De ce oare optam sa traim in IREAL?
 

Cum sa facem sa incercam pas cu pas sa revenim la realitate, sa traim cu fiinta noastra in real nu in imaginar...si sa realizam ca miine CHIAR putem muri(asa cum ne invata si Par. Cleopa).

De ce oare nu credem acest lucru?

De ce oare ne aflam in aceasta stare nefericita?

Pentru ca a pasi in realitate inseamna sa incepem sa lucram cu noi,sa ne acceptam asa cum suntem si cu calitatile,dar si cu hibele noastre,sa ne infruntam si latura cea mai intunecata a fiintei noastre,iar acest lucru de cele mai multe ori ingrozeste,provoaca durere,iar mintea e foarte parsiva,se baricadeaza contra tuturor acestor emotii,trairi,acceptari,transformari si ne creaza o pseudo-realitate calduta in care,desi nu suntem fericiti,continuam sa ne amagim si sa vrem sa traim in continuare in ea.Aceasta pseudo-realitate este atat de puternica,incat de cele mai multe ori ajungem sa ne identificam cu ea si o aparam cu indarjire,crezand cu tarie ca elementele care fac parte din ea ne reprezinta.
Cam asta vad eu ca se intampla in linii mari...

Andrei, sunt multe idei care ni se par bune (așa cum spuneam și pe topicul cu psihologia ereziilor) și între ele sunt și regulile și metodele de îmbunătățire a stării noastre duhovnicești care sunt după mintea noastră.

Nu trebuie să ne propunem lucruri și idei care ne scot din sine, adevărul, cunoașterea lui Dumnezeu este ceea ce trebuie să urmărim și aceasta vine singur la noi dacă ne restrângem atenția din activitățile lumești și din gânduri (gânduri între care sunt și cele aparent bune, cum e și cel pe care îl propui tu aici).

Așa cum Ortodoxia, spre deosebire de alte doctrine, este firea omului așa și viețuirea în adevăr nu presupune o ieșire din sine însuși ci o rămânere în noi înșine.

....

Sunt multe teorii despre realitate și la ea nu putem ajunge pornind de la ideile și metodele noastre. Tot ce producem noi este fals, rătăcire, toate proiecțiile și supozițiile minții noastre, oricât de bune ne-ar părea. Lumea ireală este tocmai această lume mintală. La unii irealitatea se manifestă prin credința că materia este totul, la alții prin tot felul de lucruri imaginate despre Dumnezeu și lumea nevăzută, la alții iarăși prin auto-stabilirea unor baremuri și obiective greșite.

Cunoașterea nu se realizează prin raționamente ci prin "vedere" sau "simțire", adică în mod direct. De aceea Domnul ne îndeamnă să priveghem și să ne rugăm, rugăciunea fiind calea de deschidere spre Dumnezeu. Și rugăciunea trebuie să fie neîncetată, din două motive: unul e acela pentru a crește la maxim efectul ei, altul este acela că discontinuitatea în rugăciune produce o uitare, o atrofiere spirituală.

Însă rugăciunea nu trebuie să fie o producere de idei sau o convorbire ci o formă de deschidere reală spre Dumnezeu. Cei care caută aceasta, care se străduie să-L caute cu adevărat pe Dumnezeu și nu altceva, vor ajunge în timp, cu practica să înțeleagă că rugăciunea adevărată constă într-o stare de neantrenare a gândurilor (Sfântul Marcu ascetul o numește "tăcerea gândurilor") în care noi suntem conștienți de noi înșine și de prezența lui Dumnezeu. Este o stare în care Dumnezeu poate lucra asupra noastră, stare pe care o putem numi și pocăință fiindcă este o adunare din cele lumești și întoarcere spre El.

Totodată această rugăciune ne educă că trebuie să renunțăm la orice idee preconcepută despre Dumnezeu, că pentru a ajunge la o cunoaștere reală trebuie să renunțăm la filtrul rațiunii, care e de obicei blocat de prejudecăți. Pentru a ajunge la cunoașterea directă trebuie să depășești nivelul teoretic al conceptelor, cu care lucrează rațiunea. Asta nu înseamnă o cădere în irațional ci folosirea rațiunii ca receptor, nu ca producător al cunoașterii.

.....

În concluzie, nu trebuie să ne propunem să ne gândim la moarte. Gândul la moarte de care vorbeau Părinții era o lucrare a Duhului Sfânt în ei, nu o lucrare a lor. Astfel de conștientizări sunt bune pentru a ne determina să renunțăm la goana după cele lumești, dar folosirea lor din inițiativa noastră este greșită. La fel și ținerea minții în iad de care vorbea Siluan și prin care el dobândea smerenia.

Acest gând la moarte vine oricum dacă noi nu fugim de Dumnezeu prin viața de patimi și în timp el (ca și gândul condamnării noastre la iad), din îndelungata repetare prin lucrarea lui Dumnezeu intră în subconștientul nostru, devine parte integrantă din noi.

Trebuie să renunțăm să mai fim proprii conducători spirituali, să încredințăm lui Dumnezeu clădirea edificiului nostru duhovnicesc, fiindcă numai El știe cum trebuie realizat aceasta. Sunt mulți oameni care cred și vorbesc despre Dumnezeu, dar sunt puțini care Îl caută în mod concret, care Îl conștientizează ca Ființă reală, prezentă, rațională și caută să se raporteze la El.

Daca recunoasteti ca traiti in ireal e bine. Parca mai aveti o licarire de real.

,,Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen" (Isaia 89:10)
 

,,Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris:


Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?". Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos! Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul." ( I Corinteni Capitolul 15)

sa nu uitam
 

Andrei si eu mi-am pus intrebarea asta la un moment dat. Cauzele sunt tot la noi.
Cand suntem copii, adolescenti , tineri vedem moartea ca pe ceva foarte departe si urata si nu vrem sa ne gandim ca spunem suntem tineri lasa aia, pe cand oi fi batran inchipuindu-ne ca e foarte departe asta.
Apoi suntem prinsi in valtorile vietii si nu prea mai avem noi timp sa ne gandim la moarte. Ne mai trece asa cate un gand cateodata cand auzim ca X a murit dar il alungam repede sperand ca noua nu ni se poate intampla nimic.
In realitate, noi oamenii suntem vinovati ca nu stim sa ne crestem copiii cum trebuie in acest sens. Atunci cand paseste in tinerete si lasa copilaria deoparte, noi parintii ar trebui sa le spunem copiiilor sa se gandeasca si la moarte asa cum fac Parintii nostri Sfinti cand ne spun ganditi-va la moarte. Stiu, vin unii si zic: cum sa vorbesti copilului de moarte? da, dar copilul nostru este deja mare, e un tanar care poate intelege sensurile vietii si putem sa ii explicam ca si moartea face parte din ea si ca trebuie sa te gandesti la ea.
Daca noi am avea aceasta educatie crestina , din timp, aceasta este nasterea, acesta este botezul, aceasta este viata, aceasta este moartea atunci am trai in REAL cum spui tu.
Nu trebuie sa invatam ce este moartea doar din greutati: acum mi-e greu si ma gandesc si la moarte, a murit mama si ma gandesc la moarte sau a murit tata si ma gandesc la moarte sau m-am imbolnavit si ma gandesc la moarte. Nu. Sunt sanatos , sunt tanar, traiesc o viata crestina si ma gandesc ca pot muri oricand. Asta e greseala oamenilor, a majoritatii oamenilor.
Si eu am facut aceasta greseala, si parintii mei au gresit asa.
Cand aveam 18 ani imi era asa de frica de moarte incat dupa vreo inmormantare, a oricui, aveam cosmaruri.cel putin 2 sapt. ma chinuiam noptile. Pentru ca nu aveam educatia asta crestina. Si eram si atee. Imi era frica de intuneric, de morti, de biserica.
Transformarea a venit mai tarziu. Aceasta trezie e diferita de la om la om.
La mine a fost mai ciudat. A murit bunica mea, mama mamei mele. In prima seara de priveghi am fost la ea, am stat cat am putut eu si in final m-am dus acasa sa ma odihnesc. Intamplarea a facut sa fiu singura acasa. Si in noaptea aceea bunica mea a venit la mine si mi-a vorbit. Uite eu am murit, nu mai vin in lumea asta, nu te mai speria, si nu iti mai fie frica de morti, ca asta este, toti murim, si mi-a predat lectia crestineasca despre moarte.
Un lucru numai iti spun: Nu am trait langa bunica mea, nu mi-a fost ea sprijin pentru ca am trait in orase separate, ne vedeam de sarbatori si atat. Nu eram foarte apropiata de ea. Apoi de pe la 7 ani eu am plecat si de acasa, am facut gimnastica de performanta , am fost in lotul lui Bella Karoli, da lotul national al Romaniei, pe vremea acea acum 30 ani, traiam in caminul de la Deva, deci nici de parinti nu am mai fost apropiata. Mi-am trait copilaria dura departe de mama de tata si de bunicii mei.
dar sa revin. Ea bunica nu a stiut niciodata temerile, suferintele mele si totusi in noaptea aceea a venit la mine si mi-a predat aceasta lectie despre moarte.
Predati copiilor lectia vietii si a mortii. Fara teama si spaima ci ca un fapt real prin care vom trece cu totii. Normal, la timpul lor, ca nu spui copilului de 5 ani ca nu intelege. Totul adaptat varstei sale.
Si atunci vom putea spune ca traim in REAL.

Cum adica a venit bunica la tine?Si a mai si vorbit? Adica mortii vin la noi si stam la taclale cu ei? Noi ortodocsi fiind, credem in asa ceva?

Ei draga mea, doar nu a venit bunica in carne si oase sa stea cu mine noaptea.
Am visat. Da, visul meu, a fost bunica mea care mi-a explicat totul despre moarte, cu exemplul ei, si m-a invatat lectia crestineasca despre moarte. Da, am stat de vorba cu ea in vis, si mi-a raspuns la multe intrebari la care nu stiam raspuns. In acea seara inainte de somn, am citit din Psaltire singura plangand, fara sa cer eu nimic de la ea. Am plans, am citit si apoi am adormit.
A doua zi, m-am trezit alta, stiam ce e moartea si nu am mai avut niciodata teama. M-am dus la ea la priveghi, si am stat linistita fara spaima si groaza de moarte si priveam la ea si parca aveam amandoua o taina numai de noi stiuta. era poate o impresie a mea, dar acea noapte mi-a adus liniste multa.
De atunci niciodata nu am mai avut frica de morti, de intuneric si de alte nebunii , am stiut sa privesc moartea si acum stiu sa ma gandesc si la moarte.
Nu cred in vise, le alung pe toate din clipa cand deschid ochii, dar uneori exista si astfel de vise. Uite-te citeste din Sfintii Parinti, si vei vedea exemple. Rare sunt visele bune, foarte rare, restul vin de la urecheatul. de aceea e bine sa nu credem in ele pentru ca noi majoritatea nu putem sa discernem care sunt de la Dumenzeu si care sunt de la al rau.
In Pelerinul rus, acel om care dorea sa dobandeasca rugaciunea lui Iisus se tot intreba cum sa citeasca Filocalia si in ce ordine ca sa citeasca exact referitor la rugaciunea lui Iisus si in acea noapte , duhovnicul lui, a venit , a scris cu un carbune exact unde sa citeasca. A doua zi s-a trezit si a gasit semnele facute pe Filocalie.

Ei, multe nu trebuiesc spuse oriunde si oricum ca aduc smintire multa nefiind bine intelese.
Cred ca am sa ma retrag eu din asta, ca devine daunator.
Cred ca am gresit. Rog pe Dumnezeu sa ma ierte.

nu conteaza
 

Nu contează că eşti gras sau slab- eşti frumos oricum ai fi şi eşti iubit asa cum eşti nu contează că ai nasul lung şi subtire ori mic sau borcănat- eşti frumos oricum ai fi şi eşti iubit asa cum eşti,
nu contează că ai părul negru, șaten, roșu, cărunt sau blond-eşti frumos oricum ai fi şi esti iubit aşa cum eşti,
nu contează că ai ochii verzi saunegri,
nu contează că esti înalt sau scund,
eşti frumos oricum ai fi şi esti iubit asa cum eşti.
Dumnezeu te-a făcut o făptură minunată şi te iubeşte atât de mult,
că moare de dragul tău, își dă viaţa pe cruce pentru tine.
Nu contează că ai sau nu ai haine de firmă,
nu contează că ai vilă cu 35 de camere sau o cămăruţă,
ori dormi în gară ori în cel mai scump hotel,
nu contează că ai facultate, doctorat sau doar liceu ori patru clase,
pentru a fi iubit de Dumnezeu,
Dumnezeu te iubeste oricum ai fi.
Nu contează că esti director de bancă sau femeie de serviciu,
contează să îl ai în suflet pe Dumnezeu, să-L chemi mereu în viaţa ta.
Toate etichetele puse de alţii nu contează decât în mintea omului.
Dumnezeu cu mâinile lui a creat omul şi l-a creat frumos, a sădit în inima lui dorul de frumos, de bine şi de adevăr.
Restul e suflare de vânt, dacă e trăit fără Dumnezeu.AMIN

REALITATEA este DUMNEZEU. ILUZII sunt PATIMILE şi PĂCATELE, ele promit fericirea, dar te aruncă într-o stare de suferinţă, deznădejde, eşec.

Cred ca Parintii au numit aceasta stare inselare. Si ne cam place sa ne "balacim" in inselare. E mai comod sa intram pe poarta cea larga si sa calatorim pe calea cea lata.

Imaginatia ne satisface fiinta mincinoasa
 

Efectiv daca am reusi vreodata sa realizam cu ADEVARAT ce este IMAGINATIA, am respinge-o imediat, pentru asta insa trebuie sa traim AICI, ACUM si sa producem FAPTE si ROADE.

Altfel , vietuirea in IREAL, in imaginatie PARE distractiva, consolatoare SI CONVINGATOARE.

IMAGINATIA astfel devine starea noastra naturala si preferata tinindu-ne departe de constientizarea efectului ei distructiv asupra fiintei noastre.

Lipsa imaginatiei, le situeaza pe animale deasupra noastra.

OARE???

Ce spui tu este adevarat dar se pare ca intr-o masura extrem de redusa, adevarul intrezarindu-se pe ici -colo...si citeodata DELOC.
Ceva-ceva insa este si a existat, asta cu certitudine!...insa CE, ramine de descoperit, VERIFICAT SI CONFIRMAT.

Uite ce spune acest cercetator istoric - Leo Taxil -:


Tacit, care a trăit între anul 54 şi 140, a cărui istorie abundă în detalii de mică importanţă, l-a ignorat pe Isus Hristos.

Suetoniu (65-135), istoricul minuţios al doisprezece Cezari, l-a ignorat pe Isus Hristos.

Quntilian, ilustrul orator, născut în timpul lui Claudius, l-a ignorat pe Isus Hristos; el a cărui carte „De l’Institution oratorie” (Despre oratorie), unul dintre cele mai frumoase monumente din literatura latină, a analizat toţi oratorii, avocaţii şi sofiştii-predicatori.

Pliniu cel Bătrân, născut în timpul lui Tiberius, mort în timpul lui Titus, a fost un admirabil naturalist, îmbinând ştiinţa naturii cu povestiri ale faptelor celebre din timpul său şi el l-a ignorat pe Isus Hristos; şi nepotul său, Pliniu cel Tânăr, ale cărui nenumărate scrisori, vioaie şi instructive ca acelea ale Doamnei de Sévigne, acoperă totul, nu ştia nimic de Isus Hristos, chiar şi în scrisorile sale către Traian, unde pomeneşte creştinii ca pe o sectă desprinsă din Iudaism.

Epictet, marele moralist, filozoful de analiza căruia nicio credinţă religioasă nu a scăpat, l-a ignorat pe Isus Hristos; el care s-a născut în Asia Mică, care a venit la Roma în timpul lui Nero şi a fost exilat în timpul lui Dominiţian, el ale cărui lucrări au fost păstrate de discipolul său Arrian.

Pomponius Mela, care a scris în anul 43 (la zece ani după miracolele nemaipomenite din Vinerea Mare) marea si savanta sa lucrare „Descrierea Pământului”, a scris geografia în maniera lui Strabon, adică a alăturat descrierii fiecărei ţări studiate de el principalele evenimente care s-au petrecut; şi este complet mut pe subiectul Isus Hristos, atunci când vorbeşte de Iudeea!...

Şi Plutarh?... S-a născut în anul 50, la Cheroneia, în plină Grecie, în această ţară unde Biserica afirmă că discipolii lui Mesia Isus s-au răspândit după Rusalii, că au propovăduit, că au înfăptuit minuni spectaculoase în urma cărora mulţimea se convertea; a murit în anul 120; a petrecut treizeci de ani la Roma, unde miracolele creştine au explodat extraordinar, până în mijlocul Colossemului, sub ochii mulţimilor, ne spun preoţii. Plutarh avea, ca şi istoric, o specialitate: scria biografia tuturor oamenilor celebrii, fără să neglijeze culegerea legendelor uimitoare, iar el n-a scris biografia lui Isus Hristos!...

Şi Seneca?... s-a născut la Cordoba, în anul 2 şi a murit la Roma, în anul 66, el a fost contemporan cu omul-dumnezeu; a trăit cea mai mare parte a vieţii sale la curtea imperială; el a fost la Roma, între 51 şi 64, când s-a produs lunga luptă între minunile lui Simon Petru şi cele ale lui Simon de Gitta, luptă încheiată cu moartea tragică a celui din urmă, au zis papii infailibili. Acest Simon, şef al unei secte samaritene, se certase în Iudeea cu Petru şi s-au angajat apoi la o competiţie serioasă, pentru prestigiu. Petru reda vederea orbilor, dezumfla ciroticii, învia morţii, în numele lui Isus Hristos; Simon de Gitta opera în numele unui Duh Sfânt, pe care îl numea Pneuma Hagion, iar minunile sale nu erau o bagatelă, nicidecum, deşi de o altă factură: la porunca sa, statuile din locurile publice coborau de pe soclu şi jucau pe stradă; el a aruncat o seceră în aer şi aceasta a mers pe câmpul din apropiere şi a făcut singură munca a zece agricultori; într-o seară, când lipsea lumina dintr-o sală de conferinţe, Simon a chemat luna, aceasta a coborât reducându-şi dimensiunea, a intrat în sală şi s-a ţintuit la o oarecare distanţă de plafon, pentru a lumina participanţii tot timpul necesar. În sfârşit, în prezenţa curţii imperiale, senatorilor şi oamenilor, Simon de Gitta s-a ridicat în cer, într-un car de foc, apărut instant la cererea sa, dar Petru, la rândul său, l-a invocat pe Isus Hristos şi carul a dispărut, iar magicianul Simon a căzut de la o înălţime de sute de metri, rupându-şi picioarele în cădere; de ciudă, el s-a aruncat imediat de la o fereastră şi, de data aceasta, s-a sinucis. Toate acestea sunt convingeri religioase fundamentale...

Ei bine, Seneca, care a scris mult, n-a zis nimic despre aceste minuni; este adevărat că, mai târziu, călugării au distrus şi au făcut să dispară tratatul său „Mişcarea Terrei”, care a fost, fără îndoială, contrar ideilor dogmatice despre pământul plat şi imobil, cu un soare care se deplasează şi tratatul său „Despre Superstiţii”, care, foarte probabil, dacă i-a menţionat pe creştini, nu îi trata cu suficient respect sau le expunea primele lor legende, diferite de evanghelii.

Şi Philon din Alexandria, un Platon al evreilor, care a trăit o sută de ani (s-a născut în anul 20 î.e.n. şi a murit în anul 80 e.n.), care a mers la Roma şi la Ierusalim, care a filozofat în stilul esenian convingător, care a scris o mulţime de lucrări, conţinând anumite teorii preluate apoi în şcolile teologice creştine; încă unul care l-a ignorat pe Isus Hristos, Petru, Ioan, Paul şi alţi apostoli!...

Şi Flavius Josephus însuşi nu ştia nimic de predicile publice ale lui Mesia Isus, nu ştia nimic de miracolele sale, nimic de crucificarea sa publică; Josephus, istoricul evreu, care a relatat toţi Mesia nesemnificativi, care a scris cu lux de amănunte istoria rasei sale şi în special cea a iudeilor până la asediul Ierusalimului, la care a şi participat; născut la patru ani după drama din Golgota şi la treizeci şi unu de ani după marea revoltă a lui Iuda Galileanul, el a cunoscut iudeii creştini, dar pe creştinii de Petru, Pavel, nu!...

Fragmentul este din lucrarea "Viaţa lui Isus", de Leo Taxil, apărută în anul 1900, la editura P. Fort - Franţa.

Nu zic ca trebuie sa fim extrem de circumspecti si lipsiti de imaginatie insa asa cum putem face fara teama referiri la epoca Ceausescu unde marturiile materiale ABUNDA, asa ar trebui sa facem si cu perioada in care s-au manifestat sfintii si in care a fost scrise evangheliile.

Nu avem dreptul sa ne bazam doar pe vorbe spuse si repetate din generatie in generatie.
Purtind ochelari de cal si inchipuindu-ne una si alta doar ADORMIM si ne imputinam sufletul....si nu mai pupam noi Imparatia cerului

Deci dupa cum vezi ti-am demonstrat ca sunt stiutor prin lipsa unos izvoare istorice esentiale...pe cind TU esti in mijlocul acestui paradox sinistru al repetarii papagalicesti a ACELUI ceva de care nu ai nici un habar daca-i real sau IREAL.
In schimb tu neavind alte argumente alegi sa ataci persoana nu sa ramii pe ginduri.
Asta-i adormirea cronica!

Informare
 

"istoricul" Leo taxil este un biet imbecil care a scris Biblia amuzanta
Si alte scrieri hulitoare.

Citeste biografia lui pe net sa vezi cate minciuni si
aberatii a emis.. ulterior a recunoscut ca a mintit uneori.
Chiar era un imbecil total.

Crestino atotstiutoare-o, cine stie poate vreodata vei veni si cu alte "argumente" mai solide decit cele care denigreaza izvoarele istorice, prin a-l face imbecil pe mesager.

Cred ca stii vorba aceea, in lipsa argumentelor, cine zice ala este!

Nu cred ca mai multe minciuni decit MULTI ALTII care au stiut sa o intoarca din condei in asa fel incit amestecind citeva certitudini cu o masa de minciuni tu si multi alti fanatici suferinzi sa credeti fara ezitari.

Cand imbecilii ajung istorici
 

Ma uimesti intotdeauna prin politetea ta.
Un adevarat gentleman. Se vad cei ...ani de acasa.


Totusi voi sustine punctul meu de vedere despre taxil.
Dupa ce a publicat Carti batjocoritoare despre cretinism: Biblia hazlie
si viata lui Hristos, Leo Taxil s-a "pocait" si s-a hotarat sa repare
raul facut de scrierile lui.
Asa ca a primit sustinerea bisericii pt publicarea unor dezvaluiri
Incendiare despre practici sataniste, relatate de un martor Rosicrucian, pe
nume Diana Vaughn. Cartile au fost success total!
Dar intrebari despre veridicitatea lor au apart si taxil a promis
Ca o va prezenta pe Diana intr-o conferinta. Lunda se strange sa o cunoasca
Pe cea care a facut dezvaluirile, dar taxil vine singur si zice: pardon,
asta am inventat-o, printre multe alte minciuni ce am zis!
Cum sa nu- l numesc imbecil?
Diana era secretara lui careia I s-a parut amuzant sa-I fie folosit
numele in aceasta farsa.


Dar se vede ca si un imbecil are admiratori daca a scris impotriva
Lui Iisus.

(scuze pt erori, editez pe telefon si ma "corecteaza" permanent. Lunda = lumea)

In cazul tau, problemele tale personale care te macina, te opresc sa vezi ca pe mine nu ma intereseaza absolut deloc alte cancanuri din bibliografia lui sau ce parere are el despre unii si altii..., ci doar STRICT aceasta enumerare a unor izvoare istorice neutre de crestinism si politica sa, pe care el ca si oricine altul le putea face, si multi le si au.
Acesti istorici nu sunt rodul imaginatiei lui asa cum trancanesti aici fara oprire ci EI CHIAR AU EXISTAT, SUNT OBIECTIVI SI DE INCREDERE.
Priveste cu calm si judeca DACA MAI POTI!

:)Ai grija sa nu dai cu capul de vre-un stilp de atita editare! Nu de alta dar le strici alora afisele de babysitting si housekeeping

Esti in stare de negare a realitatii.
Este chiar ironic.

Dar stai linistit ca nu pt tine am scris despre Taxil. Tu crezi ca Biblia e falsa, dar taxil e obiectiv, stiu.

Am scris pt cei care NU au auzit inca de "istoricul" Taxil. Care, apropo, era jurnalist de profesie.

Andrei,Taxil fost un bufon dpdv al credibilitatii.Nici mcar nu a avut onoarea de a contesta pina la capat ceea ce incepuse atat de furibund.Intr-un final s-a intors cu coditia minciunii intre picioare:

,,After spending his childhood years in the seminary he became disillusioned with the Catholic faith and began to see the religious ideology as socially harmful.In 1885 he professed conversion to Catholicism, was solemnly received into the church, and renounced his earlier works."

Referitor la sursele antice poti verifica:

Pliniu:,,Ei au sustinut insa ca toata vina sau greseala lor era aceea ca aveau obiceiul sa se adune,intr-o zi anume,inainte de rasaritul soarelui,si sa-i recite lui Hristos,ca unui zeu,o seama de cuvinte cu randul;ca se legau cu juramint sa nu faca vreo neleguire,ci sa nu fure,sa nu jefuiasca,sa nu comita adulter,sa nu-si incalce cuvantul si sa nu ascunda ceea ce li s-a incredintat.Dupa aceea obiceiul lor era sa plece si sa se reuneasca petru hrana,dar o hrana obisnuita si nevinovata"(Epistles 10.96 citat in A New Eusebius,James Stevenson,ed.SPCK,Londra,1960,p.14)

Tacitus: ,,Pentru a stinge zvonul,Nero a pus la cale invinuirea unor oameni,urati de toata lume pentru infamiile lor,si i-a spus la chinurile cele mai crunte; lumea ii numea crestini.Numele li-se trage de la Hristos,care in vremea Impratului Tiberius fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus"(Anale 15.44.2-5 dar si in Cornelius Tacitus ,,Anale"trad.Gh.Gutu,Ed.Humanitas,Bucuresti,1995,pag. 430)

Iar la Suetoniu,in ,,Viata lui Claudiu" apare cuvantul mult discutat si analizat de specialisti ,,Chrestus".Flavius Josephus?Aici minciuna este chiar ridicola.,,Atichitati iudaice" maby? Lucian din Samosata parca a spus si el ceva.In plus Talmudul nu s-ar chinui sa conteste ceva ce n-a existat pentru ca se stie:ceea mai buna metoda de a ucide un zvon este sa nu-l raspindesti.Ori in Talmud Yebamoth,Talmud Shabbath,Talmud Sanhedri furia cu care este contestat Iisus te face sa te intrebi:de ce ar contesta cineva atat de aprig ceva,sau pe cineva,care nu a existat? Good question.

Arheologie: În perioada 1941-1945 Elieszer Sukenic si Nahman Avidag de la Universitatea din Ierusalim, cercetând un mormânt din jurul Ierusalimului, descoperă, pe peretele unui cavou, două inscripţii destul de şterse. Amândouă erau rugăciuni care datează din jurul anului 50 al erei noastre.Prima inscripţie era o rugăciune adresată lui Isus, pentru ca El să-i ajute pe cei în viaţă, şi alături era a doua rugăciune, în care cei rămaşi în urma defunctului îşi exprimau nădejdea că Isus îl va învia pe cel mort la învierea celor drepţi.". Daca nu ma insel tot ei au gasit si osuarul lui Simon din Cyrene.De verificat.Am mai auzit si de Julius Africanus care il cita pe Tallus cu privire la anumite momente din timpul crucificarii.

Eu altceva nu inteleg:cum Dumnezeu va lasati pacaliti de argumentatii false care in alte parti ale lumii sunt demult cazute in derizoriu si ridicol.Taxil nu ar fi invocat in Vest ca sursa nici macar in gluma.Pff..efectiv nu inteleg de unde provine acest decalaj informational.

acest cozia ar avea nevoie urgenta de citeva dezlegari,duhul cel rau a pus mare stapinire pe el,si crede in bazmele taxiliste,bietul de el.Doamne iarta-l pe cozia ce vrea sa dea cu piciorul in tepuse si ai mila de el.Amin

Ana, şi toţi ceilalţi !
 

Sincer, vă irosiţi timpul cu Andrei Cozia , şi nu merită ! Voi îi faceţi un mare serviciu , fără să vreţi , iar el se distrează copios pe seama voastră ! Nu merită să intraţi în jocul lui , nu merită să vă irosiţi atâta energie şi timp purtând dialog cu el. Eu personal nu-i mai răspund de mult timp, indiferent de comentariul pe care-l face . NU MERITĂ ! ! !

Dom'le, dacă totdeauna vorbește prostii și niciodată nu recunoaște asta, de ce nu-l dați afară odată și cu asta basta ?

Ca sa colaps-eze unii, d-aia! :))

Informatiile de mai sus nu au nici un fel de relevanta. Ai facut doar niste observatii amuzante.

Tot ce este scris despre Iisus de catre un istoric(Flavius Josephus) se pare ca incape pe 1/2 de pagina, si chiar si acolo se pare ca ar fi implicata mina de fier a lui Constantin cu care taia si spinzura.
Asta este, cu asta defilam.

Negarea realitatii este periculoasa.Serios.Este primul pas spre mental illness.Bineinteles ca informatiile sunt relevante.Ca tu nu stiai de ele este altceva.Te poti insa informa in loc sa postezi opinii de duzina.La Taxil ma refer.Intrucat este evident ca Hristos este mentionat de cei de care ai spus ca nu il mentioneza ai cotit-o brusc spre Constantin.Puteai,cu onoare,sa spui:,,Ma,nu stiam,dar o sa ma informez".

Eu totusi vreau sa cred,desi parerea generala este alta,ca nu te caracterizeaza nici lipsa de onoare si nici orbirea de a sustine din rautate ceva impotriva evidentelor.PS:cu ce ai tu defilezi.Restul merg alaturi cu EL si niciodata nu sunt singuri.

Scotsman, eu am ajuns la concluzia că nu poţi convinge pe cineva prin recurs la raţiune sau la metodă. Ca să convingi pe cineva de ceva (despre orice, nu neapărat despre Cristos), trebuie ca mai întâi în acela să existe o aplecare spre cercetare. Mai general spus, o predispoziţie spre a primi. Iar în acest caz, va descoperi singur adevărul. Când auzim despre cineva că dintr-o dată a avut un declic şi s-a convertit, de fapt nu s-a petrecut nimic exterior şi nu a aflat ceva ce nu avea posibilitatea până atunci să afle. Doar că i-au căzut solzii de pe inimă, ceea ce a dus imediat la căderea solzilor de pe ochi. Dacă cineva nu crede în cele din Biblie, nici recursul la sursele extrabiblice care confirmă cele biblice nu îl convinge, ci numai acest proces interior care e în puterea Paracletului.

De aceea, Lui să ne rugăm şi să spunem "Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, ci ca toţi (...) la lumina adevărului să ajungă !"

Nu pot decat sa ma inclin cu respect atat in fata concluziilor dvs cat si in fata solutiei propuse.Andrei..vaya con Dios amigo.

Realitatea e că toate referirile istorice la Hristos sunt interpolări din secolele 4-5, când creștinismul ajunsese religia dominantă. Autorii latini în lucrările cărora au fost făcute interpolările nu se oboseau să menționeze toate figurile religioase, profeți, vindecători, exorciști etc care apăreau frecvent în Iudeea acelor vremuri. Nu sunt menționați nici esenienii (autorii manuscriselor de la Marea Moartă) care cu siguranță au avut un impact mai mare asupra societății iudaice.

Evangheliile sunt scrise pe baza tradițiilor orale care circulau și care, datorită înclinației spre supranatural a oamenilor acelor vremuri, deveniseră rapid basme înțesate cu tot felul de minuni, vindecări și lucruri supranaturale. Ceea ce s-a petrecut cu adevărat nu putem ști. Evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) sunt scrise una după alta iar cea a lui Ioan (autorii lor sunt necunoscuți dar utilizăm numele sub care sunt cunoscute) e atât de diferită de celelalte încât savanții care studiază aceste texte consideră că cel puțin cele sinoptice ori Ioan sunt false.

Noi trăim sub impresia că Iisus a avut un impact cosmic dar realitatea e că El a trecut aproape neobservat. Aceasta se poate vedea și din prima epistolă a lui Petru (indiferent cine e autorul ei, mai ales dacă e vorba chiar de Apostol): Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ...

Numai o dată cu răspândirea evangheliilor conținând elemente fantastice a luat amploare religia creștină (aceasta s-a petrecut în special în cetățile din Asia Mică) și imaginea unui Iisus care a revoluționat societatea iudaică, imagine neconformă realității.

Dar într-un fel sau altul, Dumnezeu a lucrat prin oameni și a făcut să ajungă la noi ideile necesare mântuirii. Cantitatea de mit conținută în evanghelii este și ea din iconomie divină și educativă, dar nu trebuie să credem în istoricitatea tuturor acelor minuni și povestiri, poate nici să negăm categoric.

Ceea ce este important este să-L găsim pe Dumnezeu în prezent și să-L cunoaștem prin Duhul Sfânt așa cum este El cu adevărat, nu așa cum ni-L prezintă tradițiile omenești care teoretic pot fi eronate. Tradiția scripturistică este un punct de plecare dar nu destinația. Ea ne dă o idee despre posibilitatea de a fi în legătură cu Dumnezeu, de a putea primi lucrările Lui mântuitoare dar cunoașterea reală trebuie să se realizeze direct.


A ne preocupa de istoricitatea faptelor și cuvintelor lui Iisus este pierdere de vreme, atât timp cât Îl avem pe El prezent și ne putem adresa Lui și primi inspirația Lui pentru ceea ce știe El că ne e necesar.

``Cine nu se leapada de sine nu poate sa vina dupa mine.`` Cine nu poate sa intrebe si cine nu se poate pleca sfatului unui parinte duhovnicesc, sau nici macar nu il cauta nu il gaseste pe Iisus. Daca totusi vrea sa se tina de urma lui Dumnezeu, dar fiind cu inima si mintea intinate de placere si madrie da de inselaciuni. de aceea sunt randuiti duhivnicii sa cumpaneasca duhurile ce le strabat mintea, sa cunoasca masurile fiecarui ins si incotro ii inclina cumpana. `` Arsenie Boca

Andrei tu dupa cine mergi? Sufletul tau cum se cumpaneste? Ai spus duhovnicului tau ce faci pe forum , adevarul gol golut, exact asa cum e? Ori nu ai duhovnic si ai mintit aici ori ai duhovnic si l-ai mintit pe el. Ai dat fuguta sa spui duhovnicului ca esti mandru ca ai incuietoare de vorba la tot omul? Eu cand citesc ce scrii tu ca si cum as scrie eu, simtamantul pe care il am este: mama ce mandra sunt ca am stiut sa scriu asta, ca am stiut sa gasesc cuvant la orice? Au tu nu stii ca aceste cuvinte ale tale nu sunt ale tale? Da nu simti asta, ca `ala` care ti-a dat cuvintele ti-a dat si sa nu simti ca el ti le da.

Sa nu imi raspunzi mie ca nu vreau sa stiu ce pune `ala` in gura ta. Sa raspunzi tie in tine, dar ale tale cuvinte, impotriva lui `ala`. Ia sa vezi ce se intampla dupa aia. Fa experimentul cu tine. Intoarce-te in tine si spune adevarul tie insuti, impotriva lui `ala`. pregateste-te ca va fi greu tare.

``cei ce cu adevarat au darul de la Dumnezeu, vin la duhovnici sa-i intrebe, pe cand ce-i inselati nu vor sa vina si se tin pe sine mai presus de orice dar. Ei nu mai stiu ca fara de smerenie nu dai de Dumnezeu ci de inselatorul.`` Arsenie Boca

``imaginatie si inchipuiri de acum 1000 ani transmise orbeste din gura in gura`` contreaza-te impotriva acestei fraze spusa de tine, adica de gura ta. Incearca, singur in camera ta.
daca incerci asta si te impotrivesti celui ce iti pune in gura aste cuvinte atunci te asigur ca nu o sa mai trebuiasca sa inveti din ce spun altii ci din ce traiesti tu. Ca vei avea o lupta mare si toate in experienta ta vor ramane spre a fi spuse copiilor tai.

``Nu te sprijini pe tine insuti si pune toata nadejdea in Dumnezeu.
Nu te crede de fel in stiinta ta si nici indemanarea cuiva, ci mai degraba in harul lui Dumnezeu care ajuta pe cei smeriti si umileste pe cei mandri.
Nu te socoti mai bun ca altii ca nu cumva sa fii socotit mai rau inaintea lui Dumnezeu care stie ce este in fiecare din noi.
Nu te mandri cu bunele tale fapte, caci judecatile lui Dumnezeu altele sunt decat ale oamenilor si ceea ce e pe placul oamenilor adesea nu e pe placul lui Dumnezeu.
Mania si invidia rod inima celui trufas.

Vorbeste despre lucrurile care pot zidi.... Scris este ca vom da socoteala la ziua judecatii de fiecare vorba zadarnica.``
Arsenie Boca

Ai spus cuiva: colaps spun astea ca se te colapsezi tu.
Analizeaza propozitia asta ca si cum ar judeca-o Dumnezeu. Spunem de multe ori lucruri sa facem rau altcuiva, lucruri care sa arate lumii ca suntem destepti ca asa credem, lucruri care nu zidesc ci prabusesc.
Nu suntem pe pamant ca sa fim contra tuturor si contra noastra insine. Suntem pe pamant ca asa a vrut Dumnezeu si el ne vrea sa fim iubitori nu galcevitori. Nu suntem pe pamant ca sa dovedim tuturor cine suntem ci sa dovedim lui Dumnezeu cum suntem.

``Zace in noi o tainica rautate, careia ii place sa descopere nedesavarsirile fratilor nostri si iata de ce gata stam sa ii judecam uitand ca judecata inimilor drept numai lui Dumnezeu este. In loc de a cerceta cu atata pornire ispititoare cugetul altuia, sa ne coboram in al nostru. Gasi-vom destule temeiuri sa fim ingaduitori cu aproapele nostru si sa tremuram pentru noi insine.`` Arsenie Boca

Exact ce iti spuneam eu la inceput. Vorbeste cu tine, cerceteaza-te si vezi ce gasesti si apoi impotriveste -te la tot ce gasesti rau. Daca ti-e teama ca nu poti discerne raul si se prea poate asta, du-te la duhovnic si fa asta impreuna cu el.

Pentru ca ne multumim cu roscovele porcilor precum fiul risipitor, fara a ne mai gandi la caldura si ocrotirea bratelor parintesti. Trebuie sa ne venim in fire si sa luam seama nu la cate clipe sau ani ne mai despart de moarte, ci la distanta care ne desparte de Tatal Ceresc.

Este o distanta ce se cere permanent micsorata. Daca moartea nu ne va gasi in bratele Tatalui, sa ne gaseasca macar pe drumul de intoarcere catre El.

Da, Cristi, daca acest lucru o spuneau istoricii neutrii pe care i-am mentionat mai sus, sau chiar si cercetatorii actuali ai academiilor din lume care au acces la manuscrise vechi scrise in paralel cu cele crestine intelegeam insa acest lucru NU exista...deci cercetarea scripturilor trebuie facuta cu Maaaaaare grija pentru a nu cadea in plasa minciunii. Nu spun ca nu exista si lucruri minunate, indrumari, recomandari si povesti cutremuratoare si inaltatoare de suflet, caci ele exista insa nu totul poate fi luat mot-a mot :)..si cu totii stim treaba asta insa ne facem ca ploua:) iar dovada ca gindesti asa este faptul ca TU nu pui in aplicare ce scrie acolo si asta nu o faci ca esti vai de capul tau de pacatos si rau si ca NIMIC BUN nu ai facut in viata ta, vai si of ..., ci pentru ca treci prin prisma ratiunii. O faci in secret, nu in vazul lumii...ca sa nu mai vorbim de preoti care ar fi trebuit sa fie acolo trup si suflet..ca modele vii insa...sa avem pardon.
Deci ASTA-I DOVADA!

Foarte adevarat!
INSA!
Hai sa vedem CUI i se aplica dintre noi doi!
Eu mi-am facut datoria si ti-am publicat ceea ce au scris acesti istorici NEUTRI, asa "cu lipsuri" cum spui tu.
Acum astept "provincia" sa imi publice aici locurile unde acestia de mai sus il mentioneaza pe Hristos

Deci repet, acestia au fost DACA NU CONTEMPORANI cu El au fost contemporani cu Faptele Apostolilor si cu cei care faceau minuni la Roma!

Dar fii atent aici Scotty!!!!, ca exista un catch!, ca daca NU gasesti nici o referinta, o sa te rog sa iti incepi un tratament psihiatric deoarece MINTI! si calomniezi pe Forum!

Si de asemenea daca NU GASESTI NICI O REFERINTA LA HRISTOS, vreau sa iti ceri iertare, altfel te voi considera o jigodie, ma intelegi, si nu cred ca doresti acest lucru!

" Pui de vipere ( vipera ) , cum puteti sa graiti cele bune , o data ce sunteti rai ? Caci prisosul inimii graieste gura . . . Va spun ca pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti , oamenii vor da socoteala in ziua judecatii . Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept si din cuvintele tale vei fi osandit "

Alt exemplu de un lucrator isterizat al bisericii. Asta nu-i bine!
Cum poate creatorul acestor ginduri sa jigneasca viperele, sa faca creaturile lui Dumnezeu RELE, de care chiar Dumnezeu a afirmat ca sunt BUNE.
Deci nu stiu cine va da socoteala de cele spuse, cel care respecta sau cel care jigneste si se isterizeaza!