Grija de cei morti
 

Există câteva lucruri despre om şi eternitate pe care le înveţi încă înainte să fi aflat că există Dumnezeu: naşterea, căsătoria şi moartea. Vii pe lume, îi cunoşti pe ai tăi, îţi faci prieteni, iubeşti, te căsătoreşti, dai naştere altei vieţi, mor ai tăi, îţi mor prieteni, îţi duci viaţa mai departe, îmbătrâneşti, te pregăteşti de drum şi apoi mori. Inevitabil. Mori, însă, … de tot? Cum adică, de tot?! Adică dispari cu totul, sau există un suflet care trăieşte şi după moartea trupului?
Noi, credincioşii, credem că sufletul este veşnic şi că, după moartea trupului, acest suflet se înfăţişează la o primă judecată a lui Dumnezeu, numită şi judecata particulară, în care păcatele personale vor determina locul în care va ajunge sufletul până la a doua venire a Mântuitorului. Abia atunci va avea loc judecata definitivă, după ce atât cei vii, cât şi cei morţi din toate veacurile, care vor învia, se vor prezenta în faţa Domnului, la judecata de obşte. Abia atunci sufletul va fi mântuit pentru eternitate sau osândit veşnic, spune Biblia. Desigur, mulţi nu sunt de acord cu cele spuse mai sus şi există chiar şi pretinşi creştini care cred că moartea omului înseamnă în egală măsură dispariţia sa trupească şi cea sufletească, dar nu despre acest lucru vorbim acum. Noi admitem că sufletul trece de judecata particulară şi că, în rai sau iad, el îşi aşteaptă judecata de obşte. Mai mult, ştim că Biserica a rânduit rugăciuni pentru cei răposaţi, dar mai ştim şi că există confesiuni şi culte creştine care se opun acestor rugăciuni, pe motiv că cei vii nu au cum să intervină pentru cei morţi şi că ele nu sunt argumentate biblic.
Iată, aşadar, întrebările care apar în această chestiune. Pot cei vii să se roage pentru cei morţi, sau acest lucru este o invenţie lumească fără bază în Sfânta Scriptura? Pot rugăciunile schimba ceva din starea sufletului după moarte? Au ritualurile pentru răposaţi justificare sau în ele s-au amestecat şi părţi absurde, străine de învăţătura Bisericii?
Conform Bibliei, cei vii pot şi trebuie să se roage pentru cei morţi.

Dacă e "conform", va trebui să daţi textele respective, în lipsa lor toată teoria de mai sus este o invenţie pur omenească (ca să nu spun diavolească).

Iată ce citim în Vechiul Testament, la II Macabei 12, 43-46: Şi, făcând adunare de bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis la Ierusalim, să aducă jertfa pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor! Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi. Şi a văzut că celor ce cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost că a făcut ***ăţenie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. La acest text se adaugă toată învăţătura Mântuitorului despre învierea morţilor şi viaţa veşnică din Noul Testament, precum şi faptul că toată această învăţătură este bazată pe iubire, care nu dispare o dată cu moartea cuiva. Cele două alăturate arată limpede că dacă cei vii se roagă pentru cei morţi, a căror judecată nu este încă definitivă, păcatele acestora pot fi „slobozite“.
Totuşi, să observăm că cei care respectă porunca biblică o fac deseori cu prea multă osâr*die, adăugând ritualurilor bisericeşti elemente străine, care vin din tradiţia populară şi pe care - de multe ori - le aplică aproape fanatic. Astfel, pe lângă slujba de înmormantare şi parastasurile rânduite de Biserică, mulţi cre*din*cioşi fac tot felul de bizarerii, cum ar fi uda*rea din belşug a mormântului, pentru ca ră*po*satul să nu sufere de sete! Iar dacă nu reusesc, trăiesc cu un imens sentiment de vinovăţie, de ca şi cum cel plecat ar avea nevoie de apa din această lume. Asemenea credinţe primitive n-au nimic în comun cu ceea ce i se întâmplă sufletului după moarte şi sunt moştenite din folclorul păgân, în care se crede că sufletul „neîmpăcat“ prin diverse practici va reveni pentru a se răzbuna pe cei care nu-l cinstesc cum se cuvine.
Ar fi mult mai bine să înveţe creştinii ceea ce spune Biserica, nu babele speriate de cine ştie ce demoni din preistoria păgână, şi să se roage pentru liniştea şi iertarea celor morţi ai lor, nu pentru prostiile spuse printre ulucii gardului. Căci, după cum se spune în Scriptură, cu adevărat deşertăciune este tot omul ce trăieşte (Psalmi 37, 7). Abate ochii mei de la deşertăciuni şi mă înviorează în căile Tale! (Psalmi 68, 37). Cel ce umblă după deşertă*ciune este om lipsit de minte. (Pilde 12, 11).

Deci în sprijinul teoriei aţi adus un singur text (dintr-o carte necanonică) şi o singură presupunere fără fundament (v-am subliniat pe text cele două "argumente").
În ce priveşte tradiţiile pre-creştine legate de înmormântare amintite de dvs., aveţi dreptate.

Deci Vechiul Testament e necanonic??? Se alege praful de (neo)protestanţi, dacă nici măcar Biblia n-o mai respectă.

Uşurel, uşurel... n-am spus de VT, ci de Macabei. Chiar şi Biserica Ortodoxă recunoaşte că e o carte necanonică.

Scuzaţi, n-am fost atentă.


http://cleopasihastria.wordpress.com...-pentru-morti/

Dialog între preot şi protestant pe tema asta :4:

Alt dialog :4:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rti-79909.html

No problem. Din prea mult zel, mi se întâmplă şi mie :3:


http://cleopasihastria.wordpress.com...-pentru-morti/

Mulţumesc. Dialogurile acestea fictive s-au mai luat în discuţie. Eu ceream lucruri concrete (versete punctuale la subiect).

In atentia doamnei/domnisoarei Camy_D
 

As remarca un aspect tehnic,fara nici un comentariu cu privire la continut:in ambele link-uri postate de dvs nu se foloseste cuvantul ,,protestant" ci ,,sectar"si ,,invatacel"(interesante diferente de viziune).Desi suntem,de regula,asimilati (de catre alti crestini) primei categorii(la gramada ca sa nu se supere nimeni..probabil) as remarca ca textele postate de dvs nu fac o referire expresa in acest sens.

Daca dvs doriti sa ne incadrati la sectari/eretici,sau orice alta categorie de acest tip,nu este nici o problema.In fata Celui de Sus vom vedea fiecare cat de corecte au fost atat judecatile cu privire la altii cat si cu privire la propria persoana.Va multumesc frumos pentru atentie,scuze pentru interventia mea.

Am găsit un verset. Apropo, pune şi tu un verset care să-ţi demonstreze opinia.

1Tim.2.1 Va indemn dar inainte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri si multumiri pentru toti oamenii…

Ravna cu care ne purtam de grija mortilor este in acelasi timp manifestare a nadejdii noastre in inviere dar si suport al vietii noastre inradacinate de acum in Dumnezeu, adica dincolo de aceasta lume. Romanul a pastrat credinta in Dumnezeu asa cum a primit-o din mosi-stramosi pentru ca a ramas credincios si a pastrat cu sfintenie aceste rinduieli crestinesti, aceste semne exterioare, repere existentialc fundamentale, care i-au aratat permanent clea spre Dumnezeu. Cre-dinta romanului nu a fost una a argumentelor rationale, ci a fost o credinta care a patruns in toate fibrele vietii sale si i-a transformat toate manifestarile si activitatile.

Pe credinta in nemurirea sufletului, in vietuirea lui dupa despartirea de trup, precum si in Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos se intemeiaza ceea ce numim in Biserica Ortodoxa cultul mortilor, adica, mai explicit, grija pe care o poarta cei vii de a-i avea in rugaciunile lor pe cei mutati la Domnul, grija ce se regaseste in diferite rituri si ceremonii, dar mai ales se exprima prin rugaciunile inaltate catre Dumnezeu pentru acestia, in cadrul Sfintei Liturghii.

Poate nimic nu constituie o dovada mai mare a iubirii lucratoare in Biserica, precum grija viilor pentru cei morti si grija mortilor pentru cei vii. Este dovada faptului ca moartea nu exista, iubirea fiind mai puternica decat moartea. Dar aceasta purtare de grija a unora pentru ceilalti se manifesta in Biserica prin rugaciune si milostenie.

Ne rugam pentru cei morti ai nostri dar ne rugam si sfintilor adormiti intru Domnul sa mijloceasca pentru noi. Rugaciunea uneste cerul cu pamantul, ea este puntea dintre lumea de aici si cea de dincolo.

Învăţăcelul nu era un (neo)protestant, ci doar unul care abia începuse să înveţe despre Dumnezeu.
În legătură cu sectarul, nu puteam eu să schimb conţinutul site-ului, că nu l-am făcut eu.
Îmi cer scuze că n-am fost atentă la acest detaliu.

Nice try!:41: Mi-a plăcut asta cu puncte puncte, care acoperă un singur semn: o virgulă!:3: Virgula semnala că ideea versetului se continuă şi în versetul următor, adică exact acolo unde se face vorbire despre viaţă. Îndemnul pentru toate rugăciunile este pentru cei în viaţă.

Bun, am înţeles. Dar aveţi vreun suport biblic pentru cele afirmate? Asta era problema.

Nici nu v-am cerut asta.Eu doar am spus ca in acel text,cel cu sectarul,se foloseste cuvantul sectar.Dvs ati prezentat linkul spunand: ,,Dialog între preot şi protestant pe tema asta".Eu inteleg ca in viziunea dvs protestant=sectar.Va multumesc pentru amabilitate.,,Sectarul" se retrage din discutie din respect pt tema topicului.

Toate bune şi frumoase, dar nebiblice şi necreştine. Adică n-au girul nici al Bibliei, nici al lui Christos.

Încă un verset care arată că te poţi mântui şi dacă ajungi în iad:

Domnul omoară şi învie; El coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate. (I Regi 2,6)

Dacă vreţi, mai pun versete care exprimă aceeaşi idee.

Mulţumesc, dar tematica propusă era despre rugăciunile pentru cei morţi (nu despre moarte şi înviere).

N-am stiut de versetul asta, mai vreau! :)

Am dat copy paste de pe un site.

Sfânta Scriptură e plină de versete care vorbesc despre nădejdea învierii. http://yoursmiles.org/tsmile/forum/t1233.gif

Vina e a lui, însă creştinul are datoria să verifice în Scriptură dacă e adevărat, Indiferent cine o spune: pastorul, preotul, papa, ori chiar Sf. apostol Pavel: Fapte 17,11

Păi în viziunea voastră omul a păcătuit, a murit şi s-a dus în iad. Din iad nu-l mai scoate nimeni, pentru că a păcătuit şi nu merită. Atunci am pus un verset care arată că Dumnezeu îi scoate pe unii oameni din iad.

N-am ştiut că şi un semn de punctuaţie poate schimba sensul, doar paragraful era acelaşi :21:

Incorect. În "viziunea noastră" omul respectiv a murit şi s-a dus în "locuinţa morţilor" (aşa cum şi spune versetul citat de tine), de unde Domnul îl va învia. Cam asta spunea în esenţă psalmistul, şi asta spune şi Hristos (Ioan 6,40). Încă o dată: http://yoursmiles.org/tsmile/forum/t1233.gif

Ideea era incompletă (lucru certificat de virgula dintre cele două versete).

Iata cateva argumente biblice,in favoarea rugaciunii,grijii pt cei adormiti.
Uite 2 din VT:
1.,,Drept aceea,sfant si cucernic gand a fost,ca a adus jertfa de curatire pentru cei morti,ca sa se slobozeasca de pacat''( 2 Macabei,12,46)
2.,,Darnicia ta sa atinga pe toti cei in viata si chiar mortilor fa-le parte de darnicia ta''(Sir.,7,35)

Vă rog fiţi mai atent la ce s-a postat mai înainte: ambele texte sunt din cărţi necanonice. Ele sunt "bune de citit"- cum spune Biserica Ortodoxă, dar nu sunt bune de fundamentat dogme pe ele. Mulţumesc pentru înţelegere.

Pai cu dvs d-le tricesimusquintus nici intr-un fel nu se poate ajunge la un numitor comun, sprijinindu-ma in favoarea acestui argument si din discutiile anterioare avute cu dvs.Pai aduceti macar 2 doua argumente canonice sau necanonice din Biblie in defavoarea rugaciuni sau grijii pt cei adormiti.

Da, uitasem că şi eu cerusem asta.

Stimate domn, eu încerc să canalizez discuţia cât mai la subiect, că poveşti pot spune şi eu - nu cred că ar ajuta la ceva. Dacă nu vă convine subiectul, dacă este prea fierbinte, puteţi alege să nu postaţi, lăsaţi-i pe cei care doresc într-adevăr să discute strict la subiect. Sau înfiinţaţi un nou topic cu titlul: "Ce nu scrie în Scriptură". Acolo putem înşirui miliarde de poveşti de la "Cultura ciupercilor Pleurotus", până la "Ţinta de inflaţie pe anul 2011".

Ma scuzati,dar vad ca dvs v-ati aprins cand v-am cerut argumente bibile in defavoarea subiectului topicului.Si nu trebuie sa fitit asa de ironic,eu unul m-am purtat destul de onorabil.
Daca doriti va poftesc la argumente....

Am citit niste povestioare(adevarate) despre importanta celor 40 de Liturghii pentru cei adormiti,chiar pe acest forum.Va recomand sa cititi:).

Nu m-am aprins deloc, încerc doar să mă încadrez în topicul acesta pe care nu eu l-am iniţiat, şi vă rog să răspundeţi la întrebarea pusă:

Încă nu s-a adus niciun argument biblic valid în sprijinul rugăciunii pentru morţi. Dacă sunteţi de acord că nu există un asemenea argument şi în consecinţă practica aceasta în Biserica Ortodoxă este nebiblică şi necreştină; putem discuta şi alte subiecte adiacente. Precum cel propus de dvs.

Eu nu vă recomand nicio slujbă şi nicio carte din biserica mea. Vă recomand doar Sfânta Scriptură. Am putea avea astfel o bază comună de discuţie - dacă bineînţeles consideraţi şi dvs. Scriptura ca fiind inspirată de Dumnezeu.

Pai practica acesta in BOR,BC si alte confesiuni crestine exista.Ea are radacini in Bibile dupa cum v-am oferit versetele,,necanonice'',care este adevarat nu sunt dogmatice.Dar ,,crestina'' este totusi putin mai greu de demonstrat,fiindca intradevar argumente din NT in favoarea ei sunt mai putine dar totusi sunt,si un alt temei in favoarea ei este faptul ca exista inca de pe vreme a apostolilor,si nu este o inventie a Bisericii,ea are asa cum au spus alti frati ortodocsi o traditie in BO si BC,vezi masa ce se da dupa inmormantare(,,pomana''-popular-),parastasul,pomenirea la Sf Liturgie,privegherea etc.Si invierile din morti facute de sfinti,,mult poate rugaciune staruitoare a dreptului''(Iac,nu mai retin cat) ,arata totusi ca izbavirea mortilor ,este posibila si prin interventia celor vi.Acuma argumente din NT:1,,Este si pacat de moarte nu zic sa se roage si pentru acela''(ioan,5,16)
,deci vedem ca doar pt pacatul de moarte suntem datori a nu ne ruga.2,,....impreuna cetateni cu sfinti si casnicii lui Dumnezeu,ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor,piatra cea din capul unghiului fiind insusi Hristos"'(Efes.,2,20),vedem comuniunea noastra cu sfinti,apostoli ,proorci etc.Dar in NT indemnul la rugaciune este unul universal si continuu,dominat de legea iubirii,care nu are limite.