Ilogica
 

Eu fiind o persoană care gândeşte logic, lucru cam enervant uneori, nu înţeleg de ce unii oameni gândesc atât de ilogic, care chiar au pretenţia că-s foarte logici.

Judecând obiectiv sunt 50% şanse să existe Dumnezeu (şi din alte motive sunt 100% sigură de asta). Dacă nu există şi crezi în El nu pierzi nimic, pentru că nu există alte fiinţe să te tragă la răspundere, iar religia nu te învaţă de rău, dar dacă există şi nu crezi, te duci în iad. Deci mai bine e să crezi. Am început astfel cu ateii, ca să-i las pe cei mai ilogici la urmă, ateii încă mai au o brumă de logică şi încă îi mai înţeleg un pic.

Cei mai ilogici şi pe care nu reuşesc să-i înţeleg sunt "căldiceii", care cred în Dumnezeu, dar se duc din an în Paşti la biserică, doar din când în când mai ţin vreun canon. Păi ori crezi în Dumnezeu şi atunci faci ce zice ca să te mântuieşti, ori nu crezi şi nu mai faci nimic. Cum se poate să crezi şi în acelaşi timp să nu faci ce trebuie sau să crezi că n-are rost? N-are rost să te mântuieşti? Sau nu crezi în mântuire? Dacă nu crezi în mântuire, cum de crezi în Dumnezeu? Văd că înţelegere n-au nici din partea lui Iisus (Apocalipsa 3:16
"Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.") nici din partea Pr. Teofil Pârâian care întreba pe toţi dacă merg la biserică şi dacă ziceau că nu, el spunea "La păgâni te număr". Culmea e că aceşti oameni ilogici sunt majoritari, nu pot să pricep ce-i în capul lor, când mă gândesc la ei mă enervează logica.

Noi oamenii ne pierdem in patimile si pacatele noastre. Nu vrem sa ne descotorosim de ele. Suntem in cautarea placerilor vremelnice, urmate inevitabil de durere pe lumea asta si pe cealalta.
Glasul constiintei striga in noi ca nu e bine, dar incercam sa-l inabusim mintinudu-ne singuri. De aia au inventat teoria evolutionista ca sa-L scoata pe Dumnezeu din ecuatie.
Este evident ca pacatele prin definitie sunt ilogice, sunt niste esecuri.

Dumnezeu lucreaza sa se indrept totii, unii acceptam ajutorul Lui, alti nu prea....

Si care este logica in aceasta incercare de demonstrare logica a ilogicii noastre?

Şi creştinii cad în păcate, toţi avem slăbiciuni umane, dar căldiceii n-au nicio scuză, nici măcar nu se roagă şi nu se duc la biserică, nu trebuie să fii puternic fizic sau psihic ca să te duci la Liturghie, la spovedanie, etc. Slăbiciunile sunt pantru păcate, nu pentru practicarea credinţei.

Asta e treaba lor ce fac, sa ne ruga pentru ei, sa-i ajutam daca avem cum. Dmnezeu le ofera si lor la fel cum ofera tuturor sansa spre mantuire. Si tot El va judeca, nu noi.

Si nici noi n-avem vreo scuza pentru pacate, plus ca la noi sunt mai mari caderile cand facem un pacat, pentru ca L-am cunoscut pe Dumnezeu.

Aveam mai multe pretenţii de la voi, chiar aşa, să nu vedeţi logica.

Ai dreptate ... se vede de la o posta ... doar ca nu vad posta ...
Vii tu si spui: eu sunt o persoana logica, nu ca acesti pacatosi ...
Dar, un lucru am retinut si eu de pe acest forum: logica nu face casa buna cu religia, oricare ar fi ea.

Logica ne poate conduce la Dumnezeu dar din ea nu se poate "hrani" o relatie personala, nu poate deveni "hrana imbelsugata". Cel mult ne ajuta intr-o faza incipienta. De altfel, este o cale lunga de la ceea ce noi numim logica pana la credinta. Ce inseamna credinta daca nu decizia de a renunta la (i)logica noastra pentru logica (ratiunea, rostul) lui Dumnezeu?

Dumnezeu nu se deduce, ci mai degraba El ne "seduce", in sensul cel mai nobil al acestui cuvant. Trebuie sa fim indragostiti de Dumnezeu, sa-L iubim "cu toata inima, cu tot cugetul si cu tot sufletul". Dar pentru ca acest lucru nu prea se intampla, ajungem a ne cladi viata pe ilogica pacatului.

Logica? Si daca iti demonstrez ca de fapt argumentul tau n-are nimic in comun cu logica?

1) Pariul lui Pascal este cat se poate de ilogic. Poate de aceea esti enervanta crezand ca esti logica.
2) Facem pariu (daca tot e sa pariem) ca nici tu nu crezi in D-zeu asa cum pretinzi?

Logica ne poate conduce la Dumnezeu - exemple te rog.

Corect. În plus, căința trebuie să țină locul justificărilor căderilor. Iubirea lui Dumnezeu este infinită. Și importantă, din acest punct de vedere, este ridicarea. Ai căzut, ridică-te: Iisus Hristos în nemărginita sa iubire, iartă. Dar, noi, ne mai iertăm, oare? Tocmai fiindcă, l-am cunoscut pe Dumnezeu. Și ne este rușine. Și întotdeauna vor fi binevoitori, printre oameni și draci, să-ți aducă aminte. Greutatea depășirii unui păcat este mult mai grea pentru unul care L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă rușinea și aducerea-aminte sunt obstacole greu de trecut. Să ne ferească Dumnezeu de păcate grele pe cei din preajma Sa. Doare cu atât mai mult cu cât proporția păcatului propriu capătă valențe de neimaginat.

Pe scurt, un credincios autentic iartă ușor pe ceilalți, dar, neacceptând păcatul și totuși, căzând el însuși, se va ierta mai greu pe sine. Rușinea și imposibilitatea de a se ierta (și exacerbarea unor fapte de ispășire închipuite sau reale), când însuși Dumnezeu l-a iertat, sunt pericolele care-l pasc pe cel l-a cunoscut pe Dumnezeu deja.

Bine, dar cum vrei să demonstrezi asta? :21:

Măi, măi, vierme de pământ, Blaise Pascal, și-a argumentat propriile opinii. Ce-ar fi să demonstrezi, dumneata, nevaliditatea raționamentului lui B. Pascal.

Nu confunda iertarea ce vine din firea omului si din educatie cu cea impusa de frica de pedeapsa.

Sa inteleg ca te prinzi si tu in acest pariu?

Cunoasterea lui Dumnezeu prin creatia Sa. Altfel spus, constatarea si contemplarea ratiunilor sadite de El in creatie, a "logicii" lui Dumnezeu. Din aceasta perspectiva, existenta lui Dumnezeu nu mai este un postulat sau o simpla ipoteza, ci o evidenta.

Haide-ţi, acum nu mai vreţi să-mi demonstraţi că nu cred în Dumnezeu? V-aţi dat seama că nu puteţi citi gândurile omului?

Domnul meu, eu, personal, nu mă tem de pedeapsă, fie ea și divină. Iubirea lui Dumnezeu este mult prea mare decât aș putea duce. Și îmi doresc prea mult să urc, chiar dacă mi-am făcut parte de un "urcuș sinuos".
Și referitor la ce am scris mai sus, nu frica mă motivează, ci rușinea de-a nu putea acționa potrivit darurilor multe cu care Dumnezeu m-a înzestrat.

Nu mă prind în pariu, fiindcă nu am nevoie de acest raționament pentru a fi creștin. Pascal a formulat acest pariu pentru cei ca tine, atei / falși atei / căldicei. Pentru voi se pune problema de-a te "prinde".

Mai ... asta numesti tu logica?
Nu uita ca tocmai datorita incercarii omului de a-l cunoaste pe Dumnezeu prin creatie a ajuns la necredinta.

Cata logica ... cata putere de deductie ...

Noi nu discutam cazuri individuale. Noi vorbim despre constiinte colective.

Eu nu am de ce sa ma prind.
Pentru ca acest pariu este ilogic, ca tot se vorbeste despre logica aici.

Nici cei temători de Dumnezeu, nici cei ce se apropie cu dragoste şi firesc de El, nu sunt cazuri particulare.

Nu discutam in aceeasi termeni. Eu fac referire la starea actuala a lumii, dupa caderea in pacat, cand lumea a devenit oarecum opaca pentru om. Dar, chiar si acum, creatia nu inceteaza a ne vorbi despre Dumnezeu, ca si Biblia. Insa daca nu stim sa citim, sau nu intelegem cele ce citim, macar sa luam seama cu smerenie la invatatura Bisericii.

Este o diferenta majora intre felul in care un ateu sau un agnostic se raporteaza la Dumnezeu si un crestin. Existenta Sa primilor le de gandit, insa, celui din urma, ii da mai ales "de trait".

Cazurile individuale sunt reprezentative, spun și eu, pentru un tip de convingere / atitudine.

Conștiințe colective? De când există vreo conștiință colectivă în afara spiritului de turmă? Aparții unui colectiv (comunități), fiindcă indivizi (oameni) cu același specific (convingeri, idei, afinități etc.) sunt înglobați într-un gen / specie. Prin indivizi se definește, totuși colectivitatea (comunitatea), nu colectivitatea definește individul (altfel, o să discutăm despre comunism, fascism, ...patul lui Procust și alte -isme, în nici un caz, despre creștinul ortodox). Și apoi, mântuirea e individuală...

Nu ...
Ai incercat sa argumentezi aducandu-te ca exemplu. Asta nu e un caz particular?

Cum ne vorbeste creatia?
Nu uita ca acest subiect ar trebui sa trateze logica si ilogica ;)

Nu este logica.Este ILUZIA ca e logica.

demonstreaza

Bingo!!!!!!!

Cand l-ati facut VIERME pe interlocutorul dumneavoastra,nu v-a fost rusine?

Aceasta afirmatie este falsa.Am vazut multe postari ale acestui user si aceasta este parerea mea.De aceea am spus ca are ILUZIA ca e logic ce spune.

Nu, nu mi-a fost rușine, Dona_Maya. "Vierme de pământ" este o sintagmă a filosofului Blaise Pascal (despre care era vorba în acel context), filosof creștin care vedea omul ca pe o biată creatură în raport cu universul, datorită fragilității condiției sale, dar totuși, el, omul atât de măreț prin faptul că Dumnezeu i-a dat conștiința de a analiza și judeca toate câte sunt în acest univers. Adică, ca exemplu, omul poate fi ucis oricând de un sloi de gheață căzut de pe nu știu ce acoperiș, dar el, omul, are un avantaj: știe acest lucru, poate să prevadă, în schimb universul material din jurul său, care-l "poate omorî oricând", nu a fost înzestrat de către Creator cu aceste calități.

Și da, în accepțiunea lui Pascal, și eu sunt un "vierme de pământ"!

Faptul ca tu te consideri intr-un fel, nu iti da dreptul de a-i numi asa pe alti oameni.

Eu personal nu ma consider vierme si as considera ca fiind o jignire grosolana, daca mi te-ai adresa asa.

E firesc pentru unul care se află în centrul universului sau care se consideră a fi buricul pământului.
Eu mă adresam atunci unui om care se consideră și afirmă răspicat că este urmașul lui Hristos.

Am luat in considerare faptul ca atunci cand citati pe cineva la aceasta maniera(chiar daca nu puneti ghilimelele de rigoare),sunteti de acord cu el.De aceea va intrebam daca nu v-a fost rusine,pentru ca ati folosit aceasta sintagma intr-un mod putin cam agresiv, atacand voit interlocutorul.Daca mi s-a parut, scuze!:-)

Dona_Maya, eu regret că am reușit să (mă) smintesc. Îmi cer scuze. Doamne ajută!

Daca tu crezi ca iti face bine sa te consideri vierme, e voia ta.
Dar nu este omul incununarea creatiei lui Dumnezeu?
Nu a zis El "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"?
Cum se asociaza in mintea ta chipul lui Dumnezeu cu cel al viermelui?