![]() |
Grija de cei morti
Există câteva lucruri despre om și eternitate pe care le înveți încă înainte să fi aflat că există Dumnezeu: nașterea, căsătoria și moartea. Vii pe lume, îi cunoști pe ai tăi, îți faci prieteni, iubești, te căsătorești, dai naștere altei vieți, mor ai tăi, îți mor prieteni, îți duci viața mai departe, îmbătrânești, te pregătești de drum și apoi mori. Inevitabil. Mori, însă, … de tot? Cum adică, de tot?! Adică dispari cu totul, sau există un suflet care trăiește și după moartea trupului?
Noi, credincioșii, credem că sufletul este veșnic și că, după moartea trupului, acest suflet se înfățișează la o primă judecată a lui Dumnezeu, numită și judecata particulară, în care păcatele personale vor determina locul în care va ajunge sufletul până la a doua venire a Mântuitorului. Abia atunci va avea loc judecata definitivă, după ce atât cei vii, cât și cei morți din toate veacurile, care vor învia, se vor prezenta în fața Domnului, la judecata de obște. Abia atunci sufletul va fi mântuit pentru eternitate sau osândit veșnic, spune Biblia. Desigur, mulți nu sunt de acord cu cele spuse mai sus și există chiar și pretinși creștini care cred că moartea omului înseamnă în egală măsură dispariția sa trupească și cea sufletească, dar nu despre acest lucru vorbim acum. Noi admitem că sufletul trece de judecata particulară și că, în rai sau iad, el își așteaptă judecata de obște. Mai mult, știm că Biserica a rânduit rugăciuni pentru cei răposați, dar mai știm și că există confesiuni și culte creștine care se opun acestor rugăciuni, pe motiv că cei vii nu au cum să intervină pentru cei morți și că ele nu sunt argumentate biblic. Iată, așadar, întrebările care apar în această chestiune. Pot cei vii să se roage pentru cei morți, sau acest lucru este o invenție lumească fără bază în Sfânta Scriptura? Pot rugăciunile schimba ceva din starea sufletului după moarte? Au ritualurile pentru răposați justificare sau în ele s-au amestecat și părți absurde, străine de învățătura Bisericii? Conform Bibliei, cei vii pot și trebuie să se roage pentru cei morți. |
Citat:
|
Iată ce citim în Vechiul Testament, la II Macabei 12, 43-46: Și, făcând adunare de bani după numărul bărbaților care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis la Ierusalim, să aducă jertfa pentru păcat. Foarte bun și cuvios lucru pentru socotința învierii morților! Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deșert și de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morți. Și a văzut că celor ce cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost că a făcut ***ățenie pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat. La acest text se adaugă toată învățătura Mântuitorului despre învierea morților și viața veșnică din Noul Testament, precum și faptul că toată această învățătură este bazată pe iubire, care nu dispare o dată cu moartea cuiva. Cele două alăturate arată limpede că dacă cei vii se roagă pentru cei morți, a căror judecată nu este încă definitivă, păcatele acestora pot fi „slobozite“.
Totuși, să observăm că cei care respectă porunca biblică o fac deseori cu prea multă osâr*die, adăugând ritualurilor bisericești elemente străine, care vin din tradiția populară și pe care - de multe ori - le aplică aproape fanatic. Astfel, pe lângă slujba de înmormantare și parastasurile rânduite de Biserică, mulți cre*din*cioși fac tot felul de bizarerii, cum ar fi uda*rea din belșug a mormântului, pentru ca ră*po*satul să nu sufere de sete! Iar dacă nu reusesc, trăiesc cu un imens sentiment de vinovăție, de ca și cum cel plecat ar avea nevoie de apa din această lume. Asemenea credințe primitive n-au nimic în comun cu ceea ce i se întâmplă sufletului după moarte și sunt moștenite din folclorul păgân, în care se crede că sufletul „neîmpăcat“ prin diverse practici va reveni pentru a se răzbuna pe cei care nu-l cinstesc cum se cuvine. Ar fi mult mai bine să învețe creștinii ceea ce spune Biserica, nu babele speriate de cine știe ce demoni din preistoria păgână, și să se roage pentru liniștea și iertarea celor morți ai lor, nu pentru prostiile spuse printre ulucii gardului. Căci, după cum se spune în Scriptură, cu adevărat deșertăciune este tot omul ce trăiește (Psalmi 37, 7). Abate ochii mei de la deșertăciuni și mă înviorează în căile Tale! (Psalmi 68, 37). Cel ce umblă după deșertă*ciune este om lipsit de minte. (Pilde 12, 11). |
Citat:
În ce privește tradițiile pre-creștine legate de înmormântare amintite de dvs., aveți dreptate. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
http://cleopasihastria.wordpress.com...-pentru-morti/ Dialog între preot și protestant pe tema asta :4: |
Alt dialog :4:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rti-79909.html |
Citat:
http://cleopasihastria.wordpress.com...-pentru-morti/ Citat:
|
In atentia doamnei/domnisoarei Camy_D
As remarca un aspect tehnic,fara nici un comentariu cu privire la continut:in ambele link-uri postate de dvs nu se foloseste cuvantul ,,protestant" ci ,,sectar"si ,,invatacel"(interesante diferente de viziune).Desi suntem,de regula,asimilati (de catre alti crestini) primei categorii(la gramada ca sa nu se supere nimeni..probabil) as remarca ca textele postate de dvs nu fac o referire expresa in acest sens.
Daca dvs doriti sa ne incadrati la sectari/eretici,sau orice alta categorie de acest tip,nu este nici o problema.In fata Celui de Sus vom vedea fiecare cat de corecte au fost atat judecatile cu privire la altii cat si cu privire la propria persoana.Va multumesc frumos pentru atentie,scuze pentru interventia mea. |
Citat:
1Tim.2.1 Va indemn dar inainte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri si multumiri pentru toti oamenii… |
Ravna cu care ne purtam de grija mortilor este in acelasi timp manifestare a nadejdii noastre in inviere dar si suport al vietii noastre inradacinate de acum in Dumnezeu, adica dincolo de aceasta lume. Romanul a pastrat credinta in Dumnezeu asa cum a primit-o din mosi-stramosi pentru ca a ramas credincios si a pastrat cu sfintenie aceste rinduieli crestinesti, aceste semne exterioare, repere existentialc fundamentale, care i-au aratat permanent clea spre Dumnezeu. Cre-dinta romanului nu a fost una a argumentelor rationale, ci a fost o credinta care a patruns in toate fibrele vietii sale si i-a transformat toate manifestarile si activitatile.
|
Pe credinta in nemurirea sufletului, in vietuirea lui dupa despartirea de trup, precum si in Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos se intemeiaza ceea ce numim in Biserica Ortodoxa cultul mortilor, adica, mai explicit, grija pe care o poarta cei vii de a-i avea in rugaciunile lor pe cei mutati la Domnul, grija ce se regaseste in diferite rituri si ceremonii, dar mai ales se exprima prin rugaciunile inaltate catre Dumnezeu pentru acestia, in cadrul Sfintei Liturghii.
|
Poate nimic nu constituie o dovada mai mare a iubirii lucratoare in Biserica, precum grija viilor pentru cei morti si grija mortilor pentru cei vii. Este dovada faptului ca moartea nu exista, iubirea fiind mai puternica decat moartea. Dar aceasta purtare de grija a unora pentru ceilalti se manifesta in Biserica prin rugaciune si milostenie.
Ne rugam pentru cei morti ai nostri dar ne rugam si sfintilor adormiti intru Domnul sa mijloceasca pentru noi. Rugaciunea uneste cerul cu pamantul, ea este puntea dintre lumea de aici si cea de dincolo. |
Citat:
În legătură cu sectarul, nu puteam eu să schimb conținutul site-ului, că nu l-am făcut eu. Îmi cer scuze că n-am fost atentă la acest detaliu. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Încă un verset care arată că te poți mântui și dacă ajungi în iad:
Domnul omoară și învie; El coboară la locuința morților și iarăși scoate. (I Regi 2,6) Dacă vreți, mai pun versete care exprimă aceeași idee. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. (Psalmi 48,16) 18. Pentru că și Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, 19. Cu care S-a coborât și a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare, (I Petru 3, 18-19) |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Uite 2 din VT: 1.,,Drept aceea,sfant si cucernic gand a fost,ca a adus jertfa de curatire pentru cei morti,ca sa se slobozeasca de pacat''( 2 Macabei,12,46) 2.,,Darnicia ta sa atinga pe toti cei in viata si chiar mortilor fa-le parte de darnicia ta''(Sir.,7,35) |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Daca doriti va poftesc la argumente.... |
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
,deci vedem ca doar pt pacatul de moarte suntem datori a nu ne ruga.2,,....impreuna cetateni cu sfinti si casnicii lui Dumnezeu,ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor,piatra cea din capul unghiului fiind insusi Hristos"'(Efes.,2,20),vedem comuniunea noastra cu sfinti,apostoli ,proorci etc.Dar in NT indemnul la rugaciune este unul universal si continuu,dominat de legea iubirii,care nu are limite. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 09:38:13. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.