Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii si al suferintei omului?
 

O teorie năstruşnică din ultimul “Cuvânt” al ereticilor pucioşi lansează teorema că “Dumnezeu este autorul bolii şi a suferinţei”, folosindu-le ca mijloace educative pentru om:


“Se duce omul la doctor şi-i dă doctorii doctorul, dar nici un doctor nu gândeşte şi nu ştie să spună de unde vine boala la om, şi nu-i dă omului doctorii după boala lui, ca să se vindece de boala de la care vine suferinţa. O, nu ştie omul că trupul plin de durere e doctorie pentru el. Altfel de doctor este Dumnezeu, Care trimite omului suferinţă pentru vindecare dacă omul nu ia ca doctorie umilinţa cea pentru păcate şi pocăinţa apoi şi iubirea apoi pentru Domnul vindecătorul.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 4 decembrie 2010)


Ce ştim însă din Biblie? Iov a primit suferinţă şi boală de la diavol, nu de la Dumnezeu. Dumnezeu doar a îngăduit-o, ca să se învedereze dreptatea şi răbdarea lui Iov. Înainte de a intra în porci, diavolii au cerut învoire şi au primit-o de la Iisus, dar nu El a avut iniţiativa aceasta. Dimpotrivă, Domnul a fost doctorul sufletelor şi a trupurilor, samarineanul milostiv care a uns cu untdelemn şi vin rănile celui suferind, Cel care a plâns şi apoi l-a înviat pe Lazăr şi pe fiul şi fiica celor care îi jeleau. Este o jignire şi un afront şi o blasfemie să-L facă cineva pe Dumnezeu autorul suferinţei, fie ea şi “educativă” (sau “vindecătoare”, cum spun pucioşii) pentru om. Diavolul aduce suferinţa iar Domnul doar o tolerează pentru o vreme. A inversa termenii ecuaţiei înseamnă a dovedi ori rea intenţie blasfemiatoare, ori o raţiune adânc deformată şi profund pervertită. Prin demersul lor “original”, pucioşii se regăsesc aşadar în cel puţin una dintre aceste două situaţii, dacă nu cumva chiar în amândouă.

Întrebarea însă poate rămâne, ca suport de reflecţie teoretică: Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii şi al suferinţei omului?

Crede cu toata fiinta in Dumnezeu, respecta Poruncile si bolile te vor ocoli.

In mod cert Dumnezeu este autorul felului in care ne manifestam si traim pe pamint, El fiind Creatorul acestor nivele de existenta, cer, pamint si cele intermediare, acele "ceruri" de care brusc si neasteptat(!) aminteste si Sf Pavel.

Incepind cu legea cea mai evidenta inca de la nastere, cea a gravitatiei si continuind cu legea imbatrinirii celulelor prin diversele mecanisme bio-chimice(96 la numar), noi implicit suntem expusi direct in incidenta acestor fenomene multiple de care nu avem cum sa scapam sub nici o forma oricit de mult ne-am inconjura de mituri si legende, imaginatie si inchipuiri care ne transporta cu gindul la o lume de vis si fabulatii ca am putea face si drege nu stiu ce minuni...este trist dar adevarat si ne confera TREZVIE!

Pe pamint legile dicteaza nu cei care populeaza pamintul in orice moment, orcine ar fi ei, oameni sau zei incarnati!

Inteleg ca multora nu o sa le convina, dar asta este, adevarul doare!

Nu neaparat.

Bolile sunt o consecinta a pacatului stramosesc, din care ne impartasim toti. Nu neaparat pacatul personal, ci slabirea firii umane datorata pacatului stramosesc duce (si) la boli.

Nu, bolile nu sunt create de Dumnezeu ci sunt un rau pe care Dumnezeu il tolereaza, deocamdata, din diverse motive: respectarea libertatii omului, ca mijloc de mantuire, si altele.

Atunci cand vorbim despre boli, trebuie sa avem in vedere doua categorii morale de oameni: pacatosi si drepti. Pentru cei dintai bolile sunt o urmare a pacatului, pentru cei din urma sunt un semn al progresului spiritual - primesc boli, dar si in aceste conditii nu se revolta impotriva lui Dumnezeu, cresc prin ele in iubire.

Din mila Domnului ni se iarta pacatele, insa dreptatea Lui ingaduie ca urmarile firesti ale pacatelor sa fie suportate de catre noi si de catre urmasii nostri. De aceea unii sunt bolnavi chiar daca sunt Sfinti, pentru pacatele inaintasilor lor. Suportand boala fara cartire, omul poate sa conlucreze la planul Domnului de a-i aduce pe inaintasii lui adormiti la o stare de mai bine.

Daca unii oameni au reusit sa faca prin cine stie ce procedee sa modifice unii virusi sa apara virusi modificati genetic,nu or putea oare si dracii sa perverteasca cine stie ce microorganisme sa le faca virusi?Sau bacterii sa le faca bacterii care aduc boli?
Eu asa cred ca dracii au pervertit unele microorganisme si bacterii pentru a aparea bolile infectioase.
Normal sunt si alte tipuri de boli care nu tin de bacterii si virusi eu m-am referit la bolile infectioase,care parerea mea sunt facute de draci.

Cred ca problema e mai complexa. Majoritatea oamenilor sunt pe undeva pe la mijloc intre pacatosi si drepti, cu diferite nuante.
Si fiind amestecati cred ca nu putem spune care boala este din cauza pacatului si care pentru indreptare.. Probabil ca tot amestecat. Oricum si o urmare a pacatului poate fi folosita pentru mantuire, exemplul cel mai clar este chiar moartea, prin care ajungem la Viata (sau nu).
Si mai exista intr-adevar si boala pe care o purtam pentru altii - ca o forma de suferinta pe care o luam asupra noastra, desi ea vine din alta parte.

Da, cred că bolile şi suferinţa pot veni ca urmare a voinţei directe a lui Dumnezeu. Cred că Dumnezeu a fost autorul Potopului şi tot El a trimis cele zece plăgi.

Toate acestea s-au petrecut in istoria mantuirii desigur dupa caderea omului in pacat, adica dupa ce omul a pus inceput intru sine bolii si suferintei.

Dumnezeu nu este autorul bolilor si al suferintei. Le ingaduie si se foloseste de ele, -de vreme ce tin de conditia cazuta a omului -, ca de niste "leacuri". Noi nu trebuie sa luam in considerare numai cat sunt de "amare" aceste leacuri, ci cat folos ne aduc. Avem nevoie sa vedem ratiunea lor, din perspectiva lui Dumnezeu.

Eu nu prea înţeleg. Deci Potopul şi plăgile au fost hotărâte de altcineva decât de Dumnezeu, iar Dumnezeu doar "le-a îngăduit şi s-a folosit de ele" ? Sau, cum ?

Oare nu ar fi mai bine şi mai simplu să spunem că Dumnezeu, în baza suveranităţii Sale, este cel care hotărăşte când trebuie oamenii să moară ? Că el îl pedepseşte pe păcătos, dându-i, după voia Sa, atât pedeapsa eternă cât şi pedeapsa temporală ?

Prin voia lui Dumnezeu sunteti medic. V-ati inchinat intreaga viata luptei impotriva bolilor si suferintei. Nu cumva insasi natura medicinei este impotriva vointei divine? Daca boala este pedeapsa divina, ce rost isi mai are medicina? Acela de a alina pedepse date de Dumnezeu?

Sigur ca Dumnezeu este suveran, dar manifesterea suveranitatii Sale nu se face impartind pedepse, ci prin jertfa. Daca in Vechiul Testament prin potop a ucis aproape intreg neamul omenesc, in Noul, Hristos ne-a aratat ca poate invia intreg neamul omenesc impreuna cu Sine.

Pacat, bola, suferinta, moarte, pe toate Dumnezeu le desfiinteaza prin ele insele, daca noi, atunci cand ne lovim de acestea, ne aflam in stare de jertfa. Dumnezeu le ingaduie in viata noastra pentru ca noi sa avem aceasta sansa de a ne schimba mintea, vazand in ele nu realitati care creeaza o prapastie intre mine si El, ci unele care se arata neputincioase in a sta in calea iubirii si comuniunii dintre noi.

Aceasta este ca şi când aţi întreba: dacă inundaţiile sunt pedeapsă dinvină, ce rost mai are să facem hidroamenajări ?

Bunica mea, cu drepţii să o numere Domnul, era o ţărancă simplă de pe malul Moldovei, fără cunoştinţe teologice prea avansate. Dar până şi ea intuia, în simplitatea ei, că nenorocirile, sau cel puţin o parte a lor, vin ca pedeapsă a lui Dumnezeu. Mi-o amintesc, pe când era o dată secetă, zicând: "Ne-o pedepsât Dumniezău, mamă !".

Eu văd că oamenii îşi plăsmuiesc o imagine de Dumnezeu nu după cum este El de fapt, ci după cum le-ar plăcea să fie. Şi anume, un Dumnezeu molatec, a toate îngăduitor, care să nu pedepsească şi să fie incapabil de pedeapsă. Mă tem că se înşeală singuri. Eu cred că Dumnezeul Vechiului Testament este acelaşi cu al Noului Testament şi nu sunt doi Dumnezei. Eu cred că Dumnezeu este unul, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isac şi al lui Iacob, Acela care a ras de pe faţa pământului Sodoma şi Gomora, Acela care a trimis îngerul morţii să secere vieţile amaleciţilor, Acela care l-a pedepsit pe David omorându-i copilul. Este Acelaşi care, probabil, a folosit molima ciumei negre care a omorât o treime din populaţia Europei în secolul al XIII-lea. Este Dumnezeul Noului Testament, care "veacurile le distruge în scrum" şi care, înainte de a se arăta la sfârşit, va fi autorul direct al unui cataclism în care va pieri, mai înt
âi, o treime din populaţia globului, iar restul de două treimi vor fi cu părere de rău că nu au făcut parte din prima treime. Este Acela care, curând după aceea, îi va aduna pe toţi, în Valea Plângerii, şi îi va despărţi pe oameni cum se despart oile de capre.
Doar părerea mea.

Subscriu la ceea ce ati spus mai sus insa resping termenul "pedeapsa". Dumnezeu il incearca pe om, il smereste, potrivit pedagogiei sale tainice. Dumnezeu pe toate le lucreaza asupra omului cu intelepciune, iubire si dreptate.

Dar, El nu face dreptate pedepsind, pentru ca omul i-a ranit cumva onoarea, prin pacat. Teologia romano-catolica subliniaza cu precadere acest aspect juridic. Omul cazut in pacat, este in sine aproape distrus, se afla intr-un anume sens deja in afara Vietii, pentru ca pacatul si consecintele sale sunt "pedepse" in sine, aducatoare de suferinta. De ce i-ar da Dumnezeu "lovitura de gratie", adaugand pedepse?

A vedea bolile si cataclismele ca pedepse divine unora poate le este de folos. Intr-un fel aceasta perspectiva instaureaza frica, teama sfanta de Domnul.

Dar poate mai important este sa stim ca Dumnezeu este alaturi de noi in orice suferinta, ca bolile si nenorocirile care se abat asupra noastra au un sens mai profund, ca El niciodata in viata aceata nu ne intoarce spatele, asteptandu-ne precum tatal pe fiul risipitor.

Prin urmare, credeţi că bunica mea, care nu auzise de teologia romano-catolică (e adevărat că nici de cea ortodoxă poate că nu auzise) greşea spunând că "ne-a pedepsit Dumnezeu" ? Dar Biblia, credeţi că greşeşte atunci când spune în numeroase locuri (vi le voi căuta la cerere) că Dumnezeu pedepseşte ? Deci, dacă Biblia spune şi repetă că Dumnezeu pedepseşte, cum de nu sunteţi de acord cu acest termen ?

Cu plăcere am să continui discuţia pe această temă mâine. Acum e noapte şi ora culcării a trecut.

"Este obiceiul dumnezeieştii Scripturi să numească îngăduinţa Lui activitate si faptă a Sa."
(Dogmatica Sfantul Ioan Damaschinul,capitolul "Dumnezeu nu este cauza raului").
Dumnezeu Iisus Hristos zice asa in Sfanta Scriptura referitor la potop si Sodoma si Gomora:
"27.Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.
28.Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau,
29.Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi,"
(Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Evanghelist Luca,capitolul 17).

De ce nu zice oare "am dat potopul si i-am nimicit pe toti" ci zice "a venit potopul si i-a nimicit pe toti"?
Sau de ce nu zice "am plouat din cer foc si pucioasa si i-am nimicit pe toti" ci zice "a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti"?


Ca Dumnezeu poate sa lucreze si mustrator a aratat-o Dumnezeu Iisus Hristos cand a uscat smochinul,dar asta nu inseamna ca Dumnezeu si a lucrat asa.Iar a aratat Dumnezeu Iisus Hristos atotputernicia sa cand pe cei veniti sa il prinda la rastignire i-a daramat la pamant,dar fara a-i vatama:
"4.Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi?
5.Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei.
6.Atunci când le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ."
(Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan,capitolul 18).

Reactia celor veniti nu este deloc intimplatore.Daca ne gandim la semnificatia expresiei ,,Eu sunt"atunci cu siguranta spaima si stupefactia lor este de inteles.Nimeni nu avea curajul sa spuna acel cuvant in acel fel.Gasiti indicii cu privire la semnificatia ebraica in Exod 3:14 cat si in Exodul 20:2.Ganditi-va,in contextul acelor vremuri si al acelui moment aproape de paroxism, ce efect a avut acest raspuns.

Apostolul Pavel suferea de o afectiune fizica:

“Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor,

datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei,

să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.”(IICor.12:7)

Boala nu este numita, tocmai pentru a putea fi aplicata de oricine. Vedem ca Dumnezeu il lasa pe Satana sa se atinge uneori de noi cu boli si necazuri, insa o face intotdeauna cu un scop bine determinat. Iar cand Pavel a cerut Domnului sa-l vindece de acste “ghimpe”, Dumnezeu i-a raspuns:

“Îţi este de ajuns harul Meu,

căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.”

Iar Pavel a zis apoi:

“De aceea mă bucur în slăbiciuni,

în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos,

căci, când sunt slab, atunci sunt tare.”

Suferinta este o urmare a pacatului, a libertatii indreptate spre rau, nu-si poate avea fundamentul in Dumnezeu.
In Rai nu exista suferinta, primii oameni gustand-o dupa caderea lor in pacat.
De aceea in lume "musteste" sufetinta, cu toate ca n-a fost sadita de Dumnezeu.
Insa bucuria cea mare provine din faptul ca Hristos este alaturi de noi in suferinta si boala, patimeste impreuna cu noi.

da, Dumnezeu poate sa fie autorul direct al bolii sau suferintei in general, scrie in Ieremia ca "v-am lovit copiii si tot nu v-ati intors la mine", deci este o masura punitiva din partea Domnului.

Ieremia 2:29 *„Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.”
30 *„Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voştri, ca un leu nimicitor.

Daca Dumnezeu face sa rasara o floare si cineva o rupe, putem sa-L acuzam pe Dumnezeu ca i-a dat voie sa o rupa si ca, prin pronia Sa a facut acest lucru sa fie posibil? Nu, pentru ca Dumnezeu a respectat libertatea omului sa rupa floarea.

Daca un om mananca 40 de ani dulciuri fara masura, cine Il va acuza pe Dumnezeu ca acel om a facut diabet, ca i-au cazut dintii dupa mari dureri si ca a murit prematur de cancer la ficat?

Deci cine e de fapt autorul durerii si al suferintei omului? Insusi omul, care si-a inteles prost libertatea, care si-a lasat ratiunea corupta de cel rau, care s-a stricat pe sine intr-un mod natural, firesc, asemenea celui care a murit din cauza zaharului rafinat pe care nu l-a obligat nimeni sa-l manance in cantitati industriale. "Pedeapsa" pe care ni se pare ca o vedem este consecinta simpla a raului pe care noi insine l-am acceptat, pentru ca pur si simplu asa functionam!

Din acest text nu rezultă nicio implicare directă a lui Dumnezeu. N-a coborât Dumnezeu din cer ca să lovească direct, cu mâna Lui, copiii care trebuiau corectaţi sau pedepsiţi, şi nu Dumnezeu trebuie suspectat că ar dori, justiţiar şi inflexibil, să aducă suferinţa pe pământ, doar de dragul unei "dreptăţi omeneşti". Dimpotrivă, o implicare indirectă (ceea ce numim îndeobşte îngăduinţa acordată diavolului de a face rele) este la modul teoretic la fel de posibilă şi pare mult mai plauzibilă din punct de vedere practic, decât cea directă. Aici este vorba de o ripostă pe care Dumnezeu o dă celor care Îl acuză şi se ceartă cu El. La acuzaţiile care Îi sunt aduse, Dumnezeu răspunde încadrându-se în matricea gândirii lor, a acuzatorilor Lui. Dacă ei gândesc că Dumnezeu i-a pedepsit lovindu-le copiii, Dumnezeu le arată că lovitura vine din cauza necredinţei lor, şi nu din voinţa Lui. În plus, oamenii pedepsiţi de către îngerii întunericului (care speculează greşelile lor pentru a semăna răul şi suferinţa în lume) se întorc tot împotriva lui Dumnezeu, omorându-i pe proorocii pe care El i-a trimis lor. Deşi este nevinovat de acuzele acestor oameni, Dumnezeu nu poate comite stângăcia de a Se disculpa în faţa lor, ca şi când El n-ar cunoaşte anumite evenimente rele sau n-ar avea puterea de a se implica în evoluţia lor (căci atunci ar recunoaşte că nu are Atotştiinţă, sau că este complet depăşit de ele, sau că este nepăsător, adică total pe dinafara acestor evenimente nedorite care se petrec în lume), ci le sugerează că are exclusiv o implicare indirectă, pentru a le demonstra că lucrarea diavolului nu este eficientă asupra omului, nici în bine, nici în rău; căci şi până şi răul ar putea fi învins de om, dacă omul ar voi să-l învingă, aşa cum Iov a învins în cele din urmă toate distrugerile făcute lui de către diavol. Dumnezeu lucrează cu multă iconomie şi nu face risipă de cuvinte, dar dacă cineva ar dori să facă un exerciţiu didactic şi să dezvolte cu dinadinsul acest text, pentru a-l face mai lizibil, ar putea spune că mesajul pe care Dumnezeu vrea să-l comunice aici este următorul: "Mă acuzaţi că v-am lovit copiii? Nu Eu vi i-am lovit, căci dacă Eu aş fi făcut-o, n-ar fi fost o lovire neputincioasă ca aceasta, căci Eu nu sunt neputincios, ci ar fi fost o lovire eficientă care pe loc v-ar fi îndreptat, cu putere multă şi pentru veşnicie. Dar pentru că diavolul este cel care v-a lovit copiii, zicând că Eu vi i-am lovit, lovirea lui se arată a fi neputincioasă. Căci tot degeaba vi i-a lovit, fiindcă nici ei şi nici voi n-aţi luat seama la certarea lui pe care Eu am îngăduit-o ca să se vădească neputinţa lui de a vă schimba în bine sau în rău, şi din nou v-aţi întors împotriva Mea. Căci voi sunteţi mai încăpăţânaţi chiar şi decât diavolul, care totuşi Mă ascultă pe Mine şi nu iese din voia Mea atunci când Eu îi limitez la maximum poftele lui rele; aşa cum a fost când Eu l-am oprit pe diavol să se atingă de viaţa lui Iov, dar l-am lăsat să se atingă cu surpare de viaţa copiilor lui, ca să se vădească dreptatea şi răbdarea lui Iov".

Sau, mai pe scurt: "Degeaba gândiţi că Eu v-am lovit copiii ca să vă pedepsesc, şi pentru aceasta vă certaţi cu Mine. Pentru că degeaba am îngăduit să vă fie loviţi copiii de către diavolul, căci certarea lor nu i-a îndreptat nici pe ei, şi nici pe voi; ci mai mult v-a întărâtat împotriva Mea şi a proorocilor Mei".

Din context rezultă limpede că cei vizaţi au greşit adresarea: ei trebuiau să apeleze la idolii lor, nu la Dumnezeul cel adevărat, ca pe ei să-i certe şi să-i tragă la răspundere pentru vremea de necaz în care au ajuns, şi ei să fie cei care să-i izbăvească:

"Dar unde-ţi sunt, Iudo, dumnezeii care ţi i-ai făcut? Să se scoale şi să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăţi ai, atâţia sunt şi dumnezeii tăi.
Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi purtat cu necredincioşie şi aţi păcătuit împotriva Mea, zice Domnul." (Ieremia, 29,30)

Nu mai ţin minte dacă am postat aici, aşa că îmi cer scuze dacă repet ideea.

Dumnezeu ori îngăduie răul pentru a ne încerca şi educa, ori, în cazul păcătoşilor, îşi întoarce faţa de la ei, iar necazurile vin de la sine.

Margareta, scrii mult insa scrii bine, imi place sa citesc desi imi trebuie nitica rabdare, textul fiind lung, insa nu ai dreptate 100%. Ceea ce spui tu, este adevarat, cum ar fi in cazul lui Iov, ca nu Dumnezeu l-a lovit cu boli si necazuri, ci l-a ingaduit pe satana sa-l loveasca pe Iov, si asa este in multe cazuri, dar Dumnezeu loveste cu prapad de orice fel atunci cand considera ca asa trebuie, si iti dau ca exemplu episodul uciderii primilor nascuti ai egiptenilor, pe timpul lui Moise, acolo un inger de la Dumnezeu i-a omorat sau exemplul ingerului trimis anume de Dumnezeu pentru a imbolnavi cu ciuma pe evrei si asta din cauza pacatului facut de David cu Bat-Sheba.

Nu inteleg, unde era acest inger cind Dumnezeu a fost atacat DIRECT,LA PERSOANA, PE PIELEA LUI, biciuit , crucificat?
Cum de a permis aceasta nelegiuire cind in VT este asa de sensibil la orice "pacat al poporului lui Izrael"

Cum de le-a permis unor netrebnici sa-L atinga?

Care-i semnificatie faptului, ca "numai oasele i le-au lasat intregi"....in rest l-au facut zob, batut zdravan cu ou si cu otet( otet, la propriu)?

Vorbim oare de doi Dumnezei diferiti?

Ce-s cu contradictiile astea evidente ca buna ziua?...si evident explicate cu dibacie ca doar un "avocat" iti explica ORICE :))).
Chiar incep sa ma plictisesc rau de tot!

Bine bine, tu le ştii pe toate, cum să-i laşi pe ortodocşi să te contrazică, sau Biblia. Ce spui tu e literă de lege, ar trebui să te punem papă la ortodocşi.

Nu este vorbe de nici o contradicţie, nici de doi Dumnezei diferiţi, ci de neatenţia ta cu care citeşti Biblia. Îţi reproduc din nou versetul care este cheia înţelegerii neînţelegerii tale:

“Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.” (Ieşirea 12, 23)

Această frază face referire la două persoane:
1. Domnul, care "va trece să lovească" Egiptul
2. Pierzătorul, “care intră în casele ca să vă lovească”.
Deci, cine loveşte casele egiptenilor? Domnul, sau “pierzătorul”? În aparenţă Biblia vorbeşte despre amândoi că ar face acest lucru, ceea ce trezeşte consternare în mintea unora ca Andreicozia şi reflecţia pripită: “Ce-s cu contradicţiile astea evidente ca bună ziua?” Tentaţia altora, care au postat pe acest Forum şi au zis că (citez) “ Dumnezeu loveste cu prapad de orice fel atunci cand considera ca asa trebuie” este să-L identifice pe Domnul cu “pierzătorul”, dar Biblia lămureşte foarte limpede că erau două persoane diferite între care este o relaţie de totală subordonare : “Domnul […] nu va îngădui pierzătorului[…]” Aşadar:
- Domnul nu loveşte, chiar dacă Biblia scrie textual (dar la figurat) că “loveşte”;
-Domnul îngăduie ca altul să lovească după voia lui, care nu este neapărat şi voia Domnului (deşi aşa s-ar părea la prima vedere, la o citire superficială);
- “pierzătorul” este cel care loveşte, dar numai după ce primeşte în acest sens o îngăduinţă cenzurată de la Domnul.

O explicitare în acest sens ar fi fost posibilă chiar în textul biblic, dar ea nu s-a mai făcut, deoarece Dumnezeu ştia dinainte că interpretarea ei de către oameni ar fi fost deficitară. Dacă Biblia ar fi spus textual, şi peste tot unde se ivea ocazia, că Dumnezeu îi îngăduie sistematic diavolului să facă prăpăd pe pământ, oamenii ar fi perceput această îngăduinţă ca pe o simplă colaborare, în care Dumnezeu se foloseşte de diavol atunci când doreşte sau are plăcerea de a să face lucruri murdare sau urâte pe pământ. Or, în nici o împrejurare Dumnezeu nu poate fi asociat cu răul de pe pământ, chiar dacă în scrierile Vechiului Testament, din raţiuni strict educative, oamenii îşi comunică unii altora percepţia unui "Dumnezeu al Vechiului Testament" plin de pasiunile omeneşti, printre care gelozia, răutatea selectivă şi setea de răzbunare. În realitate, Dumnezeu este dintotdeauna un Dumnezeu al îndelungii răbdări şi Dumnezeu care "nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”:

“Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? .” (Iezechiel 18, 23)

“Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi!” (Iezechiel 18, 32)
“Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?” (Iezechiel 3, 11)

Dacă această afirmaţie repetată este adevărată (şi Scriptura nu poate fi desfiinţată), atunci nici o moarte a vreunei fiinţe de pe pământ n-a avut loc din voia lui Dumnezeu. Deci cel ce aduce moartea este întotdeauna diavolul, şi pentru aceasta el lucrează fie direct, fie indirect prin oamenii ucigaşi de oameni.
Biblia explică într-un singur loc acest mecanism de subordonare îngăduită a voinţei diavolului (care se dovedeşte a fi extrem de greu de înţeles), şi anume în "cartea lui Iov", considerând că acest exemplu este suficient ca să se înţeleagă că este vorba de o relaţie universal valabilă. De aceea, această situaţie este întâlnită şi la moartea lui Iisus. De la început, Iisus este ispitit de diavol ca să-Şi zădărnicească lucrarea Sa de pe pământ (v.Matei 4,1,11). Apoi, Iisus Îşi recunoaşte puterea de a cere să fie ocrotit de moarte de către îngeri, dar nu Se foloseşte de ea (“Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” - Matei 26,53) şi, în fine, Se lasă în voia Tatălui, care îngăduie moartea Sa, din iubirea Sa de oameni: “Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.” Matei 26,42)

Andreicozia nu înţelege că este vorba de Acelaşi Dumnezeu, dar aflat în situaţii complet diferite. Moartea Fiului Său putea fi teoretic evitată, dar nu mai se putea practic, chiar dacă se voia, fără a se aduce o atingere inacceptabilă proorociilor Scripturii. Dacă n-ar fi fost îngăduită de Tatăl - cu nemărginită durere - moartea Fiului, n-ar fi existat o altă jertfă demnă de mântuire pentru toţi oamenii. Tatăl n-a voit moartea Fiului Său, căci abia atunci ar fi fost un Dumnezeu diferit de El însuşi, Care fusese şi până atunci; dar diavolul a voit-o, căci a zis: “ Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău".”(Matei 4,6). Şi nu numai că a voit-o, dar a şi împlinit-o prin oameni, căci aşa ne dezvăluie Biblia: “Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.” (Luca,22,3)

Semnificatia faptului, ca "numai oasele i le-au lasat intregi" constă în împlinirea proorociei care s-a făcut despre drepţii lui Dumnezeu, iar Iisus a fost cel mai drept dintre ei:

“Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.” (Ps.33,18-19)

Acest lucru îl putea descoperi Andreicozia şi singur, dacă citea cu atenţie Biblia (şi nu plictisit rău de tot, aşa cum singur mărturiseşte):

“Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os".” (Ioan 19,36)

Si din textele biblice este evident ca Ingerul era de la Dumnezeu nicidecum un demon ! Adica ce vrei sa spui, ca demonii executa comenzile lui Dumnezeu?!! Sunt ingeri de la Domnul, trimisi de El. Cand Dumnezeu a pedepsit Sodoma si Gomora, acei doi ingeri care l-au scos pe Lot afara, dar care au omorat pe homosexualii de acolo, erau demoni? Te rog mai gandeste-te.
Iar cu ingerul care vedea semnul pe casele evreilor, tu spui ca daca era Dumnezeu, nu avea nevoie de acel semn, pai Margareta, lucrurile nu stau deloc asa, privesti din perspectiva gresita, ---> evreii trebuiau sa puna acel semn (sangele pe pragul de sus), demonstrandu-si credinta in cuvantul Domnului ca asa va face ce a spus, nicidecum ca Domnul sa aiba semn sa vada unde sunt evrei.
Daca doresti iti pot indica un verset unde spune clar ca lumina zilei ca Domnul omoara si Domnul invie, El trimite in Sheol si tot El scoate de acolo.

Se vede că n-ai înţeles nimic, dacă tot continui să confunzi îngăduinţa lui Dumnezeu cu "comenzile lui Dumnezeu".
Dacă tu spui că "Dumnezeu omoară" iată cum L-ai făcut pe Dumnezeu ucigaş de oameni.

Ce, crezi că tu nu vei muri niciodată? Dumnezeu ne ia fiecăruia viaţa la un moment dat.

Dumnezeu nu este ucigas. A ucide inseamna a lua viata cuiva. Dar asta se aplica oamenilor, pentru ca omul nu are voie sa ia viata altui om, deoarece nu omul a dat viata. Insa Dumnezeu da, are voie sa ia viata, pentru ca El a dat-o.
Nu-mi place ideea ta, pentru ca il face pe Dumnezeu colaborator cu dracii, ceea ce arunca o imagine negativa asupra Lui.

Multumesc Anca Ester, pentru efort, este interesant ce spui si felul in care pui problema insa tot nu ma lamureste in privinta semnificatiei acestor oase NE-zdrobite.
Din nou repet,...deci omul-Dumnezeu este facut kiselita, harcea -parcea, insa vezi tu, de oasele lui SA NU VA ATINGETI!!!- Porunceste Domnul! ii bagi o sulita si-i faci inima terci prin rasucire, insa bucatile de calciu numite oase trebuie sa ramina neatinse. Ce bazaconie mai este si asta?

:)))Nu are absolut nici un sens. Cred ca este vorba de o neintelegere a ceea ce s-a intimplat acum 2000 de ani
Cum poate permite Dumnezeu sa-si dea cu dreptul peste stingul. In nici o religie Dumnezeu nu-si face Hara-Kiri, crucificindu-se pe El insusi.

Cum ar putea fi Cel ce vindeca, datator de boala si Cel ce alina, autor al suferintei? Dumnezeu nu poate fi autor a ceva ce nu isi are ratiunea existentei intru Sine. Un Dumnezeu care pedepseste, nu si-ar mai fi trimis Fiul in lume sa moara pe Cruce pentru faradelegile noastre. Ne-ar fi pedepsit la infinit. Dar El ne-a aratat o iubire fara de masura.

Nu cred ca Dumnezeu pedepseste, ci ca noi insine suntem pricini ale propriilor pedepse. Cred ca mai degraba El, prin purtarea Sa de grija, poate binecuvanta prin boala si suferinta, ingaduindu-le. Insa faptul ca noi vedem in ele altceva, arata slabiciunea noastra, putina credinta.

In nici o religie Dumnezeu nu-si face Hara-Kiri, crucificindu-se pe El insusi.
Pai tocmai asta este noutatea Crestinismului.

Religii nu, dar mituri da
Mai uite-te odata la Zeitgeist(Duhul vremurilor) ca sa vezi mituri similare , unele de la anul 500 IdeH..incepind cu Horus (3000 BC, Egipt) care la fel s-a nascut dintr-o fecioara, aceeasi stra de la rasarit, adorat de trei regi, la 12 ani ii invata pe batrini, la 30 de ani a fost botezat de catre Anu, a avut 12 discipoli samd

Si prin asta sugerati ca ,Crestinismul este un mit,sau ca acest mit a patruns in Crestinism?

Sigur a patruns in crestinism, deoarece asemarile sunt mult prea evidente.
Lumea pe vremuri era foarte simpla si se credea( de catre DESTEPTII VREMURILOR) ca asa va si ramine in veci, in dezinformare si ignoranta si CA URMARE a acestei stari DE IZOLARE, nimeni nu va afla de unde au imprumutat aceste mituri.
Insa dupa cum vezi legile pamintului lucreaza altfel.

Prin cine a patruns ,si mai precis care mit(uri).
Asta a intentia ,sa induca in eroare poporul,sa ascunda.Ce?
Un pic mai precis va rog.

Ni romanii suntem obsedati de ideea asta de a ascunde, nu intelegem ca o noua religie se formeaza pe ideea PROMOVARII EI nu dupa principiul balcanic de a matura mizeria sub pres.
Produsul pentru a avea SUCCES trebuie impachetat ATRAGATOR

Du-te pe YouTube si cauta Zeitgeist- filmul de 1 ora si 30 de min si cauta de pe la 5 - 15, 20 de minute si ai sa le vezi insiruite pe toate(miturile), dupa care daca crezi ca sunt fabulatii ale regizorului du-te pe google la istoria antica si informeaza-te