Fetita mea se bucura ca Dumnezeu o ajutat-o
 

Ieri a venit fetita mea de la gradinita foarte fericita, ca Dumnezeu o ajutat-o.A vrut sa-i deseneze ceva fratelui ei Oliver si sa-i de-a desenul ca si cadou de ziua lui dar uitase cum se scrie Oliver desi am invatat-o.Si pentru ca i-am spus ca daca are vreo problema sa-i spuna la Dumenzeu sa o ajute si sa-i dea putere ea s-a rugat sa-i aminteasca cum se scrie numele, si si-a amintit, si era foarte fericita ca Dumnezeu a auzit-o.

Ce frumos!:41: E foarte bine ca incurajati dialogul copiilor cu Dumnezeu! Sa va bucurati in continuare de roade!

Numai observand ajutorul lui Dumnezeu intru cele marunte ale vietii, vom putea vedea purtarea Sa de grija in momentele esentiale ale ei.

Va multumim pentru ca ati impartasit cu noi acest minunat gand!

Cind copiii cred in Dumnezeu si adultii vor sa le desfinteze credinta
 

Eu le-am povestit copiilor ca Dumnezeu ne-a creat pe toti a povestit mai departe la gradinita, si doamna educatoare a spus ca ce spun eu nu e adevarat ca noi oamenii ne tragem din maimute.Fetita mea a spus acasa ca de ce educatoarea spune ca noi ne tragem din maimute si eu spun ca Dumnezeu ne-a creat?Si am spus ca nimeni nu stie exact care e adevarul pentru ca pamintul e vechi dar eu asa cred ca Dumnezeu ne-a creat, dar daca educatoarea se simte mai apropiata de maimute e problema ei, si ca eu prefer sa sarbatoresc Craciunul cu oameni, pentru ca pina acum n-am intilnit maimute care sa sarbatoreasca Craciunul...Asa ca copiii mei au ris de educatoare si au spus ca sigur exista un Dumnezeu pentru ca noi avem Paste si Craciun si mamutele nu...

Pacat ca logica se transmite de la mama la copii. Daca nu exista maimute care sa sarbatoreasca Pastele inseamna ca religia a fost inventata dupa ce s-au separat cele doua specii. Am mai spus ca D-zeu a fost inventat cand mintea umana a fost suficient de evoluata pentru a pune intrebari la care nu era suficient de evoluata pentru a raspunde. Daca ne-a creat D-zeu, de ce nu sarbatorim toti pastele si Craciunu'? Ma refer la cei de alte religii. Nimeni nu stie exact care e adevarul? Stim ca Pamantul e muuuuult mai vechi de cateva mii de ani cum scrie in Biblie. Si mai stim ca religiile au aparut acu' cateva mii de ani. Si mai stim si ca sunt egocentrice, cu alte cuvinte adeptii se cred buricul pamantului si cred ca lumea a inceput cu ei. Asa ca rade ciob de oala sparta daca si o educatoare are mai multa cultura.

Sa nu faci lectii cu copilu' ca-i distrugi viitorul!
Poti in schimb sa-i cumperi asa ceva:
http://www.buybooks.ro/dictionarul-o...-ortoepic.html

treaba mea cum imi educ copiii
 

E treaba mea cum imi educ copiii, si nu mi se pare normal, ca o educatoare sa le spuna ca sunt maimute ca si ca eu n-am dreptate... de restul religiilor nu ma intereseaza.Oameni de genul asta au probleme ca li se ureaza craciun fericit in locuri publice si merg pina la a spune ca trebuie sa ignoram craciunul sau pastele numai pt ca se simt musulmanii discriminati, dar eu nu ma simt discriminata cind n-am voie sa mi se ureze craciun fericit, sau cind este interzis sa se discute despre religie pt, ca unii au mentalitatea ca sunt invechita pt ca religiile defapt o stie toata lumea ca nu ar exista defapt si ca au fost inventate...cind mi se ureaza ceva care n-are legatura cu religia mea pt ca pur si simplu in religia mea nu exista acea sarbatoare nu ma uit chioris ci raspund frumos si civilizat ca eu nu serbez sarbatoarea aceea catolica pt ca nu sunt catolica sau protestantasau sau.., dar nu incerc sa spun ai grija mai ce faci ca religia e o idee invechita sau doar eu am dreptate tu nu... si nici discriminata nu ma simt, ci omul o vrut sa-mi ureze ceva si e ok..a fost doar bun intentionat sau doar iscoditor ca sa stie defapt ce religie am si nu ma deranjeaza asta deloc.Dar cind e vorba de copiii mei, deja se schimba lucrurile, sigur ca nu spun nimic de homosexuali dar cind se saruta in parc in fata noastra deja e prea de tot, sau cind introduc in walt disney figuri homosexuale atunci e de datoria mea ca parinte sa le spun ca nu e ok, asa cum e de datoria mea sa-i intreb daca prefera sa spuna si sa creada daca se trag din maimuta sau i-a creat Dumnezeu...Copiii mei nu sunt la cheremul statului si daca statul decide sa fie necrestin asta nu inseamna ca eu inchid ochii si spun ok ei trebuie sa se integreze si altii au dreptate sa faca cu copiii mei ce au chef.asa cum copiii mei nu sunt la cheremul fiecaruia care crede ca are dreptate si ca el sau ea stie mai bine...

Oliver e un nume ciudat.

In Germania oricum cei care lucreaza pt un loc(spital sau o scoala) cu credinta crestina se cistiga mult mai bine decit in alte locuri, asa ca nu-i distrug viitorul copilei ci o ajut..Si ortodocsii sunt acolo bine primiti defapt toti crestinii, dar nu cei din secte de exemplu martorii lui iehova, sau musulmanii...Asa ca e bine sa fi crestin, cel putin aici, de america nu ma intereseaza nu locuiesc acolo, si ce se intimpla in romania sau in alte locuri nu cred ca e ok, noi crestinii trebuie sa fim uniti.

oliver nu e un nume ciudat..i-am dat dat numele dupa nuele strabunicei mele olivia nume pe care il port si eu, si e nume rominesc cred...

Aşa ar trebui să ne bucurăm şi noi de realizările noastre, pentru că Dumnezeu ne-a ajutat.

Foarte frumos! Sa va dea Dumnezeu putere sa educati copiii cu frica de Dumnezeu, asta e cea mai mare comoara pe care le-o puteti lasa. Imi pare rau ca educatia scolara nu este continuarea celei din familie dar samanta sadita in sanul familiei este sfanta si niciodata indoielnica pentru copil!

Doamne ajuta!

Domnul sa o binecuvanteze pe copila si pe cei care vor apara credinta pruncilor!

Cat despre unii din ateii de pe forum... adevarate maimute!

Mare este Dumnezeu! Cum era sa nu auda un ingeras? :25:

Foarte frumos.E frumos si bine ca copilul invata de mic despre Creatorul sau,Dumnezeu.
E frumos ca o familie sa se roage si impreuna.Sa sporiti in credinta!

Tare frumos!:25: Sa ii ajute Dumnezeu sa creasca mare!

Eu am vorbit de la inceput cu invatatoarea, apoi profesorul in clasa 1 si i-am informat ca imi cresc copiii crestini si acest lucru este f important pt mine.. Evident oricine intelege importanta pastrarii traditiilor, mai ales in tara straina.
Apoi le-am cerut sprijinul! Am spus ca ma tem ca ar putea fi copilul meu discriminat deoarece are convingeri religioase etc. Am jucat un pic rolul victimei si a functionat deocamdata.

Cred ca este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am vazut pe forum in ultimele 4 luni. E ceva simplu si patrunzator. O adevarata marturie de credinta.

Foarte frumos ati explicat copiilor. Nu sunt de acord cu educatorul care incearca sa-mi transforme copilul.Consider ca educatorul trebuie sa continue ce a inceput parintele nu sa anihileze dragostea pentru D-zeu.Eu m-as fi certat serios cu educatoarea si as fi trimis-o eu personal la maimute.

http://www.copilul.ro/nume-copii/rez...ot_Olivia.html

O, da, daca ne-am uita mai atent la micutii si am fi atenti ce zic.
Zilele astea sotul meu s-a simtit foarte rau. Avea dureri mari de la o hernie de disc mai veche. A venit sora sa, care e asistenta si i-a facut injectii de calmare.
A doua zi dimineata, cand s-a trezit micuta l-a intrebat:
"Tati, cum te simti"?
"Bine, slava Domnului, multumesc, draga mea."
"Sa sti ca Maica Domnului si Sfantul Grigorie au facut o minune cu tine"
Am ramas paf.
"De unde sti asta? am intrebat-o".
"Nu stiu, asa mi-a venit mie".
Asta se intampla in 21 noiembrie. Iar cu o zi inainte, fusese praznuirea Sfantului Grigorie Decapolitul.

In fata unei asa situatii, ce sa mai zici?

Cu doua seri in urma, am primit un telefon daca nu doresc sa insotesc o pereche de tineri casatoriti si cu multa frica de Dumnezeu, la Sihastria si la Negru-voda. La Parintele Iustin, tocmai fusesem cu ceva timp in urma, iar la Sihastria, deasemenea fusesem si "stiam" ca Parintele Ciprian este la Bucuresti, deci nu-mi prea dadea ghes inima. Totusi, am sunat la Manastire sa ma interesez daca Parintele mai poate fi gasit si pe-acolo si cand. Am aflat asadar ca Parintele s-a intors, deci am primit cu placere invitatia de a ma alatura perechii de tineri. Seara am avut o discutie cu fiul cel mic (Catalin) si i-am spus ce am de gand pentru urmatoarea zi. M-a privit cu o bucurie inexplicabila, dar si cu tristete ca nu poate sa ma insoteasca (in primul rand scoala, iar in al doilea - eu eram invitat si mergeam cu masina tinerilor), apoi m-a rugat sa-i transmit Parintelui Iustin Parvu, multa sanatate si zile binecuvantate de Dumnezeu. Ajuns in camaruta Parintelui, am asteptat in genunchi sa-mi vina randul. In fata mea mai erau cateva perechi, fiecare cu necazul lor si cu mai multe pomelnice. Parintele le citea atent pe toate, uneori mai dadea inapoi din banuti, mai intreba de una de alta, sau raspundea dupa caz intrebarilor ce i se puneau. Cand mi-a venit randul, m-am apropiat si am asezat pomelnicul pe bratul de lemn al fotoliului si asteptam cuminte. Parintele a luat pomelnicul, l-a citit cu atentie, apoi a zis: "Catalin!... Ce face Catalin?" Probabil uimirea mi se citea pe chip. "Catalin va ureaza multa sanatate si ani buni printre noi si se bucura mult sa fie cu parintele, in Sfantul Altar!" A zambit si mi-a raspuns: "Spune-i ca ii doresc sa fie in Sfantul Altar si la 30 de ani... Asa sa-i spui!"
A mai continuat apoi ceva legat de mine sau de familie (nu detaliez), dar era clar ca Parintele "stia" mult mai mult decat i-as fi putut eu spune. Anterior am ajuns sa fim penultima "binecuvantare" a unei zile lungi si extrem de obositoare (era aproape miezul noptii) si nu avusesem atunci timp sa spunem nimic. Practic nu avea ce sa-si aminteasca despre noi. Acest om este poate unica sansa pe care o avem unii dintre noi, de a-i saruta cu smerenie mana cu care binecuvinteaza. Pentru ca in curand, si el ne va parasi si se va alatura cetelor de sfinti bine-placuti lui Dumnezeu, care pot mijloci pentru noi. Daca dorinta Parintelui in ce priveste viitorul fiului meu se va indeplini sau nu, doar Dumnezeu stie si asa cum i-am raspuns si sfintiei-sale, noi ne-am bucura sa fie asa, dar totul se va intampla cum le va orandui Dumnezeu.

ce intamplare minunata. De multe ori am avut ocazia sa ma conving de forta duhovniceasca a cuvintelor parintelui. Acum, citind postarea ma alatur gandului parintelui dorindu-i lui Catalin sa fie un preot vrednic!
Sti ce e ciudat de trist?
Ca avem niste oameni de o valoare duhovnicesca extraordinara dar pe care totusi fie ii evitam , fie mai rau, le tot cautam nod in papura. Si dupa ce trec dincolo ne tanguim ca vai! ce duhovnic mare am pierdut.