Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2)
 

Văd că a fost închis topicul... Vroiam să le multumesc pentru interventii, tuturor celor care au mai intrat si au mai lăsat sfaturi, în septembrie, înainte de închidere. Desi, cu o mică retinere - o mică amărăciune legată de faptul că as fi vrut ca unele sfaturi să nu contină acel grăunte de ironie, acel „lasă că stiu eu ce ti se întâmplă”... Indiferent de nivelul cunostintelor noastre - duhovnicesti sau de altă natură - nu avem cum să ne punem în pielea celuilalt si să stim prin ce trece.

Eu am trecut printr-un mic iad, primăvara asta, începând din martie si până la jumătatea lunii iunie. A bagateliza chiar si în cel mai mic grad suferinta cuiva, înseamnă, după părerea mea, fie ignorantă (ceea ce-i firesc - până la un punct), fie lipsă de respect... Nu spun asta pentru mine, ci pentru cei care veti mai fi pusi în situatia de-a vorbi cu un om care trece prin asa ceva. Mireni sau nu, nu le vorbiti oamenilor cu detasare superioară, că doare. :( Vorba părintelui Iustin Popovici - la celălalt să te duci cu pasi de porumbel, că si asa are necazurile lui, de ce să mai adaugi si tu. Umblati delicat cu sufletele oamenilor, că în loc să ziditi, s-ar putea să dărâmati...

În orice caz - desi problema mea e departe de a fi rezolvată, as fi vrut să formulez si eu niste concluzii - tot în ideea pe care am avut-o de la început, aceea că, poate, sunt undeva niste oameni care trec prin aceleasi suferinte si vor putea, eventual, găsi ceva util în povestea necazului meu.

Concluzia - formulată de multi dintre cei care au intrat pe topicul meu - e clară, dragii mei... Nu în „meciuri” si cine stie ce „procedee speciale” constă lupta, nu în „luatul la trântă” cu duhurile rele. Sâcâielile la care am fost supusă sunt de tipuri foarte diverse si nu am vrut să le descriu, pe de o parte, pentru că smintesc, iar pe de altă parte, pentru că nu cred că ele constituie subiectul principal. Ele sunt acolo doar să ne deruteze. Subiectul principal suntem noi - cât de sinceri suntem în credinta noastră si cât de buni crestini încercăm să fim. Asa cum s-a si spus pe topic - rugăciune/pravilă constantă, mers la slujbe, milostenie - într-un cuvânt, să ne luăm mai în serios ca ortodocsi si să fim mai mult în Biserică (pentru cei care iau lucrurile mai literal, nu mă refer la clădire).

Tot mergând pe la biserici, astă-primăvară, am auzit de diverse necazuri. As vrea să vă spun cu toată puterea, celor care treceti prin asa ceva: nu dati importantă lucrurilor care vi se întâmplă, oricât de îngrozitoare si înfricosătoare ar fi. Nu închegati nici un fel de relatie sau de „dialog” cu vrăjmasul, prin atentia pe care i-o dati, indiferent ce vi se întâmplă. Cu dracul nu se stă de vorbă! - spune părintele Arsenie Papacioc. Vedeti-vă de viata dvs. de crestin, ca orice alt om si suportati totul cu smerenie si nădejde în suflet si în mila lui Dumnezeu.

Să stiti că nu mi-e usor să dau astfel de sfaturi, mai ales din situatia în care mă aflu. Dar simt că nu asta e solutia. După multe încercări de variante de ajutor si canoane, am ajuns din ce în ce mai mult la concluzia că totul stă în mila lui Dumnezeu. Numai El decide când si cum ne eliberează de necazuri, inclusiv de vrăji. Noi nu avem nici un fel de putere. Dacă ne imaginăm altfel, suntem în mare înselare. Orice picătură de „succes”, dacă ne-o atribuim nouă, e o mare greseală si cred că riscă să ne împingă înapoi în încercările noastre de-a rezolva problema. Spun asta pentru că văd multi oameni aici, pe forumuri - mai ales tineri - care cred că „se luptă cu d****l” si că fac si ei ceva. Cred că genul ăsta de gândire e foarte periculoasă pentru cei implicati si pentru folosul lor, nu pot să nu atrag atentia asupra lucrului ăsta. Nu vă jucati. Cititi, rugati-vă, căutati duhovnic.

Bineînteles că totul trebuie făcut cu îndrumarea unui duhovnic. Nu stiu de unde s-a mai înteles si asta, că eu îl caut pe Sf. Ioan Gură de Aur - căutam un părinte dispus să se implice în asa ceva. Că nu toti sunt. Vă spun ca om care am căutat mult. Nu toti vor să „se bage” si nici nu-i acuz pentru asta, să nu se înteleagă gresit. Dimpotrivă, îi înteleg foarte bine. Dacă nici eu nu-i înteleg...!

Închei aici si urez tuturor Sfintele Sărbători cu bine, spor duhovnicesc si toate cele bune.

__________________________________________________ ____

„Atâta adevăr se află în spusele cuiva, câtă siguranţă îi dau smerenia, blândeţea şi dragostea”. - Sf. Marcu Ascetul - Multumesc pentru mesajele recente. Unele contin citate care au picat cum nu se poate mai bine. Doamne-ajută.

Roaga un preot sa vina la tine acasa sa faca slujba de sfestanie mai ales acum la BOBOTEAZA PANA PE 23 IANUARIE la 1 luna si slujba de dezlegare. Aceste 2 slujbe sunt foarte puternice si o sa vezi schimbari majore imediate.

Daca stai prost cu moralul ia din cand in cand o felie de lamaie care iti da optimism. Untura de peste ajuta si ea in general.

Pentru ca farmecele sunt inoite si slujbele acestea ca sfestania pot fi inoite daca se poate lunar.

Psalmul 26
 

Eu ti-am vazut primul thread,dar crede-ma ca nu am avut ce sfat sa-ti dau,pentru ca ma depasesc aceste probleme;numai ce am citit ce se intampla cu tine,si am adormit cu spaima in noaptea aia...
In fine,nu de asta ti-am scris,ci pt faptul ca ca tocmai am vazut pe acest forum acum cateva zile,vorbindu-se despre puterea Psalmului 26 care ii tine pe diavoli departe,citez"cel care va citi acest Psalm de 3 ori/zi va fi ca in masina blindata printre vrajitori ".
Din pacate,am uitat sub care thread aparuse,dar tu poti sa cauti pe forum,si daca gasesti sa citesti sper sa-ti fie de folos...sau intreaba-ti duhovnicul despre asta.
Sa-ti ajute Dumnezeu!

am gasit topicul,este aici:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=11771

Nu cred ca e vorba de atacuri de panica aici si de obicei ingerii bolnavi au aceasta putere daca s-a facut inainte spiritism sau altele chiar si din joaca chiar daca nu se stia ce se intampla.

cea mai mare putere aici o are sfestania si rugaciunea de dezlegare. Uite Cati , cheama preotul sa-ti faca o sfestanie acum si spune-ne si noua ce s-a mai intamplat. Eu sunt sigur ca ingerii bolnavi vor fugi.

Ce este sfestania? Pai este sfintirea casei. In cursul sfestaniei Dumnezeu este chemat sa sfinteasca apa si pentru ca apa la rugaciunea preotului devine sfintita, adica isi schimba miscarea moleculara si nu se mai altereaza, devenind baubila in ani, aceasta este o dovada ca Dumnezeu a venit in casa in care se face sfestania. Si daca a venit Dumnezeu ingerii bolnavi bye bye si somnul ar trebui sa-ti devina linistit.

Pana pe 13 ianuarie sfestania e mult mai puternica ca acum este aproape de bobotyeaza si vorbim de Agheasma Mare.

Mai mult, cand preotul vine cu sfestania , roaga-l sa-ti citeasca si rugaciunile de dezlegare. Asta insemna ca daca cineva ti-a facut farmece, vraji si altele, acestea se dezleaga de Dumnezeu, deci vei fi libera.

Fa asta lunar sfestanie + rugaciuni de dezlegare ca sa anulezi farmecele daca ti se refac , pana crezi ca cine iti face s-a plictisit.

Apoi pe deasupra incearca si cu psalmul 26 dar sfestania + rugaciunea de dezlegare e mult mult mult mai puternica caci vine Dumnezeu in casa ta. Cel putin asta e intelegerea mea.

Foarte mult ajuta si Sf.Maslu, daca se poate insotit de Miliftele Sf.Vasile cel Mare cu post si rugaciune dupa putere.Speranta sa nu va lipseasca..Dzeu se va milostivi intr-o zi...Speranta ,rabdare...Dzeu va iubeste si va inceaca precum se incearca aurul in foc...va incearca credinta, rabdarea, nadejdea...nu disperati!Izbavirea va veni la momentul potrivit!
Eu va inteleg perfect! Poate va si dati seama de ce.Incercati de 3 ori cate noua Sf.Masl-uri si dezlegari.
Dzeu sa vaaline sufletul si sa va daruiasca izbavire din nevoile si necazurile pe care la aveti.Doamne ajuta!

Mai incercati si acest exercitiu: prin acceptarea gandului ca toate incercarile vin prin ingaduinta lui Dzeu...putem incerca si sporirea intru smerenie.El are ca scop in spatele fiecarei incercari - fiecarui necaz, intotdeauna si ceva bun - sporirea noastra duhovniceasca!

Asa este.
 

Foarte adevărat. Mi-a luat ceva timp ca să înteleg că am făcut astfel de idiotenii (scuzati cuvântul) mai la tinerete... - în adolescentă, pe vremea lui Ceausescu făceam spiritism cu colegii. Eu eram initiatoarea. Eram complet inconstienti. Si total inculti din punct de vedere duhovnicesc, nedându-ne seama ce înseamnă lucrul ăsta. :( Multă vreme n-am dat importantă aspectului ăsta al spiritismului, mai ales că l-am spovedit si am zis că, gata, am primit dezlegare, nu mai e nici o problemă. Însă odată făcut un astfel de lucru, oricât de inconstient si „mic” ar fi, sunt deschise niste „porti” pe care e foarte greu să le închizi, mai apoi.

Prin urmare, cred că am început să deslusesc mai bine cât de mult m-a expus o greseală de genul ăsta, din tinerete, aproape uitată, pe care trecuseră ani multi dar care are foarte mare importantă si cât de mult m-a vulnerabilizat în fata unor probleme, mai târziu. Adăugati la asta faptul că nu aveam treabă cu Biserica în nici un fel (nu eram împotriva ei, dar eram ...pe lângă, ca să spun asa - nu mergeam la biserică, nu mă spovedisem niciodată, nu mai spun de împărtăsit).

Mult, putin, spiritismul e grav si contează.
 

Deci realizez din ce în ce mai mult că va fi mai greu să scap de problemă, în cazul ăsta.

Însă, chiar si asa si cum spuneau si ceilalti care au comentat aici, o iau ca atare, suferinta asta a mea, ca pe o lectie de la Dumnezeu si tratez totul (desi e foarte greu) cu răbdare. Asta încercam să spun si când am redeschis topicul.

L-am redeschis si pentru cei care stau acolo, în umbră, pe undeva si caută ajutor si nu stiu la cine să apeleze si ce să facă; care, poate trec prin aceleasi lucruri ca mine sau altele, mai grele. Repet, eu nu sunt aici ca să conving pe cineva; sunt aici pentru a împărtăsi din ceea ce mi s-a întâmplat; în tot necazul ăsta, poate găseste cineva ceva util si de ajutor.

Acestea fiind zise, în topicul anterior am trecut, poate, cam rapid peste interesul în paranormal - inclusiv filme (aparent, zic eu) nevinovate, cum a si comentat cineva acolo - asa că acum as vrea să mai subliniez o dată: atentie mare la interesul în literatura paranormală si tot ceea ce tine de zona asta (ozenistică, hipnoză, yoga (n-am făcut, dar intră în listă), astrologie, ghicitorie sub orice formă (cafea, dat în cărti) etc, etc, etc). NU e bine să vă lăsati atrasi de asa ceva. Dacă se poate, feriti-vă cât puteti si feriti si copiii/adolescentii, ca de foc.

Cu cât dati atentie diavolului, cu atât vă sâcâie. Nu vă necăjesc când dormiti, dar vă ispitesc în alt fel - ziua, la serviciu... mai stiu eu ce. Văd des crestini ortodocsi care-si citesc zilnic horoscopul, „aura”, semnificatia numerologică a numelui, sau nu stiu ce. Mă miră foarte mult lucrurile astea, odată ce ai venit la credintă si întelegi cum stau lucrurile. Nu se amestecă una cu alta.

Deci, ceea ce mi s-a întâmplat mie e o combinatie de mai multi factori:
- spiritism, în adolescentă (prin 1986-87-88 - spun perioada, asta nu înseamnă că în toti anii aceia am făcut spiritism)
- nu mergeam la biserică
- nespovedită, neîmpărtăsită
- viata cu toate ale ei - păcate adunate de-a lungul anilor (normal), nefiind niciodată împărtăsită
Rezultatul? Esti complet descoperit în general, darămite când dai peste oameni mai ciudati. Vina este împărtită, în cazul meu - si am si eu o mare responsabilitate. Cum s-a comentat de-atâtea ori la povestea mea, dacă eram cu Dumnezeu, nu mă mai atingea nici un necaz de felul ăsta.

În fine... Acum... Cu Dumnezeu înainte... Problemele cu odihna îmi încetinesc munca si îmi complică viata destul de mult, dar sper cât de curând să mai fac niste sfestanii acasă si în general să mă tin de tot ceea ce ati spus cu totii - rugăciune, mers la biserică/molifte etc. Îmi pare rău că anul acesta n-am putut să merg la Moliftele Sf. Vasile. Dar am nădejde în continuare... Doamne-ajută tuturor.

Multumesc
 

Vă multumesc mult. Nu-mi pierd nădejdea si nici nu am probleme cu moralul, cum spunea spre_rasarit mai sus. Fată de ce mi se întâmpla primăvara trecută, ce am acum e ...floare la ureche, ca să spun asa.
Doamne-ajută si pomeniti-mă si pe mine, dacă puteti. Vă multumesc.

N-ai de ce să-ti fie frică, Yasmina. Dacă n-ai făcut greselile mele, nu te-ating asemenea necazuri. Multumesc pentru gândul bun si să-ti ajute si tie Dumnezeu. Numai bine.

Vă multumesc mult. Am să mai merg. Trebuie reluate.
Doamne-ajută si vă doresc numai bine...

Multumesc
 

Multumesc mult pentru toate sfaturile tale, spre_rasarit. Uite mi-ai dat mai multe sugestii bune, la care nu m-am gândit si de care nu stiam. Am să încerc să fac în asa fel si să fac si lucrurile astea. Doamne-ajută si numai bine.

Chiar crezi sora, ca problema fratiei tale este una ce nu poate fi inteleasa decat de fratia ta? Daca asta crezi, este ori mandrie ori nebunie!

Odata, dupa ce am cazut ca prostu' si mi-am fracturat cotul, am zis ca o sa-mi treaca si nu-i nevoie sa merg la doctor. Dupa vreo cinci ore insa, am ajuns la spital, dus cu mari insistente de sotia mea, iar a doua zi dis-de-dimineata ma aflam pe o masa de operatie, cu oasele cotului in mana doctorului, la propriu! Pana sa adorm la operatie, doua lucruri m-au marcat in mod deosebit: atitudinea foarte detasata a medicului care trebuia sa ma opereze, de parca nu dadea doi bani pe suferinta mea, si totodata m-a impresionat setul de cateva unelte medicale, pe care am apucat sa le vad pentru putin timp (erau chiar infricosatoare!). Concluzie la acestea: imi era frica groaznic de tare, de doctorul ala "fara compasiune" si de ceea ce avea sa-mi faca. Ce crezi ca se cuvenea sa fac? Sa o rup la fuga urland? Sa il iau pe doctor de gat spunandu-i ca-i magar si nesimtit ca nu varsa lacrimi pe pieptul meu? Am stat cat de linistit puteam sa stau, am inceput sa ma rog incet si m-am gandit la Domnul meu, cu rabdare si incredere in mila si ajutorul lui! Dupa operatie suferinta nu a disparul total, dar unele lucruri s-au schimbat: Doctorul s-a dovedit un baiat foarte de treaba si, slava Domnului, foarte bun profesionist, mi-am recapatat mana, am vazut slava lui Dumnezeu in lucrarea Lui iubitoare fata de mine.

Fratia ta ceri ajutor (sau am inteles eu gresit?) si cand cineva (poate un doctor adevarat) iti transmite ca nu te afli unde trebuieste pentru a te vindeca, te simti "tradata" in compasiune. Doua stari vrea diavolul sa pastreze in fratia ta: frica si mandria. De frica vei scapa prin rugaciune, post si rabdare; de mandrie vei scapa prin ascultare. Problema mai urgenta cred ca este cu ascultarea!

Imi permit sa-ti mai dau un sfat si gata: nu mai da povete celorlalti, mai ales cu duh de hotarare definitiva, in probleme despre care chiar fratia ta recunosti ca ai nevoie de ajutor (vezi in citatul de mai sus concluzia la care ai ajuns!). Ca sa acoperi mandria nu-i suficient, este chiar dovada de fariseism, sa spui "stiu ca nu trebuie sa dau sfat eu dar iata ce trebuie sa faceti". Reciteste postul (http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=142) pe care ti l-am scris pe celalalt topic si incearca sa faci acelea cu smerenie si rabdare si vei afla odihna, cu voia si mila lui Dumnezeu! Altfel, raman la parerea ca nu cauti doctor ca sa te vindece ci cauti sluga ca sa te rabde (explicatie: pe doctor il asculti tu fara sa-l judeci si te faci bine, iar sluga te asculta ea, se ispiteste spre judecata, iar boala se face mai mare prin mandria stapanirii)!

Iarta-ma si Dumnezeu sa te binecuvinteze dupa voia Lui!

Când mai bine, când mai (foarte) rău. Exorcisme
 

Dacă stie cineva un preot din Bucuresti care face rugăciuni de exorcizare, dati-mi de veste.

Prefer în Bucuresti, pentru că cu cât mai aproape si mai repede, cu atât mai bine.

(Din păcate sunt prinsă cu munca si nu mă pot deplasa foarte departe; trebuie să încerc să-mi câstig pâinea, chiar asa, fără somn. E infernal.)

Vă multumesc. Doamne ajută.

...încă ceva:
 

...Asta, atât cât sunt în stare să mai scriu aici si să mai ies afară din casă. S-ar putea ca ora „aceea” în care n-o să mai pot face nimic, să se apropie. Dar până ajung acolo, vreau să încerc tot ce se poate face. Deci, dacă stie cineva vreun preot exorcist în Bucuresti (sau prin împrejurimi - prin comunele învecinate, dar nu prea departe, că mi-e din ce în ce mai greu să mă deplasez, sunt obosită si mă clatin pe picioare), vă rog, spuneti-mi si mie.

Vă multumesc.

_____________________________________________
„Nu voi muri, ci vie voi fi, si voi povesti lucrurile Domnului.” (Acatistul Sf. Ciprian si Iustina)

Dumnezeu stie ce va fi.

Am trecut exact prin ce treci tu acum
 

Am trecut exact prin ce treci tu acum, asa ca te inteleg, stiu cum te simti, stiu ce inseamna sa nu te poti tine pe picioare de oboseala, sa ajungi sa-ti doresti o noapte linistita mai mult decat orice altceva.
In primul subiect scrii ca ai avut probleme ani de zile, ca ai vazut si ai simtit diverse lucruri. Nu stiu daca asta se mai intampla si in prezent (daca ai scris si nu am vazut, te rog sa ma ierti), dar daca mai ai parte si de alte manifestari (ciudate) in afara acelor zvacnete, e cazul sa te pui pe cautat prin casa. Incearca sa-ti amintesti daca ai primit vreun obiect de la cineva si daca nu ai incredere in persoana respectiva, mai bine arunca-l, indiferent cat de valoros este. Ce te sfatuiesc sa mai faci: sa cauti in perne si la pragurile casei si sub cel de la usa de la intrare, eu acolo am gasit tot felul de pene, de sfori innodate, de bucati de vesminte innodate cu fulgi si fire de par lungi femeiesti. Ce am facut eu: m-am spovedit, m-am impartasit, am mers la Liturghie, am cerut sfatul mai multor preoti, am incercat sa ajung cat mai des la Biserica, m-am rugat mult sa fiu iertata pentru greselile facute, m-am rugat pentru cei ce mi-au gresit mie. M-am agatat de rugaciune ca de un colac de salvare, m-am rugat mult, cat de mult am putut eu. Am facut multe slujbe acasa (Sfestanii, Moliftetele Sfantului Vasile, o slujba speciala pentru alungarea duhurilor rele, slujbe pentru binecuvantarea casei etc). Am avut o perioada de 3 luni in care saptamanal mi s-au facut acasa Moliftele Sfantului Vasile si Sfestanie. Am mers la Maslu.
Daca mai ai probleme de genul celor care spunei ca ti s-au intamplat in anii anteriori (ma refer la fenomenele ciudate), iti spun canonul pe care mi l-a dat un calugar de la Manastirea Frasinei: zilnic Acatistul Mantuitorului Iisus, Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Nicolae si Acatistul Sfantului Ciprian (cu tot cu rugaciunea de la sfarsit); mers regulat la biserica, la Liturghie, Masluri, Molifte, tinut posturile, spovedit, impartasit. Ce m-a mai ajutat pe mine foarte mult: Acatistul Sfantului Nectarie, Acatistul Sfantului Vasile, Acatistul Sfantului Gheorghe, Acatistul Sfantului Antonie, rugaciuni catre ingerul pazitor, catre Sfanta Paraschiva, catre Apostolul Andrei, catre parintele Arsenie Boca, rugaciuni multe catre Sfintii Arhangheli.
Revenind la zvacnete, le-am avut si eu timp de ani de zile. Cauza este una normala, stresul, nu se datoreaza demonilor sau atacurilor energetice. Cauta pe internet “hypnagogic jerks” sau “myoclonic jerks” (spasm mioclonic) si ai sa gasesti toate informatiile de care ai nevoie. Stiu ce simti, ma sculam de zeci de ori pe noapte, in clipa in care adormeam imi zvacnea mana, piciorul, capul, ma trezeam, adormem la loc, iar in clipa urmatoare o luam de la capat. Nopti intregi de chin, ma uitam la pat nu ca la un loc de odihna, ci ca la obiectul torturii mele, ajunsese sa imi fie frica sa ma mai culc, uram noaptea, nu intelegeam ce se intampla cu mine, am vorbit cu nenumarati preoti, am tinut tot felul de canoane, dar noptile mele erau si mai agitate. In afara acestor zvacnete, eu simteam si un fel de senzatie de electrocutare, care pleca din cap sau din dreptul inimii si se raspandea in tot trupul. Ai doua solutii: fie te duci la doctor si ii spui ca ai probleme cu somnul si descrii ceea ce simti (nu o sa te creada nimeni nebuna sau posedata, e un fenomen absolut normal), fie incerci niste pastile/ceaiuri naturale. Eu am ales a doua solutie, iti spun si ce am luat: Calciu ionic de la Rotta Natura, Magneziu de la Walmark, Emocalm (contine sunatoare, valeriana, lavanda etc), Passiflora. Am mai luat Rhodilon de la Calivita, dar acesta este mai scump. Fa bai calde, citeste ceva usor, asculta o muzica care iti da stare de bine. Plimba-te, vorbeste cu prietenii, daca poti ia-ti o vacanta de cateva zile si pleaca din Bucuresti. Cauta un naturopat bun sau mergi la un psiholog/psihiatru –am o prietena care a primit un tratament cu anxiolitice usoare, a urmat tratamentul cateva luni si acum este bine, nu a mai avut probleme din vara.
Spasmele acestea, fie ca sunt mioclonice, fie ca sunt hypnagogic jerk (nu stiu cum se numesc in romana) au de multe ori la baza un dezechilibru al calciului si al magneziului. Probabil ca tii posturile, asa ca nu m-ar mira sa ai si problema asta. Se ia mai intai calciu (incearca 10 zile), apoi 5 zile magneziu. Celelalte pastile din plante trebuiesc luate minim 3 luni, dar imbunatatiri ai sa simti in cateva zile. Probabil ca ti se pare o nebunie ce iti spun, tu vrei o solutie contra unui demon si eu iti vorbesc de calciu si medicamente din plante contra stresului. Iti repet, am trecut exact prin ceea ce treci tu acum. Ajunsesem sa dorm cu mainile sub perna, cu picioarele incolacite unul in jurul celuilalt si cu capul blocat cumva intre perna si perete, in speranta ca asa pot sa previn zvacnetele. Tot ce trebuie sa faci tu acum este sa te relaxezi. Daca poti, incearca sa iei magneziu chelat, e forma in care se absoarbe cel mai bine.
Iti scriu in continuare cateva din informatiile pe care le-am gasit pe internet, sper sa te ajute sa vezi lucrurile si din alta perspectiva. Textele gasite sunt in engleza, imi pare rau ca nu am gasit informatii in romana, le postez asa:
“"While this phenomenon happens to most everyone, studies have recently begun to link occurrences of “Hypnic jerks” to sleep anxiety, fatigue, and discomfort. People who are having trouble sleeping or can’t get comfortable in bed appear to experience the sensation more often throughout the night. It is especially more common with people who are trying to fight falling asleep or have deprived themselves of sleep for more than 24 hours.
Researchers believe that the lack of sleep from sleep anxiety or sleep deprivation confuses the muscles and the brain. The muscles continually attempt to relax and shut down for rest, while your brain remains awake creating continued “misinterpretations” of falling or loss of balance."

Citeste si aici:
http://www.wisegeek.com/what-is-a-hypnic-jerk.htm
“A hypnic jerk, or hypnagogic massive jerk, usually occurs just as we are falling asleep. People often describe it as a falling sensation or an electric shock, and it is a completely normal experience. It most commonly occurs when sleeping uncomfortably or over-tired. There has been little research done on the subject, but there are some theories as to why hypnic jerks occur.
When we drift of into sleep, the body undergoes changes in temperature, breathing and muscle relaxation. The hypnic jerk may be a result of the muscles relaxing. The brain misinterprets this as a sign of falling and signals our limbs to wake up; hence the jerking legs or arms.”

Aici:
http://www.wisegeek.com/what-is-a-myoclonic-jerk.htm
“A myoclonic jerk is an involuntary twitch of a muscle or muscles. It often occurs before a person falls asleep and is usually harmless, but it can also be a symptom of a serious disease. The jerking is either the result of a muscle contraction or the lapse of a contraction. Positive myoclonus is called a contraction, while negative myoclonus is called a relaxation.”

Si un forum medical cu numai cu probleme de genul asta:
http://www.wemove.org/cgi-bin/ultima...=0;DaysPrune=0

Ahh, sa nu uit, am luat si eu Somn Usor, dar au fost apa de ploaie, la mine nu au avut niciun efect. Si inca ceva, in general, pastilele naturiste /ceaiurile/tincturile se iau mai multe impreuna, ca sa-si potenteze efectul. Fa ce ti-am spus si in cateva zile ai sa dormi linistita. Daca nu observi nicio imbunatatire, mergi la medic, nu mai amana.

Iti doresc toate cele bune si Dumnezeu sa te ajute.

Nu chiar...
 

Multumesc pentru mesaj, Julia, si sfaturile medicale sunt chiar utile pentru că am început să-mi pierd din forta fizică. Oboseala te ajunge.

Dacă citesti la începutul acestui al doilea thread (desi am mai spus eu asta si pe primul, dar înteleg că n-are lumea timp să citească si să retină tot ce-i acolo), am mentionat că problema depăseste cu mult chestiunea „zvâcnetelor”. Nu vreau să le descriu pe toate, pentru că nu vreau să provoc „sminteală”, mai ales printre cei mai tineri sau mai „nepătiti”, ca să spun asa.

Sincer, mi-as dori mult să fiu bolnavă, pentru că ar fi mult mai simplu. As urma un tratament si as sti o treabă. Din păcate, nu-i asa.

Problema nu poate fi privită izolat (de acord că ajunge să afecteze sănătatea, asta e o chestiune de bun-simt si o simt pe pielea mea) inclusiv numai din punct de vedere medical. Trebuie privită în context, cu tot ce am descris până acum - lipsa credintei, al mersului la biserică, spiritismul, vulnerabilitatea fată de întâlniri mai mult sau mai putin fericite. De acord că apar efecte de ordin medical, cum ar fi cele cauzate de privarea de somn. E la mintea cocosului.

Nu mă întelege gresit. Eu iau în considerare si sfaturile medicale, pentru că e normal să faci ceva si pe planul ăsta. [Îti multumesc pentru link-uri; stiu engleza (si m-am gândit si la simptomele de tipul ăsta - dar din păcate, nu prea se potrivesc decât partial cu ce am eu si nu prea au o logică globală, în cazul meu - rămân niste semne de întrebare foarte mari, pe care explicatiile medicale respective nu le rezolvă).]

Acestea fiind zise, am ajuns într-un punct în care mă gândesc la spitalizare. Practic, încet-încet, ajung în acelasi punct în care ajunsese persoana care avea probleme identice, acum mai multi ani. Nu pot să nu o pomenesc si probabil vouă vi se pare irelevant (dar dacă cititi primul thread cu atentie, poate faceti conexiunea) - ultima veste pe care am avut-o despre ea a fost că era în spital, într-o stare foarte proastă, numai pe sedative si nu mai stiu ce (am spus si asta pe primul thread) - una peste alta, plină de pilule si supusă unui tratament îndelungat, si nici o rezolvare. Nu am mai văzut-o lucrând de atunci si nici n-am mai auzit de ea (si ar fi fost o groază de ocazii, slavă Domnului, la câti ani au trecut si la câte actiuni mergem, iar lumea traducătorilor nu-i chiar asa de mare).

As mai vrea să adaug aici un aspect pe care n-am vrut să-l aduc în discutie, pentru că pur si simplu mi se pare că orice progres în zona asta trebuie tinut un pic personal, nu trebuie „trâmbitat” pe toate forurile. Acum, dacă tot a trecut, cred că pot să-l spun: astă-vară am fost la un părinte care mi-a dat un canon de 6 săptămâni. Din prima seară de când m-am întors acasă si am pus capul pe pernă, problemele s-au redus până aproape de zero. Pe tot timpul canonului, nu am avut decât o dată sau de două ori niste „deranjări” insesizabile. Atât de mici, că nici nu merită pomenite.

Efectul a fost instantaneu. Din păcate, părintele stă foarte departe si este greu de „prins” liber, pentru o întrevedere mai personală. E foarte asaltat de oameni - în fine, programul Sfintiei Sale e de asa natură, că nu poate fi abordat mai mult si mai constant. Îmi e si foarte greu să ajung la el.

As mai vrea să adaug că sunt un om linistit, n-am „stresuri”, nelinisti sau apăsări de nici un fel si nici n-am dus vreo viată dezordonată, agitată, prin discoteci sau nu stiu mai ce mediu zgomotos si solicitant. La mine în casă e liniste si a spune că trebuie „să evadez” din Bucuresti nu e chiar realist, pentru că am un mediu de lucru linistit si nu mă stresează nimeni. Dar chiar si asa, ies destul de des din Bucuresti - desi când am nopti extrem de grele, trag de mine enorm si e greu, din cauza lipsei de somn. De-asta mi-as si dori să găsesc pe cineva din Bucuresti care face exorcisme. Asta e. Sunt responsabilă pentru ceea ce mi se întâmplă, dar asta nu înseamnă că nu strig după ajutor.

Doamne-ajută.

Catisma,
Ti-am scris tocmai pentru ca pot sa inteleg foarte bine situatia ta, am avut si eu parte de tot felul de fenomene ciudate (nu stiu ce alt cuvant pot sa folosesc pentru ca sa le descriu). Pe scurt: probleme aveam de multa vreme, dar le-am ignorat ma gandeam ca sunt protejata, ca raul nu ma poate atinge –asta a fost cea mai mare greseala pe care am putut sa o fac, dar pe atunci nu stiam asta.
Situatia mea a degenerat in ani de zile, la fel ca tine, nici eu nu am luat masuri imediat. Se miscau lucrurile in casa, se auzeau pocnete care pareau ca vin de nicaieri, se stingeau lumini si se aprindeau singure, auzeam (nu numai eu, ci si alti membrii ai familiei) miorlaituri infioratoare, geamurile trozneau (pana atunci nu stiam ca sticla poate sa trozneasca, dar crede-ma ca asta auzeam, ma miram cum de nu cad geamurile in bucati). Aveam cosmaruri groaznice, visam cum sunt fugarita de demoni, cum cineva scrijeleste niste simbolurui necunoscute pe pielea mea. Auzeam cum cad picaturi de apa din tavan, se auzea foarte clar, parca am fi fost intr-o pestera. Mai auzeam cum cineva arunca cu pietricele mici, parca ar fi luat pumni intregi de prundis sa ii arunce pe parchet. Am inceput sa vedem prin casa o silueta neagra, ceva ce aducea cu un animal de talia unui caine de marime medie, cu urechi foarte lungi si ascutite. Chestia asta fugea peste tot cu o repeziciune nefireasca. Repet, nu am vazut-o numai eu, altfel as fi crezut ca sunt nebuna. Am chemat preotul, a facut Sfestanie, totul a fost bine o perioada, apoi a reinceput si mai agresiv. Dadeam cu agheazma si cu tamaie in fiecare zi, beam agheazma, foloseam mir, ma rugam, mergeam la biserica. Nu mai puteam sa dorm noaptea, ceea ce povestesc acum stiu ca pare de domeniul psihiatriei, nici eu nu as fi crezut ca e posibil. Ma simteam foarte rau, doctorii nu imi gaseau nimic, analizele ieseau bine. Imi era rusine sa mai spun ce simt, ce ma doare, ma inchisesem in mine. Omul cu care eram impreuna de 15 ani s-a s-a schimbat peste noapte, relatia s-a stricat si ne-am despartit. Cineva se aseza in pat langa mine, vedeam cum se indoaie salteaua sub greutate, se facea un frig nefiresc si (cu toate ca usa si geamurile erau inchise) parul din jurul fetei imi falfaia de parca cineva mi-ar fi suflat in fata aer rece. Am o pisca, ar fi trebuit sa o auzi cum facea cand sesiza “lucrul” ala prin casa, cum i se zbarlea blana pe ea, fornaind si urmarind-o peste tot. Eram aproape de colaps, imi petreceam noptile rugandu-ma, iar cand stateam in pat spuneam Tatal Nostru si imi faceam cruci cu limba. Pana nu am gasit nenorocirile din perne si de la praguri nu am avut liniste, dar sa nu-ti imaginezi ca situatia s-a linistit imediat, a durat destul de mult timp dupa aceea.

Am citit si primul thread, asa ca am vazut ce povestesti despre femeia aceea care ti se pare dubioasa. Ceea ce iti spun e strict parerea mea, eu una nu cred ca ea e sursa problemelor tale, cred ca era doar un om mai ciudat, poate avea probleme psihice sau poate ca ea chiar “vedea” anumite lucruri. Ca cineva sa iti dea viata peste cap trebuie fie sa se priceapa foarte bine, fie sa apeleze la alte persoane –si genul asta de servicii se platesc foarte, foarte scump. Chiar daca este vorba de femeia aceasta, singurul lucru pe care poti sa il faci este sa te rogi pentru ea, pentru sanatatea si pentru binele ei, asta este cea mai buna aparare si singura protectie pe care ti-o poti face impotriva raului.

Din felul in care ai descris acele zvacnete, ai manifestari identice cu ce am avut eu, cauta totusi pe google, intra pe forumul acela, rezerva-ti cateva zile in care sa citesti tot ce gasesti pe tema aceasta, poate gasesti ceva care sa te ajute. Nu ai de ce sa te gandesti la spitalizare, nu e ceva asa de grav, nu dispera, pastreaza-ti increderea!

Ce povestesti tu de canonul pe care l-ai primit, de linistea de care te-ai bucurat in perioada cat l-ai tinut … am trecut si eu prin aceeasi situatie, dar la mine doar primele nopti erau linistite, dupa care reincepea nebunia din casa. Incearca sa ajungi la manastirii Frasinei sau, daca nu ai timp, scrie o scrisoare si trimite catre staretul manastirii, stiu ca isi face timp sa raspunda cazurilor mai importante. Daca ai timp mergi la manastirea Cotmeana, stiu cateva persoane care si-au rezolvat problemele tinand canoanele date de parintele staret de acolo. La Cotmeana nu am ajuns, dar intentionez sa o fac.

Hai sa-ti povestec cum am aflat eu despre aceste “hypnagogic jerks” sau “myoclonic jerks”. Eram epuizata de oboseala, eram terminata, ajunsesem la limita, nu mai aveam nici resurse, nici putere, nu stiam incotro sa ma mai indrept si ce sa mai fac. Si mi-am facut singura un canon, am citit timp de 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului la 12 noaptea, rugaciunea Sfintei Cruci, rugaciunea catre Ingerul Pazitor, o rugaciune catre Sfantul Arhanghel Mihail. In aceste 40 de zile m-am rugat si catre parintele Arsenie Boca sa ma indrume si sa ma lumineze si am citit de cateva ori si Acatistul Sfantului Nectarie. Nu m-am mai rugat pentru protectie si pentru indepartarea raului (asa cum faceam de obicei), m-am rugat pentru un singur lucru: sa mi se arate ce se intampla cu mine, ce trebuie sa fac, care este rezolvarea. Fix la jumatatea celor 40 de zile mi s-a dat raspunsul pe care il asteptam. Insa trebuie sa precizez ca la momentul cand s-a intamplat asta eu scapasem de toate ciudateniile din casa de ceva timp, era liniste ……

Preoti exorcisti sunt preotii care citesc Moliftele si slujbele de alungare a duhurilor necurate. Ti s-au citit Moliftele in casa? Daca nu, cheama un preot care sa o fac, explica-i situatia. Mergi la Zlatari, sfatuieste-te si cu preotul de acolo.

Eu sunt convinsa ca ai sa fii bine, ca se va rezolva totul, ca ai sa-ti regasesti linistea. Nu-ti pierde increderea. Si (daca inca nu ai facut-o) mergi la manastirea Radu Voda si roaga-te Sfantului Nectarie sa-ti dea ajutorul si sfaturile de care ai nevoie.

Iti doresc numai bine.

Să-mi spună odată că-s bolnavă! Să-mi spună orice. Doamne-ajută.
 

Si eu am ignorat ani de zile, dar pur si simplu pentru faptul că n-am dat importantă. Si eu la fel gândesc acum, că am gresit.

Nu e nevoie să plătească nimic. „X” (cum am numit-o eu) nu era nici nebună, nici ciudată. Era pasionată de paranormal la un nivel maxim, as putea spune, era un mod de viată pentru ea. Având în vedere faptul că m-a invitat în ciudătenia ei si apoi s-a supărat pe mine, nu m-as fi mirat să aflu că se si ocupa cu practici oculte. Sunt foarte multe persoane si în România, si în străinătate, care se ocupă cu asa ceva. E probabil procedura cea mai simplă si mai rapidă din lume, aceea de a-ti pierde sufletul.

Mai târziu mi s-a confirmat această ipoteză, într-un mod mai degrabă remarcabil, vara trecută, cu un amănunt pe care părintele nu avea de unde să-l stie. Si mă opresc aici.

Din câte am mai văzut, în sfaturile date de preoti, e bine nici măcar să nu te mai gândesti la persoana pe care o bănuiesti că ar fi făcut vrăji. La fel cum se zice: „să facă tot posibilul să nu aibă nici un contact cu persoana pe care o bănuieste că i-a făcut farmece, să nu primească nimic de la ea si să nu-i dea nimic” (din cărticica Acatistului Sf. Ciprian/Ed. Bunavestire), am văzut că sunt multi părinti care recomandă să nu mai ai de-a face nici în gând cu persoana respectivă. Se lasă în plata lui Dumnezeu, că El le stie si le chiverniseste pe toate. Pentru vrăjitori nu ne rugăm - fie si măcar pentru a ne proteja noi însine de orice „sensibilitate” din partea lui; căci se pare că „stiu” când sunt pomeniti... Asa că... Stii cum e vorba... cine s-a fript cu ciorbă, suflă si-n iaurt... E mai prudent.


Nu e vorba de încredere; e vorba de a fi realisti. Trebuie să mă sustin cumva. Încă o dată, nu sunt numai zvâcnete; nu trebuie să ne cramponăm pe ele. Astea sunt numai supărări de „serie nouă”; paleta e foarte largă. Dar chiar si asa, înteleg că trebuie privite ca un simptom si trebuie să le „tratez”, ca să mă sustin, cumva. Apropo de „Somn usor”, asa e, nici un efect. Am mai luat o chestie, se numeste „Dormolin” - asa, pentru starea generală, nu pentru „a mă tine în somn”. Una peste alta, poti să iei orice, poti să-ti ascunzi mâinile sub pernă sau unde vrei, poti să faci acupunctură (cum îi venise ideea bietei maică-mii în seara asta), dacă vrea vrăjmasul să-ti facă tot felul de figuri, nu-l opreste nimic.

Multumesc pentru încurajări... Psihic eu zic că stau bine, având în vedere prin câte am trecut.

Da, la mine a fost liniste sase săptămâni. Nu-i de colo. Încă o dată, mă gândesc că desi avem multi de-a face cu lucruri din astea, situatia are niste variabile, de la caz la caz.

Plus ce mi-a spus părintele, foarte scurt, punctat si extraordinar de precis. M-a „luminat” brusc apropo de conditiile în care mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat.

Ulterior am mai făcut si eu corelatii cu spiritismul meu, pentru că de multe ori trecem peste niste lucruri pe care din ignorantă sau superficialitate, nu le dăm importantă.

Ce as vrea să înteleg, în continuare, e ca la tine: de ce mi se întâmplă de atâta timp - si ce pot să fac. Poate mi-a dat Dumnezeu un „respiro” cu părintele de astă-vară; am mai avut câteva momente din astea, în viată (desi mult mai scurte). Încă nu m-am lămurit care-i voia Lui.

Am să încerc. Am mai fost la mănăstiri si la biserici dar va trebui să găsesc iarăsi o modalitate... Eu fac un soi de „echilibristică” între aceste probleme si muncă, pentru că trebuie să si trăiesc... Sper să ajung. Vorba părintelui Arsenie Boca, să nu ne spunem planurile cu glas tare, că după aia ne pune piedici vrăjmasul.

Deci în urma rugăciunilor, ti s-a dat un semn că ai o problemă de sănătate, zvâcniri hipnagogice. Deci medicală sau nemedicală, poltergeist sau zvâcnete hipnagogice, tot printr-un canon ai scăpat. Si încă unul personal. Mi se pare foarte interesant ce spui.

Sau e un mod ocolit prin care Dumnezeu ne trece prin niste suferinte, ca să ne rugăm si să ne apropiem de el, după care ne spune: uite, măi, de fapt, ce-ai avut. Eu nu-L scot niciodată din ecuatie si mă bucur că nici tu nu L-ai scos.

Oricum, e experienta ta si mă bucur că ai împărtăsit-o aici. Am primit foarte multe mesaje asemănătoare cu al tău, iar cei care mi le-au trimis nu păreau să le fi făcut publice. Oricum, forumul e plin, si-asa, de relatări de felul ăsta, pentru cine are curiozitatea si răbdarea să le parcurgă.

Am făcut Sfestanie si molifte în casă, da. Am mai mers si la biserici si la preoti.
Chestia e că nu mai am timp de recomandări; simt că timpul e pretios si nu îmi mai pot permite „încercări”; să încercăm si-asa. Am nevoie de ceva drastic, final. În paralel cu urmarea unui tratament, ori fac un canon de una singură, ca tine, ori îl tin pe cel pe care-l am, dacă nu dau de-un om puternic (asa cum mi-a spus un alt părinte, odată), nu stiu ce-as mai putea face. Dar revin la ideea initială: totu-i o lectie si Dumnezeu singur stie când ne iartă.

Am să fac si asta, Julia, uite, am fost de multe ori, dar la Sf. Nectarie nu m-am rugat încă. Multumesc. Doamne-ajută.

Îti multumesc pentru sugestii si pentru „povestea” ta. Sper să ajung si eu la o concluzie si la un final, pentru că mi-e foarte greu. Ca să închei pentru seara asta, vă mai spun încă o dată: aveti grijă la ce fac copiii vostri si nu-i lăsati să aibă de-a face cu horoscoapele, spiritismul, vrăjiitoria si nimic de acest gen. Nu-i o glumă!

Repet si subliniez
 

Până nu uit, as vrea să spun că de când am întâlnit-o pe respectiva, m-am mutat de câteva ori. Problema „călătoreste” cu mine; nu tine de loc, nu se mai pune problema că am „obiecte ascunse” pe lângă casă/apartament. Indiferent unde sunt, în tară sau chiar si în afara tării, am aceleasi necazuri. Pot să fiu aici sau la Polul Nord; nu contează.

În al doilea rând, as vrea să subliniez (încă o dată) aici un lucru, în caz că mai citesc si altii si-si mai pun întrebări pe tema asta: problema vrăjitoriei, a spiritismului sau a paranormalului în general nu este o glumă. Această fată inconstientă avea problemele pe care le am eu acum, datorită faptului că se ocupa „până-n gât”, ca să spun asa, cu paranormalul. Am mai spus asta, era încă la putin timp după 89 si multi români nu eram „dusi la biserică” (nu sunt nici acum). Este foarte grav!

Eu sunt în acest necaz tot din cauza asta. Am făcut spiritism în adolescentă. Din prostie, din nestiintă, din tinerete, nu contează. Am făcut. Este foarte grav. Pentru că (iarăsi un comentariu pe care l-am primit de la un părinte-staret, dar care e de bun-simt, toată lumea cred că-l stie) atunci când faci spiritism, deschizi niste porti nebănuite, către niste duhuri de un fel de care nu ai habar; niste porti pe care-ti va fi foarte greu să le închizi la loc. Practic, te expui la niste lucruri extrem de grave.

Nu minimalizati importanta acestor greseli. Eu la ora când am întâlnit-o, mă potolisem cu lecturile ozenistice (mă pasionase domeniul ăsta) si interesul meu scăzuse foarte mult în paranormal sau altceva. De fapt, la modul în care era pasionată această fată, nu fusesem niciodată de domeniul ăsta. Întotdeauna mi-am păstrat o mică filosofie a mea: „mortii cu mortii, viii cu viii”; asta-mi plăcea să spun întotdeauna. Am rămas un pic surprinsă să văd că era atât de „prinsă” în mrejele astea, la modul cel mai serios.

Problema mea a fost că după ce că aveam precedentul cu spiritismul, nici habar nu aveam de biserică. Eu n-am stiut ce-i aia să mergi la spovedit si împărtăsit, până-n 2006. Am mai spus-o si o repet: am fost ca o casă cu usile deschise, pentru aceste probleme. Vulnerabilitate totală. Tintă vie. Aviz amatorilor.

Primele fraze cu care începe fiecare cărticică de rugăciuni sau povătuiri în caz de farmece spun asa: „crestinul care merge regulat la biserică, care tine post, care se spovedeste/împărtăseste, care face milostenie si în general duce o viată crestinească nu este atins de vrăji sau farmece”. Pe mine nu m-a găsit asa întâlnirea cu această ocultă supărăcioasă. Dimpotrivă, făcusem si eu niste năzbâtii, la viata mea! Nemaivorbind că nu aveam „nici o treabă” cu biserica.

...Si cauzele sunt diferite
 

Iar cauzele acestor necazuri sunt diferite. Ca si în cazul bolilor sau a altor probleme, si cele provocate de vrăji sunt la fel: unii suferim din cauza lor din cauza necredintei, altii din cauză că nu sunt în Biserică, altii si le aduc singuri pe cap. Altele sunt pur si simplu voia lui Dumnezeu. Nu vorbesc de la mine, sunt în orice cărticică elementară, de sfaturi ortodoxe.

Nu am pus accent pe persoana respectivă întâmplător. Ceea ce i se aplică în cazul unuia, nu e valabil în cazul altuia. Nu e de eliminat un element din povestea unuia din cauză că nu vi s-a întâmplat dvs.

Fiecare din noi avem o problemă, care a pornit de undeva. În cazul meu, rădăcina e dublă: persoana nepotrivită în momentul si cu omul (eu, în afara bisericii) nepotrivit.

Iar mă întorc la ce-am mai spus: suntem numai la mila lui Dumnezeu. Sper să ajung si eu la un liman. Doamne ajută.

Dacă tot nu dorm...
 

Mai erau câteva lucruri de care mi-am amintit...

De ce mai vrei să te duci acolo? Ai terminat cu problemele, sau tot nu ai terminat?

Asta îmi aminteste de primăvara trecută, când am lansat mesajul meu disperat aici, si când, căutând prin cărti si încercând să găsesc o solutie, mi-am făcut si eu un canon al meu. Citeam rugăciunile respective în fiecare noapte, cu toată tracasarea. Unii (pe thread) au comentat că de ce mă iau după părintele cutare, altii că de ce fac de capul meu, fără dezlegare (am explicat de mai multe ori că am dezlegare), apoi altii, că să mă potolesc, că mă agit prea mult. Una peste alta, toate aceste sfaturi, fiecare după cum îl taie capul, pot fi si tot atâtea ispite. Sunt multe lucruri derutante în toată masa asta de păreri, inclusiv similitudinile mai mult sau mai putin fortate dintre cazuri.

Si încă câteva gânduri de 5 dimineata (...am început să scriu pe la 5; acum e 6):

Îmi vine în minte un exemplu, un detaliu, apropo de un comentariu al meu mai vechi, că e foarte important să găsesti un părinte cu care să ai un dialog, un raport personal, si fată de care să faci ascultare. Pentru că numai în acest raport lucrează productiv taina. Se spune că nu e bine să citesti rugăciunea de la sfârsitul Acatistului Sf. Ciprian. Vreau să spun că din momentul în care am primit canonul - care include si citirea Acatistului complet al Sf. Ciprian, deci si temuta rugăciune de la sfârsit - n-am avut nici o problemă.

Poate-i un detaliu mic, poate nu contează, pentru cine priveste din afară. Cel mai bine ne vorbeste Dumnezeu fiecăruia, personal, prin experientele noastre personale. La fel si rolul acelei nefericite în necazul meu. Eu nu m-am dus la nici un părinte cu fraza: „stiti, părinte, mi s-au făcut vrăji, e o tipă care a făcut asa si-asa...”. (Până acum vreo trei ani, încă mi se mai părea incredibilă posibilitatea asta, chit că mi-o mai sugerase un părinte.) M-am dus doar spunându-le preotilor necazurile mele din timpul noptii. Ideea vrăjilor s-a desprins pe parcurs, după ce unul din părintii cu care am discutat m-a făcut, efectiv, să privesc mai cu atentie în trecut si să văd care ar fi momentul „declansator”, pentru că nu i s-a părut deloc normal ce mi se întâmplă.

Cât despre fată, repet... Îmi pare rău că trebuie s-o spun, între speculatiile si opiniile personale ale unor oameni mai mult sau mai putin apropiati, care „nu sunt de părere” că această persoană a jucat un rol în necazul meu, prefer să-l cred pe părintele la care am fost astă-vară. Plus niste detalii pe care nu e cazul să le mai discut aici.

Si încă un gând despre „zvâcnituri” - în textele respective sunt descrise ca simptome de relaxare involutară a muschilor, în timp ce adormi. La mine (una la mână, am mai spus, nu a fost si nu este vorba doar de zvâcnituri) sunt o multime de lucruri care s-au întâmplat (pe vremea când mai dormeam noapte „plină” si chiar si acum), după ce adorm, atunci când sunt în plin somn, când dorm de o bucată bună de timp.

Mi se pare foarte straniu si lipsit de sens ca un organism zdrobit de oboseală să-si dea palme si se trezească singur, ca să zic asa. Oricât ai fi de nevricos, după 24 de ore, după 48 de ore în care ai avut o bătaie de joc de odihnă, pur si simplu pici, nici muschii nu mai au chef de contractii involuntare.

Asta asa, ca mic comentariu la o problematică foarte diversă, pe care nu vreau să o prezint aici, că nu vreau să sperii si nici n-am timp acum. Sunt ani multi, plini de tot felul de lucruri.

În definitiv, nici descrierea ta, Juliana, nu mi se pare atât de transantă. Faptul că ai trecut de niste lucruri stranii „aflând” prin rugăciune că trebuie să iei un anume tratament nu demonstrează nimic, în definitiv.

Poti să pui lucrurile în oglindă si ele se suprapun perfect, indiferent din ce unghi privim, si ajungem tot acolo: dacă vrem să le spunem boală, atunci demonii asta sunt. Dacă vrem să-i numim demoni, atunci boala asta e. Tot aia e. Cu alte cuvinte, boala, care este întotdeauna adusă de niste energii negative (ca să ne exprimăm mai new-age-istic, asa), sau „vrăjmasii” care ne găsesc vunerabili si ne slăbesc sănătatea, din cauza asta.

În ambele cazuri, am permis accesul... :(

Doamne ajută.

Catisma,
Te-am sfatuit sa te rogi pentru femeia aceea pentru ca asa mi s-a spus si mie sa procedez cu persoana care se “ocupa” de mine. Nu unul, ci toti preotii si calugarii cu care am vorbit mi-au spus sa ma rog pentru ea, sa nu imi fie teama de ceea ce face, sa nu o urasc. Si acesta este si sfatul pe care ni-l da Iisus, sa ii iubim pe vrajmasii nostri si sa ne rugam pentru ei. Stiu ca ideal e sa pui distanta intre tine si astfel de persoane, dar uneori nu se poate sa faci asta, poate fi vorba de cineva din familie, de un coleg/a de serviciu sau de un vecin, asa ca esti obligat sa ramai pe loc si sa lupti cu armele pe care le ai la indemana. Asta e fost situatia mea, tu procedeaza asa cum crezi ca e mai bine pentru tine, asa cum ai fost sfatuita.

Nu mai am probleme, la Cotmeana vreau sa ajung pentru mine, pentru sufletul meu, pentru ca simt ca mi-ar face bine.

Imi pare rau ca nu te pot ajuta mai mult, mi-as fi dorit sa pot face ceva pentru tine, pentru linistea ta. Daca te hotarasti sa mergi la Zlatari, parintele vorbeste cu oamenii joia dupa-amiaza, de la ora 5 (cel putin asta era programul pana acum un an si jumatate).

Iti doresc numai bine.

Te înteleg dar repet, mie mi s-a spus altceva.
E vorba de a nu te mai gândi la persoană, nu de a o urî. Nu e acelasi lucru. Iar la mine, am mai spus, nu e vorba de cineva din familie, deci am si „luxul” de a fi rupt relatiile cu totul si de a nu fi obligată să o văd, în nici un fel.

Asa este, dacă te-au sfătuit să te rogi, este situatia ta si sfaturile care ti s-au dat tie.

Însă în principiu, sfatul de a nu te mai gândi la persoana care face vrăji mi se pare că are fundamentul ei de bun-simt; nu există degeaba. Pentru vrăjmasi te rogi în mod coerent si clar, ca să spun asa; în cazul unor oameni care-si pun în pericol propria mântuire, cum ar fi vrăjitorii, sinucigasii, practicantii yoga sau mai stiu eu ce alte păcate în care persoana se bagă cu bună stiintă, si care îi pericilitează clar existenta în vesnicie, nu ne băgăm, se lasă în judecata lui Dumnezeu. Repet, asta nu înseamnă că-i urâm.

Explicatia e faptul că ar fi un semn de arogantă să ne rugăm lui Dumnezeu în aceste cazuri - e ca si cum i-am spune noi să-i salveze. Stie El mai bine ce să facă cu ei - inclusiv mântuirea; în poate salva. Dar e bine să ne vedem de ale noastre. Personal, cu „X” nu se putea dialoga si sfatul mi se pare foarte potrivit în cazul meu. Dacă a făcut o dată ce-a făcut, fără scrupule, nu mai stau si eu în preajma ei să o provoc/smintesc, si cu atât mai putin să fac conversatie cu ea, cum îmi recomanda cu totul candid si naiv o tânără, pe primul thread.

Îti doresc si eu numai bine si îti multumesc pentru că te-ai străduit să pui lucrurile în perspectivă si să mă ajuti. Am retinut sfatul medical si am să mă interesez, că trebuie.

Doamne ajută.

Duminica a IV-a din Post
 

15. Şi îndată toată mulţimea, văzându-L, s-a spăimântat şi, alergând, I se închina.
16. Şi Iisus a întrebat pe cărturari: Ce vă sfădiţi între voi?
17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.
20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.

(Marcu 9, 17:32)

Te rog, spune-ne si noua daca lucrurile au evoluat spre bine.
Asteptam vesti bune de la tina.Doamne ajuta!

da!
 

foarte interesante relatari !
exact ca la emisiunea aia de pe discovery,cu case bantuite !!!
as vrea sa stau si eu o noapte intr-o casa de aia ! poate oi auzi si eu ceva !

La fel
 

Multumesc, Marimira. Am să vă spun. Pentru moment, e din ce în ce mai putin spectaculos si din ce în ce mai des - mai ales fix înainte de zilele de lucru si de zilele de duminică. Nu mai dorm aproape nici o noapte. Noroc că nu lucrez undeva si sunt pe cont propriu. Am fost si la medic, mi-a prescris niste medicamente. Egal cu zero. Părerea mea e că e din ce în ce mai rău si astept să văd până unde o să ajung. Să mă ierte Dumnezeu, atât îmi doresc. Sigur, vă scriu dacă mai am perioade bune. Doamne ajută.

Catisma, iata ce zice Hristos:

Matei 5:44-48

Bineinteles ca intai (primul pas) trebuie sa nu urasti. Insa Hristos ne indeamna la mai mult: sa ii iubim, sa ii binecuvantam, sa facem bine si sa ne rugam pentru semenii nostrii care ne fac rau. Stiu ca este o masura foarte mare la care sintem chemati si e foarte greu, insa asta cere Dumnezeu de la noi.

Insa este foarte drept ce ne cere. Gandeste-te ca tot Dumnezeu spune

Matei 7:2-3
Gandeste-te cum tu, care ai facut spiritism (ai fost la randul tau o victima a celui rau) iti doresti mila Lui Dumnezeu care sa te scape de cel rau si iti doresti ca altii (preoti) sa se roage pt tine.
Oare nu este drept ca si tu sa arati mila ta fata de semenul tau care a fost si el la randul sau inselat de cel rau (persoana care ti-a facut rau) rugandu-te pentru acea persoana? Care este masura cu care masori tu semenului tau care ti-a facut rau? Caci aceea este masura cu care te astepti sa ti se masoare si tie din partea Lui Dumnezeu...
De aici dreptatea poruncii de a ne ruga cu dragoste (nu cu ura) pentru cei ce ne fac rau. Iar daca nu gasesti dragoste pentru acea persoana in sufletul tau, macar din porunca Lui Dumnezeu sa te rogi pentru acea persoana, incercand s-o privesti nu ca pe un om rau (adica FARA URA IN SUFLET, ci ca pe un om pe care l-ai IERTAT, nu mai ai nimic rau impotriva acelei persoane, e ca si cand nu ti-a facut niciodata nimic), ci ca pe un om inselat (ca pe un om care a fost inselat de cel rau, asa cum ai fost si tu inainte), ca pe o victima care e in aceeasi situatie in care ai fost si tu.

Cred ca e bine sa citesti Biblia cat mai des, ca este cuvantul Lui Dumnezeu. Macar pt faptul ca vrasmasii nu sufera cuvantul Lui Dumnezeu si merita sa citesti Biblia cat mai des. Iar daca tu vrei sa te apropii de Dumnezeu, atunci citindu-o vei afla ce doreste Dumnezeu de la noi, ce ne-a spus El. Pentru ca nu poti scapa de rau decat indreptandu-te catre Dumnezeu, incercand sa-I faci voia Lui. Iar de Dumnezeu nu te poti apropia asa mecanic (faci X sfestanii, Y rugaciuni si Z molitve, de parca ai da cu spray-ul de gandaci dupa vrasmasi de X ori), ci de Dumnezeu te apropii incercand sa pui in practica in viata ta poruncile Lui, pentru ca este o Persoana, este Tatal nostru Cel din Ceruri si trebuie sa vorbesti cu El in rugaciune raportandu-te la El ca la un Tata.
Pai ce, tatal tau biologic crezi ca te ajuta numai daca ii dai X telefoane si ii spui Y fraze standard, formule seci, ritualice (?), sau oare nu e mai firesc si mai corect daca te apropii cu dragoste, vorbind cu el ca si cu un tata, ascultand de ce spune si facand ce spune (pentru ca e spre binele tau si al celorlalti frati ai tai), intr-un cuvant avand o relatie personala de dragoste fata de el?

Si incearca sa faci cat mai multa milostenie, cu dragoste sincera fata de semenii tai aflati in nevoie (iar rugaciunea pentru semeni este tot o forma de milostenie), pentru ca tot Hristos spune:

Matei5:7 (Fericirile care sin cuprinse in Liturghie)

Cand iti doresti ceva bun de la Dumnezeu - de ex iti doresti mila Lui Dumnezeu, mereu gandeste-te daca tu poti sa faci acel lucru fata de semenii tai (masura cu care masori tu celorlalti)

Luca 10:27
Pe Dumnezeu trebuie sa il IUBIM, sa il iubesti din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău

Iar aproapele este orice om, oricare din semenii nostrii, chiar si cei ce fac rau. De aceea e corect sa te rogi pt cei ce iti fac rau. Tu nu poti sa-i scapi pe ei de vrasmasi (intrucat sint si ei victime ale celui rau), insa Dumnezeu sigur ii poate scapa si pe ei si pe tine de cel rau (de vrasmasi), asa ca e cat se poate de corect sa te rogi si pt tine si pt ei (pt cei ce iti fac rau).

In schimb cu Hristos se sta de vorba. Ai auzit de - "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiesta-ma pe mine pacatosul / pacatoasa" ?

Ei, asta este rugacinea cu care se mantuiesc calugarii cum spunea Parintele Arsenie Boca.
Deci ce ar mai fi de adaugat. De biruit nu biruie nimeni. Singura biruinta este a Mielului care S-a jertfit pe cruce.

Parintele Arsenie Boca spune asa: ". Răul, nebunia şi haosul nu sunt literatură: sunt realităţi care uneori izbesc frontal şi caută să înghită relativul tău echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unică în viaţă, că „dintr-asta” numai Dumnezeu te poate scăpa.
Biruinţa Mântuitorului e unică. Fără El nimeni nu mai poate câştiga o a doua biruinţa asupra răului. Dar cu Hristos da; însă nu e nici atunci altă biruinţă, ci tot aceeaşi, prelungindu-se în vreme şi înmulţindu-se cu luptătorii"

Deci lupta trebuie data dupa lege. Cand te supara tangalachi sau cand devine prea indraznet arde-l cu "Doamne Iisuse Hristoase..."

Rugăciunea minţii este sabia Duhului, care taie gândurile rele cu Numele lui Iisus. Propriu-zis, Iisus ne izbăveşte neîncetat de lupta potrivnică: Cu Numele lui Hristos Iisus batem pe vrăjmaşi. Căci armă mai puternică asupra diavolului ca Numele lui Dumnezeu în cer sau pe pământ nu este (Sfântul Ioan Scărarul).

Părintele Arsenie Boca mai spune:
Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii, pe care o flutură el în văzul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca să o facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului, sau asupreala. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintare la unire.
Mintea însă se trezeşte c-a fost furată de gând străin şi că se află în altceva decât în ceea ce i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Se va învoi mintea să meargă după momeală mai departe, sau se va întoarce de la dânsa? Aici e lupta şi clipele sunt scumpe; şi de cele mai multe ori viaţa întreagă a unuia sau a mulţime de inşi atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe. Dacă întârziem să ne luptăm, se poate întâmpla ca fără veste să fim învăluiţi la minte din partea poftei sau a iuţimii, asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al lui Hristos, lupta trebuie dată grabnic şi după lege.
Încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând, despre care David scrie acestea: „Fiica Babilonului (înţelegeţi: "satană, satană"), dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapta ce ne ai făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi” (Psalmul 136, 8).
Gândurile celui rău, nălucirile lui (ideiile fixe ale lui), momelile sale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti sau „puii de drac”, după cum îi numeşte Sfântul Maxim Mărturisitorul. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n-au băgat-o în seamă (Matei 22, 42). (...) De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. (...) De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: „Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer şi pe pământ nu este!”. Cerul este mintea şi pământul inima, în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmaşului.
Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători; toată grija să le fie să nu se nevoiască cu gândurile. A nu avea gânduri e tot aşa de cu neputinţă ca şi a crede că poţi opri vântul, dar, cu orânduire dumnezeiască, vin şi vremuri fără furtună.
Ferice de cel ce luptă duhovniceşte cu gândurile, lovindu-le de Piatra unghiulară a fiinţei omeneşti Iisus.

Si acum alta lature. Parintele Paisie Aghioritul spunea ca oamenii asupra caruia tangalachii are putere sunt acei oameni care au pacate grele nemarurisite (nespovedite) sub patrahir.
Cand intalnea astfel de oameni el le spunea: "Ai dat drepturi diavolului"
Adica diavolul avea putere asupra respectivului tocmai pentru faptul ca nu isi marturisise pacatele. Si deci toti cei care suntem asa trebuie sa mergem sa ne marturisim pacatele.

Si nu in ultimul rand luati-o ca ocrotitoarea pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu si ea va va pazi. Oare ce drac are indrazneala in fata Imparatesei Cerurilor ? Nu exista.

Dracii se tem foarte mult de PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu. Oricine se afla sub ocrotirea Maicii Domnului, dracii nu au ce sa-i faca. ei o urasc foarte mult pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu ca din Ea S-a Intrupat Dumnezeu Cuvantul prin care a venit izbavirea pentru toti cei ce sedeau in umbra mortii.

Gandurile rele care vin in minte nu se intorc pe toate fetele. Este exact ceea ce spunea Parintele Arsenie Papacioc in citatul pe care l-ai dat.

Parintele Paisie Aghioritul spunea despre ganduri: "Sa lasam elicopterele sa zboare dar sa nu le lasam sa aterizeze"

Diavolul nu e original in nimic, afara de pacat. El, odata instalat, prinde rand, pe rand, toate nivelele noastre de existenta, pana la nivelul constiintei, din care scote o caricatura si o deviere pana la stadii clinice. Caci asa e el: mester in a devia, a deruta, a inbolnavi, a intuneca, ceea ce exista creat de Dumnezeu.

Toata stradania vrajmasului aceasta este; sa traga mintea noastra dinspre Dumnezeu spre sine.

Prin Duhul Sfant suntem antrenati intr-o noua ontologie si cunoastere a conditiei umane (Luca 1, 77): "stiinta mantuirii", innoirea mintii (Romani 12,2), stiinta indumnezeirii omului.

"Fara Mine nu puteti face nimic!" (Ioan 15,5). Dar, "ceea ce la om e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu." El, Cel care ne-a imbracat la Botez - "innoirea mintii" (Romani 12,2), si darurile Botezului incep sa se dezvolte pe masura izbavirii noastre de patimi, cea dupa nevointa si dupa credinta.

Daca s-au restrans darurile Duhului Sfant, daca insisi credinciosii gasesc ca puterile nu mai au rost in spijinul credintei, e semn ca ne-am departat de Dumnezeu si nu mai avem "stiinta mantuirii"(Romani 10,1 si Luca 1,77), ci un "duh de toropeala" (Romani 11,8)

Ca tot Parintele Arsenie Boca spunea ca :
"Cea mai deformata fiinta in capul omului este Dumnezeu"

A se vedea si intelesul termenului de " μετάνοια-metanoia " din limba greaca.

Vedeti si video -
Parintele Arsenie Papcioc: Cu dracul nu se sta de vorba!
http://www.youtube.com/watch?v=NVQf2Fn2CL0

Numai bine!

Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat" (Gal. 3, 27)
 

Un ortodox botezat nu trebui sa se teama de farmece sau de vraji caci este imbracat in Hristos. Caci spune Sfantul Apostol Pavel: Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat" (Gal. 3, 27)

Cine are frica de farmece si de vraji inseamna ca se indoieste de puterea lui Dumnezeu.
Ar fi bine d stiut ca fara voia lui Dumnezeu nimic nu misca, nici chiar diavolii. Caci spune Mantuitorul in Evanghelie ca pana si perii capului nostru sunt numarati.

Cand Parintele Arsenie Papacioc a spus "cu dracul nu se sta de vorba" nu se referea doar la o discutie in sine, ci se referea si la orice fel de contact cu ingerii cazuti la orice fel de nalucire.

La orice fel de imaginatie bolnava care nu trebuie primita. Sfinii Parinti au numit imaginatia "Podul dracilor"

De fapt asta va fi si arma cea mai puternica din vremea lui antihrist caci el va lucra cu ajutorul nalucirilor. Va face tot felul de "semne" si de "minuni" dar vor fi minuni mincinoase pentru ca el va lucra prin naluciri.

Caci spune Sfantul Apostol Pavel despre antihrist: "Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase" (II Tes. 2,9)

Video Parintele Arsenie Papacioc despre rugaciune.

http://www.youtube.com/watch?v=UkjTbzYkoFc

Sfântul Nil Ascetul (Athonitul) ne învaţă adevărata rugăciune :
Rugăciunea este cea mai dumnezeiască şi mai sfântă decât toate virtuţile.

Ia aminte, stai în adevăr înaintea lui Dumnezeu în ceasul rugăciunii! Sau nu cumva eşti biruit de lauda omenească, şi pe aceasta o urmăreşti, făcând rugăciuni multe şi mari ? Să nu te rogi ca fariseul, ci ca vameşul, ca să fii îndreptăţit şi tu de Domnul! Lauda rugăciunii nu este cantitatea, ci calitatea. Acest lucru apare clar, din parabola vameşului şi a fariseului, şi din cuvântul Domnului:
Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie, vor fi ascultate (Matei 6, 7).

Să nu-ţi faci vreo imagine despre Dumnezeu când te rogi, nici să îngădui să apară vreo înfăţişare în mintea ta, ci apropie-te nevăzut, de Dumnezeu Cel nevăzut. Să nu pofteşti să vezi cu ochii trupului tău îngerii, sau puteri, sau pe Hristos; ca să nu se întâmple să-ţi pierzi cu desăvârşire mintea, şi să primeşti astfel lupul în loc de păstor, şi să te închini vrăjmaşilor demoni. Păzeşte-te de cursele demonilor, pentru că apar acolo unde te rogi în linişte şi curat. Deodata îţi apare o înfăţişare ciudată, ca sa te împingă la mândrie, căci acolo vei bănui că se află dumnezeirea, dar Aceasta este nevăzută şi fără formă. Îngrijeşte-te să ai multă smerenie şi bărbăţie, şi nu se va atinge de tine lucrarea demonilor. Şi îngerii, în mod nevăzut, vor alunga departe toată lucrarea lor.

Vedeti aici mai multe: http://vestitorul.blogspot.com/2010/...ne-invata.html

Parintele Arsenie Boca recomanda citirea zilnică a Noului Testament şi a cărţilor „egale” cu Noul Testament. Iar dintre rugăciuni, cel mai adesea a se practica „Rugăciunea minţii şi «Tatăl nostru» care este rugăciunea cea mai puternică adusă de Domnul Hristos, care cuprinde toate trebuinţele noastre.”

Iata si o marturie despre Parintele Arsenie Boca:

Am în mână fotografia Părintelui Arsenie, aşa cum 1-am cunoscut şi pot să zic că din câţi oameni ai lui Dumnezeu am cunoscut, unul mai plin de Duh Sfânt nu am întâlnit.
Când am fost la Drăgănescu, unde picta Părintele, dânsul a stat de vorbă cu fiecare, deci, a stat de vorbă şi cu mine. L-am întrebat: „Părinte, pe ce să pun accent? Pe Psaltire, pe acatiste, pe «Doamne Iisuse…», pe cărţi sfinte…? Cam asta e rânduiala mea de rugăciune“. Părintele a zis: „Mă, dar cine ţi-a spus să faci asta? Zi rugăciunea minţii şi «Tatăl nostru» la care te poţi gândi toată ziua“.

Adam - şi cei care mai gândiţi la fel - eu am probleme mari, n-am timp de urât pe nimeni. (Şi nici când îmi era bine, nu puteam duce povara asta, cu urâtul.) A tăia legăturile cu vrăjitorul n-are nici o legătură cu ura.

Mai bine dădeaţi citatele din Biblie unde se vorbeşte despre femeia cananeeancă, de demonizaţii din Gadara sau oricare din aceste pilde. Asta pentru cei care se numesc ortodocşi şi nu cred că demonii există.

Eu găsesc că e recomandabil să citim Scripturile prin intermediul Sfinţilor Părinţi - sau, la o treaptă mai "mică", prin marii noştri duhovnici. Personal, nu mă simt în stare să interpretez singură şi să manevrez citate, decât până la un punct. Sunt foarte multe cărţi ale duhovnicilor noştri - şi nu numai - şi o infimă parte din ei a fost menţionată şi de Laurenţiu, mai sus.

Nu e vorba de frică. Iarăşi vă îndemn să recitiţi ce-am mai scris şi pe celălalt thread şi cu alte ocazii: la ora când am păţit aceste lucruri, eu nu eram în Biserică. Are o foarte mare importanţă.

N-are nici o legătură cu faptul că ne e frică sau nu. Tot Biserica spune că cei spovediţi, împărtăşiţi şi cei care merg regulat la Biserică nu au de ce să se teamă; adevărat. Dar eu eram pe dinafară. Şi cu frică sau nu, uite că am ajuns să sufăr foarte mult. Nici acum nu mi-e frică - şi de câte ori mă odihnesc mai bine, nici nu mă mai gândesc la ce-a fost ieri şi abia aştept să-mi reiau viaţa normală. Am treabă multă; am destule de făcut şi ultimul lucru din lume e să-mi ocup timpul cu gânditul la necazuri din astea.

Se pare că afirmaţia mea cu a rupe legăturile cu vrăjitorii a creat o oarecare confuzie. Nu discut ce e sfătuit fiecare de duhovnic; asta are nişte variaţii şi îl priveşte pe fiecare. Însă ce am spus, nu vine de la mine; tot citind, în cărţile duhovnicilor şi părinţilor noştri, am aflat. Spun aici, pentru o eventuală edificare (repet, fiecare face cum consideră - şi mai bine zis, cum îi recomandă duhovnicul):

- cel care face spiritism sau vrăji este în acelaşi păcat grav care se situează la acelaşi nivel, dacă vreţi, cu sinucigaşul. Aceşti oameni sunt persoane care se despart de bunăvoie de Dumnezeu. Păcatele obişnuite sunt una (că suntem vorbiţi de rău, loviţi, furaţi, răniţi chiar sau mai ştiu eu ce rău ni se face - şi ne rugăm pentru ei, să-i ierte Dumnezeu), însă aceste păcate sunt altceva. Nu mai pot să vin eu şi să-i spun lui Dumnezeu ce să facă. De pildă, gândindu-mă la cazul sinucigaşilor - ştiţi că se face acea rugăciune sau pomenire generală, fără a menţiona numele persoanei sau spunând "facă-se voia Ta, Doamne" - dar nu a mea. Repet, dacă tot citiţi, citiţi şi o să aflaţi că nu spun invenţii.

Repet, ce spuneţi voi aici cu sentimentele creştineşti e valabil, însă nu pentru nişte păcate extrem de grave. Toată gama paranormalului - inclusiv sinuciderea - apropie mult păcătosul de hulă împotriva Domnului. Nu e vorba de ce-mi face mie vrăjitorul respectiv - ci de starea de cădere a sufletului lui, unde nu mai pot să intervin eu cu nici un fel de rugăciune. Însuşi gestul de a mă ruga pentru el e ceva deplasat. Se lasă la iconomia, la voia Domnului, că oricum, El ştie mai bine ce face şi cum face.

În rest, vă mulţumesc pentru toate sfaturile. Iarăşi am mai spus - citesc de ani de zile şi m-am întors cu mare bucurie către ortodoxie, nu numai ca spre "ultimul colac de salvare", ci şi pur şi simplu pentru că este extraordinar de vie şi de frumoasă - şi este Calea, Adevărul şi Viaţa. Citiţi, exploraţi, nu vă opriţi la nişte citate pe care le ştie toată lumea.

"Rugăciunea inimii" de fapt rezumă exact punctul în care mă aflu de mai mulţi ani: nu contează dacă mor mâine, ci mă rog lui Dumnezeu să mă ierte şi să nu mă trimită la munci, dacă mă ia mâine. Nu contează nimic, în viaţă, decât mântuirea. Asta e lecţia pe care am învăţat-o eu. Ăsta e mesajul meu. Am ajuns într-un punct-limită, în care ordinea priorităţilor este răsturnată şi ajung să văd ce contează, de fapt. Nici măcar moartea nu contează. Contează un singur lucru: mântuirea. Salvarea sufletului. Dacă e să ajungi dincolo, să ajungi la bine. Că am văzut deja de aici, cât de rău este să ai de-a face cu iadul, aşa că nici nu vreau să-mi închipui cât ar fi de rău - mult mai rău - dincolo.

Asta trebuie să avem în faţă, întotdeauna: mântuirea. Grija faţă de aproape, să ne ferim să jignim, să supărăm, să vorbim de sus, să ne ferim de mândrie, de neomenie. Pentru că din oricare acest pas greşit, ne putem pierde mântuirea.

Iar celălalt mesaj, l-am mai spus: nu e glumă, nu vă lăsaţi atraşi şi nu-i lăsaţi nici pe cei dragi să fie atraşi în mreaja asta a paranormalului (de toate gradele - de la "nevinovate" citiri ale horoscopului zilnic, de la emisiuni cu tanti Urania şi până la literatură "para" şi spiritism, culminând cu vrăjitoria - să nu fie!). Pentru că nu sunt ocupaţii inofensive deloc şi mai devreme sau mai târziu, veţi suporta consecinţele. Nu vă jucaţi. Cine face aşa ceva, deschide nişte porţi - şi apoi îi va fi foarte greu să le închidă la loc. Credeţi-mă că ştiu ce spun, nu aveţi cum să ştiţi cum e chinul pe care-l plătesc zilnic pentru a nu fi fost în Biserică şi vă garantez că e foarte tenace şi încăpăţânat, oricât de multe convingeri am avea şi oricât de multe citate am şti.

Doamne ajută!

Când părintele Arsenie Papacioc spunea "cu dracul nu se stă de vorbă!", spune chiar părintele în materialul respectiv, se referă la atacuri de orice tip. De acord, năluciri şi cum mai vreţi să le numiţi sau ce preferaţi să consideraţi - intră şi ele. Dar intră şi atacuri demonice de orice grad. Ortodoxia e mai simplă şi mai puţin metaforică decât credem. Părintele vorbeşte clar, fără portiţe multiple de interpretare. Nici n-ar avea sens să facă altfel. Tot el spune clar că există îngeri şi demoni. A gândi altfel înseamnă că degeaba ne numim ortodocşi şi ne furăm căciula singuri.

Dacă mai ţineţi minte, părintele Arsenie Boca a avut o viziune în care i s-a spus că în vremurile din urmă, una din înşelările vrăjmaşului va fi să-i facă pe oameni să creadă că diavolul nu există. Exact către asta se şi tinde, dacă observaţi atent - inclusiv printre credincioşi. Sunt mulţi care preferă să expedieze problema ca fiind "metafore" sau "interpretări". Ortodoxia nu e un teren nebulos.

Mă bucur că i-aţi menţionat pe părinţii Arsenie Papacioc şi părintele Arsenie Boca. Sunt printre părinţii mei preferaţi.

Multă superfluitate
 

...Şi stau de vorbă cu Hristos. Eu cred că e un lucru elementar, căci unde ne putem îndrepta pentru ajutor, decât către El? Eu ce tot spun de atâtea luni, inclusiv pe thread-ul celălalt şi tot timpul, şi acum câteva minute? :(

Am o rugăminte: dacă nu citiţi tot ce am scris sau vi se pare greu să faceţi o sinteză pe baza relatării mele, vă rog frumos de tot, nu mă mai amărâţi. Că şi aşa am destule.

Eu as vrea sa te intreb ceva,avand in vedere ca ai scris un lucru absolut firesc,anume ca ii ceri lui Hristos sa te ierte:tu te-ai iertat pe tine?

V-am scris si despre ganduri, cititi mai cu atentie comentariul. Si nu este nimic metaforic. Toate aceste sfaturi sunt din experienta Sfintilor Painti care au dus lupte grele cu vrajmasul in razboiul nevazut si pe care ei le-au trait
Acestea ar trebui sa le cunoasca toti crestinii ortodocsi pentru ca vrajmasul manutuirii nu este de ieri de azi, ci are o experienta de mii de ani, i-au trecut "pin mana" generatii peste generatii si si-a multiplicat metodele de amagire. Este desavarsit in rautate de o "inteligenta luciferica" cum s-a mai spus. Antihist va fi uraciunea putiiirii care prin metodele sale va lua mintile oamenilor. Cea mai mare parte din locuitorii planetei il vor vedea ca pe un geniu, le va lua mintile si-i va face sa i se inchine. Cele mai putenice arme ale lui vor fi fariseismul-fatarnicia, adica va juca un crestinsim teatral, apoi tulburarea oamenilo care este hrana lui,
Sfantul Nil Athonitul a profetit despre antihrist ca:
Si cea mai perciculoasa arma vor fi nalucirile cu ajutorul carora va face pe lume sa creada ca el este hristos si va cere sa i se slujeasca ca lui Dumnnezeu.

Cu aceasta arma din urma va insela chiar si dintre cei alesi

Da ai dreptate ar trebui sa se ierte si pe sine, daca s-a cercetat pe sine si stie ca a lepadat acele rataciri de spiritism sau altele despre care numai ea poate sti daca a facut sau nu. Ca daca vrea sa aiba pace cu Dumnezeu si cu semenii mai intai trebuie sa aiba pace cu sine insasi.

Tot Parintele Arsenie Papacioc spunea ca "Sa nu credeti ca Dumnezeu sta cu satarul in mana sa ne pandeasca - ai gresit ţac!"

Dumnezeu nu este ca un tiran care vrea sa sperie lumea pt a tremura de frica inaintea Lui. Din pacate multi asa Il vad. A gresi este omeneste mai ales ca nu suntem desavarsiti, daca am fi fost desavarsiti nu ar mai fi fost nevoie ca Dumnezeu Tatal sa trimita in lume pe Dumnezeu Fiul pentru a se jertfi pe cruce pt a da sanse de mantuire lumii si Dumnezeu stie acest lucru ca suntem oameni si fiecare avem neputintele noastre insa "ceea ce la om e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu". El, Dumnezeu vrea altceva de la noi vrea, vrea o prezenta continua -(cum spunea Parintele Arsenie Papacioc), sa nu fim absenti, nadejdea noastra sa fie spre EL, sa fim cu mintea la Dumnezeu, sa ne recunoastem pacatele noastre sa fim constienti de ele sa le martusrisim (sa ne spovedim) si sa ne pocaim ci sa nu ne punem nadejdea in fortele noastre ci in ajutorul Lui ca "Fara Mine nu puteti face nimic", spune. Nu de Dumnezeu trebuie sa-i fie frica omului, ca Dumnezeu nu este ca un bau-bau care sperie lumea, NU, ci omului tebuie sa-i fie fica de a savarsi pacatul inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca nu Dumnezeu ne va osandi ci pacatele, si faptele noastre cele rele vor avea putere sa ne arunce in chinurile cele vesnice. Dar daca iti pasa de mantuirea ta si incerci sa lucrezi pentru mantuirea sufletului tau, dar se intampla sa cazi, Dumnezeu iti intelege neputinta, si chiar daca nu ai facut tocmai asa cum ar fi trebuit El se bucura cand vede ca iti pasa si te straduiesti sa faci ceva pentru Imparatia Cerurilor. Cum spunea Parintele Arsenie Papacioc; la fel cum mama care are un copil mic si incearca sa faca si el primii pasi dar cade lovindu-se fara sa moara, il ia apoi si il saruta ca a cazut fara sa moara, cu atat mai mult Dumnezeu care ne cunoaste pe fiecare mai bine decat ne cunoastem noi insine nu va sta fara sa nu ne ajute sau ne incurajeze, important este sa vada ca noua ne pasa si vrem sa lucram pentru mantuirea sufletelor, insa daca suntem indiferenti atunci si Dumnezeu se departeaza de noi pentru ca El ne-a facu liberi si nu mantuieste pe nimeni cu forta. Cum spunea altcineva cand faci un pas catre Dumnezeu, El face 100 catre tine.

Paintele Arsenie Boca spune asa: "Pãcãtosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul in care cunosti cã esti pãcãtos, te-ai schimbat din vrãjmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu."

Si Mantuitorul Hristos spune la fel in Evanghelie ca nu a venit in lume pentru cei drepti ci pentru cei pacatosi ca nu cei drepti au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi.

Exista doua categorii de oameni: unii care iau pacatele prea usor, si ajung sa de-a frau liber la pacat sau sa se poarte cu semenii lor cum au ei chef.
Ci mai exista a doua categorie care atunci cand gresesc se culpabilizeaza atat de mult incat nu se mai pot bucura de viata ca dar al lui Dumnezeu si de nimic din cele create de Dumnezeu, ei stau int-o tensiune/incordare psihica si sufleteasca continua si astfel ajung sa cada in deznadejde, nemaivazand nadejedea si mila in Dumnezeu si il va pe Dumnezeu ca pe un tiran fara mila pentru ca vrajmasul le intuneca mintea incat ajung sa-si iasa din minti si in cele din umra apuca pe alte cai, iar starea lor cea de pe urma este mai grava decat cea dintai.

Acestea sunt extremele.

Bineinteles ca mai exista si a treia categorie formata din oameni care merg pe calea de mijloc, ei sunt aceia care au dreapta socoteala insa sunt foarte putin in comparatie cu restul, mai ales in zilele noastre.

Intotdeauna Sfintii Parintii au considerat calea de mijloc a fi cea mai buna. Extremele de orice fel sunt intotdeauna de la vajmasul mantuirii.

Vedeti aici si Parintele Arsenie Papacioc video despre suferinta: http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8

Numai bine!