Ziua de Rusalii
 

Cum se socoteste ziua de Rusalii?

Rusaliile sau Cincizecimea este praznuita in fiecare an la 50 de zile de la Invierea Domnului. Dupa cum Sfintele Pasti nu au o data fixa, tot asa nici Rusaliile.

Bun.. Atunci inseamna asa: Ziua Invierii Domnului e Duminica.. De la Inviere pana la Rusalii sunt 7 saptamani + o zi.. astfel daca praznuim Rusaliile duminica nu sunt numai 49 de zile(7 saptamani) si nu 50?

Maine
 

Rusaliile

Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh, numita in popor si Duminica mare, este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc (II, 1-4) si cu care se incheie descoperirea fata de lume si de creatie a lui Dumnezeu, Cel in treime. Ea cade totdeauna la 10 zile dupa Inaltare sau la 50 de zile dupa Pasti, cand a avut loc evenimentul sarbatorit si cand evreii isi serbau si ei praznicul . E totodata sarbatoarea intemeierii Bisericii crestine, caci in aceeasi zi, in urma cuvantarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism circa 3.000 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai tarziu.

http://www.daciccool.ro/images/stori...ui%20Sfant.jpg
Nu incape indoiala ca Rusaliile sunt cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli, ca o increstinare a sarbatorii iudaice corespunzatoare.

Despre ea amintesc si Sf. Apostol Pavel (1 Cor. XVI, 8) si Sf. Luca (Fapte XX, 16). E numarata si in Constitutiile Apostolice, printre sarbatorile in care sclavii se cuvine sa fie eliberati de muncile obisnuite.

http://calindragan.files.wordpress.c...-mucenici1.jpg

Despre ea mai amintesc : Sf. Irineu (+202), Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300) , Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (care opreste ingenuncherea in ziua Rusaliilor), Sf. Epifanie s.a. Marii predicatori din secolele IV si V ne-au lasat o multime de panegirice in cinstea acestei sarbatori, iar in a doua jumatate a secolului IV pelerina apuseana Egeria ne descrie modul cum era sarbatorita pe atunci la Ierusalim.

http://www.parohiabucea.ro/wp-conten...REA_SF_DUH.jpg


Pana catre sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V Cinci-zecimea era o dubla sarbatoare: a inaltarii Domnului si a Pogorarii Sfantului Duh, asa cum o descrie, de altfel, inca din prima jumatate a secolului IV, Eusebiu al Cezareei. Dar, precum am aratat la sarbatoarea inaltarii, aceasta a fost fixata, de pe la 400 inainte, in ziua a 40-a dupa Pasti, cum este pana astazi, Cincizecimea ramanand numai ca sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh.
Nu numai ca vechime, ci si ca importanta, sarbatoarea Rusaliilor vine indata dupa Pasti. In timpul privegherii din ajun, se facea odinioara botezul catehumenilor. Ca si la Pasti, erau oprite ingenuncherea si postirea in toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri si palestre, spectacolele pagane de teatru etc. Se impodobeau casele, in semn de bucurie, cu flori si ramuri verzi, indeosebi de nuc sau de tei, asa cum se face pana azi, obicei mostenit de la evrei, la care Cincizecimea era si sarbatoarea premitiilor din flori si fructe. In biserici se aduc si azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvinteaza si se impart credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli.
De sarbatoarea Rusaliilor apartin o sumedenie de datini, credinte si rituri religioase populare, legate de pomenirea generala a mortilor din sambata precedenta (Sambata mortilor sau Mosii de vara).

@Adriana Cluj - de unde ai citat?

In mare parte ceea ce spcrii tu este adevarat.
Totusi unele lucruri sunt altfel:

1. De postit se posteste in perioada pana la Rusalii totusi (vinerile si miercuri).

2. Dupa Inaltare se ingenuncheaza. Sau nu?
Si in duminica de Rusalii, la slujba speciala de dupa Sf. Liturghie, se citeste acea rugaciune speciala, in care si preotul sta in genunchi in usa altarului.

Si in anul acesta pica si Mosii de vara (Ziua mortilor) tot acum, de Rusalii.
Eu nu stiu cum o sa faca maine la noi. Cred ca mai ajungem seara acasa, daca se face si slujba de pomenire pentru cei morti.

din casa, cum s-ar spune: http://www.crestinortodox.ro/liturgi...ile-70793.html

Predica IPS Bartolomeu:
http://www.crestinortodox.ro/predici...f-duh-657.html

Eu tocmai l-am ascultat la Radio Renasterea.
Extraordinar, ca intotdeauna, cuvantul sau.

Darurile Sfântului Duh
 

Isaia 11:
2. Şi se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe.
3. Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu.

Galateni 5:
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.

Adriana Cluj, din câte am observat, ești în prima linie când e vorba de apărat anumite principii superficiale confundate cu esența ortodoxiei, și lupți energic împotriva ereticilor în literă (reali sau închipuiți), însă când vine vorba de icoane postezi niște imagini dubioase care contrazic, în mare măsură, ortodoxia privirii Bisericii.

Să le luăm pe rând:

- prima imagine e o ficțiune vizuală pietistă de origine neoprotestantă, demnă de materialele de propagandă ale martorilor lui iehova. Conținut iconologic 0.
- a doua imagine e o producție neobizantină cu un conținut teologic slab, chiar dacă formal, zugrăveala aduce a icoană.
- imaginea cu numărul trei este bine pictată din punct de vedere stilistic, însă conținutul doctrinar filioqist risipește calitatea tehnică, abandonând-o suspiciunii de ”cal troian” al unei dogmatici respinse de Răsăritul creștin. E ca un fel de credincios care gândește ca un catolic și se exprimă ca un ortodox, adică o struțocămilă confesională de tip uniatist.
- a patra imagine este suspectă de zoomorfism ipostatic, pe fondul unui desen aniconic, întrucât Duhul Sfânt s-a arătat ”în chip de porumb”, doar la Epifanie, iar reluarea ulterioară a temei columbomorfe în privința Mângâietorului este respinsă de iconologie, întotdeauna reticentă la abuzul de simbol naturalist.

Eu nu prea am înţeles: când serbează BOR Pogorârea Sfântului Duh ? Astăzi (în zi de Duminică) ?

1. Ce sa fac? atata ma duce si pe mine mintea....unii e mai .... Doar la superficialitati...

2. Imi cer iertare daca am gresit postand acele icoane gresite. A doua era luata chiar de pe acest site, iar a treia de la Manastirea Sfantul Ioan cel Nou, dupa cum se vede scris chiar pe imagine. Intentia era alta. Nu sunt atat de priceputa ca dvs. Corectati-ma va rog.

Astea se aproba?


http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...ului-sfant.jpg


http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...ntului-Duh.jpg

Cuprinsul postarii este preluat chiar de pe acest site, nu-mi apartin cuvintele. Este dat si link-ul din cate imi amintesc, putin mai jos.

Eu mi-am dat seama ca ai citat un articol. Aici scrie ceva care e mai mult de la protestanti (sau altii), intemeierea Bisericii a fost datorita pogorarii Duhului Sfant (deci trimiterii harului mantuitor), nu pentru ca s-au convertit 3000 la crestinism. E semnat articolul?

Da, asa cum din Vinerea mare pana in Duminica Pastilor se socotesc trei zile, tot asa din duminica Pastilor pana in Duminica Pogorarii Sfantului Duh se socotesc cincizeci de zile.


Un articol despre reprezentarile iconografice ale Sfantului Duh - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ie-136182.html.

Mihailc, sunt binevenite observatiile tale referitoare la icoanele postate, dar nu cred ca era nevoie de un (alt) atac la persoana...

Nu cred ca are semnatura...

Care atac la persoană? A fost doar un apel la consecvență în apărarea cu succes a dreptei credințe, pe un ton mai hotărât, că tot mă suspectau unii de corectitudine politică. Sau nu-i bine nici politicos, nici ferm? Atunci cum e bine?

Ii bine, stai linistit. Pietre sunt destule pe drumuri...si cine sa le ridice, la fel.

Așa-i, e bine să le ridicăm și să punem pe margine să nu se împiedice cineva de ele. Mă refer la pietrele de poticnire, nu de pocnire.

Nu ma princep la icoane, dar mie una imi plac cele care au o dominanta cromatica.

http://img137.imageshack.us/img137/3443/imagined.jpg

Cuvinte din ultima predica de Rusalii a Parintelui Galeriu,rostita in Biserica ,,Sfantul Silvestru" din Bucuresti,la 3 iunie 2001

,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Amin.

Vrednicilor de iubire dreptmăritori creştini în Sfînta Biserică a Domnului nostru Iisus Hristos, astăzi prăznuim dumnezeiasca Pogorîre a Duhului Sfînt, făgăduinţă a Tatălui prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu şi om, Care, înainte de pătimirea Lui, în noaptea cînd i-a împărtăşit pe ucenici în foişorul Cinei celei de Taină – acea cămăruţă “simbol al lumii”, cum o numesc Părinţii –, le-a făgăduit: “Nu vă voi lăsa orfani (...). Mîngîietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. (...) Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti” (Ioan 14, 18; 15, 26; 16, 14). “În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sînt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi” (Ioan 14, 20). Şi aşa făgăduind, a pătimit apoi crucea şi moartea.

Moartea nu ca final, cum gîndim noi, ci ca finalitate; ca transformare, ca transfigurare. Moartea luată de Iisus, trăită de El, transfigurată prin El. Pentru că dacă Adam a transfigurat iubirea, ofranda, jertfa către Tatăl şi către lume în moarte, Hristos, pe Cruce şi în mormînt, transformă moartea în jertfă – starea de jertfă, de ofrandă, de iubire, care e adevărul existenţei – şi o transfigurează în Înviere. Şi, după ce îi pregăteşte pe ucenici cu starea de înviere, merge în Betania, îi binecuvîntează şi Se înalţă la Tatăl, plinind măsura cea fără de măsură a umanului, ridicîndu-l pînă de-a dreapta Tatălui. Înţelegem că de aceea a coborît în lume Fiul lui Dumnezeu, pentru că omul n-a împlinit cum se cuvine taina lui, aceea de a fi după chipul lui Dumnezeu, de a avea lumina lui Dumnezeu în el.

Să simtă prezenţa lui Dumnezeu: aşa e deplin omul. Să înţelegem taina aceasta negrăită: omul e om cînd simte harul, dumnezeiescul în el. Omul, făptură zidită din pământ, în lumea aceasta hotărnicită, mărginită, limitată (în timp şi spaţiu, cum spune ştiinţa), e chemat să depăşească mărginirea, plinind taina de a fi după chipul lui Dumnezeu şi a creşte la nesfârşit în asemănare cu El. Să primească în el, în zidirea lui, faptul ziditor al Creatorului. Pentru că Dumnezeu, zidindu-ne, introduce în zidire voinţa Lui, puterea Lui, lumina Lui, gîndirea Lui, cum introducem şi noi în orice lucru al nostru. Căci zideşti, creezi şi tu, omule, în experienţa ta, împărtăşind din gîndirea, din iubirea, din voinţa, din puterea ta. Aşa a pus Dumnezeu în omul zidit după chipul Lui ceva din El, ceva necreat; acest necreat care se uneşte cu creatul. Rămîi deosebit de necreat, nu e panteism; dar e prezenţa lui Dumnezeu în noi.

Sîntem martorii Învierii Lui. De aceea mormîntul Lui rămas gol rămîne mărturie a Învierii. Petru vorbea la cincizeci zile după Înviere. Şi Iisus, “înălţîndu-Se prin dreapta lui Dumnezeu (Tatăl) şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi” (2, 33). Şi încheie Petru cuvîntul: “Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu pe acest Iisus, pe Care voi L-aţi răstignit,L-a făcut Domn şi Hristos (Mesia cel făgăduit)” (2, 36).

Aceasta este taina sărbătorii. Pentru care mulţimea, auzind, a zis: „Ce să facem?” (2, 37). Iar Petru le-a răspuns: “Pocăiţi-vă!” – schimbă-ţi gîndirea, de la eul tău, orgoliul tău, la Dumnezeul cel Viu, Care ne uneşte pe toţi; la Unicul Dumnezeu – al adevărului, al luminii, al învierii, al veşniciilor. Ca să nu rămînă miliarde de euri care se ciocnesc între ele, pentru că fiecare vrea să fie centru. “Şi să se boteze fiecare dintre voi (prin această pocăinţă) în numele lui Iisus Hristos (Cel înviat), spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfînt” (2, 38). Şi s-au botezat în ziua aceea ca la trei mii deodată (cf. 2, 41). Aşa cum Hristos era prezent – prin lumina bogăţiei, a eternităţii, a dumnezeirii – în Petru, prin botez deodată Duhul Sfînt năştea din nou mulţimile; cum ne-a născut şi pe noi, ca să fie prezent în noi Hristos.

“Hristos în noi, nădejdea măririi”, cu Tatăl şi în Duhul Sfînt. “Binecuvîntat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţîndu-le lor Duhul Sfînt, şi printr-înşii lumea ai vînat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie!”. Doamne, slavă Ţie, slavă Ţie! Amin."(sursa si predica integrala aici)

Praznuirea Sfintei Treimi
 

A doua zi de Rusalii: praznuirea Sfintei Treimi

http://upload.wikimedia.org/wikipedi...ublev-1410.jpg

http://www.crestinortodox.ro/diverse...imi-69674.html

Icoana Sfintei Treimi
Sa privim acum icoana zugravita de Sfantul Andrei Rubliov, aflata mult timp la Galeriile Tretiakov din Moscova; o minunata copie a acestei icoane se afla la Manastirea Troite-Serghieva de la Zagorsk. Am ales aceasta icoana pentru ca nenumaratele copii existente in Apus au facut-o foarte cunoscuta, iar celebrul film al lui Tarkovski despre Andrei Rubliov ne-a facut sa patrundem in miezul tainei sale; si, de asemenea, pentru ca aceasta icoana corespunde cel mai bine invataturii Bisericii.

Cincizecimea poate fi privita intrucatva ca "botez" al Apostolilor, acel botez cu "Duh Sfant si cu foc", fagaduit de Mantuitorul, prin care intemeiaza Biserica in chip vazut. De asemenea, ea pune inceput totodata activitatii baptismale in Biserica, citind in Faptele Apostolilor ca in acea zi s-au botezat "ca la trei mii de suflete".

De acum inainte viata sacramentala a Bisericii este un legata fundamental de epicleza, de invocarea Duhului Sfant in rugaciune. Viata Bisericii si viata crestinului devin o continua "chemare sfanta", "Imparate Ceresc...vino si Te salasluieste intru noi", spre a-L cunoaste pe Hristos in Duhul Sfant.

RUSALIILE-ziua de naştere a bisericii-

La zece zile după Înălţarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile- Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută şi sub denumirea de Cincizecime. Ca vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt şi a Înălţării lui Hristos. În jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărţit una de cealaltă.
Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtăşeşte viata dumnezeiască şi omenească a lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vieţii lui Hristos în noi. Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris în cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune că Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc.
La Pogorârea Duhului au fost prezenţi numai Apostolii?
În Faptele Apostolilor 2,1 se spune "Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc". Rezultă că în acea zi se găseau laolaltă nu numai cei doisprezece, ci toţi cei o sută douăzeci de fraţi care s-au aflat împreună cu Apostolii alături de Iisus, începând cu Botezul săvârşit de Ioan si până la Înălţare (F.A. 1, 22). Sfântul Ioan Gura de Aur afirmă că la Cincizecime au fost prezenţi nu numai apostolii, ci şi alţi fraţi. De aici reiese că Sfântul Duh s-a revărsat peste toţi membrii Bisericii, şi nu numai peste ierarhia reprezentată de apostoli. Exegeza ortodoxă, precum şi cea romano-catolică, bazate pe Tradiţie, afirmă că la Cincizecime era de faţă şi Maica Domnului.
Faptul că limbile apar "împărţite", denotă că fiecare persoană se învredniceşte în mod propriu de primirea Duhului. Acest Duh sfinţeşte pe fiecare om în parte şi pe toţi laolaltă, adică sfinţeşte persoane în comuniune sau pentru comuniune.
Rusaliile – momentul în care Apostolii încep să grăiască în limbi necunoscute
După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învăţătura Mântuitorului şi altor neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înţeleşi de toţi iudeii veniţi la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând să-şi explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuza că ar fi "plini de must", adică beţi (F.A. 2, 13). Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar şi pentru a vorbi mulţimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeţia lui Ioil: "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). În urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.
Se obişnuieşte să se vorbească de trimiterea Sfântului Duh în lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrării lui Hristos. În acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfântului Duh. În realitate însă, Duhul trebuie văzut întotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput ca despărţit de Hristos.
Există obiceiul ca în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor.
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/

Arhim. Sofian (Boghiu) – Cincizecimea – ziua de naștere a Bisericii
 

În duminica numită Duminica Rusaliilor (Duminica Mare) sau Duminica Cincizecimii, prăznuim minunea Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului și, de asemenea, ziua întemeierii Bisericii creștine în lume. http://www.crestinortodox.ro/comunit...424/102284.jpg Înainte de înalțarea Sa la cer, Mantuitorul a poruncit ucenicilor Sai sa nu se desparta de Ierusalim, ci sa astepte implinirea fagaduintei Tatalui ceresc, adica primirea Duhului Sfant. Si li s-a spus ca atunci vor fi imbracati cu putere de sus, vor fi luminati si intariti sa predice Evanghelia in toata lumea, sa invete toate neamurile si sa le boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si astfel sa-I fie martori pana la marginea pamantului (Fapte 1, 8) si pana la sfarsitul veacului.Fagaduinta s-a implinit in Duminica Cincizecimii, cand, intr-adevar, S-a coborat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli “ca o suflare” de vant, sub chipul limbilor “ca de foc”, si a revarsat in ei o putere noua, necunoscuta lumii pana atunci, care a facut din pescarii simpli si fricosi, de pana atunci, cei mai devotati Apostoli si cei mai neinfricati misionari, cum n-a mai avut lumea niciodata.

Impotriva tuturor vitregiilor lumii si impotriva tuturor pacatelor ei indatinate, Sfintii Apostoli au izbutit sa resadeasca in inimile oamenilor cea mai curata si cea mai luminoasa invatatura – Evanghelia dragostei si a pacii – si sa produca, cu cele mai simple mijloace, cea mai mare revolutie morala si religioasa cunoscuta in istoria lumii prin raspandirea crestinismului. Din aceste pricini, Rusaliile au fost, sunt si raman un mare semn de intrebare pentru toti carturarii lumii, o problema grea pentru toate mintile care bolesc de necredinta si o mare imbarbatare pentru toti predicatorii Sfintei Evanghelii.

Atunci, pentru prima data in istoria lumii, S-a aratat cu putere, in public, Sfantul Duh – Duhul Adevarului, pe Care lumea, prin simturile, prin puterile si prin luminile ei, nu-L poate primi, deoarece nu-L vede si nu-L cunoaste, pentru ca nu stie de unde vine si unde merge (Ioan 3, 8), cum spune insusi Mantuitorul Hristos.

In Simbolul credintei noastre crestine noi marturisim despre Sfantul Duh ca El este “Domnul de-viata-Facatorul, Care din Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, Care a grait prin prooroci”. El este vesnic. Deci, este fara inceput si fara sfarsit, deofiinta cu Tatal si cu Fiul. El are in Sine toate atributele dumnezeirii si este prezent si activ in toate lucrarile indreptate spre lume ale Sfintei Treimii

Arhim. Sofian (Boghiu) – Cincizecimea – ziua de naștere a Bisericii
 

http://www.crestinortodox.ro/comunit...424/102283.jpg El ia parte cu Tatal si cu Fiul la cele doua creatii:

1. La Facerea lumii “Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2);

2. La refacerea spirituala a lumii – savarsita prin intruparea Mantuitorului – Sfantul Duh lucreaza la renasterea si sfintirea omului si a lumii.

El este Mangaietorul, Duhul Adevarului, Izvorul harului si Vistierul bunatatilor.

De-a lungul istoriei zbuciumate a Vechiului Testament Duhul Sfant a grait prin Prooroci, pregatind omenirea pentru venirea Mantuitorului in lume. Noul Testament adevereste ca Sfantul Duh este mereu prezent in viata pamanteasca a Mantuitorului. Astfel, cand Iisus Hristos se intrupeaza, Duhul Sfant ii este premergator -la Buna Vestire a Fecioarei. Cand Domnul Hristos se boteaza, Duhul ii este marturisitor.

Cand Iisus Domnul invata pe oameni si savarseste minuni, Duhul Sfant il insoteste. Dupa inviere si mai ales dupa inaltare, Duhul Sfant ii este urmas, continuand in lume lucrarea de luminare, de sfintire si de indumnezeire a oamenilor.

Pentru ca El lucreaza nedespartit de Tatal si de Fiul este numit si Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Duhul Domnului, Domnul insusi, Duhul infierii si Duhul libertatii. El inspira pe Profeti, intareste pe Apostoli, hirotoneste preotii Bisericii, lumineaza si calauzeste pe pastorii si invatatorii nostri sufletesti.

Duhul Sfant ne renaste prin Taina Sfantului Botez; prin El devenim, din oameni trupesti, oameni duhovnicesti. Prin El, Care este Duhul infierii, devenim fiii lui Dumnezeu prin har. Prin Sfantul Duh ne iarta Dumnezeu pacatele cand ne marturisim. Prin Sfantul Duh painea si vinul din Sfantul Potir devin Trupul si Sangele Mantuitorului nostru, cu care ne impartasim. Prin Sfantul Duh, trupurile noastre impreuna cu sufletele devin biserici ale Dumnezeului Celui viu. El mangaie, lumineaza, inspira, invata, insufleteste, intareste si sfinteste pe toti credinciosii. El este Sfant si sfinteste viata noastra prin cele sapte Sfinte Taine. El este atotintelept si bun si ne calauzeste viata prin cele Sapte daruri ale Sale, care sunt: intelepciunea, intelegerea, sfatul, puterea, cunostinta, evlavia si frica de Dumnezeu (Isaia 11, 1).

Prin lucrarea tainica a Duhului Sfant, oamenii lumii acesteia, barbati, femei si copii, atat de diferiti ca neam, ca rasa si ca stare sociala, pot deveni o comuniune sfanta. Pot deveni madularele Sfintei Biserici, care este Trupul tainic al Mantuitorului Hristos, unit prin legatura dragostei, a pacii si a sfinteniei.

Duhul Sfant are in viata Bisericii un rol asemanator cu acela al sufletului in organizarea vietii noastre omenesti. Dupa cum sufletul da viata si miscare tuturor madularelor, tot asa Duhul Sfant da viata si miscare, spre binele tuturor, madularelor Sfintei Biserici, care suntem noi, crestinii.

Si, dupa cum sufletul vede prin ochi, aude prin urechi, vorbeste prin intermediul limbii si este prezent in toate madularele trupului impartasindu-le viata si acordandu-le tuturor simtirilor ceea ce li se cuvine, tot asa si Duhul Sfant prin Sfinti face minuni: prin unii invata adevarul, prin altii sporeste stiinta, prin unii ocroteste bunele traditii, prin altii pastreaza buna cuviinta si cinstea in familii, prin altii stinge vrajba dintre oameni si-i impaca. Unii au o harisma, altii alta, insa toti se straduiesc sa duca aceeasi viata buna si sa aiba aceeasi simtire curata, pentru ca toti se lasa calauziti de puterea si de lucrarea binefacatoare a Sfantului Duh.

Nenumarate si nemasurate sunt darurile, puterile si influentele Sfantului Duh asupra lumii intregi si asupra fiecarui suflet in parte. Toate aceste generoase revarsari de dumnezeiasca dragoste se ofera in dar tuturor oamenilor si indeosebi crestinilor, care prin Taina Sfantului Botez s-au inscris in familia sfanta a fiilor lui Dumnezeu. Duhul Sfant, desi este prezent in viata noastra pretutindeni si in orice vreme, El nu se face simtit noua decat daca il vrem, il chemam, il dorim. Daca nu vrem si nu dorim ajutorul Lui, El nu ne face sila.

Stiut este ca prin Taina Sfantului Botez si prin Taina Sfintei Mirungeri am primit fiecare, in pruncia noastra, simtul de orientare spre bine, am primit voia libera indreptata spre implinirea poruncilor dumnezeiesti. Daca in vremea incercarilor si a ispitelor ascultam de acest indemn launtric spre bine, care este glasul launtric al Sfantului Duh, si facem binele, nu raul, ferice de noi.

Daca insa nu ascultam indemnul Lui spre bine, ne impotrivim acestui gingas indemn si, in loc de bine, alegem raul, vom avea de suferit.

Chemandu-L in ajutor, mai ales in vremea ispitelor si a necazurilor, conlucrand cu El si ostenindu-ne spre bine, vor incolti si vor creste in noi roadele Sfantului Duh, care sunt: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea (poftelor), curatia (trupeasca si sufleteasca) (Galateni 5, 22). Dar daca, in loc de bine, alegem raul, Duhul Sfant se va departa de la noi si in locul Lui va pune stapanire pe sufletul nostru duhul celui rau, care poarta cu sine boldul pacatului si al mortii si intarata in noi poftele urate ale trupului, care amarasc viata si ne despart de Dumnezeu.

Aceste pofte sunt: necuratia, desfraul, inversunarea, fermecatoriile, vrajbele, certurile, invidia, mania, dezbinarile, uciderile, betiile, ospetele cele necuviincioase si altele asemenea acestora, bine stiind, cum spune Sfantul Apostol Pavel, ca “cei ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 19-21).

Noi toti avem nevoie de Dumnezeu si de imparatia Lui, chiar daca uneori, de-a lungul vietii noastre, nu ne dam seama de aceasta. Imparatia lui Dumnezeu – cum o defineste Sfantul Apostol Pavel – inseamna pe scurt: “Dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant”(Romani 14, 17). Aceste roade – dreptatea, pacea si bucuria intru Duhul Sfant -, ca si celelalte roade ale Duhului de care am mai amintit, trebuie sa stapaneasca totdeauna sufletele si inimile noastre si sa se reverse din suflet in viata din jurul nostru prin ganduri, prin cuvinte si prin toate faptele noastre zilnice.

Calea catre aceasta imparatie este lunga, ea incepe de aici de pe pamant si continua sus, in ceruri. Si, ca orice calatorie, nu este lipsita de surprize si primejdii. Este greu sa mergem singuri pe aceasta cale, caci putem slabi sau ne putem rataci. Avem nevoie de o calauza sigura, de indrumare temeinica, de imbarbatare si ajutor pe aceasta cale spre imparatia lui Dumnezeu. Din mila lui Dumnezeu, avem o asemenea calauza sigura si incercata, o institutie sfanta, straveche si puternica, intemeiata pe Jertfa Mantuitorului, pe marturisirea Apostolilor, pe sangele martirilor, pe experienta si invataturile bogate ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii.

Aceasta venerabila calauza este Sfanta Biserica dreptmaritoare, inzestrata cu Sfintele ei Taine si cu toate bogatiile si harurile Sfantului Duh, de la intemeierea careia praznuim astazi aproape doua milenii. Sa ne folosim cu smerenie de puterile si de luminile ei! Sa cerem, sa primim si sa ne folosim cu dragoste de influentele ei binefacatoate, pentru curatirea noastra de pacate, pentru luminarea si innoirea noastra, pentru ocrotirea si imbarbatarea noastra pe calea vietii cinstite, curate si pasnice, pe calea mantuirii noastre, supunand voia noastra cea patimasa voii lui Dumnezeu si incepand toate rugaciunile noastre cu chemarea in ajutor a Sfantului Duh, Mangaietorul, Care este imparatul ceresc – Duhul Adevarului si Sfintitorul vietii noastre -, si sa ne rugam, zicand: “imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Carepretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule-de-viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curatestepe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”. Amin

Rugaciune de Rusalii:

Vino, Duhule dumnezeiesc, Mângâietorul sufletelor mâhnite, Bucuria inimilor şi Alinarea suferinţelor. Vino, Sfinţitorul celor păcătoşi, Învăţătorul celor smeriţi, Părintele milostiv al orfanilor, Puterea celor slabi şi Ajutorul săracilor. Pătrunde cu harul tău în adâncul sufletului meu. Aprinde-mi inima cu focul tău preasfânt. Străpunge-mă cu iubirea ta. Dă-mi să gust bucuriile tale cereşti, pentru ca de acum să dispreţuiesc plăcerea trecătoare şi să nu caut decât bucuriile sufleteşti. Amin.
(Sf. Augustin).

Ultima predica de Rusalii a Parintelui Galeriu

Extras: ,,Libertatea… O, Doamne, să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă libertatea deplină, adevărată! Căci libertatea e lovită din două părţi, din două laturi. Întîi, libertatea nu este deplină dacă trăieşti numai în legile firii, ale creaţiei, care ţin de timp şi spaţiu. De aceea au spus filosofii: libertatea este necesitatea înţeleasă; deci n-ai ieşit din lumea necesităţii. Libertate este cînd ieşi dincolo de lumea creată, de lumea legată de timp şi spaţiu. Şi, tot în această lume, ultima expresie a pierderii libertăţii – moartea. Or, care este libertatea adevărată, ieşirea din robia ultimă a existenţei care-i moartea? Învierea. Prin ea Hristos a înălţat umanitatea în adevărata lumină, în cerul libertăţii depline. Toţi trebuie să o învăţăm, să ştim cu toţii că acesta este adevărul deplin. Să-l mărturisim cu smerenie, îngenunchind, dacă vreţi, dar nu în faţa lumii, ci înaintea lui Dumnezeu, ca să nu socotească cineva că ne îngîmfăm, împodobindu-ne cu orgoliul adevărului. Adevărul pe noi ne face smeriţi şi iubitori. Or, Iisus Mîntuitorul a dat lumii libertatea.

Scurt articol despre Pogorarea Duhului Sfant in iconografie si un scurt citat dintr-o cantare cu acest prilej: ,,Izvorul Duhului pogorat pe pamant... s-a revarsat peste apostoli sfintindu-i. Binecuvantat esti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea intelepti pe pescari i-ai aratat, trimitandu-le lor Duhul Sfant, si printr-insii lumea ai vanat...

Mă bucur, Pelerin, că ai postat această predică, pe care mă gândisem și eu, ieri, să o postez. O să adaug, însă, aceeași predică, în format audio, pentru că glasul părintelui poartă o amprentă personală mai puternică decât cuvântul scris, pătruns fiind de Duhul Sfânt: Părintele Galeriu: Pogorârea Sfântului Duh (2001).