Cum te ajuta apa sfintita la Boboteaza
 

Aghiazma mare, sfinţită în ziua de Bobotează, are harul izbăvirii de rele: de boli, de puteri potrivnice, de tulburare sufletească. Află de ce şi mai ales cum îţi poate fi de folos. În fiecare an, în a şasea zi a lunii ianuarie, este prăznui-tă Boboteaza, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor. Ea precede sărbătoarea Sfântului Ioan, care a săvârşit botezul Mântuitorului Iisus Hristos.

Apa sfinţită în această zi devine un simbol al Iordanului, în care a fost botezat Mântuitorul. Acesta este şi motivul pentru care aghiazma mare, cum mai este ea numită, este mereu limpede şi are puteri deosebite.

Ce este aghiazma mare

În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul face o slujbă specială. Vase mari sunt umplute cu apă proaspătă, care va deveni aghiazma mare. Înseşi cuvintele rugăciunii de sfinţire a apei îi arată puterile: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre ***ăţirea sufletelor şi a trupurilor”.

O parte din apa sfinţită de Bobotează este folosită de preot pentru a stropi credincioşii veniţi la slujba de Bobotează, apoi în timpul botezului copiilor. O altă parte este dată credincioşilor, pentru a le fi de folos tot anul.

Când se foloseşte?

Timp de opt zile de la sfinţire, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, credincioşii iau o gură din apa sfinţită, închinându-se. Bunii creştini ştiu că este mare păcat să bei din aghiazma mare după ce ai mâncat, să o arunci sau să o verşi. După data de 14 ianuarie, apa sfinţită se păstrează la icoană, într-o sticluţă curată, cu un fir de busuioc în ea.

Din ea vor mai gusta la sărbătorile mari, după spovedanie, şi în zilele de post, pentru a-i întări în credinţă. Chiar şi atunci când preotul opreşte un credincios de la împărtăşanie, acesta poate lua aghiazmă şi anafură, dar întotdeauna în această ordine, pentru că aghiazma mare este mai puternică decât anafura.

Aghiazma, izvor de sfinţenie

Apa este un element al biruinţei, purificator şi regenerator. De aceea, prin stropirea cu aghiazmă, casa este ferită de rele. Din vremuri străvechi, se spune chiar că mâncarea sau băutura în care se pune aghiazmă nu se alterează.

De asemenea, când credincioşii au necazuri mari sau simt că se apropie un pericol asupra lor sau a celor dragi, pe lângă rugăciunile rostite cu credinţă , dimineaţa, pe nemâncate, iau puţină apă sfinţită şi dau şi celor din familie. Aceasta îi protejează de toate gândurile rele care vin odată cu greutăţile vieţii.

Aghiazma mică

La fiecare început de lună şi la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, preotul săvârşeşte una dintre cel mai des întâlnite slujbe, aghiazma mică sau sfeştania.

Spre deosebire de aghiazma mare, aceasta se poate lua după anafură şi se poate înmulţi, dar numai prin adăugare în apă proaspătă şi nu peste o aghiazmă de la altă slujbă.

Aghiazma mare numai în zilele astea trebuie luată? Nu se poate lua şi într-o zi oarecare?

De obicei Aghiazma mare se bea o saptamana de la Boboteaza si apoi numai la zile mari, iar celor care dupa spovedanie n-au voie sa se impartaseasca li se ingaduie ca o mangiiere sa bea Aghiazma mare. Cei ce se impartasesc o pot lua dupa Sfanta impartasanie.

Exact , numai in zilele acestea , iar in rest se poate stropi casa , dar aceasta sa fie foarte curata . Se mai poate lua ( in anumite situatii ) , numai cu binecuvantare si la indicatia Duhovnicului !

Se consuma de la 6 ianuarie pâna la 14 ianuarie, dimineata pe nemâncate. Dupa aceea, în tot cursul anului aceasta Aghiasma Mare se pastreaza într-o sticla la loc curat si nu se consuma decât atunci când omul posteste si nu manânca nimic toata ziua, pâna la 4-5 dupa-amiaza si este spovedit, dupa care se ia anafura.Fiecare crestin trebuie sa aiba în casa sa, în sticle curate, la un loc curat, cele doua feluri de apa sfintita: Aghiasma Mare si Aghiasma Mica.

I se spune Aghiazma Mare, cuvintul “aghiazma” in limba greaca semnficind “sfintire”, pentru ca in slujba speciala cu aceasta ocazie este invocat Duhul Sfint de noua ori, si nu de trei ori ca la Aghiazma Mica. Prin sfintirea apei mari se sfinteste intreaga creatie. Apele isi schimba firea, lucru vazut de toti cei care au pastrat-o zeci de ani in case. De asemenea, prin aghiazma se iarta si unele pacate ale credinciosilor. Pe linga sfintirea lumii exterioare, Aghiazma Mare sfinteste si trupurile crestinilor. Ea este bauta de credinciosi, timp de opt zile, adica pina la Odovania Botezului, inainte de a pune altceva in gura. In restul anului, este data, in loc de impartasanie, celor care nu pot primit Trupul si Singele Mintuitorului. Conform traditiei, credinciosii intrebuinteaza Aghiazma Mare si pentru stropitul caselor, a gospodariilor, a vitelor, a livezilor, sfintind lumea din jur si chemind ajutorul lui Dumnezeu de-a lungul noului an. Aghiazma Mare este pastrata cu sfintenie de oameni, indeosebi in vase de sticla, unii pastrind-o dupa zeci de ani, fara ca aceasta sa-si schimbe gustul sau culoarea.
Chiar daca nu are termen de valabilitate, celor care au mai pastrat Aghiazma Mare de anul trecut si vor sa o inlocuiasca, li se recomanda, conform canoanelor si traditiei bisericesti, sa o verse intr-o fintina sau sa o toarne la radacina unui copac.

Slujba aghiazmei mari reprezintă pogorârea sfinţirii peste întreg pământul. Sf. Ioan Gură de Aur în cuvântul lui despre botez spune foarte frumos: „orice izvor de apă neîncepută în noaptea de 5 spre 6 ianuarie izvoreşte apă iordanică“, aghiazmă mare.

Nectarie,
 

iti multumim pentru acest topic.:-) Sunt multe detalii pe care poate multi dintre noi nu le cunosc..

Am scris pentru cei care nu stiu si sunt dornici sa afle mai multe!Doamne-ajuta!

Cu binecuvantarea duhovnicului, toata apa din casa pe care o folosesc pentru gatit o transform in aghiazma mare, aghiazma pe care o am de anul trecut. De atunci incoace foarte rar am baut apa obisnuita. Dar, depinde de duhovnicul fiecaruia, evident.

De ce fac asta? Pentru ca apa pe care o consumam noi, mai ales in orase, este poluata, otravita cu floruri, cu intentia de a ne face cat mai rau. E plin internetul de articole pe aceasta tema.

Daca as trai undeva la munte si as avea acces la un izvor de apa curata, nu as mai consuma zilnic apa sfintita.

Foarte bine , daca ai binecuvantare data de la Duhovnicul tau , e valabil doar pentru tine , dar ca o mica povata : astfel de lucruri nu se graiesc in public , mare atentie deci ! Sunt lucruri ce se spun si se despica " in doua " , doar intre tine ( noi ) si Duhovnic ! Exista un mare pericol , despre care , parca , ti-am mai spus si cu alta ocazie ( " deasa impartasanie , parca )

Un si mai mare pericol il reprezinta apa otravita pe care o bem in fiecare zi. Eu sunt constient ca biserica e de alta parere si imi asum raspunderea pentru ceea ce scriu aici, insa vin vremuri cand trebuie sa cautam tot in biserica antidotul impotriva raului care ne ataca din toate directiile. In cazul de fata apa chioara care din pacate nu mai este inofensiva: http://www.fluoridealert.org/absurdity.htm .

Pe de alta parte, as fi curios sa stiu cu citate sau trimiteri cine si cand a hotarat modul in care este dezlegare la aghiazma mare sau mica.

PS: La multi ani! :)

Eu mai am de anul trecut o sticluta cu agheasma mare. Ce se poate face cu ea, in cazul in care nu vreau sa o arunc in fantana?

Presupun ca ai un dohovnic pe care sa-l intrebi. Vezi bine ca parerile forumistilor difera...

Vezi ca ai vorbit , aici cu multa intelepciune ? Valabil si pentru tine , pentru noi toti dealtfel ! Moliftelnicul cel mare , iti spune ceva:30: ? Dar , tot la Duhovnic te rog sa te duci ! Un an plin de roade !:1:

Minunat este Dumnezeu fiindca ne-a dat atatea lucruri folositoare sufletului fie ele mai mici sau mai mari,mai importante sau mai putin importante!!!!Lauda lui Dumnezeu!+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++

aghiazmă
sau sfinţirea apei (gr. τὸ ἁγίασμα — to aghiasma = sfinţire; ὁ ἁγίασμός τοῦ ὕδατος — o aghiasmos tou idatos = sfinţirea apei)
— ierurgia cea mai de seamă privitoare la lucruri, dar şi cea mai des săvârşită în activitatea liturgică a preotului. Termenul e folosit în limba română cu ambele înţelesuri, el însemnând şi apa sfinţită şi sfinţirea apei, adică slujba de sfinţire. Aghiazma care se săvârşeşte odată pe an, la Bobotează (6 ianuarie) se numeşte Mare, pentru că aminteşte de ziua când Mântuitorul a primit botezul în apa Iordanului, de la Sfântul Ioan Botezătorul; rânduiala slujbei se află în cartea numită Molitfelnic şi se săvârşeşte în cadrul Sfintei Liturghii (între Rugăciunea Amvonului şi otpust). În textul rugăciunii de sfinţire se arată efectele Aghiasmei Mari: „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească... toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa, să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...“ (Molitfelnic, Buc. 1937, p. 170). Aghiazma mare e folosită de arhiereu la sfinţirea bisericii, a antimiselor, a Sfântului şi Marelui Mir ş.a. Aghiazma mare se păstrează nestricată vreme îndelungată. În Biserică se ţine într-un vas anume, numit Aghiazmatar, şi e folosită de preot la numeroase slujbe (ierurgii): la sfinţirea Crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi a veşmintelor bisericeşti, la sfinţirea prapurilor, la sfinţirea prin stropire a caselor, lucrurilor şi persoanelor, la „mersul cu botezul“, în ajunul Bobotezei şi în alte zile, când preoţii vizitează parohia (la înălţarea Sfintei Cruci, în Vinerea Izvorului Tămăduirii şi pe alocuri, la 1 August, când începe Postul Sfintei Mării). În afară de Aghiazma Mare, care se face la Bobotează şi numai la biserică, mai este şi Aghiazma mică (popular „aiazmă“, din lb. turcă „aiazmi“ = fântână miraculoasă) sau sfeştania (din slv. „sfeştanie“ sau „feştanie“ = luminare sau „slujba luminării“ cum se mai numeşte şi Aghiazma mică), ce se săvârşeşte şi în biserică dar şi în alte locuri: în casele credincioşilor, la fântâni, la râuri şi izvoare, în grădini, pe ogor, la cererea credincioşilor şi după trebuinţele lor. În biserică se săvârşeşte Aghiazma mică, de regulă la fiecare zi întâi a lunii sau numai la 1 August (începutul Postului „Sântă-Măriei“), la 1 septembrie (începutul anului bisericesc) şi în Vinerea din Săptămâna Luminată (Izvorul Tămăduirii), zile când preoţii obişnuiesc să meargă cu botezul în casele credincioşilor. Sfeştania (Aghiazma mică) în case, la cererea credincioşilor, pentru sfinţirea casei, se face mai ales în zilele de post: miercuri şi vineri dimineaţa (înainte de a mânca) şi, de preferinţă, în cursul posturilor mai lungi (de ex. în prima şi ultima săptămână din Postul mare), precum şi la datele de mai sus, când se face şi în biserică, dar şi în alte ocazii, după anumite momente (mutatul în casă nouă, sfinţirea unei fântâni, a cimitirului etc). Slujba Aghiazmei mici este mai restrânsă decât a Aghiazmei mari, iar efectele ei sunt enumerate în începutul acestei slujbe, care se află în Molitfelnic şi Aghiazmatar: „sfinţirea apei acesteia, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor o sfinţeşte, multe feluri de lucrări are... că prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc şi se iartă păcatele cele mici de preste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti, gândurile cele rele; iar mintea se curăţeşte de toate lucrurile cele spurcate şi îndreptată spre rugăciune se face... bolile goneşte şi dă sănătate sufletească şi trupească (...) toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare...“ (Molitf., p. 139). În casele credincioşilor, aghiazma se păstrează în loc de cinste în sticle curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. În caz de boală, bolnavii gustă din această apă sfinţită sau se stropesc cu ea; dacă se învecheşte nu trebuie aruncată, ci se toarnă la rădăcina florilor sau copacilor.

A fost si la mine recent parintele cu aghiasma dar imi voi lua si de la Biserica.Mie unul imi place cum miroase cu busuiocul in ea.Sa pretuiti si sa beti aghiasma pe stomacul gol si cu rugaciune,ajuta foarte mult dupa cum ati vazut.Minunat este Domnul intru toate lucrurile lui Sfinte!!!!!

Nu vreau sa comentez dezlegarile pe care le primesti, dar am si eu o mare nelamurire:
cand gatesti cu aghizama ce faci cu resturile de mancare? La arunci la gunoi/canalizare?
Este ca si cum ai arunca aghiazma in locuri murdare.. ceea ce este pacat. Deci ce faci?

(la fel si cu anafura.. sa stiti ca nu aveti voie a o aruncati sau sa o scapati pe jos, etc)

poti sa o pastrezi, glykys. Nu se strica :).

bai fugi de aicişa........poate fereasca-ne te si speli cu aghiazma! Mare-i .......Romania dodoloata!:13: Trebuie mare discernamant cand te atingi de sfintenie ca nu e de joaca !

cum te ajuta apa sfintita....
 

Am fost in urma cu 13 ani la Efes (Turcia ) la casa in care a trait Maicuta Domnului adusa in Asia Mica de Sf.Apostol Ioan dupa Pogorarea Duhului Sfant.Exista acolo un izvor despre care se spune ca era si pe vremea cand traia Maicuta Sfanta.Am luat ca tot omul o sticla de apa si trebuie sa va spun ca este limpede si pura ca si cand abia am adus-o la de izvor.Miracol sau nu,cred cu tarie in puterea sa vindecatoare caci de cateori am dat cu palma uda cu aceasta apa pe un loc fff dureros,am simtit ca imi i-a durerea cineva cu mana.Dupa cunostintele mele reduse in materie,stiu ca aghiazma mare in afara perioadei 6-14 iuanuarie se ia decat numai cu blagoslovenia preotului duhovnic,ceeace ramane si aceasta o taina care nu se trambiteaza ca si impartasania .Tuturor purtatorilor numelui Inaitemergat orului <Sa fiti sanatosi si vrednici de numele ce-l purtati > iar fecioarele sa-si viseze in aceasta noapte ursitul,daca si-au pus busuioc sfintit sub perna.

In aceste 8 zile poti sa o folosesti, sa te stropesti zilnic sau sa stropesti prin casa. Daca nu, o poti duce la biserica!

-stie cineva unde pot sa gasesc textul slujbei de boboteaza,sfintirea apei,rugaciunile care se citesc... ?

Am o intrebare.

De unde este procurata apa inainte de a fi sfiintita?

Intr-adevar, apa de la stat este oribila, si plina de clor. De aceea noi avem putul nostru propriu.

Izvor fie de suprafata fie put de foarte mare adancime.

Aghiasma, apa sfintita
 

http://www.crestinortodox.ro/files/i...a-sfintita.jpg

Aghiasma, apa sfintita - Teodor Danalache - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ta-128165.html

Aghiasma este apa sfintita de preot in cadrul slujbei Sfestaniei si in ziua de Boboteaza. In functie de slujba savarsita pentru sfintirea acestei ape, aghiasma poate fi de doua feluri: aghiasma mica, atunci cand se savarseste slujba numita "Sfintirea cea mica a apei", si aghiasma mare, cand se savarseste "Sfintirea cea mare a apei", in ziua de Boboteaza.

"Pravila bisericeasca" ne invata urmatoarele: "Aghiasma, apa sfintita prin slujba bisericeasca, se face cand preotul cheama asupra ei puterea Duhului Sfant, pentru ca ea sa aiba puterea de a sfinti viata oamenilor si a naturii inconjuratoare, pentru ca ele sa capete binecuvantarea Domnului. Apa este simbolul curatirii sufletesti, a promovarii si a sfintirii vietii. La Botezul Domnului, se face aghiasma mare; aceasta se ia inainte de anafora; se da si celor ce sunt opriti de la Impartasanie, ca intarire spre nadejdea pocaintei, a mangaierii si indreptarii lor pentru viitor (Constitutiile Apostolice VIII, 29)."

Fiind folosita numai in cantitati mici, aghiasma nu trebuie sa fie inmultita; o sticla de aghiasma mare este suficienta pentru un an de zile, ea fiind folosita mai rar decat cea mica; in ce priveste aghiasma mica, slujba pentru sfintirea acesteia poate fi savarsita oricand in an, atat in biserica, cat si in casele credinciosilor; cand facem sfestanie in casa, preotul poate sfinti o cantitate mai mare de apa, in functie de dorinta si nevoile fiecaruia.

Aghiasma nu se strica niciodata; ea nu se strica insa decat datorita prezentei in ea a harului lui Dumnezeu, iar nu a altor motive precum intrarea in contact a apei cu argintul (dezinfectant) sau pentru asocierea ei cu busuiocul (superstitie). Daca aghiasma capata insa un miros neplacut, din pricina vasului in care a fost pastrata, si nu mai poate fi folosita, aceasta se varsa intr-o apa curgatoare curata sau la radacina unui copac.

Aghiasma adunata la un loc din mai multi ani sau de la mai multe biserici si manastiri nu este mai puternica decat aghiasma sfintita la oricare biserica de rand. Harul lui Dumnezeu si darurile Duhului Sfant nu se aduna matematic, dupa mintea noastra, ci se daruiesc fiecaruia din mila lui Dumnezeu, rodind dupa masura credintei fiecaruia. Astfel, unul care bea aghiasma de la biserica de care apartine poate fi mai folosit decat unul care bea aghiasma adunata de la mai multe manastiri.

Aghiasma se pastreaza curata si proaspata vreme indelungata, fara a da semne de invechire sau alterare. Desi acest lucru este unul dintre cele mai mici semne ale prezentei harului in aceasta apa sfintita, el ar fi de ajuns singur sa-l nasca intru credinta pe cel necredincios.

Aghiasma mica, apa sfintita la Sfestanie
Sfintirea cea mica a apei se savarseste oricand este nevoie, in biserica sau in casele credinciosilor. In biserica, ghiasma mica se sfinteste la inceputul fiecarei luni calendaristice, iar pe la casele credinciosilor, oricand este nevoie, mai ales in zile in care se tine post (de obicei, miercuri sau vineri); sunt alese zile de post deoarece rugaciunea unita cu postul este mai puternica. Aghiasma mica se sfinteste si in ziua de praznuire a Izvorului Tamaduirii.

Aghiasma, aceasta apa sfintita prin unirea ei cu harul Duhului Sfant, in urma rugaciunilor rostite de preot, are multe feluri de lucrari duhovnicesti. Astfel, dupa cum spune chiar rugaciunea rostita in cadrul slujbei de sfintire, aghiasma are puterea de a alunga duhurile necurate din casele crestinilor si de a curati mintea de gandurile cele rele de peste zi.

Cu aceasta apa sfintita, preotii stropesc spre sfintire credinciosii, biserica si casele acestora. Unii preoti obisnuiesc sa binecuvinteze cu aghiasma credinciosii, dupa sfintele slujbe. In vechime, mai ales pe la sate, preotii stropeau casele si curtile credinciosilor la inceputul fiecarei luni. "Cu aghiasma se stropesc: casa si lucrurile din ea, curtea si gradina, masinile, vitele, ogoarele, viile si livezile, pentru a le feri Dumnezeu de rele."

La randul sau, fiecare credincios poate stropi cu aghiasma casa in care locuieste, periodic sau chiar zilnic. Parintii duhovnici marturisesc faptul ca toti aceia care beau aghiasma cu credinta primesc binecuvantare, har si sfintenie.

Pe usa bisericii din Manastirea Frasinei, am gasim scris: "Aghiasma mica se poate bea zilnic, dupa anafura, daca dupa miezul noptii nu s-a mai baut si nu s-a mai mancat nimic. Pentru cei bolnavi este de mare folos sa guste aghiasma si sa-si stropeasca cu ea partile trupesti aflate in suferinta. Elevii si studentii pot lua aghiasma mica si sa-si stropeasca cu ea fruntea si hainele, spre a le lumina Dumnezeu mintea. Femeile nu pot lua aghiasma in perioada de necuratie trupeasca lunara. Cei casatoriti nu pot lua aghiasma daca s-au aflat trupeste in acea zi. Aghiasma mica luata cu rugaciune si cu multa cuviinta alunga duhurile rele, mintea o curateste de gandurile rele si o indrepteaza spre rugaciune."

In cartea liturgica numita "Molitfelnic", inainte de slujba de sfintire mica a apei, aflam urmatorul indemn: "Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea Apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asemenea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia sfintirii si rugaciunea marturisesc; ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta, iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele lor folos."

Aghiasma mare, apa sfintita la Boboteaza
Slujba numita "Sfintirea cea mare a apei" se savarseste de doua ori pe an, iar nu o singura data, dupa cum se stie in popor: mai intai, ea este savarsita in ajunul Bobotezei, cu aceasta aghiasma mare stropindu-se casele credinciosilor, iar mai apoi, in ziua de Boboteaza (6 ianuarie), aceasta din urma fiind luate de credinciosi acasa, pentru nevoile de peste an.

Sfintirea cea mare a apei, savarsita de preoti in ziua in care Mantuitorul Iisus Hristos a sfintit firea apelor, botezandu-Se in raul Iordan, este oficiata numai in biserica sau langa o apa curgatoare curata. In cadrul acestei slujbe, spre deosebire de cea in care se sfinteste aghiasma mica, apa este sfintita printr-o dubla invocare a Duhului Sfant. Astfel, aghiasma mare are o putere sfintitoare deosebit de mare, ea purtand in sine darurile minunate ale Duhului Sfant cu mult mai mult decat aghiasma cea mica.

Fiind sfintita numai la inceputul anului, aghiasma mare este pastrata cu multa grija in Sfantul Altar, ea fiind folosita de preot la multe rugaciuni savarsite peste an: aghiasma mare este folosita in slujba Botezului, la sfintirea bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir; cu ea se stropesc si obiectele liturgice si icoanele ce urmeaza a fi sfintite; cu ea se stropesc demonizatii si cei vrajiti, atunci cand li se citesc rugaciunile de dezlegare si molitfele; ea se foloseste si la unele dintre rugaciunile din Molitfelnic, precum cele de deochi si de curatire a fantanii, holdelor etc.

In zilele de Boboteaza, fiecare crestin este dator sa ia acasa aghiasma mare si sa o pastreze intr-un loc deosebit si curat. Cu aceasta ocazie, credinciosii beau aghiasma mare vreme de opt zile, incepand din ziua Bobotezei si incheind in ziua de odovanie a praznicului (14 ianuarie); numai in aceasta perioada se poate bea aghiasma mare fara post si spovedanie.

Dupa data de 14 ianuarie, aghiasma mare "se ia numai cu post si cu spovedanie, intotdeuna inainte de anfura, cu binecuvantarea preotului duhovnic". Unii preoti obisnuiesc sa dea aghiasma mare, dupa post si spovedanie, acelora care nu au binecuvantarea de a se impartasi cu Sfintele Taine. Cu binecuvantarea duhovnicului, postind macar in ajun, aghiasma mare se poate bea si in zilele de sarbatoare.

Cu aghiasma mare se pot stropi si casa, curtea, gradina, vitele, ogoarele si livezile, spre a fi pazite de lucrarile necurate ale diavolului (doar de Boboteaza sau periodic). De asemenea, cu pocainta si cu binecuvantarea duhovnicului, aghiasma mare se poate lua si in cazuri de boli grele. Fiind incarcata cu darurile dumnezeiesti ale Duhului Sfant, aghiasma mare a savarsit adesea minuni, tamaduind bolnavi, aparand de rele si izbavind din primejdii pe cei credinciosi.

Sa fim seriosi. In multe cazuri de la robinet. Dar asta nu influenteaza in nici un fel negativ "calitatea" de aghiasma.

Poate sunt eu "semi-gnostic" si daca gresesc chiar ii rog (cu argumente) pe cei care ar fi gasit ceva contrar parerii mele sa ma contrazica, dar mie nu mi se pare de nici un ajutor si nici normal ca un laic sa caute si sa citeasca rugaciunile preotilor. Asa cum nu mi se pare normal nici sa repete sau sa rosteasca in timp cu preotul la Liturghie sau alte slujbe rugaciunile preotului. Crestinul de rand nu are nici harul, nici pregatirea, nici alte motive care sa ii confere dreptul sau "taria" de a invoca, binecuvanta, blestema..., rostind rugaciunile preotului in cadrul slujbelor.

-Am gasit eu in "molitfelnic", la paginile 530-540

http://www.mirem.ro/pdfuri/molitfelnic.pdf

-Imi place o rugaciune alcătuită de Sofronie patriarhul Ierusalimului:

"Treime mai presus de fire, preabună, preadumnezeiască, atotputernică, a toate văzătoare, nevăzută, nepătrunsă, făcătoarea fiinţelor celor înţelegătoare şi a firilor celor cuvântătoare, bunătatea cea firească, lumina cea neapropiată, Care luminezi pe tot omul care vine în lume, străluceşte şi întru mine nevrednicul robul Tău! Luminează ochii minţii mele, ca să îndrăznesc a lăuda binefacerea şi puterea Ta cea nemăsurată. Fie bineprimită rugăciunea ce se aduce de mine pentru poporul ce stă înainte; să nu oprească păcatele mele venirea aici a Sfântului Tău Duh, ci mă iartă, Ceea ce eşti preabună, ca să strig către Tine fără osândire şi să grăiesc şi acum: Te slăvim pe Tine, Stăpâne Iubitorule de oameni, Atoateţiitorule Împărate, Cel ce eşti mai înainte de veci. Te slăvim pe Tine, Ziditorule şi Făcătorule a toate. Te slăvim pe Tine, Fiule al lui Dumnezeu, Unule-Născut, Cel ce eşti fără tată din mamă şi fără mamă din Tată. Că în sărbătoarea trecută Prunc Te-am văzut, iar în aceasta de acum desăvârşit Te vedem pe Tine, Cel ce Te-ai arătat desăvârşit, Dumnezeul nostru, din Cel desăvârşit.

Astăzi ne-a sosit nouă tuturor vreme de praznic şi ceata sfinţilor cu noi se adună, şi îngerii cu oamenii împreună- prăznuiesc. Astăzi, harul Sfântului Duh în chip de porumbel asupra apelor a venit. Astăzi, Soarele cel neapus a răsărit şi lumea cu lumina Domnului se luminează. Astăzi, luna cu raze luminoase tot pământul luminează. Astăzi, stelele cele luminoase cu lumină strălucitoare lumea înfrumuseţează. Astăzi, norii rourează din cer omenirii ploaia dreptăţii. Astăzi, Cel nezidit, de voia Sa este atins cu mâna de către făptura Sa. Astăzi, Proorocul şi Înaintemergătorul se apropie de Stăpânul, şi cu frică stă înaintea Lui, văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi. Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări cu venirea Domnului. Astăzi, cu curgeri tainice toată făptura se adapă. Astăzi, păcatele oamenilor se şterg în apele Iordanului. Astăzi, raiul s-a deschis oamenilor şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă. Astăzi, apa cea amară, din timpul lui Moise, se preface în dulceaţă poporului, cu venirea
Domnului. Astăzi, sântem izbăviţi de plânsul cel de demult şi ca un Israel nou ne-am mântuit. Astăzi, ne-am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne luminăm. Astăzi, negura lumii se ridică cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi, se luminează cu făclii de sus toată făptura. Astăzi, înşelăciunea se surpă şi calea de mântuire se face nouă prin venirea Stăpânului. Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună-prăznuiesc, şi cele de jos cu cele de sus împreună-vorbesc. Astăzi, obştea cea sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se bucură. Astăzi, Stăpânul merge la Botez, ca să ridice firea omenească la înălţime. Astăzi, Cel neplecat se pleacă robului Său, ca să ne libereze pe noi din robie. Astăzi, Împărăţia Cerurilor am dobândit, iar Împărăţia Domnului nu va avea sfârşit. Astăzi, pământul şi marea şi-au împărţit bucuria lumii, şi lumea de veselie s-a umplut.

Te-au văzut apele, Dumnezeule, Te-au văzut apele şi s-au temut. Iordanul s-a întors înapoi, văzând Focul Dumnezeirii pogorându-Se trupeşte şi intrând într-însul. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Sfântul Duh în chip de porumbel pogorându-Se şi zburând în împrejurul Tău. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut făcându-se văzut, pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob. Iordanul s-a întors înapoi şi munţii au săltat văzând pe Dumnezeu întrupat, şi norii au dat glas, mirându-se de Cel ce a venit, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prăznuirea Stăpânului văzând astăzi în Iordan şi pe Cel ce moartea neascultării şi boldul înşelăciunii şi legătura iadului în Iordan a afundat şi a dăruit lumii Botezul mântuirii. "

Troparul: "În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-au arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie."

-eu am citit acea rugaciune si m-am simtit bine
-am ascultat la slujba dar nu am inteles tot (nu am tinut minte...),si de aceea am vrut sa vad textul

Aşa mi s-a întâmplat şi mie: mi-a plăcut rugăciunea auzită la slujbă şi mi-am dorit să o pot citi, aşa că îţi mulţumesc mult pentru link!

gand la gand cu bucurie

Oare luarea aghiazmei mari este intotdeauna insotita de ispite ( si inainte si dupa) sau numai la astia mai pacatosi, asa ca mine??? Chiar ajunsesem sa-mi fie frica sa mai iau, ( de multe ori am zis ca nu o mai fac alta data), si cu toate astea...aproape de ficare data m-am razgandit si tot am luat...pentru ca asa trebuie ( "ptiertarea pacatelor, intarirea si tamaduirea trupului si sufletului, biruirea patimilor si neputintelor")

PS: sau poate ispitele vin mai rau atunci cand nu ai ajunat corespunzator ( ai mancat chiar de dulce in Ajunul Bobotezei, ai mancat dupa 12 noaptea, etc, nu ai tinut cum trebuie postul precedent, ai avut relatii trupesti sau te-ai gandit la asa ceva, etc) sau ai vreun pacat nespovedit, stiu eu?

Era o discutie pe net daca luarea aghiazmei mari acum, de Boboteaza, este strict conditionata de ajunare ( post aspru in ajunul praznicului), adica cine nu ajuneaza nu e bine sa ia- si s-a ajuns la concluzia ca nu, aghiazma mare poate fi luata acum de oricine, ( chiar si de femei in perioada de necuratie...???), in schimb ideal ar fi ca crestinii mai ravnitori sa ajuneze pentru a lua intai sfanta impartasanie in ziua praznicului, daca au posibilitatea....( si apoi aghiazma mare, in zilele randuite).
Referitor la cine poate lua si cine nu, am auzit odata la servici o discutie in care o colega ii spunea alteia sa nu indrazneasca sa ia aghiazma pt ca in trecut facuse un avort...??? Exista vreo asemenea restrictie?

Boboteaza - Constanta 2015: https://www.youtube.com/watch?v=aRlsye9Dhqc