaseai acasa, a fost prooroc parintele...”. Eu am ramas muta. A mai zis femeia ceva dar nu am auzit din cauza invalmaselii si-a uimirii mele. Dar continuam sa fiu muta de uimire. Am ajuns sa ne inchinam, acolo am pierdut-o pe femeie, totul s-a petrecut foarte repede, nu am apucat sa zic nimic si nici nu eram in stare sa zic ceva. Ce sa mai zic? Parintele imi auzise gandul si mi-a dat in dar ceea ce-mi dorisem desi sunt atat de nevrednica! Ce daruri mari trebuie sa primeasca cei vrednici, daca eu, asta nevrednica si pacatoasa mai mult decat toti, am primit in dar ce mi-am dorit!
Mergem apoi spre iesirea din curtea manastirii si aud un glas pe care-l recunosc: era femeia din Fagaras, care ma vede si ea si-mi spune: ne grabim ca avem de mers pe jos pana la tren (adica la Calan) si din Fagaras iar avem de mers pe jos pana acasa (in munte). Va dati seama cat l-au pretuit pe Parintele? Care din noi ar merge pe jos o jumate de zi pana la tren? Noi nu mai stim sa umblam de parca nu am mai avea picioare, ci roti! De acasa si pana la Mall trebuie sa mergem cu masina, chiar daca sunt si autobuze, pe jos nici nu se pune problema! Vai de capul nostru!
Multumesc Parintelui Arsenie pentru ingaduinta si dar!

Foarte frumos scrieţi!Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă fie sprijin mereu !
Şi eu sunt conştientă că puteam sa trec prin multe lucruri urâte,dar am fost mereu protejată,chiar dacă pe moment nu realizam!Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!Măicuţă roagă-te pentru noi păcătoşii împreuna cu toţi Sfinţii si mijlociţi pentru noi!AMIN!

Multumesc pentru binecuvantare
 

Multumesc draga mea. Scriu toate astea pentru ca asa simt, simt ca trebuie spuse, chiar cu riscul de a plictisi pe cineva. Sper insa sa nu se intample asa, ci sa ajute si altora. Sa aibe curajul sa se apropie atunci cand sunt la nevoie, pentru ca atunci cautam mai tare ajutorul de sus, dar sa nu uite ca trebuie sa se apropie si la bucurie, pentru multumire.
Craciun fericit si Maicuta sa te aibe in paza.

Grabnic ajutor!
 

Am avut un necaz in familie si a trebuit sa umblu pe multe drumuri, parca taote erau incurcate iar in fiecre loc trebbuia sa merg cel putin de doua ori. Totul mergea anevoie. Era vorba de desfasurarea unei succesiuni, nu pentru avere, ci-in ceea ce ma privea in mod deosebit-locul de veci unde este inmormantata fiica mea. O multime de nepoti si surori pe care trebuia sa-i duc la notar. Cel mai dificil era cu un nepot care nu este in tara, trebuia mers la conmsulat/ambasada, hartii, formulare, etc, el ocupat si putin mai dezinteresat,etc. Inca nu e incheiata succesiunea dar e pe final. Nepotul meu tergiversa lucrurile, nu neaparat cu intentie, ci, asa cum am spus, mai dezinteresat. Am rugat-o pe Maicuta Sfanta si pe SfantulNicolae, "sa-l impinga un pic de la spate", exact asa m-am exprimat pentru ca nu stiam cum sa zic mai potrivit si am cvitit Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului. A treia zi nepotul meu mergea la consulat! Acum astept scrisoarea lui, care-desi nu sunt acasa-stiu ca va sosi cu bine.
Nu stiam daca se cuvine sa cer acest ajutor Maicutei, ma gandeam ca nepotul meu nefiind ortodox..in cultul lor nu cinstesc pe Maica Domnului......ganduri.
Tot acum nu reuseam sa duc bunurile ramase intr-un loc unde ar fi fost binevenite, ma amanau cu transportul de trei saptamani, si eu trebuia sa rezolv problema, nu sa o aman. Tot pe Maica am rugat-O. Si s-a facut tot.
Marturisesc ca multa vreme nu am indraznit sa cer ajutorul Maicutei, socotind ca
o nevrednica asemenea mie nu are ce cauta nici cu gandul in preajma Maicii Domnului. Incet, incet am luat indrazneala si am rugat-O. Totdeuna m-a ajutat Maica Sfanta. Cum as putea sa-i multumesc? Nu asa cum stim noi oamenii sa ne multumim intre noi pentru ajutor. Cred ca doar indreptandu-mi viata, faptele, gandul, tot catre cele bune si placute Tatalui Ceresc. Numai de as fi in stare.... pentru ca atat de repede o iau pe drumul cel prost... chiar si cu o vorba, cu ganduri necuvenite...
Multumesc Maicuta si te rog nu ma lepada de sub Sfantul Tau Acoperamant caci fara ajutorul Tau pier!

Foarte bine faceti! O sa scriu si eu pe acest topic, daca imi dati voie, despre nenumaratele ocazii in care eu si bunica mea am primit ajutor de la sfinti.

Binenteles!
 

Cum sa nu, cu toata bucuria! Asta a fost popunerea mea de la bun inceput: maturisind despre ceea ce noua ni s-a intamplat, sa facem cunoscut oamenilor marele ajutor pe care il primim mereu de la Tatal Ceresc prin Sfintii Sai, spre slava Sa, nu pentru vrednicia noastra ci din bunatatea si indurarea Sa fata de noi. Si astfel toti sa indrazneasca si sa se apropie din toata inima si cu sufletul deschis, si nu doar atunci cand vad ca nu mai razbesc. Si sa multumim macar in acest fel pentru binefacerile primite in dar.
Maica-mea avea o vorba pe care o spunea mereu: Doamne-Ti multam! si care, chiar daca era exprimata printr-un regionalism mai greu de inteles, mie mi-a ramas in minte cu duiosie, parea a cuprinde tot ceea ce putea spune un om simplu dar cu credinta.
Sa zicem si noi: Doamne-Ti multam pentru toate!

Parintele Arsenie Papacioc
 

Postez aici trei mail-uri pe care le-am trimis unei prietene, cat inca eram la Techirghiol, in acest an in 7 iulie, exact in ordinea in care le-am trimis.
Fac acest lucru inspre multumire Parintelui Arsenie Papacioc, putina mea multumire pe care pot sa o aduc Parintelui, nici nu stiu sa ma exprim.... si spre incredintarea tuturor celor care vor cauta ajutorul sau. De acolo din ceruri Parintele va fi alaturi de noi, asa pacatosi si nevrednici cum suntem, nu ne lasa.
Nu am vorbit cu parintele, de cate ori am fost am luat binecuvantare. In primul rand nu sunt vrednica sa fi vorbit cu dansul, atat de pacatoasa sunt, ce puteam sa-i spun: uite Parinte cat sunt de pacatoasa si nu ma indrept? Dar stiu precis ca parintele m-a "citit", a vazut dansul cat de ... "vai de capul meu" sunt! Mi-era jena sa cer mai mult de atat, era plapand si fragil... Si noi, ditamai oameni in putere nu suntem in stare de nimic, Mergeam sa luam tot de la dansul...
Nu o sa uit niciodata privirea Parintelui, vie, patrunzatoare, vioaie, tanara, puternica si adanca. Atat de vie!

"Mai mult decat gandeam

Azi am ajuns la Parintele Arsenie de TREI ori !!!!!!!!!
Am mers de dimineata, cam suparata, din mai multe motive. dar am mers pentru nepotelul surorii mele care e la spital la Cluj si inca nu stim ce are...
Cand am intrat in curte, era lume la usa cerdacului, m-am dus si eu..direct acolo. Peste trei minute am vazut ca aseaza scaunul parintelui la usa. A stat parintele si ne-a binecuvantat, am dat pomelnicul (esti si tu acolo) si o trecusem si pe o alta prietena din Cluj, F....a, cu care am vorbit de dimineata.
Am plecat de la manastire, habauca, fara sa mai intru in biserica, bucuroasa ca l-am gasit pe parinte. Pe drum o sun pe F...., sa ma "laud". Ii spun ca parintele e bolnavior, fragil ca un bibelou. ea care se ocupa cu produse din aloe (F......r) imi zice, :"du-te si intreaba daca nu i-ar prinde bine parintelui niste tratament cu gel de aloe, si mergi la Constanta si iei pe numele meu", ea cumpara cu 30% mai mic pretul, eu nu pot ca nu am destula activitate acolo la F...r). ea stie toate astea de la F....r, e veche acolo si se pricepe la toate produsele.
M-am tot codit ca ce o sa zica maicutele sau parintele ca ma trezesc eu sa-i dau tratament, ca sunt convinsa ca are medici buni pe langa dansul (am obiceiul de a ma baga ca musca, zicand ca fac bine, si mai mereu ies flocaita...tocmai dintr-un asemenea motiv eram suparata dimineata, iti spun eu altadata), dar pana la urma m-am intors la manastire (zic:de mi-o iau in freza iar, mi-o iau si gata, eu incerc).
N-am indraznit sa merg direct la maicuta care sta cu parintele si merg la cea care vindea prajituri. Ii spun, si-mi zice :dar mergeti acolo si vorbiti cu maica. Zic: dar e parintele la usa, nu deranjez?. Mergeti, mergeti.
Merg, cam pas-pas, parintele o cheama pe maica, o intreb pe maica, ii zic dintr-o suflare tot, parintele se uita la noi, nici nu stiam cu cine sa vorbesc. Ma gandeam ca daca vorbesc cu parintele, poate nu ne aude bine, poate il obosesc. Maica imi zice ca da, a mai luat parintele gel de aloe si ca !!! tocmai ce i s-a terminat!!!! :) ..... eu ii zic ca atunci merg la Constanta ........... Si iar ne-a binecuvantat parintele.
Zbor catre nepoata-mea, pe drum o sun: du-ma amu ni la Constanta. Aia: ce s-a intamplat?
Ii spun, asteptam sa termine si nepotul meu tratamentul, il luam si pe el si rezolvat rezolvare la Constanta.
Am venit si le-am dus, parintele iar era in usa. Era o alta maicuta, i-am spus povestea, si iar ne-a binecuvantat parintele.
Va dau si voua, ca am de unde ! "
***
" am uitat
am uitat sa-ti spun. Maicuta de dupamasa mi-a zis ca tocmai ce terminase parintele gelul pe care l-a avut. Deci F..... m-a trimis la timp.
Cu toata varsta, cu toata delicatetea fizica, are parintele o privire! Vie, vioaie, patrunzatoare, plina.
Sa ni-l tina Dumnezeu cat mai mult printre noi! "

*****
"!!!!
Mare putere au rugaciunile si binecuvantarea Parintelui Arsenie! Dumnezeu sa-i dea puteri sa mai stea cu noi!
Ma durea ficatul de mai multa vreme, intestinele de cateva zile, ... altele.. azi nu ma mai doare nimic! Am fost si sunt foarte fericita ................., ca de cerut... atata de mult asteptam."

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze in mijlocul Raiului!

“Imblanzirea” Sfantului Mina si a Sfintei Xenia
 

Cu catava vreme in urma, nu multa, dupa ce ma intorsesem de la Techirghiol a trebuit sa rezolv o problema urata. De alea de care as fugi.
Dupa decesul surorii mele celei mari, apartamentul acesteia a ramas “incurcat” intr-un proces.. Poveste lunga si urata. Ea nu a avut copii, deci mostenitori directi. A picat pe mine magareata, sa ma ocup de treburile astea..... Mi-era groaza sa ma intalnesc cu acei oameni, pe care de altfel ii cautasem si ii asigurasem sa astepte sa duc bunurile din casa si sa inchei succesiunea (pe care trebuia sa o fac intrucat fiica mea este inmormantata in acelasi loc de veci, trebuie transcris ca sa pot plati mai departe taxele, etc, etc), ca apoi ne vom intalni si vom “lichida” conflictul, “fara razboi” asa cum i-am zis doamnei.
N-au avut rabdare.
M-a sunat sotul doamnei, m-a amenintat, certat si injurat....ca sparge usa, ca toate alea.....desi nu au dreptul restabilit de instanta, intrucat procesul este pe rol si instanta a dat termen de asteptare pentru implicarea sau neimplicarea mostenitorilor in actiune.
In sfarsit, intreb pe avocata surorii mele cum sa fac, nu cred ca m-a sfatuit cu fidelitate fata de cauza clientei ei, dar nu conteaza, pana la urma reusesc sa fac ce am de facut, ii chem, cu proces verbal, cu martori sa le dau cheile. In fata blocului domnul cu amenintarile, incepe din nou, avea chef de cearta, il zic cateva cuvinte, ca n-am venit sa dezbat actiunea in strada, am venit pentru altceva, si daca sunt de acord cu ce am scris in procesul verbal urcam sus, se potoleste. In apartament la fel, tot incercau sa ma “agate” in discutii si ei si mai ales una din martorele lor (care mai bine ar fi tacut ca in acest fel a reusit sa-l faca pe domnul respectiv sa recunoasca public ca m-a amenintat si certat si injurat!!!!). Totul a durat 15-20 minute, si am plecat linistita de acolo.
A doua zi, imi zice nepotul meu: apoi n-au facut scandal, de ce-ti era asa de teama? Sigur, n-au facut scandal, ca doar i-a imblanzit Sfantul Mina si Sfanta Xenia, pe care ii rugasem sa ma miluiasca cu rugaciunile lor si sa fie cu mine! Ca pe cat era de pornit domnul acela, eu nu l-as fi putut potoli singura oricata dreptate as fi avut!

Dar daca le spun asa ceva, ei rad de mine. Ca rad de mine nu-i bai, dar ma deranjeaza ca in acest fel rad de Sfintii lui Dumnezeu si de Dumnezeu.
De cateva zile imi tot spun ca trebuie sa marturisesc ajutorul primit, tot amanam...

Multumesc Sfintului Mina si Sfintei Xenia pentru minunatul lor ajutor! Slava lui Dumnezeu pentru toate, caci de acolo vine ajutorul, adus de ostasii acestia vrednici!

Sfanta Xenia si Sfantul Mina
 

De curand am aflat de Sfanta Xenia, tocmai ce cumparasem cartea si am inceput sa citesc. Tocmai atunci nepotelul surorii mele, de 2 ani si 4 luni, era purtat prin spitale fara ca cineva sa stie ce are copilul, de la pediatrie la neurologie, de la neurologie la contagioase. Am rugat-o pe Sfanta Xenia sa aibe mila de micut si sa-i lumineze pe doctori sa afle ce are copilasul. A treia sau a patra zi dupa ce am inceput sa-i citesc Acatistul, au depistat ca are encefalopatie...

A iesit din spital dupa mai bine de patru saptamani, inca nerefacut, continuam sa o rog pe Sfanta Xenia si pe Sfantul Mina (Sfantului Mina i-am zis ca-l rog sa faca din micutul acesta plapand un barbat asa voinic ca el...) copilasul era mereu plangacios, mereu fara putere, slabise tare mult.

Mama lui nu l-a dorit din ceea ce mi s-a spus, cred ca nu il iubeste, si nu trece sa-l vada. Ma doare sufletul cand ma uit la el. Sora mea are grija de el, il iubeste, dar ea saraca nu prea mai are puteri, are 73 ani.

Aseara, cand am trecut pe la sora mea, am avut bucuria sa-l aud ca nu mai tacea din gura, avea chef de vorba intruna, nici nu intelegeam tot ce voia sa-mi povesteasca, atatea erau la gurita lui!
Povestea si cu ochii si cu gura, dragul de el, incat la un moment dat nu mai pricepeam ce spune, si l-am rugat pe cumnatul meu sa-mi "traduca", atat de multe voia sa zica.

Multumesc Tatalui Ceresc, Domnului Iisus Hristos pentru ajutorul trimis prin Sfintii Sai. Multumesc Sfintei Xenia si Sfantului Mina pentru ajutor.

Si ii rog in continuare sa aibe mila de acest micut care e dus de sora mea la biserica in fiecare duminica si impartasit, sa-i intoarca pe parintii lui catre el, sa-l iubeasca si sa aibe grija de el.

Da, Sf Nicolae este unul dintre patronii mei si m-a ajutat si continua sa o faca mereu ! Sfinte Nicolae iti multumesc !

Sfanta Xenia- ajutor inainte de a-l cere!
 

Toate s-au intamplat azi, acum cam o jumatate de ora!
O sun pe nepoata mea, sa vad ce face.
Imi spune:ma umflu de plans! Nu mai stiu ce sa fac ca sa pot plati imprumutul, CHF creste si am ajuns sa dau 9 milioane, cand la inceput dadeam 5, o sa-mi ia casa!
Nu am stiut ce sa-i spun mai repede, ce sa faca, cum sa o ajut? Avand la mine cartea cu marturiile celor care au cerut ajutorul Sfintei Xenia ii zic: acum te duci repede si faci un parastas pentru Sfanta Xenia si sotul sau Andrei. Nu conteaza ca nu o cunosti pe Sfanta Xenia, o s-o cunosti, te duci si faci ce ti-am spus, si o sa te ajute, va gasi Sfanta o cale sa iesi din impas.
Cand vorbeam la telefon, imi zice, stai ca ma suna Diana- fiica ei- din Spania.
O las sa vorbeasca cu ea, pana atunci ii scriu pe mail ce are de facut, ii scriu Acatistul Sfintei Xenia.
Revin cu telefonul sa vad in ce stare o gasesc, daca si-a mai revenit din necaz, daca mai plange.
Cand imi raspunde imi zice: Numai ce ai pomenit-o pe Sfanta Xenia si s-a rezolvat problema. Diana......
De uimire nici n-am stiut ce sa-i spun!!!!! I-am zis: te duci acum si faci ce ti-am zis si multumesti!
Va puteti imagina cat de repede a sarit in ajutor Sfanta Xenia, pomenit si laudat sa-i fie numele in vecii vecilor!
Multumim Tatalui Ceresc, Domnului Iisus care ne-a trimis atat de repede ajutorul prin mijlocirea rugaciunilor Sfintei Xenia.

cancer
 

daca sunt suspecta de cancer la san...si ma rog sf nectarie si imi dau cu ulei de la manastirea radu voda de la moastele sale oare ma ajuta si pe mine sa nu fie cancer..offff tare mahnita imi e inima...nu stiu ce sa facx si incotro sa apuc......

Citeste minunile sf.Nectarie ,este si o carte cu minunile lui in format electronic.
Trebuie citit cu nadejde si vei vedea minunea.
Dar trebuie post si spovedanie ,o mica nevointa din partea noastra.
Mai sunt minunile sfantului pe forum ,citeste sa te intaresti.

Pentru sani, eu am pus altenativ: cataplasme cu patlagina verde (batuta pana iese sucul din ea), apoi cu aloe cruda ( maruntita), alifie de marul lupului, combinata cu arnica. Si o cruce pe sani cu ulei sfintit.

Pentru detoxifiere, inten: argila, ceai sau tinctura de napraznic, tinctura de marul lupului, aloe.

Eu am facut rost de alifie de, tincturi si de ceai de la fitoterapeutii Avramut Campeanu Aurel, stra. Stadionului, nr. 10, Beius, Bihor , tel./fax. 0559 198 091, mobil 0722 436 967

si de la TERA BUZ, Plant, Poienii de Jos, jud. Bihor, tel.0744 636599 sau 0727 643768 (Are explicatii mai clare - www.terabuzplant.ro).

De la Plafar, am cumparat comprimate de Ganoderma, care costa sub 30 de lei. Merita. Acest remediu este recomandat in mai multe afectiuni, contribuind la sporirea imunitatii.

Regim: fara zahar, carne, produse animaliere si cat mai putine alimente acide pentru a infometa celulele cancerigene.
Hiperaciditatea si alimentatia :: Sanatate :: Nutritie :: Revista ...

Alimente alcaline si acide - Hiperaciditatea si efectul ei nociv ...

Pentru administrarea argilei, e bine de stiut ca aceasta nu trebuie sa vina in contact cu metale. Nu se administreaza daca s-au consumat bauturi alcoolice sau tincturi pe baza de alcool.

A nu se uita sucurile de morcov, sfecla, telina, lamaie.

Iertarea celor care ne-au gresit e importanta si pe plan practic, deoarece starea psihica ne influenteaza sanatatea, iar stresul este unul dintre factorii determinanti ai cancerului. Am gasit aceasta precizare intr-o carte scrisa de un medic. Rugaciunea, ne ajuta sa ne vindecam si sa ne mentinem speranta si optimismul.

Batalia cu aceasta boala se poate pierde in primul rand pe plan psihic, asa ca trebuie sa mentineti linistea sufleteasca pe cat posibil si sa nu vorbiti despre boala cu persoane care va pot induce o stare de panica. Mai bine informati-va despre aceasta boala din mai multe surse. E foarte important.Deznadejdea este cel mai mare dusman atat al mantuirii, cat si al vindecarii in astfel de cazuri. Chiar daca nu sunteti convinsa ca e cancer, nu asteptati vedictul pana aplicati cel putin o parte o din aceste remedii. Unele forme de cancer evolueaza foarte rapid si fiecare zi de tratament conteaza. Trebuie sa va ajutati si singura.
Doamne ajuta.

va multumesc din suflet pentru sfaturi si incurajari.sa va dea dumnezeu sanatate....

Si eu Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos la timp oameni si carti care sa ma ajute.

In primul rand nu dispera. Nu te intrista. Toate ne vin cu un scop, un rost, cu siguranta vei iesi din aceasta incercare, mai intarita in credinta ta, mai aproape de Dumnezeu....
Adu-ti aminte: la Dumnezeu toate sunt cu putinta.
Fa ceea ce te-au indemnat cei care ti-au raspuns: rugaciune, post, spovedanie, impartasanie. Daca nu stii care anume tratament sa-l folosesti, intreaba, citeste, informeaza-te, si in acelasi timp roaga pe Tatal Ceresc si Domnul IIsus sa te lumineze, pe care sa-l alegi.
Da, da cu ulei, fa semnul crucii si zi: Pentru rugaciunile....numele Sfantului al carui ajutor l-ai cerut.. Doamne miluieste-ma pe mina pacatoasa.
Dumnezeu sa fie cu tine iar Maicuta sa te ocroteasca sub Sfant Acoperamantul ei!

Sfintul Nicolae
 

Din experienta proprie ,40 de acatiste la Sfintul Nicolae(nici nu am apucat sa le termin si rugamintea s-a implinit)
Mina dreapta a Sfintului se gaseste la Biserica Sfintul Gheorghe cel Nou (km o Buc)
DOAMNE AJUTA !

Sfantul Mina, atat de grabnic ajutator!
 

Doamne fii laudat!
Cat de grabnic ne vine ajutorul Tau atunci cand pentru noi mijlocesc Sfintii Tai!

Mi s-au cam innecat corabiile... in toate... nimic nu se rezolva... nimic nu se arata a se limpezi... basca mai vin altele noi...
Duminica seara, cu o picatura, nu chiar nesemnificativa dar nici vitala, mi s-a umplut paharul.

Infranta, neputincioasa si neajutorata l-am rugat pe Sfantul Mina sa ma ajute (il rog de mai mult timp, la sfatul parintelui duhovnic, sa ma ajute intr-un proces unde se incurca itele de la sine, nu e un proces cu o persoana ci un litigiu de munca, imi cer un drept acordat si altora, de care eu nu am beneficiat)
si in aceasta problema, care pare mica, dar nu o rezolv (problema: am convenit cu un meserias sa se ocupe de mormantul surorii mele, acolo este si fiica mea...si desi am facut targul, in defavoarea mea -lasandu-l sa creada ca nu-mi dau seama ca ma cam pacaleste, n-are importanta oricum pentru mine asta, eu vreau sa vad treaba facuta- lucrurile se taraganau, asta dadea din colt in colt, dadea vina pe un altul pe care l-a insarcinat el sa duca treaba....incalcituri, avansul dat...).

Aseara, luni, sun sa-l intreb pe meserias si-mi spune ca e gata. Azi o sa merg sa vad si sa-i achit restul.
Cat de grabnic a lucrat rugaciunea bineprimita a Sfantului Mina!

Multumesc Doamne, multumesc Sfinte Mina.

Mai mult de atat, legat de procesul meu-litigiu de munca, unde ziceam ca itele se incurca, si nu-mi pot permite un avocat (m-am reprezentat singura...) ma lasau puterile, am depus armele...
Azi ma suna avocata surorii mele decedate. Sora mea era in litigiu, la momentul decesului, cu unii cu care avea contract de vanzare cumparare pentru apartamentul ei, iar aceia trebuiau sa aibe grija de ea, sa o inmormanteze, etc. Nu au facut-o si au ajuns in instanta. Acum, dupa dezbaterea succesiunii, eu fiind mostenitoarea am hotarat ca nu merg mai departe cu procesul pentru apartament, m-am limitat la locul de veci (unde e si fiica mea) acesta fiind singurul meu interes, sa pot plati concesiunea la mormantul fiicei mele, mai departe. Am dat tot din casa la manastire si am predat cheile celor cu care sora mea era in proces. Am zis ca nu mi se cuvine (desi in ultima perioada sora ma chema sa imi lase mie apartamentul, sau mai bine zis ceea ce-i mai ramasese din el, plus incurcatura in instanta) iar cheltuielile de inmormantare hotarasem sa nu le cer de la respectivii, am considerat ca mi-am facut datoria de crestin si de sora.
Deci, ma suna avocata surorii sa ma intrebe ce fac mai departe. Ii spun pozitia mea, cea cunoscuta de altfel. Ea era foarte pornita pe acei oameni pentru ca stia ca nu li se cuvine tot apartamentul. Imi propune sa fac negociere cu ei, si tot ceea ce se va castiga sa dau la manastire (aceasta cu manastirea era varianta pe care eu i-o spusesem candva, ca daca vreodata mi-a trece prin cap sa continui procesul, tot ce se va lua de acolo va merge la manastire pentru copiii si batranii de acolo). Adica sa o imputernicesc pe ea sa negocieze, etc, sa se ocupe de ei. Eu oricum nu am chef sa merg la judecatorie cu mizeria asta de proces si nici la negociere (mie nu-mi trebuie nimic din acel apartament -nu ca as fi avuta, dimpotriva, dar nu consider ca ar fi binevenit si binemeritat-, nu am luat nimic din casa pentru mine, si ceea ce era cumparat de mine am dat altora).
Acum ea e croita sa-i taxeze pe aceia, pentru ca ii considera incorecti, au mintit-o intalnindu-se pe strada cu ei, era revoltata de comportamentul lor fata de ea, cred, si stia cat li se cuvine de drept (cam 40-50% din apartament), ori poate or mai fi si alte ite pe aici, pe care eu nu le stiu....
Dar, sa revin, imi spune, haideti, dati-mi imputernicire sa negociez, sa scot ce nu li se cuvine (si sa mearga la manastire, dupa ce isi va scadea dansa onorariul probabil) si va consiliez si in dosarul cu litigiul de munca.

Toate vin repede, parca lucreaza si aici tot Sfantul Mina (asa am inteles eu lucrurile) mi-a scos in cale un ajutor la ceea ce aveam eu nevoie, consilierea cu litigiul de munca. Multumesc Tatalui si Sfantului Mina.

As vrea sa stiu parerea voastra, daca am procedat bine pana acum, si cum sa procedez mai departe.
Se cuvine sa profit de procesul surorii mele, de aceasta ocazie ivita prin conflictul existent, si sa imi rezolv problema cu litigiul de munca? (de ajutorul nesperat al avocatei)?

Parerea mea este sa mergeti la duhovnic sa va dea sfat. E o situatie spinoasa si se pot aduce atat argumente pro, cat si contra, alegerii dvs. Ideea e sa nu va para rau mai sfarsit de ce faceti acum. Sa nu ne inhamam la lucruri pe care nu le putem duce. Rezolvati si problema litigiului de munca, mai ales ca avocata s-a oferit, nu ati abordat-o dvs. Dumnezeu da,dar nu baga in traista.

Si bunica mea a fost intr-o situatie cat de cat asemanatoare, preferand sa cedeze surorii sale partea sa de mostenire dintr-o groapa si dintr-un apartament al strabunicii, ca sa aiba liniste si sa isi multumeasca sora. Culmea e ca daca nu era ea sa o avertizeze din timp pe sora ei sa se mute cu maica-sa si sa aiba grija de ea, apartamentul ajungea pe mainile unor profitori straini, iar fie-sa ramanea pe strazi. Fireste, nicio fapta buna nu ramane nepedepsita, drept multumire, aceasta tarand-o pe bunica-mea prin notariate sa ii cedeze si partea ei de mostenire. Si nici atunci sora ei nu a fost multumita si tot ii gasea nod in papura.

Asadar, ganditi-va bine ce faceti si cereti sfatul duhovnicului!

Multumesc pentru raspuns.
Eu am renuntat sa continui actiunea inceputa de sora mea impotriva acelora.
Nu aveam de gand sa merg in instanta.
Nu le-am cerut nici macar un leu, desi ei aveau multe obligatii pe care nu le-au indeplinit.
Problema acum a capatat putin un alt aspect: interesul brusc al avocatei de a-i taxa.
Am mirosit ca ceva s-a intamplat intre avocata surorii mele si parati, dupa decesul surorii mele.
Mi-a ascuns niste "amanuntele", pe care acum le aflu si ma tem ca vrea sa le plateasca o polita paratilor, care cred ca au fentat-o....
.................................................. ..........
***
M-am gandit si am ajuns la aceeasi concluzie, ca la inceput: nu merg sa ma judec cu aceia in instanta. Si nici nu profit de "consiliere". Mi-a ajuta Maica si Dumnezeu sa-mi capat si eu dreptul de munca... daca a fi voia Domnului sa fie asa.... fara sa intru in povestea aceea care nu-mi place.

Zambetul din vesnicie
 

Desi aceasta nu este o marturisire ca celelalte postate dinainte, fiind un mic semn de recunostinta, gasesc ca este mai potrivit sa fie asezata aici.

http://www.youtube.com/watch?v=tGsJ7b_klqw
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/20/staret-sfant-ucenic-sfant-prima-mare-minune-de-dupa-adormirea-lui-gheronda-iosif-vatopedinul-ucenicul-batranului-iosif-isihastul/

Am citit acolo unde am indicat link-ul despre minunata adormire a Fericitului Gheron Iosif Vatopedinul si despre primul eveniment deosebit, considerat o minune, petrecut la putina vreme de la adormirea sa: zambetul! surasul din vesnicie!

Mi-am amintit cu aceasta ocazie de un OM, caruia ii sunt datoare cu multa recunostinta, si povestind acum despre el, ii multumesc... sper ca ma aude...


Acest OM era un om oarecare, obisnuit.
Nu avea nici un talent inafara de a conduce masina, dar o facea atat de bine incat toata lumea care calatorea cu el se simtea in siguranta si era multumita la urma. Stiu ca era apreciat la servici, isi facea treaba bine, iar colegii il apreciau pentru ca era sociabil, niciodata nervos, niciodata ranchiunos, discret si manierat.
Daca ar fi pus mana pe o sapa insa, mai mult ca sigur si-ar fi dat in picior cu ea, sau cu ciocanul in degete, daca ar fi incercat sa bata un cui, ori s-ar fi curentat sau ar fi cazut cu scaunul daca ar fi schimbat un bec acasa, as spune ca avea doua maini stangi, pe langa faptul ca nu se arunca primul la lucru cand era vorba de munca fizica...si in toata viata lui l-am vazut o singura data batand covorul, dupa lungi insistente. Nu prea se omora cu munca pe acasa...
Ii placea mancarea si chiar si bautura, era un gurmand.
Ii placea sa citeasca, ii placea sa se uite la televizor si una din cele mai mari bucurii ale lui erau desenele animate la care se amuza ca un copil.
Pentru toate astea, lipsa de implicare in treburile casnice, mancarea mai generoasa... si altele, avea parte mereu de cicaleli, pe care insa le trecea cu vederea, sau le trata cu cate o gluma sau un banc chiar.
Pe acest OM, nu l-am vazut niciodata facandu-si cruce, zicand o rugaciune, nu l-am vazut intrand intr-o biserica decat ca vizitator, in excursie, caci asa se numeau calatoriile la manastirile din Nordul Moldovei atunci, prin prisma meseriei pe care o avea.
Stiu ca era botezat ortodox si probabil ca in copilarie a primit o educatie in acest sens, dar nu a facut caz sau subiect de discutie niciodata din credinta.

Daca a avut credinta, a stiut-o numai el si Dumnezeu.

Dar:

Nu l-am auzit niciodata cautand cearta, sau incepand o cearta cu cineva, aplana orice conflict tot asa, cu cate o gluma, o vorba, un banc... Nu agreea cearta...galceava, mai bine lasa de la el.
Nu era nevoie sa certe pe cineva pentru ca prin felul lui calm de a fi, cu doua vorbe bine spuse rezolva conflictul, ori problema...
Nu l-am auzit ridicand tonul...
Nu l-am auzit barfind. O trata la fel, cu cate o gluma, stingea subiectul.
A avut o inima larga, ingaduitoare si miloasa, care nu s-a lasat vazuta decat spre sfarsitul vietii, cand nu isi mai putea ascunde emotiile probabil si din cauza unei boli...
Nu a avut copii, dar au crescut in casa lui doi, cu multa generozitate, si cred acum, cu dragoste si intelegere. Nu a facut caz de aceasta fapta a lui, nu l-am auzit asteptand laude sau aprecieri de la nimeni.
Acest Om era bun pentru ca era bun....
Cred ca respecta cele zece porunci, sau cate o fi respectand din ele, fara sa se gandeasca ca sunt porunci divine, pentru ca asa era el, pentru ca asa considera ca trebuie sa se poarte in lume, intre oameni..dupa morala crestina, sau asemanatoare, dar fara a spune despre sine acest lucru.
A murit in anul in care ar fi implinit 56 ani. Prea devreme, am zis eu.

Ei bine, pe acest OM, la slujba de inmormantare a lui, l-am vazut zambind, acolo pe catafalc!
Cred ca a fost prima data in viata mea cand am vazut acest lucru....cand am constientizat ceva neobisnuit intr-un astfel de moment...Atunci m-am socat putin.

Dar cand am citit articolul despre Parintele Iosif Vatopedinul, mi-am amintit si fara sa indraznesc sa fac o asemanare, ma gandesc ca Dumnezeu, in marea Sa milostivire, l-a primit la Sine, a cautat la inima lui generoasa si mare, la bunatatea lui, la felul lui cinstit de a fi, la faptele bune cele marunte si multe si cele notabile pe care le-a facut...cei doi copii.... si l-a rasplatit fara a-i mai ""contabiliza"" (off, iertare pentru exprimare...) numarul de rugaciuni, sau de cate ori a intrat in biserica, sau daca a postit, sau de cate ori si-a facut cruce...

Eu asa cred...

Dumnezeu sa-l odihneasca in ceruri!

Sfantul Efrem cel Nou
 

Am fost plecata la drum de curand. Am luat cu mine cartea despre viata si minunile Sfantului Efrem cel Nou.
Din cauza unei sensibilitati accentuate ( si a buletinului!!! :21: vorba unui coleg: mai uitat-te si-n buletin!) ma doare capul din cauza aerului conditionat, astfel incat calatoriile mele cu autocarul sau trenul devin dintr-o adevarata placere, un adevarat calvar.
In mod minunat la dus nu m-a durut deloc capul, am calatorit noaptea si soferul nu a dat drumul la maxim la aer conditionat.
Incoace, insa, am calatorit ziua, iar in Bucuresti erau vreo 31-32 grade cand am plecat, asa ca tot autocarul era ""bantuit"" de curent.
Mi-am cautat un loc mai ferit, dar binenteles ca m-a luat durerea, dar nu foarte tare, stiam insa ca pana ajung acasa ma doare de nu mai stiu ce sa fac.
Citeam din carte si ma bucuram si minunam de cat de mult ajutor a oferit Sfantul Efrem celor care l-au rugat... dar aceia aveau probleme grave, plus ca erau si merituosi in comparatie cu mine, multi dintre ei invrednicindu-se sa-l vada aievea.
Tot citind, imi zic, oare sa-l rog sa ma ajute si pe mine? macar sa nu ma doara mai rau de atata, ca atata pot suporta pana acasa.
Nici nu mi-am dat seama cand mi-a trecut durerea de cap, stiu doar ca m-am trezit la un moment dat cu capul limpede si fara durere!
Ma jenam sa cer ajutor pentru o banala durere de cap, nici aia foarte puternica, gandindu-ma ca in timpul asta altii, aflati in situatii disperate, asteapta ajutorul Sfantului, iar eu ii rapesc din timpul pretios cu banalitati.

Dar chiar daca a fost doar o mica durere de cap, trebuie sa va spun si voua ca sa aflati cat de repede vine Sfantul Efrem in ajutorul nostru, chiar si a celor nevrednici!

Multumesc Sfinte Efrem!

Draga Adriana, am impresia ca tu esti cea mai agreata persoana de catre Dumnezeu, ai norocul asta imens sa ti se intample tot felul de minuni, sa cunosti oameni, cum se zice, painea lui Dumnezeu, adica asa cum ii plac lui Dumnezeu in caz ca nu ai auzit expresia.

Daca ti se intampla ceva ce iti doresti nu inseamna musai ca nu stiu care sfant a pocnit din degete si brusc ai avut parte de ce ti-ai dorit. Tu si ceilalti care duceti credinta la extrem vedeti lucrurile in doua feluri.

1 - Daca se intampla ceva bun, e clar , e de la Dumnezu sau de la vreun sfant.

2 - Daca e ceva naspa, se intampla cu un scop, stie Dumnezeu de ce.


Parerea mea e ca nu trebuie sa atribui, asa zisei divinitati,orice ti se intampla.

Parerea ta, dupa parerea mea :1:, este gresita. Tot ce ni se intampla, tot ce ni se da este cu voia Domnului si asa si trebuie sa fie!:6:

Acest thread, nu doresc sa se transforme intr-unul de dispute, dupa cum il arata si numele este unul de marturii, de aceea deschide te rog un altul unde sa combati parerile noastre.
Multumesc.

Eu aș zice dimpotrivă. Dacă e ceva bun, e clar că e de la Dumnezeu.
17.Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la care nu exista primenire sau umbra de schimbare . (IAC 1:17)

Dacă e de rău însă(doar după prerea mea e de rău), orice ar fi, tot de la El vine pentru că înainte El mi-a dat puterea de a trece încercarea.
S-ar putea să apreciez(deșart și incorect) că nimic rău nu vine de la Dumnezeu, fără să realizez că mai întâi El îmi dă puterea să trec peste orice rău, iar dacă nu trec, nu-mi rămâne decât să suport rezultatul de care m-am făcut vrednic neînțelegând Voia Lui dată mie mură-n gură.

Inca mai am ceva de marturisit despre marele ajutor ce l-am primit de curand de la Maicuta. Foarte mare ajutor. O sa scriu in curand.
Da Demetrius, asa consider si eu. Chiar si atunci cand noua ni se pare ca e rau, e de fapt spre indreptarea noastra si intoarcerea catre Dumnezeu.

Dumnezeu asculta rugaciunile oamenilor credinciosi si staruitori, asta stiu sigur.

Nu cred ca Adriana le spune spre lauda proprie, ci pentru a Ii aduce multumire Domnului si sfintilor sai, pentru a le face cunoscute minunile. Tuturor ni se intampla minuni, din multa iubire de oameni a Domnului, numai ca preferam sa le punem pe seama divinitatilor Noroc sau Coincidenta.

Chiar in prima postare am precizat de ce consider ca trebuie sa marturisim ajutorul primit.
Sa ne amintim:""Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi nevrednicii......""
Spre Slava lui Dumnezeu, spre a le fi de ajutor si altora care, aflati in nevoi, pregeta sa ceara ajutorul sfintilor lui Dumnezeu, Maicutei.
Tot ajutorul ne vine de la Dumnezeu, nu din alta parte, mijlocit de rugaciunile bineprimite ale Maicutei Sfante si ale Sfintilor Sai.
Si nu-l primim datorita vreunui merit de-al nostru, ca noi suntem nevrednici, ci datorita marei Sale Milostiviri. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Ajutorul Maicii
 

De o buna vreme incoace am avut o problema legata de niste drepturi de munca.
A fost extrem de greu, pot spune ca a fost o mica lupta, lupta nu doar cu hartiile, cat cu o persoana (care tine balanta in mana, simbolic)- in mod deosebit- care se impotrivea parca sa-mi acorde un drept care imi revenea, asa cum li s-a acordat si altora aflati in situatia mea, astfel incat, la un momet dat, imi venea sa renunt.
Presupun ca aceasta era si intentia persoanei respective, de taraganare, de descurajare.
Ca intotdeauna cand nu mai fac fata cu puterile mele, am alergat cu rugaciunea la prietenii mei: Sfantul Ioan Rusul, Sfanta Xenia, Sfantul Mina, apoi vazand ca treaba se lungeste, si ca pun in dificultate pe cei care ma ajutau, am rugat-o pe Maicuta sa vina in ajutorul meu, macar aceia sa nu aibe vreun prejudiciu, chiar daca eu nu mi-as mai fi primit dreptul ce-l ceream.
Acest ajutor nu a intarziat, la ultima confruntare, am avut efectiv impresia ca acea persoana care mi se impotrivea era ""tinuta"" ca sa nu mai ""sara"" la mine!
Am primit mai mult decat ceream; renuntasem aproape la dreptul meu, am rugat-o pe Maicuta sa nu pateasca ceva neplacut cei ce m-au ajutat, toate s-au randuit, am primit si dreptul.
Vrand sa multumesc, am luat flori sa duc tuturor celor care m-au ajutat, uitand de Sfantul Mina.
A doua zi, cand voiam sa pun carticelele cu Acatiste la locul lor, o carticica, cum necum a ramas acolo: Sfantul Mina! Am realizat ca am gresit, uitand de ajutorul sau si m-am grabit sa repar greseala.
Multumesc Maicutei si Sfintilor mei dragi: Ioan Rusul, Mina si Xenia pentru tot ajutorul, pentru mijlocirea cu rugaciunile lor bineprimite inaintea lui Dumnezeu. Multumesc Domnului Hristos pentru milostivirea Sa catre mine cea nevrednica.