Care este sensul Botezului Domnului?
 

Din moment ce Mantuitorul nu a avut nici un pacat, de ce S-a botezat?

Poti citi o explicatie (extrasa din arhiva siteului) aici:Botezul Domnului Iisus Hristos iar in acest articol poti gasi interpretarea Sfantului Ioan Hrysostom.Last update:cred ca exista si un acatist pe acesta tema>Acatistul Botezului Domnului.Toate cele bune.

Botezul Mantuitorului nu a fost intru pocainta si iertarea pacatelor, ci intru manifestarea slavei si revelarea Sfintei Treimi. Este mai degraba un eveniment care anticipeaza Schimbarea la Fata si Moartea si Invierea Domnului. La Botez s-a manifestat Sfanta Treime dupa cum la Schimbarea la Fata celei trei Persoane erau prezente tainic in lumina cea necreata, in "chipul lui Hristos ce stralucea ca soarele".

Botezul Mantuitorului anticipeaza totodata Taina Botezului din Biserica la care, de altfel, participa si lucreaza tainic Sfanta Treime, in numele Careia suntem botezati: "al Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh".

Botezul oricarui crestin inseamna nu numai "imbracare intru Hristos" si "viata intru El", ci si o teofanie, o descoperire a Sfintei Treimi prin Hristos.

Iisus s-a botezat ca sa arate ca El e Mantuitorul botezului nostru.

Botezul Domnului a fost facut pentru iertarea pacatelor noastre. Cand El S-a scufundat in apa Iordanului, Dumnezeu-Tatal ne-a iertat pacatele.

Nu l-ati urmarit pe Sorin Dumitrescu la "Nasul"? Vedeti ca se mai dau in reluare emisiunile la care a fost invitat. Avem de invatat multe de la el.

Intrebarea care se pune implicit este: care mai este sensul Jertfei de pe Cruce daca Dumnezeu ne-a iertat prin botezul Fiului Sau?

Ca să ne dea un exemplu despre cum trebuie să facem. Din acelaşi motiv S-a împărtăşit, cu toate că nu avea nevoie, S-a lăsat uns fără să fie necesar, S-a rugat Tatălui deşi Acesta Îl auzea şi vedea permanent.

Nu cred in acesta explicatie pentru ca atunci, intr-adevar, Jertfa Sa
nu mai are sens. Cred ca raspunsul se afla in cuvintele: "Eu sunt
Calea, Adevarul si Viata". Domnul Iisus Hristos este exemplul si
modelul de urmat al fiecarui crestin, iar viata de crestin incepe prin
botez.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca prin Botez ne-au fost iertate pacatele si am devenit Fii in har ai Tatalui Ceresc, prin Jertfa de Rascumparare avem acces la ceva mai mult de atat, la desavarsire, la indumnezeire.

In mod similar, daca prin spovedanie ni se iarta pacatele facute dupa ce am fost botezati sau dupa ultima spovedanie si impartasanie, atunci prin impartasanie noi suntem invitati la ceva mai mult decat simpla iertare a pacatelor, anume sa ne inaltam catre asemanarea cu Hristos impreuna cu Biserica Sa, adica Trupul Sau.

Toate Sfintele Taine sunt in legatura unele cu altele si fac parte din planul Lui Dumnezeu de a ne reapropia de El. Sensul Botezului acesta trebuie sa fie, cum zice Sorin Dumitrescu, de iertare a pacatelor, dar fara a anula importanta Jertfei de raspumparare, a Invierii si a Inaltarii Omului, deci a umanitatii, inapoi catre Tatal.

As intelege ca Botezul si Spovedania opresc omul din cadere, pe cand Impartasania il inalta prin Cerurile deschise catre Creator.

Apropo de Botezul Domnului: in acest moment (si maine in reluare la aceeasi ora) pe Trinitas tv avem in studio un parinte deosebit invitat, a carei doamna preoteasa este user la noi pe forum. Cine are posibilitatea, urmariti , va rog. Aveti ce invata. (Parintele Cristian)

Aici sunt doua planuri: planul omenesc in care Botezul are, intr-adevar,
acest rol de a sterge pacatele noastre, inclusiv cel stramosesc, dar doar
pentru ca el prefigureaza Jertfa Mantuitorului, deci cauza stergerii e tot
Jertfa Mantuitorului si nu Botezul Sau in apa Iordanului, si planul
dumnezeiesc in care Botezul Sau e inceputul lucrarii Sale de mantuire,
dar Jertfa Sa e cea care cu adevarat ne mantuie, pentru ca noi eram
morti din cauza pacatului si invierea noastra se produce nu printr-o
simpla spalare de pacate, ci printr-o Jertfa si Inviere.
Daca Domnul Iisus Hristos ne-ar fi spalat pacatele atunci la Botezul
Sau in apa Iordanului, inseamna ca pe cruce n-a mai fost incarcat cu
ele. Or, tocmai asta e semnificatia majora a crucii, ca a purtat si a
rastignit si pacatele noastre cu El pe cruce.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ca sa plineasca Legea: "Lasa acum. Asa se cuvine, sa plinim toata dreptatea" se spune in Scriptura. Vechiul Testament ne pregatise pentru primirea lui Hristos, de aceea El nu-l desfiinteaza, ci doar il plineste.

Faptul ca El a fost lipsit de pacat se arata si in faptul ca El a iesit de indata din apa, deci nu a stat in ea spre a marturisi pacate, caci nu avea. Scriptura spune "indata iesind, cerul s-a deschis si Duhul Sfant a coborat peste El in chip de porumbel si glasul Parintelui ceresc s-a auzit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit...".

Mi-a placut ce a spus parintele Galeriu legat de botezul Domnului: "a zis un profet - un cuvant de la Dumnezeu: "Nu pe Mine M-ati parasit, ci pe voi insiva". Te cutremuri, si ar trebui fiecare sa se gandeasca la acest fapt: Cand Il parasesti pe Dumnezeu te parasesti pe tine insuti; adica menirea ta, taina ta, rostul tau in fata lui Dumnezeu si in fata creatiei intregi". Si el spune mai departe ca e de plans faptul ca Tatal I se adreseaza doar Fiului: "Tu esti Fiul Meu cel iubit", cand acest lucru ar fi trebuit spus catre noi toti. Pentru detaliu:
http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminicile-peste/predica-botezul-domnului-98620.html

Hai sa ne gandim: care este atunci adevaratul sens al Botezului Domnului? Pentru ca nu cred ca este pur simbolic, cum nici impartasirea de la Cina cea de Taina nu este simbolica. Hristos devine prin cuminecare Cap al Bisericii, pe care o face Trup al Sau, de unde si ideea de a ne cumineca si noi la Liturghie, cat mai des, cu Trupul Sau, adica unii cu altii - asta daca vrem sa devenim cu adevarat activi in iubirea la care suntem chemati.

Pe Cruce, Dumnezeu-Omul ne-a luat pacatele asupra-Si in sensul ca le-a trait impreuna cu noi, a constientizat tot raul din lume de la inceput pana la sfarsit, a trait moartea fiecarui om care s-a nascut si se va naste vreodata ca sa anihileze astfel puterea celui rau fara a-i incalca libertatea si fara a ne incalca nici noua libertatea. Cele sase ore de suferinta trebuie deci intelese in acest sens, nu ca durerea si chinurile fizice ne-au salvat pe noi din moarte. Nu, ci iubirea Sa ne-a salvat si nu numai atat, dar ne-a aratat calea spre Viata prin smerenie, ascultare si dragoste infinita.

Deci este posibil ca pacatele sa ne fi fost iertate la Botez, iar pe Cruce sa ne fie luate asupra-I. Ar fi cumva un alt paradox temporal, dar sa nu uitam ca Dumnezeu este in atemporalitate, pentru El este mereu un astazi si un acum continuu, dinainte de veci, in Intrupare, in Botez, in viata traita pe pamant, pe Tabor, pe Cruce, in moarte, in Iad, in Inviere, in Inaltare, acum, la Judecata si in vecii vecilor.

Daca privim aceste acte ale Mantuitorului asa cum propui mi se pare
si mai grav pentru ca, daca la Botezul Sau Domnul Iisus Hristos ne-a
sters pacatele, ar inseamna ca la Cina cea de Taina ne-a facut partasi
Trupului Sau, si atunci la ce a mai fost necesara Jertfa?
Cred ca cel mai nimerit ar fi sa ascultam parerea unui teolog, desi eu
marturisesc ca nu am citit de o astfel de interpretare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu cred ca pacatele au fost iertate fara cruce, sau cel putin nu in mod desavarsit.. Iisus a murit jertfindu-se pe cruce ca si celor ce erau in locuinta mortilor sa le dea o sansa.. Iisus a murit si ca sa invinga moartea..

Da, ar fi mai nimerit sa ascultam un teolog, dar nu cu parerea lui, ci cu trimiteri la Sfintii Parinti. Pana una-alta, Sorin Dumitrescu este profesor la Teologie, discipol direct al Parintelui Galeriu.

La Cina cea de Taina Hristos i-a facut co-partasi cu Sine pe Apostoli, mai apoi fiind si noi invitati sa gustam din Painea Vietii la fiecare Liturghie, ca sa nu pierdem legatura cu Trupul Sau si ca sa fim iertati de pacate prin Sangele Sau.

Am mai scris mai sus ca Jertfa este asumarea directa si nemijlocita de catre Hristos a tuturor relelor din lume, prin traire si prin constientizare, pana la moartea fiecaruia dintre oameni. Toate ororile lumii, groaza, teroarea, frica, durerea psihica samd au fost, sunt si vor fi prezente in inima Lui in cele sase ore de agonie. Deci sa avem grija, ca Mantuitorul inca Se jertfeste pentru noi, pana la Judecata de Apoi, in fiecare moment in care comitem pacate. Nu suferinta Lui fizica ne-a impacat cu Dumnezeu-Tatal, ci iubirea, smerenia si ascultarea de care Fiul a dat dovada, indurand toate acestea pentru ca sa moara si sa omoare prin moartea-I tot raul, sa mearga pana la adanc pentru a-i salva pe cei de demult si mai apoi sa invie. Da, a facut toate acestea pe Cruce, insa de ce s-ar contrazice cu faptul ca iertarea pacatelor s-a facut mai inainte de Jertfa, adica sub apele Iordanului?

Unde mai plasam importanta Tainei Botezului nostru daca Taina Spovedaniei ne iarta pacatele? Iarasi, ce sens mai are Taina Spovedaniei daca Sangele Lui Hristos ne curata de pacate? Eu zic sa nu tratam aceste lucruri cu usurinta, pentru ca sunt foarte profunde si necesita multa lectura, meditatie, deranjul duhovnicilor, intrebari puse teologilor - daca-i prindem pe la radio sau la tv...

Nu inteleg care-i rostul iertarii unui lot/pachet/camion/container de pacate daca ele in loc sa scada s-au inmultit.

Hristos ne-a spus sa avem incredere numai in cei cu ROADE(Asa ii veti recunoaste!!!), nu cei care ne spun unele si altele, verzi si uscate( nu toti, doar unii)?
Unde sunt roadele acestui demers, a faptului ca pacatele lumii au fost ridicate, din moment ce noi mai avem un pic si detonam planeta asta de cite pacate avem! Unde-i indumnezeirea, desavirsirea?

Pe parintele Galeriu il apreciez in mod deosebit, insa nu am intalnit
la el o astfel de interpretare. Daca o gasesti, te rog sa-mi dai si mie
coordonatele. Dar daca este doar interpretarea lui Sorin Dumitrescu
atunci am mari semne de intrebare ca parintele Galeriu ar fi fost de
acord cu ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Botezul înseamnă iertarea păcatelor de până la botez. Iar Spovada înseamnă iertare păcatelor făcute după Botez.
Ce anume este neclar ?

Ce pacate a apucat sa faca un bebe pina la Botez?

Sorin Dumitrescu, in emisiunea de la tv, comenta de fapt o icoana foarte veche a Botezului Domnului. N-ar putea sa reproduc exact tot ce a spus, insa voi incerca sa il prin intr-o alta reluare si sa-l inregistrez.

Care-i logica aici de fapt?

Hristos, Logosul sau Ratiunea tuturor lucrurilor, a tinut cont de LIBERTATEA fiecarei fiinte, om sau inger cazut, si nu a trecut peste ea, pentru ca LIBERTATEA noastra va ramane chiar si in vesnicie. Solutia de combatere a pacatelor a fost ca sa si le asume Lui Insusi, pentru ca altfel eram condamnati sa fim despartiti de Dumnezeu [prin pacate] pentru totdeauna. Acum, fiecare e liber sa creada lucrul asta si sa-I accepte invitatia de a se mantui sau nu. Deci aceasta mantuire [de rau] se face prin har si este gratis, nefortand pe nimeni sa o imbratiseze.

Asa ca noi suntem liberi sa facem ce vrem, insa El ne lasa posibilitatea de a scapa de acest rau care ne corupe, depinzand acum numai de noi daca vrem sau nu asta. Daca unii vor sa construiasca bombe, n-au decat. Dumnezeu ii va rabda pana la un punct, pana la moartea lor, pana la moartea vesnica pe care deja au inceput sa o preguste inca de pe acum. Altii vor da roade si se vor mantui [de cel rau] inca de pe acum, iar cei mai putini vor atinge chiar desavarsirea si vor ajunge langa Dumnezeu.

Corect. Am vrut sa subliniez ca Tainele depind unele de altele completandu-se, nici una nu este de prisos. Nici macar botezul. Nici macar Botezul Domnului, care a fost Om fara de pacat si a fost botezat de catre Ioan.

Sfantul Ioan Gura de Aur subliniaza clar ca Botezul lui Ioan nu oferea iertarea pacatelor-era doar un prilej de constientiza starea pacatoasa, iertarea ne-a sosit noua prin Hristos si Botezul instituit de El ca Taina cand ii trimite pe Apostoli dupa Inviere. Botezul Lui Ioan poate fi asemanat cu legea Vechiului Testament care ii ajuta pe oameni sa constientizeze starea pacatoasa dar nu oferea iertarea.

O fi gresit Sorin, insa subiectul ramane deschis pana gasesc scris si eu negru pe alb la Sfantul Ioan Gura de Aur sau la alt mare Teolog al Bisericii. Ai vreun link sau in ce carte ai citit asta?

Te rog sa citesti Omilii la Matei, Omilia a X a, a Sfantului Ioan Gura de Aur si vei primi confirmare pentru ceea ce am spus mai devreme.

"Pentru ca botezul lui Ioan era un botez de pocainta, care-i facea pe oameni sa-si osandeasca pacatele lor si, deci, ca sa nu socotesti ca si Hristos a venit cu un astfel de gand la Iordan, Ioan iti indreapta mai dinainte socotinta asta, numindu-L Miel si Rascumparatorul tuturor pacatelor din lume"
http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/botezul-domnului-boboteaza/botezul-domnului-sfantul-ioan-gura-aur-71682.html

Ok, m-am lamurit.

Stati pe-aici, nu plecati si voi... :)

Cateva nelamuriri legate de Theofania Domnului:

In traditia iudaica se socotea necuviinta ca cineva care nu era dascal sa tie randuiala de dascal in Sinagoga! De aceea, El implineste si aceasta randuiala, chiar daca la 12 ani Il gasim in templu in mijlocul evreilor... Dar pana la varsta de 30 ani, ce a facut Domnul Hristos? Taina vietii Sale pe pamant nu ne este cunoascuta, dar Traditia ne spune ca Dreptul Iosif fiind tamplar, Domnul Hristos il ajuta la tamplarie, iar dupa moartea acestuia, El Insusi lucra cu Preacuratele Sale maini, pentru intretinrea fizica a Sa si Maicii Domnului!
Asta ca sa ne arate noua si sa ne invete si pe noi, a munci si nu a sta, ca sa nu mancam painea in zadar!

De ce S-a botezat Cel Care era mai sfant decat toti, El Izvorul Vietii si al Sfinetniei?
El S-a facut om pentru noi, iar in umanitatea Sa, El a cuprins toata umanitatea de la facere si pana la El! De aceea zice catre Sf.Ioan: „ca sa implinim toata dreptatea”. Care „dreptate”! Dreptatea de a curati intreaga umanitate de pacatul stramosesc al neascultarii protoparintilor nostri! El prin botezul pocaintei lui Ioan, a spalat intreaga omenire de pacate. Chiar si Sf.Ioan avea nevoie de acest botez, ca si el facea partea din aceasi omenitate, cu pacatul stramosesc in trupul sau! Dar PRIN mana sa s-a spalat toata omenirea, iar Hristos mai tarziu S-a dat pe Sine jertfa de rascumparare pentru toti!

Duhul Sfant s-a arata in chip de porumbel: de ce? Este o pasare curata, blanda, iubitoare de oameni, si fara rautate, iar la loc urat nu sta! Asa cum Duhul Sfant este izvor al curatiei, invatator al blandetilor, vistier al bunatatilor, fuge de cel ce se tavaleste in mocirla pacatelor... De aceea avem nevoie de Taina Sf.Botez si a Sf.Spovedanii! Prin Botez il primim prin Sf.Mirungere, dar prin pacate il indepartam, iar prin Spovedanie il readucem in inima noastra si in sufletul si trupul nostru, de ne marturisim sincer si curat!

Dumnezeu sa ne miluiasca si ne lumineze si pe noi cu Duhul Sau cel Sfant! Astfel incat aceasta sarbatoare sa fie si pentru noi o Teofanie, un ASTAZI S-A FACUT MANTUIRE CASEI ACESTEIA a sufletului nostru!

Deşi e veche discuţia, poate că n-ar strica să aduc câteva lămuriri în măsură să-i liniştească (sper) pe prietenii Florin Ionuţ şi George, mai ales că toată discuţia de mai sus musteşte de o înţelegere non-relaţională a învăţăturii Bisericii.
Sorin Dumitrescu încearcă de ani buni să ne facă să înţelegem creştinismul iconic, dar prea puţină lume mai e interesată de cercetările sale.
În emisiunea de care a amintit Florin Ionuţ, maestrul Dumitrescu a lămurit, pentru cine a avut urechi de auzit, cum trebuie înţeles Botezul Domnului, prin decriptarea icoanei praznicului în strânsă relaţie cu teologia Tainei Botezului.
Dacă priviţi cu atenţie icoana, se văd destul de bine nişte îngeri care aşteaptă pe malul din dreapta cu nişte ştergare în mâini. Gândind nebisericeşte, am fi tentaţi să credem că îngerii l-ar aştepta pe Hristos să iasă din Iordan şi să se şteargă (să iasă de la "ştrand" cum a glumit maestrul). De fapt, îngerii pregătesc Domnului giulgiul de înmormântare. Prin urmare, Botezul trimite la Jertfa Domnului, e un praznic anticipativ al Vinerei Mari . Vedem foarte limpede cum icoana nu ascunde, ci dezvăluie sensuri adânci ale tainelor dumnezeieşti, dacă este înţeleasă bisericeşte .
În icoană mai observăm o arătare în repejunea Iordanului, în partea de jos. Acela este administratorul şi distribuitorul morţii în Univers (cred că ştiţi despre cine vorbesc, aşa că nu-l mai pomenesc)
În optica celor scrise mai sus, vreau să-i asigur pe toţi cei care s-au indignat de afirmaţia lui Sorin Dumitrescu, cum că Botezul Domnului s-a făcut spre iertarea păcatelor noastre, că maestrul e printre puţinii oameni din ortodoxie care chiar ştie ce vorbeşte !

Am gasit astazi o alta explicatie la parintele Constantin Sturzu. El spune ca trebuie sa fim atenti la acest verset: "Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul" (Luca 3, 21). Deci, Mantuitorul intra in Iordan numai dupa ce s-a botezat tot poporul. El nu venise la Ioan sa Se curete, sa-Si marturiseasca vreun pacat, ci, dimpotriva, spre "a ridica pacatul lumii" (cf. Ioan 1, 29), sa ia asupra Sa ceea ce lasasera aceia in apa - adica pacatele intregului neam omenesc.

Pana in prezent nu am fost atent la acest detaliu - ca Mantuitorul S-a botezat, dupa ce s-a botezat tot poporul. Acest detaliu clarifica multe intrebari legate de botezul Domnului.

Adică atunci, la botezul Lui Hristos s-au iertat păcatele neamului omenesc? Atunci a fost împăcarea omului cu Dumnezeu-Tatăl?

Adică tu susţii că Domnul era un fel de păcatofag sau un fel de purcelaş căruia îi place mocirlirea în păcatele altora, şi mai zici că asta ar pricepe părintele Constantin Sturzu, adică de aia a stat până la final ca să ia asupra Lui tot ce au lăsat oamenii care s-au spălat prin botezul pocăinţei în apă.

'Faină' interpretare!.. adică poporul lăsase în apă: scurgeri, violuri, crime, furturi, adultere, îndoieli, slujiri idoleşti, îndrăciri şi alte porcării şi mizerii căci practic intraseră în apă, în Iordan, toţi spurcaţii şi jegoşii şi toţi păcătoşii şi Iisus a stat până la sfârşit tocmai ca să intre în mocirla aceea şi ca să ia asupra lui păcatele şi mizeriile şi spurcăciunile lor? :21::78:

Aşa ceva n-am mai auzit până acuma! Bună poantă!

Păi nu era invers? Toţi cei ce nu fuseseră la botez şi nu se spălaseră de păcate şi care nu puteau fiindcă nu-i lăsau păcatele şi năravurile şi legăturile satanei, deci ale celor de după El care nu mai aveau nicio şansă, oare nu pe alea ale celor pierduţi şi rătăciţi care îi vor urma Lui prin Har, nu pe alea le-a luat asupra Sa dând astfel posibilitatea tuturor celor ce vor să vină la pocăinţă prin El care de acum ar fi fost alături de oricare păcătos legat de nărav, legat de satana şi astfel smerindu-se şi primind şi El botezul nu întărea el oare curăţirea celor care s-au pocăit şi curăţit deja la Ioan înaintea Lui? Oare nu apoi a vindecat şchiopi, orbi, gârbovi, femei păcătoase, cu scurgeri, cananence, paralitici şi tot felul de păcătoşi şi neputincioşi sau handicapaţi? Voi ziceţi că e invers? Că s-a dus la Iordan ca să culeagă păcatele celor dinaintea Sa care s-au spălat de ele prin botezul lui Ioan?:68:

Practic Iisus devenind Hristosul Tatălui căci s-au deschis Cerurile prin Duhul Sfânt a întărit botezul cu apă al lui Ioan care fusese trimis ca înaintemergător al Domnului, deci Ioan era dat ca exemplu de pocăinţă înaintea celor ce se pocăiseră deja, şi prin Iisus Hristos a devenit un botez cu Duh Sfânt şi cu foc, ca să ajungă omul să se boteze în tot Cuvântul lui Dumnezeu ca primind Har de sus să moştenească omul viaţa veşnică de fiu al lui Dumnezeu preaiubit şi să aibă astfel fericire din belşug încă de pe pământ, omul. Deci l-a întărit şi l-a desăvârşit precum a făcut şi cu Legea şi Psalmii şi cu toţi proorocii ca oricine crede în El să nu piară ci să se poată întoarce din păcat căci iată Hristos suferă sfintele patimi pentru om şi împreună cu omul neputincios care nu poate să se pocăiască şi să se curăţească şi să învie din duh şi din apă.

Deci ia asupra Sa păcatele şi neputinţele celor care vor să se pocăiască însă nu o pot face şi fiindcă nu pot din pricina satanei sau a legăturii păcatelor sau a societăţii atunci Domnul ia asupra Sa ca prin El să poată şi ei căci altfel sunt sortiţi pieirii în păcatele proprii oricât ar iubii pe Dumnezeu şi oricât ar dorii şi ei mântuirea.

A unit Dumnezeu într-UN acelaşi botez pe toţi credincioşii devenind după botezarea Sa de către Ioan un botez nu numai cu apă ci şi cu Duh Sfânt şi cu foc prin voia Tatălui şi Cuvântul lui Dumnezeu care s-a auzit atunci şi prin Duhul Sfânt care s-a pogorât în chip de porumb, aşa cum planează porumbeii când vin să culeagă mâncare.

Păi nu se vede oare că a stat până la final ca să nu se îmbulzească şi să nu slujască dracului întietăţii şi mai este ceva de remarcat că el nu numai că s-a lăsat spălat şi botezat de Ioan ci s-a şi rugat, deci prin acest act s-a curăţit şi Iordanul căci deschizându-se cerul s-au sfinţit şi curăţit apele şi a vorbit cu peştii nemulţumiţi arătând iată că nu mai au de ce să fie nemulţumiţi că oamenii şi-au spălat păcatele în apă. I-a împăcat şi pe peşti cu Tatăl căci afundat fiind complet în apa Ioardanului Iisus s-a rugat şi pentru ei şi a stat de vorbă cu peştii.

impacarea omului Cu Dumnezeu s-a facut odata cu Invierea Domnului. Primele cuvinte ale Mantuitorului dupa inviere au fost: Bucurati-va! Motivul bucuriei cred ca nu mai trebuie sa-l spun