Dumnezeu nu este autorul raului
 

buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase? unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici? si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el? sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea? eu cred in Dumnezeu dar totusi aceste lucruri nu mi le pot explica, poate reusiti dumneavoastra sa mi le explicati, dar va rog logic si nu prin prisma dogmaticii si a acceptarii fara sa intrebam, totusi Dumnezeu ne-a lasat cu ratiune ca sa o folosim nu ca sa o ignoram. este motivul pentru care multi oameni se indeparteaza pe nedrept de Dumnezeu deoarece multi preoti nu stiu sa explice logic o intrebare sau o dilema. deci va rog argumente logice asa cum sunt cele din restul articolului.
multumesc si sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun cu totii! la multi ani!

Iti pui niste intrebari pe care multi si le pun,chiar daca nu recunosc.Sunt firesti de altfel.Unde e echilibrul si dreptatea?Simplu :LA DUMNEZEU.Acum ce faci,incerci sa-l judeci tu pe EL?N-ai sa reusesti.Nu reuseste nimeni.Vrei argumente logice? N-o sa le ai.Singurul lucru care ar putea sa ti se spuna si sa fie adevarat este ca Dumnezeu e corect! Ce e corect pentru El,poate sa fie de-a dreptul incorect pentru tine ,si totusi El e intotdeauna corect!Noi cu ratiunea noastra limitata nu putem cuprinde cum "functioneza" o minte infinita,nu?
Alaturi de aceste intrebari pe care le-ai insirat aici,poti sa-ti mai pui si altele : de ce unele animale sunt hrana pentru altele sau de ce unele pasari nu pot sa zboare,de ce broastele sunt atat de urate si paunii atat de frumosi, de ce brazii raman verzi tot anul,de ce rocile sunt tari si florile sunt catifelate si moi...etc.....Par tot nedreptati nu?
Deci,doar Dumnezeu stie de ce face si cum face si cand face.
Poti sa-ti pui intrebari in continuare,dar sa nu astepti raspunsuri reale.E o iluzie asta.
Doar Dumnezeu stie Adevarul Lui si poate nu suntem suficient de pregatiti sa-l aflam .Poate mintea,inima si constiinta noastra pe langa faptul ca nu l-ar intelege pe deplin,nici nu l-ar suporta !
De aceea zic de multe ori,in multe imprejurari :"incurcate sunt caile Domnului"!

Exact la obiect si foarte adevarat!Si eu mi-am pus aceste intrebari si am fost framantata de aceste subiecte inca din adolescenta,cand am observat diferentele intre indivizi...Si totusi,oamenii pe care-i cunosc,au parte de bune si rele,deopotriva-toti,bogati/saraci,frumosi/urati,destepti/sau mai putin au parte de din toate din menu,insa asta este sesizabil numai daca ii observi in timp,obiectiv.
Noi avem uneori contacte scurte cu unele persoane si ceea ce stim despre ei este trunchiat,poate ii vedem doar pt o zi in viata noastra,ziua in care erau fericiti sau saraci-insa ce stim noi cum va decurge anul urmator pt ei?Nu exista o viata liniara,dpdv al evenimentelor sau al realizarilor.
Din pacate,bolile copiiilor nevinovati nu-mi sunt clare,insa exista explicatia comform careia cineva din neam,sau parintii au facut ceva nepermis si sunt "rasplatiti"prin urmasii lor deoarece durerea de a-i vedea pe cei dragi bolnavi este cu atat mai mult de nesuportat!
Nici eu nu pot sa-mi explic asta,caci este absurd ca din start sa pornesti la drumul mantuii prin viata,tarat de propriile rude...normal ar fi sa luam toti startul pe aceleasi premise,pornind de la zero insa Dumnezeu lucreaza intr-un mod miraculos si nu nedreptateste pe nimeni.Este vina noastra ca radem si batjocorim o persoana cu handicap sau una cu defecte fizice,in timp ce acordam toata atentia si toate sentimentele pozitive unei persoane frumoase,cand ar fi de dorit sa ne purtam cu aceasi dragoste pentru ambele clasificari.La fel cum iarasi este vina noastra ca umblam sa ne facem prieteni numai in cercuri inalte cu persoane celebre si bogate,fara a da o sansa celor saraci si simpli.
Cele mai multe nedreptati se fac in societate,de oameni catre oameni(vezi si sclavagismul)insa partea buna a lucrurilor este ca Dumnezeu nu lasa niciodata raul sa triumfe :)

Folosiţi mult cuvintele "bun" şi "rău". Dar ce înseamnă ele de fapt ? Aici este cheia întregii înţelegeri, după părerea mea.

Pentru creştini, "bun" şi "bine" se defineşte ca ceva care te apropie de Bunul Absolut şi Bunătatea absolută. Iar "rău" este contrariul lui. Prin urmare, "bun" este ceva relativ, fiindcă referenţialul acestuia îi este exterior. Ca de obicei, înţelegem mai bine gândind la situaţii concrete:
1. Este boala un lucru rău sau un lucru bun ? Dacă boala ne acreşte, aşa cum se întâmplă atât de des, atunci boala e ceva rău. Dar, dacă boala ne ajută să înţelegem mai bine slăbiciunea noastră, dacă boala ne ajută să Îl descoperim pe Cel de care ne îndepărtasem, dacă ne ajută să fim iertători în suferinţă aşa cum El a fost, atunci boala este un lucru bun.
2. Este bogăţia un lucru bun sau un lucru rău ? Iarăşi, depinde: Dacă bogăţia ne face să uităm cât de trecătoare sunt cele materiale, atunci e un lucru foarte rău, fiindcă ne vom petrece viaţa jertfind unui viţel de aur. Dacă bogăţia, însă, dobândită cu mijloace licite, ne ajută să creştem copii drepţi şi o folosim pentru fapte plăcute regelui nostru, atunci e un lucru bun.

Ca medic, aud des părerea "ce noroc a avut cutărică să moară în mod subit, ce bine este să nu te chinuieşti". Nu e aşa, nu e de loc aşa. Nu pentru moarte subită se roagă creştinii, ci cerem "sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, fără de patimă, răspuns bun la înfricoşata Judecată". Deci, moartea subită poate fi un fel foarte, foarte rău de a muri, dacă cel care moare astfel, moare aşa cum a trăit: în păcat, departe de pâinea cea îngerească, fără a fi descoperit izvorul vieţii sale. E preferabil să ne chinuim un pic pe pământ, decât să ne chinuim mii şi mii de ani, în eternitate. Fiindcă, din perspeciva eternităţii, viaţa noastră pe pământ ni se va părea că a durat o clipă (deja vedem că bătrânii gândesc astfel). Dar în funcţie de cum trăim clipa asta, ne vom bucura sau nu ne vom bucura după aceea. În asta constă valoarea, de neînlocuit, a vieţii. Şi faţă de asemenea valoare, micile necazuri pe care le avem, care la data când le avem ni se par teribile, sunt, de fapt, ridicole. Şi, dacă vom şti să trecem cu credinţă peste ele, vom spune peste zeci de mii de ani: "Cât de bun este Domnul ! Cât de mare este dărnicia Lui, dacă pentru că am trecut cu bine necazuri atât de mici mi-a dat atâta bucurie şi aşa răsplată !".

Nu întotdeauna cei buni sunt nedreptăţiţi, iar cei răi iubiţi. Din păcate avem toţi oamenii tendinţa de a vedea numai ce e rău.

Orice om, exceptând sfinţii, are anumite necazuri şi supărări, chiar şi aceia care par că-s iubiţi şi/sau au bani.

Copiii de bani gata sunt cei mai depresivi, au toată lumea la picioare, dar sunt aşa de trişti că unii iau droguri, alţii au tentative de suicid. Din cauză că au bani, au căpătat deprinderi rele, care-i duc la depresie, ei nu trebuie să facă nimic, să muncească, fiincă face altcineva treaba în locul lor, iar lipsa de activitate şi motivare duce la depresie, nu au nevoie de Dumnezeu şi iarăşi motiv de depresie, atât sufletul, cât şi trupul lâncezesc la ei. Capătă deprinderi păcătoase şi le suportă consecinţele. Mai contribuie şi faptul că prietenii îi iubesc doar pentru bani. Poate mai sunt şi alte chestii pe care nu mi le imaginez.

Acesta a fost un exemplu ca să arăt că unele lucruri care par bune, ne pot face rău, dacă de ex. nu ne-am născut bogaţi, nu înseamnă că Dumnezeu ne-a părăsit, ci ne-a ferit de un rău mai mare.

Camy draga, din pacate permiti altora de genul lui Zaharia sa vorbeasca prin gura ta.
Intr-o foarte mica masura,%, ai dreptate in legatura cu copiii celor bogati. Inteleg ca asa SI-AR DORI SARACUL SA FIE, sa moara capra vecinului...insa NU ESE DELOC ASA!:)))
Pe scurt, ei prin diversele resurse materiale si finaciare au access la dezvoltarea progeniturilor lor din toate punctele de vedere: intelectual, spiritual, fizic si psihic prin activitati extracuriculare si suportul familiei care nu este cocosata de munca si griji.

Aici nu tine faza cu eu sunt sarac si nu pot/permit nimic iar vecinul este bogat... dar lasa ca-l bate si pe el Dumnezeu ca am satisfactia ca copiii lui sunt pe droguri.
Foarte rar...si de regula stii de ce auzi de citiva BOGATI care iau droguri?
Pentru ca nu se publica nimic de miiile de cazuri de nenorociti DIN FAMILII SARACE, carora familiile nu au chiar nimic sa le ofere si care ajung din depresii pe strazi si pe droguri.
Majoritatea copiilor strazii provin NU din familii bogate ci din cei saraci si pe asistenta sociala.

Dumnezeu este autorul "programului" care genereaza raul

Poti sa dezvolti un pic? Adica stiu ca poti,reformulez: vrei sa dezvolti un pic?:5: Vreau sa aflu rationamentul tau aici.Mai exact, ce intelegi prin "programul" care genereaza raul?

ai foarte mare dreptate. nu prea tine faza cu saracul copil bogat. as intreba-o pe camy, cum ramane cu oamenii saraci care se sinucid (atentie eu condamn categoric sinuciderea) pentru ca nu mai suporta sa-si vada familia in lipsuri si ei nu mai reusesc sub nici o forma sa le puna ceva pe masa? hai sa nu-i plangem pe bogati. nu asta era ideea mesajului meu, sunt de acord camy ca si bogatii sufera, la fel, ca foarte multi oamnei bogati sunt si persoane bune la suflet la fel cum si multi oameni saraci nu stiu ce-i aceia bunatatea sau omenia, dar nu, eu ma refeream in principal la pedagogia oferita aleatoriu, la lectiile care nu sunt predate neaparat acelora care ar avea nevoie de ele, care gresesc, ci la intamplare. si aici ma refeream si la indiferenta, unii care ar merita nu-si primesc aceste lectii never, si altii care n-au facut nimic impotriva lui Dumnezeu sau a oamenilor, primesc la astfel de lectii ca nu mai stiu cum sa le duca.
si mai e ceva, noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu nu-i asa? pai noi suntem supusi greselii, si atunci nu e logic sa spunem ca poate si Dumnezeu mai greseste fata de noi? si ca nu intotdeauna repartizeaza ce ar trebui cui ar trebui?

deci sa inteleg ca dumneavoastra ati accepta cu fruntea senina napastuirile soartei si daca Doamne fereste, vi s-ar naste un copil bolnav, nu va-ti revolta ci ati incepe sa va intrebati ce pacate capitale ati comis? haideti va rog sa nu vorbim la modul ideal si umil, ci cu argumente concrete si la obiect. Dumnezeu ne-a dat pana la urma ratiune ca sa o folosim si nu ca sa acceptam totul fara sa ne intrebam macar.

draga camy, saracii drogati de bani gata, ajung in aceasta situatie deoarece sunt niste oameni slabi, fara coloana vertebrala si lipsiti de minte. nu Dumnezeu ii aduce aici, din contra poate le-a dat prea multe si nu mai stiu ce sa faca cu ce au, nu, ei singuri ajung aici prin faptele lor proprii si nu pentru ca i-ar fi napastuit Dumnezeu.

da andrei, si eu as vrea sa te rog acelasi lucru.

Dumnezeu l-a creat pe om după asemănarea Sa şi i-a dat Raiul, ca să fie fericit. I-a dat şi libertatea voinţei.
Dar omul, prin voinţa sa, a căzut în păcat. Astfel a pierdut asemănarea cu Dumnezeu.
Din cauza păcatelor, a îndepărtării omului de Dumnezeu, este atâta suferinţă în lume.

Despre judecatile lui Dumnezeu
 

Părintele Cleopa are o istorioară despre Judecăţile lui Dumnezeu.

multumesc Carmen, exact asta vreau, argumente.
si pentru ca vad ca raspunzi la obiect si convingator, as vrea sa te mai intreb ceva ce am fost si eu intrebata si n-am stiut pe moment sa raspund: de ce n-a oprit Dumnezeu ororile celui de-al doilea razboi mondial? de fapt de la aceasta intrebare au inceput toate cautarile mele si partial am gasit raspunsul dar pentru ca mi-a placut cum ai raspuns, as vrea sa aud si parerea ta.

de unde stim noi care e omul "bun " si care omul "rau" poate ca omul pe care il credem noi "rau" e mai "bun"decat cel bun...Dumnezeu nu judeca cum judecam noi,El vede ce e in sufletele noastre,noi nu vedem decat ce e la suprafata.Copilul care se naste bolnav,trece prin om ,vine de la Dumnezeu,dar poarta e omul si acolo se "strica" ceva...depinde de trecutul si istoria mamei si al tatalui.Asa cred ,eu ,poate gresesc,e doar o parrere.

chiar crezi ca copilul ar trebui sa sufere si sa fie pedepsit din vina mamei? hai sa nu raspundem prin prisma indoctrinarii ci la obiect. nu e un argument solid sau viabil si nici corect sa dai vina pe mama pt boala copilului.

despre nestiutele cai ale lui Dumnezeu - o istorioara care raspunde exact la intrebarile puse de tine: http://blog.pustniculdigital.info/articole/65/

apropo de ratiune: Dumnezeu ne-a dat mintea, evident sa ne-o folosim. Ea e parte din sufletul nostru rational si e ca o fereastra prin care avem acces la intelegerea celor ce nu se vad. Insa daca "fereastra" e murdara (de pacatele care se aseaza ca o crusta pe suflet), atunci nu avem cum sa vedem limpede (duhovniceste vorbind).
Intai avem de curatat "fereastra" si apoi se limpezeste si privelistea si cele ce ni se par ilogice si scandaloase, le percepem in alta lumina.

Cat despre nestiutele si neintelesele cai ale lui Dumnezeu, e clar ca infinitatea si judecatile Creatorului ne depasesc si nu pot fi inghesuite, comprimate intre limitele mintii noastre de creaturi.
Ideea e ca asa cum intr-un buzunar nu poti pune decat ceva de forma si marimea buzunarului, tot asa, nici judecatile lui Dumnezeu nu se "potrivesc" cu marimea buzunarului mintii noastre.
daca vrei, vezi si aici mai multe intamplari cam in aceeasi idee:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=10732
lectura cu folos si declicuri launtrice!

La obiect şi fără îndoctrinare, citiţi Exodul cap 34 versetul 7.

sufletul vine de la Dumnezeu,dar invelisul noi,parintii suntem responsabili de el,vezi cate lucruri sunt interzise in sarcina ca pot afecta copilul,asa si cu pacatele noastre,il pot afecta ,nu Dumnezeu e "vinovat" in nici un caz de bolile noastre.Si in legatura cu oamenii buni si rai uite un exemplu:ma imbrac si merg la biserica .La iesire,vine la mine un cersetor si-mi cere paltonul ca ii este frig.Nu-l dau,merg mai departe.Din partea opusa,iese din crasma un om care se clatina.Cresetorul ii cere si lui haina.Omul se dezbraca si i-o da. Pornim spre casa pe acelasi drum.Eu vin de la biserica,el de la crasma.Eu cu palton,el fara haina.Ne intalnesti pe drum .Iti spui "uite omul acela nerusinat in loc sa mearga la biserica sta la crasma si bea ,e un om rau" si "uite femeia asta vine de la biserica,e un om bun".Deci,care e omul bun si care rau?Am dat un exemplu putin poate exagerat,sa nu va suparati.

draga mea si eu cred in Dumnezeu si faptul ca-mi pun unele intrebari nu cred ca-mi afecteaza credinta, din contra, ma ajuta sa-l cunosc mai bine, sa-l inteleg. dar ceea ce spui tu, mi se pare de-a dreptul aberant. ai putea sa stai in fata unor parinti ai caror copil este bolnav de inima(desi mama a avut grija sa nu fumeze sa nu bea cafea sau alcool in timpul sarcinii) si sa le spui ca ei sunt vinovati de asta si chiar ai crede asta cu adevarat? daca da, mergi te rog la un spital pentru copii, sa zicem marie currie si si spunele te rog acest lucru.
eu nu cunosc un Dumnezeu atat de rau si atat de razbunator care sa se intoarca impotriva unor micuti pentru ce? daca parintii lui comiteau vreun pacat capital, sa zicem crima, erau in inchisoare, si atunci? Dumnezeul meu este buna si milostiv si ieratator, in nici un caz ranchiunos. si atunci ma gandesc ca trebuie sa existe alt motiv pentru care acel copil se naste bolnav, si asta as vrea sa aflu, care este acel motiv?

Sper că suntem de acord că Dumnezeu a creat ființe raționale cu putere de decizie, libere să aleagă ceea ce vor și ce nu. N-a programat roboți sau androizi, destinați să înfăptuiască chiar și dreptatea, binele sau să le impună valorile creștine ca proceduri / rutine în creier. Creierul nu este, totuși, un (micro)procesor.

Dumnezeu permite răul, fiindcă răul este opțiunea creaturilor Sale, înzestrate cu liber arbitru și nu pentru că El este autorul răului (răul ca absență a binelui). Dumnezeu a creat, a adus în ființă ceva viu, a înființat, nu a desființat; creaturile Sale au desființat viul (existența) prin refuzul binelui, adică înființarea răului ca ceva care nu era creat dinainte, au adus practic în ființă neființa (răul) prin opțiunea lor de a nu fi întru creația lui Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, e foarte simplu.

Dumnezeu a zis „Să fie lumină!”, dar a permis creaturilor Sale să-(și) stingă lumina, dacă chiar își doresc să aleagă întunericul (absența luminii), dacă ei au ales în locul eternității vremelnicia dată de șarpe la pomul cunoștinței binelui și a răului.

Și în rest, recitiți cu atenție următoarele:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...625#post320625

Doamne ajută!

important nu e sa cerem explicatii de la Dumnezeu de ce e bolnav copilul,cine e vinovat,nu cred ca trebuie sa dam "vina" pe ceva/cineva.Sa ne rugam sa avem puterea sa nu strigam catre cer "de ce Doamne?" Iarta-ma alyna m-ai inteles gresit,nu acuz pe nimeni ,nu asta e solutia.

Pana aici totul e clar exprimat in Biblie.Dumnezeu permite suferinta personala ,in scopul indreptarii sau incercarii noastre,un bun exemplu fiind Iov.De asemenea ,precum se vede in pilda saracului Lazar si a bogatului,exista acest paradox,ca cel bun va suferi pe pamant,pt ca e placut lui Dumnezeu ,si e incercat aici,si isi va lua rasplata in rai,iar la cel rau e invers,se bucura pe pamant,pentru ca viclenia pe pamant aduce bogatie si staisfactii,dar va suferi in viata vesnica,pentru ca va vedea ca nu a folosit cum se cuvine viata care i-a dat-o Dzeu
Asa ca intrebarile de mai departe nu isi au rostul,ca sunt exact cazul care in prima fraza il accepti.Cel mult doar sa primesti mai multe pasaje care sa dovedeasca ca suferinta are rol de tamaduire.Dar asta e f f clar subliniat in Biblie.Si sa nu mai vezi caracterul de nedreptate,incercand sa vezi mai mult binele care il vor primi cei care sufera,si mai putin greutatile la care sunt supusi pe pamant.Caci bolile vin peste toti,necazurile vin peste toti,dar doar pt cei care ii iubeste Dzeu au rol de indreptare

Aici nu se poate stabili o legatura directa cu pacatul cuiva.Cert e ca pt parinti e o mare suferinta.Sunt acele suferinte,fara o cauza evidenta,din care unii ies blestemand pe Dzeu iar altii ies intariti,avand incredere in intelepciunea lui Dzeu,si incredere in mila Sa.

Frumusetea si acceptare societatii sunt totusi o suferinta mai mica,nu sunt comparabile cu boala.Si se poate compensa prin frumusete interioara,care in cele din urma va fi descoperita de cineva,si daca nu,chiar de Dzeu insusi.

multumesc mult delia, foarte frumoase povestioarele si uitasem ca intradevar necunoscute sunt caile Domnului, doar ca atunci cand doare, nu te mai poti gandi la asa ceva.
multumesc

"cel bun va suferi pe pamant".Adica un om daca e bun trebuie neaparat sa fie nefericit pe pamant pentru ca sa isi ia rasplata in rai?Dupa parerea mea oamenii "rai" nu sunt fericiti ,doar asa vedem noi,de fapt ei nu vor fi niciodata numai daca se schimba.In schimb cei care sunt "buni" sunt fericiti ,chiar si daca au necazuri sunt mai fericiti ,nu cred ca necazurile ne vin ca sa ne "incerce Dumnezeu" cred ca vin ca sa ne deschida ochii ,sa vedem ce avem de facut in continuare,sa evoluam,sa iubim mai mult ,sa avem credinta,suferinta nu e necesara decat atunci cand e nevoie ca sa ne faca sa mai urcam o treapta,iar cand o urcam ,eu cred ca putem fi fericiti si aici pe pamant,chiar foarte fericiti.Corecteaza-ma Iustin daca gresesc.

NU te supăra că mă amestec și eu (te-ai adresat altcuiva), dar nu numai că nu greșești, dar dacă am trăi cu toții aceste adevăruri simple de credință, am fi cu adevărat înduhovniciți sau "ne-ar mânca raiul", nu ne-ar mânca atâtea necazuri și griji, fiindcă nimeni nu-i ferit de căderi în vremuri tulburi și mai ales, în vremuri de liniște și de acalmie drăcească (mă gândesc la stabilitatea comunistă lăudată atât de mult și de atât de mulți, și eu mai cad pe aici). Esențial este ca aceste căderi să nu ne influențeze în rostul și scopul nostru creștin ortodox. Da, într-adevăr, suferința și necazurile sunt un prilej de a mai urca o treaptă...

Doamne ajută!

Nu ma supar chiar ma bucur cand se "amesteca " oricine si mai invat si eu de la voi cate ceva...multumesc

Aici cred ca e doar o pb de logica ,adica e o limitare de exprimare din partea mea,cum deseori patesc,dar si o interpretare intr-un anumit sens din partea dv.Faptul ca suferinta ne e data sprea indreptare,pt cei ce sunt pe calea mantuirii,nu insemana automat ca acestia vor avea parte numai de suferinta toata viata.Caci Dzeu ne da cat putem duce.
Am vrut sa zic doar ca,atunci cand e sa vina suferinta,pt oricare,indiferent buni sau rai,pentru unii e prilej de indreptare,caci vad in ea voia lui Dzeu,iar pt altii e prilej de deznadejde,caci ei nu cred in Dzeu,si socotesc ca nu li se cuvine necazul respectiv .
Si,ca prin minune,chiar si dintre cei care nu cred,in urma suferintei,unii capata credinta,caci vad ca nimic in lume nu are de fapt sens (bogatii,putere,"prieteni",satisfactii etc) si ca singurul lucru care ajuta si da fericire si liniste,este rugaciunea in fata lui Dzeu.
Da sunt de acord aici,fericirea celor rai e doar aparenta.Fericirea adevarata este doar sa implinesti Cuvantul lui Dumnezeu
Sunt de acoord cu rostul necazurilor care frunmos l-ati enuntat.
Si ce e daca la aceste rosturi il adaugam si pe cel de incercare ,precum focul incearca o constructie si daca e de lemn va arde,iar daca e de metal va dainui si chiar se va cali.
Si precum sfintii in pustie se plangeau ca daca nu li se dau necazuri,inseamna ca nu mai sunt iubiti de Dzeu. Necazurile ne sunt date cu masura,atat cat putem duce,si au rolul de a ne desavarsi de a ne perfectiona mai rapid,asa cum bine ati aratat

Ce se intampla Andrei?Ai inceput si tu sa te faci ca ploua??:65:

Inteleg...nu exprimarea ta e problema,ci..."limitarea" mea in gandire...tu te exprimi bine,eu doar ar trebui sa inteleg mai bine...si nu-mi spune "dumneavoastra" ca respectul nu consta in asta...Lui Dumnezeu in rugaciune ii spunem "dumneavoastra"?...nu cred ca e cazul sa ne "domnim" atat,si mai ales aici...iarta-ma daca gresesc.

Cea mai cumplită oroare făcută de oameni a fost Răstignirea Fiului lui Dumnezeu.
Dumnezeu putea oricând să oprească cumplita Lui pătimire. Dar n-a făcut-o. Ştim preabine de ce. Iar Hristos nu a cârtit, ci zicea:
"Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?"

De asemenea grozavă a fost pătimirea miilor de mucenici, oameni de care lumea nu era vrednică:
"Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere"
"Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul"
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=11

Stim PREBINE de ce?
Ce anume stii preabine?
eu de exemplu stiu ca nu se putea opri rastignirea pentru ca Dumnezeu nu poate opri programul pe care l-a pus in fuctiune pe pamint, ar contravine cu legile mecanicii si fizicii.
Dumnezeu nu poate orpi nimic decit PRIN NOI prin vointa si alegerea noastra. Asa crede un ortodox pragmatic care cere confiramri ca TOMA la toate.

Tu stii alta varianta?

Despre ce program tot vorbesti? Te rugasem si eu si alyna26 sa ne vorbesti un pic despre el...
Te faci si tu ca ploua????:7:

O sa-ti spun neaparat dar acum sunt pe picior de plecare...promit, ai rabdare!

ok..astept atunci :5:

Dacă Hristos nu ar fi pătimit pe cruce până la moarte, păcatul strămoşesc nu ar fi fost iertat, iar porţile Raiului ar fi rămas închise pentru oameni.

te rog carmen si nu numai tu, daca binevoiesti sa raspunzi la aceasta intrebare?

Cred ca din acelasi motiv din care nu a oprit potopul ...

adica melissa? au murit foarte multi copii si foarte multe femei in lagarele de concentrare, foarte multi nevinovati.