Rugaciunea
 

\"Cum trebuie sa ne rugam ?

Cativa frati l-au intrebat pe avva Macarie:

- Cum trebuie sa ne rugam?

Batranul le zice:

- Nu trebuie sa rostiti vorbe multe, ci intindeti mainile si spuneti: \"Doamne, miluieste-ma cum vrei si cum stii.\" Iar daca ai vreo ispita, spune: \"Doamne, ajuta-ma!\" El stie ce ne este de folos si se milostiveste de noi.\"

Rugaciunea
 

\"Cum trebuie sa ne rugam ?

Cativa frati l-au intrebat pe avva Macarie:

- Cum trebuie sa ne rugam?

Batranul le zice:

- Nu trebuie sa rostiti vorbe multe, ci intindeti mainile si spuneti: \"Doamne, miluieste-ma cum vrei si cum stii.\" Iar daca ai vreo ispita, spune: \"Doamne, ajuta-ma!\" El stie ce ne este de folos si se milostiveste de noi.\"

Sa avem o stare de prezenta continua. Dumnezeu stie de ce avem noi nevoie, doar trebuie sa crezi, sa fii permanent in dialog cu El - si atunci nu mai au loc grijile, rautatile, neajunsurile.

Asa simplu sa fie,ca in pilda aceasta ?

Pilda subliniază faptul că trebuie să ne lăsăm conduşi de Dumnezeu.
Adică, să nu spunem "te rog, Doamne, ajută-mă să câştig la Loto" ci "Doamne, nu mai am ce pune pe masă copiilor, ajută-mă şi arată-mi Tu ce să fac !"

Sfanta Evanghelie dupa Matei 6:5-13
 

,,Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.

Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.

Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!"

Da ,dar nu se spune nimic despre rugaciunile citite.
Adica daca eu ma rog in suflet,in permanenta,e suficient?

Rugaciunile citite ajuta, mai ales cand nu avem deschiderea sufleteasca catre rugaciune.
Atunci cand avem asa o stare de uscaciune un acatist sau un psalm sunt de mare folos, caci la auzul sau la cititrea lor sufletul se trezeste, si se anima, prinde dor de Dumnezeu, vrea din nou sa iubeasca.

Evident ca cea mai minunata rugaciune e cea cu inima, neincetata, fara cuvinte. Dar pana sa ajungem la ea trebuie sa trecem de uscaciune, lene, nerabdare, de patimi, de stress, de necredinta, de indoiala, de mandrie. Si pentru asta avem ca ajutor cartile, slujbele, ca sa trecem peste aceste greutati, cu ajutorul altora, si astfel sa nu ne mai mandrim, si sa ajungem sa-l cunoastem pe Dumnezeu cu adevarat.

Incerc sa iti dau dreptate .(Oricum iti multumesc pt raspunsul tau) .Eu cu inima ma rog,dar probabil nu o fac suficient de bine si de limpede,de am nevoie si de rugaciunile citite.
Deci ca sa inteleg,scopul este rugaciunea din inima,asa ,simpla,cu cateva cuvinte,cum apare si in parabola cu acel avva. Dar mijlocul prin care putem atinge aceasta curatire a inimii ,si chiar simplitatea,este tot cu ajutorul cartilor,si al slujbelor,pentru a fi indrumati,cum indrumi un copil de mana.

Eu nu prea am auzit de rugăciuni citite. Ce înţelegeţi prin rugăciuni citite ? Acatistele ? Psalmii ? Păi, acelea nu sunt rugăciuni propriu-zise. Sunt foarte bune, dar sunt altceva. Când un creştin spune: "mă duc să mă rog", nu înţeleg că se duce să citească un acatist sau că se retrage să deschidă psaltirea.

Eu ştiu trei feluri de rugăciuni: spuse cu voce tare, spuse în gând şi meditaţiile. Mai sunt combinaţii între acestea (cum e, la noi, Rozariul Fecioarei Maria). De citit, mai citesc uneori, adică am o hârtie în faţă pe care am tipărit rugăciunea şi mai arunc pe ea un ochi, până o deprind pe de rost.

Dacă rugăciunea trebuie să fie în formă fixă sau în formulare liberă ? Mă folosesc de amândoua. De obicei încep cu o mică tăcere în care caut să îmi adun gândurile. Apoi spun: "Primeşte, Doamne, rugăciunea mea (noastră)" şi fac gestul Sf Cruci. Încep cu o rugăciune în formă fixă (Tatăl nostru, Născătoarea, Împărate Ceresc sau Doxologia mică, iar sâmbăta Actul de Căinţă), apoi continui în formă liberă şi îi spun lui Dumnezeu (sau Sf Fecioare ori Sf Pantelimon) ce am de spus. Închei cu "Amin" şi mai fac o dată semnul sfintei cruci. Apoi mă ridic în picioare.

La masă, folosesc un fragment scurt dintr-un psalm "Mânca-vor săracii...". Dacă la masă mai sunt şi alţii care poate că nu ştiu psalmul, folosesc "Tatăl nostru", pe asta îl ştie toată lumea.

Iustin
 

Slujbele (sau rugaciunea impreuna, daca se si face asa cu adevarat) ajuta oamenii sa fie uniti, ca si cum ar fi o singura persoana. Sa uite de ura, de invidie, sa fie acolo unul pentru celalalt.
Cartile de rugaciune, si nu numai, ne pun in legatura cu cel ce a scris-o, caci orice om cand scrie lasa o bucatica din sufletul lui acolo. Iar in cartile de rugaciune lasa o particica din sentimentul ce l-a avut cand s-a intalnit cu Dumnezeu, in cateva cuvinte cuprinde tot ce a trait:

Uite rugaciunea lui Efrem Sirul:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin

In cateva cuvinte simple se cuprinde pe sine, pe Dumnezeu si pe tine. Sunteti toti 3 in acelsi gand, aceasi simtire. Daca nu ai starea, cuvintele o pot trezi, caci prin ele se transmite bucata de suflet.

Si mai ajuta la ceva, daca cautarea e sincera evident, sa nu iti vina in minte ca esti sfant si astfel sa se piarda tot ce ai construi. Vazand din rugaciunile altora la cata bunatate si iubire au ajuns si totusi nu s-au dat mari cu asta, ne ajuta si pe noi sa nu ne credem mari gongoi.

Pe multi probabil ii dezamagesc "cuviosii" si "cuvioasele" care vin in biserica si citesc din carti rugaciuni, dar cand iasa se uita asa de urat la tine de parca ai fi cel mai rau om.
Sau pe cati nu dispera slujbele lalaite, facute in scarba?

Dar aici sunt de vina oamenii, nu cartile, nu slujbele.
Daca un om simte ce simte rugandu-se singur lui Dumnezeu, in inima, gandeste-te daca 30-40 de oameni ar face lucrul acesta in timpul unei slujbe, cum ar fi? Daca toti i-ar canta din inima nu s-ar deschide cerurile, nu s-ar intampla minuni?

P.S: Iustin, multumesc de rabdare si de intelegere, putini mai fac efortul acesta. Dar eu zic ca merita :-*

Dar multa lume citeste acatiste.Cum sa nu fie rugaciuni acatistele?

@ Adriana-Simona
Spui ca:
"In cateva cuvinte simple se cuprinde pe sine, pe Dumnezeu si pe tine. Sunteti toti 3 in acelsi gand, aceasi simtire. Daca nu ai starea, cuvintele o pot trezi, caci prin ele se transmite bucata de suflet."
Asa e,si iti multumesc ca mi-ai reamintit legatura simpla dintre ce e scris si ce simtim noi.
Rugaciunile sunt facute sa ne ajute ,in cuvinte simple .
Totusi nu pot sa inteleg de ce imi place sa ma rog lui Dumnezeu cu cuvintele mele,dar ceva ma opreste sa citesc aceste rugaciuni din carti.Desi cand le citesc le consider ajutatoare.
Dar nu imi place automatismul care se creaza,ca si cum ar fi un ritual,sau o norma.
Nu sustin neaparat ca am dreptate in ceva ,doar as vrea sa inteleg de ce simt greutatea asta de a citi. Iar exemplul avvei pentru rugaciunea aceea in putine cuvinte,mi-a mai dat putin curaj ,ca nu sunt cu totul lipsit de rugaciune,si ca cele ce le spun in inima mea Dumnezeu le stie.

Fiecare om cere de la Dumnezeu anumite lucruri, potrivit grijilor lui. Este dureros ca de multe ori, omul vine si ii cere lui Dumnezeu implinirea unor nevoi, fara a avea credinta ca Dumnezeu stie de ce avem nevoie. Si astfel, putini sunt cei care se roaga in acest mod: ”Doamne da-ne ce cunosti Tu ca ne este de folos”.

Nu de putine ori, cerem anumite lucruri si nu primim implinirea lor. Daca ne intrebam de ce, raspunsul este simplu: nu ne erau de folos.

Sunt multi care spun ca nu stiu sa se roage. Cei care sunt intr-o astfel de situatie, trebuie sa stie ca uneori lui Dumnezeu ii este de ajuns si un singur gand. Dumnezeu nu are nevoie de alcatuiri pretentioase. El cere de la noi ca rugaciunea sa vina din inima si cu credinta ca El poate sa implineasca cererile noastre.

Se povesteste ca undeva pe ocean, dintr-un vapor care s-a scufundat, au scapat trei tineri. Acestia au ajuns pe o insula pustie din apropiere. Nu stiau sa se roage. Cunosteau doar ca Dumnezeu e unul in Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Simtind nevoia sa se roage, si-au alcatuit aceasta rugaciune: "Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi.” Au trait cu aceasta rugaciune pana la varsta de 80 de ani, cand a ajuns pe acolo un vapor in care se afla si un preot. Cand preotul i-a intrebat cum s-au rugat in acest timp, ei au marturisit: “Nu am stiut cum sa ne rugam si am spus doar atat: Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi” Preotul le-a spus: “nu e prea bine, trebuia sa spuneti Tatal nostru.” Si i-a invatat rugaciunea Tatal nostru. Dupa un timp, cei de pe vapor au vazut trei lumini care veneau pe mare, spre ei. Au oprit vaporul si au vazut ca erau cei trei batrani. Intrebati ce vor, ei au raspuns: “Am uitat rugaciunea pe care ne-a poruncit parintele sa o rostim si ne vom pierde mantuirea.” Atunci preotul, intelegand ca cei trei erau sfinti, pentru ca altfel nu ar fi mers pe apa, le-a spus: “Mergeti inapoi si spuneti vechea voastra rugaciune, asa cum o stiti. Spuneti-o cu aceeasi inima buna, cu aceeasi daruire lui Dumnezeu si rugati-va si pentru noi.”

Ce trebuie sa retinem din aceasta parabola, este ca lui Dumnezeu nu trebuie sa-i spunem minciuni. Insa, noi de multe ori asta facem, caci spunem: “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Cand in realitate ii spunem: “si nu ne iarta noua, precum nici noi nu am iertat pe cei care ne-au gresit noua.”

Fie ca dobandim cele cerute, fie ca nu, suntem datori sa multumim lui Dumnezeu. Caci a nu dobandi ceea ce cerem, nu e mai prejos decat a dobandi, fiindca noi nu cunoastem asemeni lui Dumnezeu, ce ne foloseste si ce nu.

Iar ca sa nu cadem in deznadejde, vazand ca cerem si nu primim implinirea lor, e de ajuns sa luam aminte la Sfantul Pavel care s-a rugat nu o data, ci de mai multe ori, sa fie izbavit de anumite ispite, caci spune: "De trei ori am rugat pe Domnul“ (I Corinteni 12, 8), iar cuvintele "de trei ori“ inseamna de multe ori, dar n-a dobandit cererea. Cu toatea acestea Pavel nu l-a parasit pe Dumnezeu, desi Acesta l-a lasat sa petreaca in cele ce-l suparau. Dar traind dupa voia lui Dumnezeu, s-a invrednicit de acest raspuns: "Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune“. Iar Pavel, invatand ca aceste sunt placute lui Dumnezeu, a zis: "Deci foarte bucuros ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele. Si nu numai ca nu mai cer sa ma izbavesc de ele, ci mai ales cu multa bucurie ma voi lauda cu ele“.

Cand am citit Razboiul Nevazut, am aflat ca Sf.Nicodim Aghioritul descrie mai multe modalitati de rugaciune. Una dintre ele este si rugaciunea facuta prin gandire si privire.

(Sf.Isaac zice: Fratilor, trebuie sa stim si aceasta, ca orice vorbire interna, orice grija a bunei-gandiri in Dumnezeu, orice cuget in cele duhovnicesti, se numeste rugaciune si se cuprinde in acest nume, fie ca e vorba de citiri, grairi spre slava lui Dumnezeu, grija cu mahnire in Domnul, fie de inchinaciuni ale trupului, cantare de psalmi ori altceva de acest fel, din care se deprinde invatarea rugaciunii curate.)