pedeapsa cu moartea
 

BUN ARTICOL.
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pedeapsa-moartea-122913.html
LA RAU NU SE RASPUNDE CU RAU . VIATA A DAT-O DUMNEZEU NU AVEM DREPTUL DE-A SPUNE PANA AICI TREBUIE SA TRAIASCA CINEVA NU NE PUTEM PERMITE SA JUDECAM TREBUIE PRIVIT DIN ALT UNGHI,AL INDEPTARII. DUMNEZEU SA NE AJUTE PE NOI PACATOSII !

Asa este....Si o pedeapsa cumplita este inchisoarea pe viata...Sa stie sufletul acela ca nu mai poate privi un rasarit sau apus cand doreste...Ca nu poate alerga pe campuri...Doar gratii, ziduri si cainta poate....

Articolul se bazează pe ideea că pedeapsa cu moartea ar fi incompatibilă cu creştinismul. Aceeaşi aiureală modernistă şi-a făcut loc şi în Biserica Catolică (coincidenţele mă fac mereu circumspect). Despre asta, am scris un articol recent aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Mihnea, nu te poti numi crestin in conditiile in care sustii pedeapsa cu moartea. Omul nu are dreptul de a lua viata cuiva. Este trist ca societatea a ajuns sa dicteze cine trebuie sa traiasca si cine trebuie sa moara.

Ma doare sa stiu ca spunem cu atata usurinta ca semeni de-ai nostri trebuie sa moara. Mantuitorul a spus sa-i cercetam pe cei din temnita, nu sa le luam viata si sa iertam de saptezeci de ori cate sapte. Deci, pentru crestin primeaza iertarea, nu pedeapsa.

As completa ca pentru crestin primeaza iertarea si indreptarea, nu pedeapsa.

Dar ce ne facem cu cei care nu vor sa se intoarca spre bine? Sunt unii atat de viciati de crima incat simt nevoia sa ucida, devenind criminali in serie. Ce-i drept, nu este nimeni indreptatit sa-i condamne la moarte, insa care ar fi solutia pentru recuperarea mintilor lor bolnave - presupunand ca au fost prinsi si inchisi?

Florin, noi suntem datori sa ne rugam pentru ei, asa cum ne rugam si pentru cei ce au trecut la cele vesnice. Stim ca prin rugaciunile si jertfa Bisericii, se poate face trecerea unora din iad in rai. De ce sa nu credem ca prin rugaciunile si jertfa Bisericii se poate realiza si schimbarea unora dintre aceste persoane? Eu raman la parerea ca trebuie sa ne rugam pentru ei.

Am vazut un film "The secret in their eyes" unde se atinge putin subiectul. Actiunea se intampla in Argentina in perioada ascensiunii socialismului. Sotul unei victimei violata si ucisa, pentru ca nu vede o pedeapsa corecte si nici utila pedeapsa promisa/tintita de avocatul acuzarii (pedeapsa cu moartea sau inchisoare pe viata), si pentru ca la instaurearea noului regim criminalul este gratiat, se hotaraste sa-l pedepseasca el. Alegerea facuta este inchisoare pe viata in propria pivnita, avand grija de el cum se cuvine cu mancare si asistenta medicala, dar fara sa-i adreseze nici macar un cuvant.

Nu toti pot face asta, dar mi se pare o treaba cu dublue efect: sa fi destul de tare incat sa ai grija de propriul dusman, dar in acelasi timp oferindu-i si o pedeapsa.

"Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu". Noi de ce am dori altfel decat El? Trimitand la moarte pe cineva consider ca-l lipsim de aceasta posibilitate a pocaintei si a redobandirii vietii. Sa lasam astfel de judecati pe seama lui Dumnezeu.

Atat timp cat exista pedeapsa cu moartea nu reusim sa depasim legea talionului. Aceasta pedeapsa este impotriva esentei Evangheliei, iubirea de vrasmasi. De aceea, nici nu au combatut-o in mod expres Sfintii Parinti, pentru ca este un fapt evident.

Da, trebuie sa ne rugam si pentru ei. Insa nu uita ca Dumnezeu nu intervine peste vointa omului: daca acesta alege partea raului, atunci este lasat sa faca ce vrea - pana la un moment dat cand va fi invitat sa dea socoteala pentru viata lui.

Cat despre cei din Iad, nici ei nu sunt fortati de rugaciunile noastre sa mearga in Rai. Libertatea lor le este repectata pentru totdeauna, pentru ca face parte din Chipul divin sadit in fiecare om.

În citatul "Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu" este vorba de moartea sufletului, nu de moartea trupului. Nu are legătură cu subiectul.

Dar de ce ar fi numai pedeapsa cu moartea împotriva esenţei Evangheliei care e iubirea de vrăjmaşi şi nu ar fi pedeapsa în general ? Pentru ce un hoţ de buzunare să fie pedepsit cu doi ani de puşcărie ? De ce vecinul care nu mă lasă să ies din beciul lui unde mă ţine închis 20 de zile, să facă 5 ani de puşcărie pentru lipsire de libertate ? Nu este aceasta culmea legii talionului ?

Nu, nici Cristos, nici Sfinţii Părinţi nu au combătut-o, nu pt că ar fi un fapt evident, din moment ce era prea folosită în epocile lor, ci fiindcă nu au definit-o ca omor în sensul poruncii a cincea.

Acesta-i un topic unde predomina lipsa de empatie!
Sper sa nu-ti pierzi nici un membru al familiei de mina vre-unui criminal ca sa intelegi cit de important este acest verdict!

Dumnezeu, este adevarat ca judeca sufletele, NOI INSA AICI JUDECAM TRUPURILE PAMINTESTI!...si trebuie judecate BINE, pentru a da exemple in comunitate!
DOAR ASA ne corectam, nu prin "intelegere"...a avut o copilarie nefericita si alte bla blauri

Plini de pacate cum suntem, ridicand piatra sa pedepsim cu moartea, nu aducem decat mai mult rau. Daca am incercam sa ne ducem mai jos la radacina, am intelege de ce numarul criminalilor si a celor pedepsiti aspru creste. Noi ne departam de Dumnezeu cu 1 metru, copii nostri cu 1 km... si tot asa. Daca de la baza am porni bine, numarul celor rai ar fi atat de mic incat chiar i-am putea ignora fara sa-i mai pedepsim, ba mai mult poate si ei s-ar indrepta mult mai usor. La stadiul in care este acum societatea nici daca pedepsesti cu moartea chiar si calomnia, oamenii tot nu se vor indrepta. Daca tumoarea canceroasa a cuprins o parte din corp, si o extirpezi nu-l faci pe om sanatos, ci poate chiar il lipsesti de un membru sau organ util, si nici nu poti garanta ca nu va mai aparea din nou cancer.
Iar pentru cei ce vor zice ca indemn la a neglija un cancer, o sa le spun ca daca omul se va indrepta spre cel ce a creat organele va primi si vindecarea totala, sau nici macar nu va ajunge la cancer.

Tot la moartea spirituala am facut referire si eu. Numai ca printr-o moarte fizica impusa ii refuzam omului posibilitea pocaintei, altfel spus "sa se intoarca si sa fie viu".

Aici cred ca amestecm planurile. Noi discutam din perspectiva Bisericii nu a codului penal. Stim foarte bine ca legile omenesti, dreptatea umana, nu reflecta nici pe departe dreptatea lui Dumnezeu.

Incercam sa despicam firul in patru si nu cred ca ne este de folos. Porunca a cincea este atat de simpla: "Sa nu ucizi." Cred ca acesta scurta porunca are in sine toate formele sub care un om ia viata altei persoane, nici in razboi, nici ca avort, nici ca eutanasie (scop nobil), nici ca pedeapsa etc. Crima si daca are loc fara intentie, tot nu este conforma cu morala crestina, iar cel care a comis-o face penitenta.

Nu vad scopul pedepsei cu moartea. Daca spre indreptare nu are cum sa fie, atunci este o razbunare pe fata. De aceea, nu cred in pedeapsa cu moartea data de om. Ne este de ajuns sa stim ca "plata pacatului este moartea", care va veni oricum, insa cand si cum va randui Dumnezeu. A da viata si a lua viata doar Lui apartine.

Nu cred ca cineva ar trebui sa-si insuseasca un atribut care nu-i revine. Nu este om care sa aiba autoritate morala de a decide cine sa traiasca si cine sa moara. Este vreo unul fara de pacat care poate sa arunce primul piatra? Ma indoiesc...
Totusi... se pare ca tratatul de la Lisabona introduce pedeapsa capitala...

Nici pe departe. Biserica nu a refuzat nicicând ultimele sacramente celor ce îşi aşteptau execuţia. Valabil şi pentru Biserica Ortodoxă: lângă gâdea, a stat mereu un preot. De asemenea, între sentinţă şi execuţie a fost mereu lăsat un timp, astfel încât omul să îşi poată face examenul de conştiinţă şi, eventual, să se căiască. Dacă nici certitidinea că va fi dat morţii peste o săptămână, în ziua cutare la ora cutare, nu îl face pe păcătos să se convertească, e greu de spus ce altceva l-ar face.


Suntem datori, mai ales noi, laicii, să facem astfel încât legea Cetăţii să fie legea lui Dumnezeu. Pedeapsa este un aspect al dreptăţii, iar dreptatea este un lucru bun. Prin urmare, pedeapsa dreaptă este un lucru bun.

Această "despicare a firului în patru" cum îi spuneţi, se mai numeşte şi morală. Este nesustenabilă ideea că războiul de apărare, ca şi pedeapsa capitală just pronunţată, este încălcare a poruncii a cincea. Cea mai bună dovadă că este nesustenabilă este aceea că nu a susţinut-o nimeni. Nici Cristos, nici apostolii, nici împăratul Constantin întocmai cu apostolii, nici domnitorii, regii ori împăraţii creştini. Nici chiar Moise, cel care a primit această poruncă, nu a susţinut aşa ceva. Practic, ceea ce susţineţi este echivalent cu a spune că toţi eroii noştri, cărora le cântăm "fericiţilor eroi" sunt damnaţi şi ar trebui să le cântăm "damnaţilor eroi". Şi cei care, în Războiul de Independenţă, şi-au ucis duşmanii la Plevna. Şi mai târziu, la Oituz. Şi pe urmă, la Cotul Donului. Cu toţii au încălcat porunca a cincea în mod grav.

Sunteţi în eroare. Pedeapsa are mai multe scopuri, nu numai îndreptarea. Se pot găsi multe argumente valabile împotriva pedepsei cu moartea din sfera dreptului, din sfera psihologiei sau a politicii. Dar a susţine că pedeapsa cu moartea este intrinsec imorală echivalează cu ideea că, atâtea secole, Biserica a fost în eroare şi a trebuit să aşteptăm ideile iluministe pentru ca, în sfârşit, Biserica să descopere care e înţelesul poruncii a cincea.

Omul indumnezeit, plin de Duh Sfant, nu ucide pe nimeni si nu poate fi de acord cu pedeapsa capitala. El stie ca lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Mantuitorul nu a propovaduit pedeapsa cu moartea, iar Apostolii Sai n-au omorat pe nimeni. Nu prin crima au schimbat lumea in bine, ci prin jertfa de sine.

Împăratul Constantin ? Ştefan cel Mare ? Brâncoveanu ? Să fi fost ei lipsiţi de Duh Sfânt ? Dar Moise, care a luptat cu amaleciţii şi cu atâţia alţii, să fi fost lipsit de Duh Sfânt ? Dar David ?

Mântuitorul nu a propovăduit pedeapsa cu moartea, dar nici nu a combătut-o ca fiind imorală. Totuşi, dv asta faceţi. Apostolii săi n-au omorât pe nimeni, fiindcă nu se ocupau cu justiţia temporală. Dacă ar fi fost judecători, şi dacă ar fi fost cazul, ar fi putut şi ar fi trebuit să facă asta. Chiar şi aşa, merită recitit episodul cu Petru şi cei doi soţi care au ascuns averea lor. Iar cât de mult au schimbat apostolii lumea în bine, iată un alt subiect de dezbatere.

Pai nu era vorba despre o pedeapsa cu moartea, un verdict.

"Cine e fara de pacat sa arunce primul piatra."
Cine da autoritate unui om sa decida daca cineva moare sau traieste? Se propovaduieste iubirea aproapelui si nu pedeapsa capitala, indiferent de natura pacatului. Doar Dumnezeu judeca! Cel in cauza isi va primi rasplata.

Suprimarea vietii unei persoane inseamna limitarea sau chiar anularea sanselor de pocainta si implicit de mantuire.

În cunoscuta intervenţie în favoarea femeii păcătoase, Isus nu ne arată că pedeapsa cu moartea, just pronunţată, este imorală, ci ne arată că era vorba de o condamnare injustă. Potrivit Legii, amândoi, bărbatul şi femeia, trebuiau lapidaţi. Dar, de astă dată, Isus este în faţa unui proces nedrept: acolo era numai femeia, în timp ce bărbatul cu care păcătuise lipsea. Întrucât era vorba de o femeie publică, mai degrabă suntem lăsaţi să înţelegem că toţi cei care erau acolo păcătuiseră, şi poate chiar acest lucru este ceea ce scria Isus pe nisip: păcatele lor. Locul lor trebuia să fie lângă acuzată, şi nu ca acuzatori.

Dumnezeu. A se revedea dialogul din pretoriu, între Isus Cristos şi Ponţiu Pilat.

Sa intelegem ca de fapt Inchizitia indemna prin practicile ei la pocainta? Eu nu cred ca poate fi numita aceasta adevarata pocainta, cand esti amenintat prin tortura si condamnare la moarte. In Biserica Ortodoxa, gandul la moarte si trezvia sunt cu totul altceva.

Daca au omorat, au incalcat-o cu siguranta. Nu cunostem noi ce este in sufletul unui "erou" care a luptat pentru tara si credinta sa, care a fost nevoit sa-si omoare semenii ca pe niste animale. Indiferent de scop, ramai cu constiinta incarcata, ramai marcat, pentru ca este nefiresc sa iei viata aproapelui. Cel care a ucis in razboi are nevoie de spovedanie si de implinirea unui canon de pocainta, pentru a putea primi Sfanta Impartasanie (cand nu este pe moarte). Perioada de epitimie poate fi mai mica decat la uciderea din culpa, dar asta duhovnicul hotaraste.

Un om sau un grup de oameni hotarasc, in baza unor temeiuri suficiente pentru constiinta lor, sa omoare un alt om. Iar altcineva executa pedeapsa (sa zicem ca o face cu un glont sau introducind o substanta letala in sangele persoanei condamnate).
Acum va propun un scurt experiment: imaginati-va ca traiti ultima ora din viata condamnatului sau, daca doriti, ca traiti actul uciderii fiind, pentru cateva clipe in imaginatie, calaul.
Dar va rog sa faceti asta dupa 15 minute de rugaciune, cat mai curata puteti, dupa puteri.
Dupa rugaciune, va rog! Faceti actul de imaginatie apoi reluati subiectul si redisputati problema. Dupa rugaciune! Dupa Spovedanie! dupa Maslu! dupa Sfanta Liturghie! dupa Sfanta Impartasanie! Dupa noaptea Invierii!
In fine, daca nu e suficient, imaginati-va ca sunteti calaul care executa o persoana iubita, in numele principiilor morale sustinute. De pilda ca sunteti gadele propriului copil. Sau, de ce nu, daca aveti mai multi copii si situatia o cere, imaginati-va ca sunteti gadele propriilor copii (cati copii si-a ucis oare acel ofiter german cand aliatii au patruns in Berlin? Imi amintesc ca i-a ucis pe toti, cu injectie letala, nu-i asa? In numele, desigur, al unor idei forta, calauzitoare, de nezdruncinat). Apoi va rog sa scrieti cum vedeti problema.
Va puteti imagina, daca tot mai sunt dubii, ca omoriti pe condamnat (pe propriul copil, imi mentin propunerea) apoi mergeti la rugaciune. La Marturisire. La Maslu. La Sfanta Liturghie. La (oh, Doamne!) Sfanta Impartasanie! La Inviere!...
Oh, Doamne, Dumnezeul nostru!...
Ce s-a intamplat oare cu noi?!...
Cum de revenim mereu la uciderea semenilor (pe baza unor idei de un fel sau altul)?
Si cine da acceptul final in inima noastra, cine inclina balanta?...
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi!

La polul opus..
 

Acum fa si tu un efort de imaginatie si traieste o scena in care iti pierzi cea mai iubita fiinta din lume, din cauza unui criminal psihopat .Si pe urma iti mai pierzi una,ca un teribilist,i-a curmat viata cand se intorcea de la scoala.Si mai fa un efort de imaginatie si priveste-te cand esti atacat pe strada,impreuna cu sotia.Ea n-a mai scapat cu viata.

Cum ti se par toate astea? Sincer, nu-ti vine sa tai criminalii inceeet, cu forfecuta de pielite,pana nu mai ramane nimic din ei???

In acesti criminali nu mai exista Dumnezeu...ei si-au vandut sufletele diavolului...

Cate profunzime.
Te pomensti ca-l ingrijea din dragoste.

Probabil ca si pe Dumnezeu il vezi la fel..
Sau ar putea fi totusi mai bun ca tine?

Cu logica asta ai putea sa omori milioane de oameni si sa spui ca le faci un serviciu spiritual.
Ca la o adica daca ideea mortii nu-i faca sa se increstineze, atunci nu mai are sens sa le predici Evanghelia.

Din pacate de prea multe ori ambitiile sociale si politice au fost ajunse sa fie puse in seama lui DUmnezeu si nu invers, voia lui Dumnezeu sa devina lege morala.

Comparatia este total neinspirata.
Mai potrivit ar fi sa comparati pedeapsa cu moartea cu uciderea prizonierilor de razboi.
Ce ziceti? Mai pare atat de justificata?

Daca stam stramb si judecam totusi drept cu sclavia pana la urma cam asa a fost.

Dar nu ma intelegeti gresit, eu cred ca a trebuit sa treaca o lunga perioada de timp ca adevaratul dar care l-a adus crestinismul lumii sa dea roade.

In plus, trebuie sa intelegeti ca tinta crestinismului a fost individul si nu societea ca ansamblu. Ca au fost si interferente Biserica - Politica, e o alta chestiune si de cele mai multe ori nu prea fericita.

Nu stiu daca are legatura cu confesiunea dvs. dar aveti tendinta sa priviti Biserica mai degraba ca un factor care are pretentia mai degraba de a reglementa societatea decat a ajuta individul.

Nu fii ipocrit si nu mai prinde fluturi..Sa te fereasca Dumnezeu de tragediile pe care le-am descris eu si niciodata sa nu simti sa faci ce-am spus!

De ce, crezi ca asta este cursul normal, logic, moral, etc.?

Nu inteleg despre ce ma intrebi..
Incerc totusi un raspuns.

E usor sa dam sentinte de pe margine..Dar atunci cand suntem implicati,situatia se schimba..Daca tu imi spui ca daca intr-o zi iti gasesti membrii familiei transati in pungi de 1 leu ( a ramas expresia,nu si pungile) ingropati in spatele casei (lucruri care se intampla din pacate) sau ascunsi prin pivnita si congelator si tie nu-ti vine sa-l anihilezi pe acel criminal,atunci iarasi zic ca esti ipocrit! Sau nu esti deloc empatic!

Sunt situatii si situatii..De exemplu, o femeie in legitima aparare,fiind victima unui viol, din disperare,isi poate omori agresorul.In opinia mea, acea femeie nu ar trebui condamnata la moarte.Dar cineva care face crime cu premeditare sau psihopatii ucigasi in serie,ar trebui condamnati la moarte,fiind un pericol social.Irecuperabili zic eu.

Si mai este un aspect.Introducerea pedepsei cu moartea poate totusi ar pune un pic de ordine in societate ,instaurand frica.Si s-ar evita poate,de frica,macar omorurile din gelozie sau cele pentru pamant.

Edit: pe de alta parte,n-avem noi dreptul sa luam viata nimanui,chiar fiind doar o pedeapsa asta..Pentru ca Dumnezeu zice "A mea este razbunarea!"..

Deci nu pot spune decat ca multumesc Domnului ca nu sunt un factor decizional in privinta acestei probleme..:-)))

De acord Melissa, de acord cu tine cand iti exprimi indignarea fata de faptele cumplite care se pot petrece. Uneori traim chiar mai mult decat indignare. Nu vreau sa fiu ipocrit si recunosc, iata, marturisesc catre tine ca si eu traiesc uneori: teama, furia, dezgustul, incapacitatea de acceptare - dar le traiesc doar o vreme, pana cand, prin mila Domnului imi amintesc invatatura Sa si accept ceea ce Domnul ne cere: lepadarea de sine - de toate sentimentele mele potrivnice.
De aceea am insistat sa judecam problema in legatura concreta, PRACTIC, cu: rugaciunea, Sfanta Liturghie, Sfanta Impartasanie. Doar din ACEST loc al vietii noastre (din spatiul duhovnicesc in care nazuim la unirea cu Dumnezeu, fiecare dupa puterile noastre si prin harul Duhului Sfant) abordam altfel pedeapsa capitala. Cu totul altfel decat din afara, cand judecam doar dupa mintea noastra si fara mangaierea Celui care "va va calauzi la tot adevarul" (In, 16.13).
Daca nu cadem, in fata ororii, la Hristos, avem oare alta cale mai buna?
Domnul spune: "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul." "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema."
Care e alternativa? Sa inmultim, impotriva cuvantului Sau, moartea cu inca o moarte (tocmai noi, cei care am fost chemati la viata? tocmai noi, cei care "am vazut Lumina"?)?
Pentru ca suntem crestini si avem pecetea iubirii in inima prin Sfantul Botez, eu cred ca se cuvine sa ne adancim sufletul la modelul Domnului Insusi.
Tocmai cand ne este mai greu, altfel cand?
Noi suntem parte din Trupul Bisericii, iar Capul nu e altul decat Mantuitorul. Nu se cuvine ca Trupul sa asculte de Cap?
Mt 17,5: "Acesta este fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L".
Citim Evangheliile si aflam ce a facut Iisus Hristos, atunci cand niste bieti oameni (in comparatie cu El care este Dumnezeu) l-au batjocorit, chinuit, omorat cu maxima cruzime pe Omul Iisus. Ar fi putut (fiind deopotriva Dumnezeu) sa opreasca supliciul, sa ii pedepseasca teribil. Dar El ce a facut, ce a spus (pentru noi, oamenii, pentru noi spre sfintirea noastra, intru mantuire)? Sa revedem capitolul 27 din Evangelia dupa Matei si ne reamintim.
Apoi, spune in Gradina Ghetsimani (Mt. 26,42): "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti."
Spune lui Petru (Mt. 26,52): "Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."
Spune pe Cruce (Lc. 23,34: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac."
Asadar, e cumplit ce facem noi oamenii pe pamant. Dar noi, crestinii, vrem, dorim si putem (prin Duhul Sfant) sa dam curs rugaciunii: "Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri."
Da, Melissa, durerea ta e si a mea, uimirea ta in fata raului e si a mea. Dar suntem oameni intre alti oameni si suntem oameni crestini. Chemati sa fim sarea si lumina lumii!
NOI SUNTEM cei chemati de Domnul sa fim sarea si lumina lumii!
Vrem asta si, calauziti de Duhul Sfant, putem.
Nadejde tare, Melissa, nadejde tare in Domnul Iisus Hristos. El este credincios. Dumnezeu e mereu credincios. El nu isi incalca Legamantul!
"Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin."

Iti multumesc frumos ca mi-ai inteles trairea. Dupa cum poti vedea singur,la ultimul mesaj,dupa scurt timp am scris un Edit pentru ca deja in mine se contrazicea ceva..:-)

Si iti multumesc frumos pentru tot ce mi-ai scris.:-)

Bine ca ai inteles pana la urma, cu mentiunea ca pedeapsa cu moartea nu-i face pe infractori mai blanzi ci mai rai, stiind ca o data prinsi oricum nu mai au nimic de pierdut, isi permit orice..

Si ce daca isi permit orice intre patru ziduri groase de un metru in asteptarea injectiei letale sau a streangului pentru nemerniciile si prejudiciile aduse comunitatii.
Cui ii mai pasa ce-i trece prin minte criminalului prins.
Poate sa se dea cu capul de pereti cit o vrea, este treaba lui!
Esti amuzant in naivitatea ta!

cred ca Alin nu se referea la criminalii arestati.
daca un tip isi ucide sitia ce-l va opri sa nu-si ucida si socrii, de exemplu?

Ideea este sa NU ajunga sa-si ucida sotia asa cu una cu doua.Poate daca este in vigoare pedeapsa cu moartea, cand ridica toporul sa crape capul nevestei, se mai gandeste o data daca sa dea ori nu.Asa se merge pe principiul "imi dau 15 ani, ma port bine,ies peste 10 dar macar stiu c-am scapat de EA"...

A dori moartea altora este o manifestare a urii, oricât de vinovat ar fi celălalt. Am fost impresionat când am auzit de cazuri în care membrii familiei unui om care a fost ucis l-au iertat pe făptaș (de pildă în cazul unor creștini omorâți de musulmani). Nu putem probabil să-i iubim, dar putem să renunțăm să le luăm viața. Dacă nu mă înșel, dacă rudele victimei iartă pe făptaș, acesta poate fi absolvit de pedeapsa capitală.

Protecția societății nu trebuie să meargă până la a ridica viața altuia. Este ceva ce, fiecare din noi și colectiv, trebuie să lăsăm în seama lui Dumnezeu. Sună teoretic și abstract dar e ceva ce putem face și chiar asta e voia lui Dumnezeu.

Cei care contribuie la ridicarea vieții unui suflet vor fi bântuiți mereu în veșnicie de ceea ce au făcut, chiar dacă nu începând de acum, ci mai târziu, când conștiința lor se va trezi.

N-ai inteles, era vorba ce isi permit inainte sa ajunga acolo.

Daca stie ca o data prins il asteapta oricum moartea, de ce ar mai avea retineri in a face ceva pana ajunge acolo? Mai mult decat viata, crede el, oricum nu are ce sa piarda.

Apropo, de divort ai auzit?

Si pentru crima cu premeditare nu se dau 10 ani.
Aici este problema pe care, se pare, refuzi sa o vezi.

Acum, reversul medaliei ar fi ca si nevasta, sa se teama sa-l enerveze in halul ala, incat sa nu-i lase alta iesire din casatorie. Ar fi foarte benefic pentru societate.. :21:

In plus:

..sau chiar si jumatate de cartier ..nu?
Logica e foarte simpla: fie o moarte, fie o mie, tot cu o moarte platesc.
Necrezand nici in viata si justitia de dincolo de moarte, moartea (mai ales rapida si nedureroasa) este pentru ei chiar o iesire elenganta din viata asta.

Teama de moarte functioneaza cum zici tu doar pentru o persoana ca tine, nu un om scos din minti de cel de langa el sau multe alte probleme pe care tu din scaunelul tau moale din fata calculatorului nici macar nu ti le poti imagina.

O societate care "vindeca" crima cu crima nu poate decat sa produca si mai multi criminali, mai feroci, lipsiti de scrupule, etc.
Ca sa nu mai vorbim ca NU poate fi crestina. Partial/superficial/aparent crestinata da, in realitate, NU.

Mamaaa ce remarca tare..:-)) Evident ca EU am auzit de divort, dar crezi ca pe Nea Caisa, care-si fugareste nevasta cu toporul prin batatura,il intereseaza de divort???

In primul rand, nu am descris o crima cu premeditare ci omor calificat.In al doilea rand, nu am spus 10 ani ci 15 ani.Citeste mai atent.

Deci, care este problema care crezi tu ca refuz sa o vad????

Eeei vezi cum poti vedea chiar tu si parti pozitive?:21:

Bati campii...FRICA E CEA CARE DRESEAZA SI CELE MAI FIOROASE ANIMALE !!...Ideea este sa asimileze vestea ,sa traiasca cu ea..sa stie ca atunci cand ploua trebuie sa ia umbrela si cand ia viata cuiva trebuie sa fie condamnat la moarte...sunt convinsa ca ar scadea rata criminalitatii ! Deci nu in momentul furiei,cand e scos din minti cum spui tu, ii spune cineva "mai baiete vezi ca vei fi condamnat la moarte daca ucizi!"...sper ca sesizezi diferenta!

Ps- si cu imaginatia stau mai bine ca tine;am propus un exercitiu de imaginatie si te-ai eschivat de la raspuns, ai tras doar concluziile pe care le-ai vrut!

Nu are nici O LOGICA ce spui!

Ca nu este crestineste, ca ne situam in afara Legilor Lui, asta admit.Dar de aici pana sa afirmi ce afirmi..e cale lunga!