Saltul fara coarda in prapastia inaltimilor duhovnicesti
 

Ideea pe care vreau să o expun aici mi-a venit în urma unei discuţii despre filmul Iception (foarte tare filmul...partea psihanalitică atentează la taina omului dar latura "filozofică" despre felul în care cineva îşi poate asuma o minciună drept realitate şi despre cum poate ajunge să trăiască cu toată fiinţa sa acea minciună e genială.....plus că Leo e foarte tare :) )....revenind....în discuţia respectivă care se purta online cineva făcea un comentariu duhovnicesc al perspectivei relevată de film şi alte două persoane încercau sa îi arate ba că filmul nu spune nimic, ba că mai rău crează confuzie, ba că nu trebuie să stricăm sensul adevărat al mesajului ortodox de dragul minţii slabe(probabil era vorba de inimă slabă) ale contemporanilor noştrii etc. .....şi toată discuţia asta m-a făcut să mă gândesc la un anumit "demers spiritual" pe care îl pot face credincioşii şi pe care personal îl consider foarte greşit....

demersul e următorul....în loc să ma bucur de puţinul har la care pot ajunge la nivelul meu (bucurie oricum inefabilă), eu resping (cu toată lehamitea nivelului meu ridicat) această oportunitate, îmi încordez muşchii duhovniceşti şi plonjez cu capul înainte în scrierile Sf. Părinţi sau în alte profunzimi teologice care mă depăşesc pt ca dând cu fundul de pământ să nu mă bucur nici de ceea ce îmi era la îndemână nici de ceea ce nu am putut pricepe.....nu încerc să sugerez că ar exista altă cale către adevăr şi viaţă decât credinţa ortodoxă aşa cum a fost ea păstrată de Tradiţie(care include şi scrierile Sf. Părinţi)...deci ca să nu fiu înteles greşit o să dau vreo două exemple referitoare la ce spuneam mai sus :

emeplul 1 : în loc să mă bucur că în societatea asta secularizată am avut ocazia să văd un film frumos, bine jucat, care m-a ajutat să mă destind şi să mă amuz (pt păcătoşii care nu se roagă 24 din 24 mai e nevoie si de astea:) ), film care pe lângă erorile psihologice ale vremii (de care pot face abstracţie) reuşeste într-un mod deosebit de sugestiv să semnaleze felul cum oamenii se aruncă cu toată fiinţa lor în "realităţi" mincinoase, şi unele din motivele pentru care o fac...deci în loc să mă bucur de un film bun cu un mesaj ortodox pînă la urmă şi să fac abstracţie de rătăcirile sale psihanalitice, eu îi dau filmului un şut în cur pe motivul că nu te duce catre cer aşa cum fac scrierile duhovniceşti, că este un mesaj trunchiat, incomplet etc.

....dar ce câştig cu asta ?....dacă în unul din multitudinea de momente când nu simt puterea de a mă apropia de lecturi profunde sau de a mă ruga, mă bucur de bulgărele de adevăr(= viaţă= frumuseţe) pe care au reuşit fraţii apuseni să îl includă într-un film american CARE E PROBLEMA ? ....

şi la tot ce am spus până acu mai e o problemă cu salturile verticale în urcuşul duhovnicesc....locurile mai apropiate de vârful muntelui sunt în realitate o împlinire(infinită ce e drept) a culmilor de la baza sa.....cânt Steinhardt spunea că împărăţia cerurilor este plină cu căţeluşi şi pisicuţe dragălaşe si că Dumnezeu e un bătrân cu barbă albă nu greşea deloc....fiindca adevărata Împărăţie vine să împlinească această perspectivă nu să o distrugă aşa cum facem noi când vrem să ne suim la stele dar de fapt aterizăm în noroi....când Sfinţii Părinţi au spus că Dumnezeu este mai mult decât iubire nu au vrut prin asta să îl contrazică pe Sf. Apostol Ioan care a spus că Dumnezeu este iubire...Dar Ioan a zis aşa fiindcă ştia că noi nu ne putem imagina "mai mult decât iubire" aşa că a vrut să ne imaginăm măcar cât putem...în aceiaşi manieră cred ca dacă nu pot să îmi imaginez o Împărăţie a Cerurilor mai luminoasă şi mai plină de bucurie decît cea cu căţeluşi şi pisicuţe a lui nea Nicu Steinhardt, atunci să continui să mi-o imaginez pe aceasta păstrând în minte că ilustreaza doar o părticică din infinitul de Lumină la care face apel...nu să îi dau cu piciorul fiindcă nu e suficient de înălţătoare pt a ilustra Împărăţia şi astfel să mă autosituez într-un vid lipsit de orice urmă de bucurie şi lumină...cam asta e părerea mea.

Subiectul pe care îl abordezi aici este unul complex.

Fiecare dintre noi avem obligația să oferim cât mai mult din timpul, viața și gândurile noastre lui Hristos. Asta spun și Sfinții Părinți, jertfa noastră către El o împlinim prin viața în Hristos. Fiecare în funcție de puterea sa. Și cu cât vrei să dai mai mult cu atât vei putea să dai mai mult. „Dai voință iei putere”.

Aici e vorba foarte mult de nevoință. Imaginează-ți sufletul omului ca un gol care poate fi umplut doar de Duhul Sfânt, și cu cât ne nevoim noi mai mult și cu cât ne aprofundăm mai mult în cele duhovnicești, cu atât vom dobândi mai multe de la El.

Așa cum Adevărul este unul absolut, așa și noi trebuie să tindem spre absolutism, să nu ne lăsăm împresurați de gândirea pătimașă relativistă. Viața e într-adevăr frumoasă, dar să nu uităm ce este scris în Ecclesiastul 11 : 9 :

„Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sunt deşertăciune.”

Depinde și la ce te referi când vorbești de viață. Doar la cea lumească și trecătoare în care nu știi dacă mâine vei sfârși sau nu, sau în Viața de Apoi ? Frumusețea vieții trupești este o iluzie atunci când este privită prin prisma bunăstării materiale, căci tot capitalismul și demoncrația aceasta în care trăim a fost făurită exact cu scopul de a ne abate pe noi de la Cale și de a ne adânci în confuzie și în cele trupești.

Viața ți se pare frumoasă acuma, o duci bine, n-ai probleme, foarte bine, folosește-te de acest prilej pentru a urca mai mult pe scara duhovnicească ca apoi când vin vremurile grele ai să-ți mulțumești.

Nu-i nici o problemă în a te bucura de viață, atâta timp cât nu uiți de datoria ta de creștin și atâta timp cât bucuria pe care o vrei împlinită nu e una păcătoasă sau pătimașă căci diavolul e viclean și caută pururea să ne piardă.

Scopul nostru în viață după cădere și după Venirea lui Iisus Hristos în lume este mântuirea, ba chiar desăvârșirea dacă se poate. Dar acest lucru nu vine ușor. Trebuie să punem osul la treabă dacă vrem să ne bucurăm, mântuiți fiind.
Conștientizează acest lucru: Veșnicia din Împărăția Cerurilor este infinit mai frumoasă, mai splendidă și mai desăvârșită decât cea trupească și limitată. Cu cât lucrăm mai mult la asceză, cu cât urcăm mai mult scara, cu atât vom fi mai aproape de Domnul în ceruri.

Omul cu adevărat nu poate trăi bine și aici și acolo. Trebuie jertfă. Uite cum a intrat Hristos în Rai, n-a intrat în veșmânt alb, cu cântări îngerești și cu trâmbițe. A intrat bătut, învinețit, bumbăcit și torturat.

În ziua de astăzi s-a făurit optimismul ăsta fals și mincinos. Totul e frumos, toate sunt bune, floricele pe câmpii, iarba-i verde, soarele-i pe cer și ceru-i albastru. Lasă că Dumnezeu e bun și ne-or mântui el pre noi. La a doua venire el va veni zâmbind ca un mielușel și bucuros. Asta până când ne lovim cu capul de zid și vedem că totul este deșert.

Tot ce facem pe pământ pentru distracții și bucurii este în van. Nu duce la nimic bun. Poți să faci toate acestea, nu e păcătos, nu te va duce spre osândă, dar nici spre cer. Prin trupesc vei stagna și atâta totul. De asta trebuie să căutăm să ne desprindem pe cât posibilul și să urcăm.

Nu ne lasă Dumnezeu, dragule, nu-ți fă griji, nădăjduiește tu în El pururea, nu te lăsa, fii râvnitor și ai să vezi că nu te părăsește. Când vede că tu vrei și vrei și faci și nu te lași indiferent de împresurări și obstacole și altele, atunci se va îndura și îți va da ție după efort. Cu fiecare pas pe care îl facem noi spre Dumnezeu, El face 100 înspre noi. Bucuria cea adevărată este întru Hristos.

Restul nu are rost. Lumea asta va sfârși la un moment dat, dar Împărăția Cerurilor nu are sfârșit. Ea în veci nu se va stinge.

Nici noi să nu ne oprim. Să nevoim și dacă ni se pare prea greu, atunci să ne nevoim, dar mai încet. Să nu stagnăm. „Duhul să nu-l stingeți”. Doamne ajută!

Cunoasterea lui Dumnezeu se face pas cu pas, incet si cu rabdare. Atunci cand plonjezi cu capul inainte fireste ca te lovesti. Totul se ia treapta cu treapta, incet si fara oprire. Adevarat ca pe drum cazi, poate o cadere te arunca cu doua trepte mai jos dar apoi continui drumul. Eu cred ca nu trebuie sa ne gandim ca avem putin har la nivelul fiecaruia, pentru ca totul depinde de fiecare ca sa ajungem sa avem mai putin har, sau sa avem mai mult har. Fiecare clipa ce vine poate aduce har si poate fi adaugat la ``golul din suflet`` cum spunea fratele Colaps. Unde vei ajunge? Acolo unde vei putea sa ajungi prin ravna ta. Dar daca te opresti in drum sa admiri caprioare si cerbi atunci pierzi timp pretios. Pentru ca ele dispar in negura padurii.
Doamne ajuta!

Părintele Arsenie Papacioc când a fost în spital a cerut televizor în cameră ca să poată să vadă nu mai ştiu care meci de fotbal..nu ştiu dacă nu cumva Steaua-Rapid :)...nu de căprioare încercam să vorbesc ci de Hristos în toate şi toate în Hristos...Doamne ajută!

Era o parabola. Eu vorbesc mult in parabole. Nu toate sunt intelese.
Caprioara si cerbii nu erau animalele padurii aici ci lucrurile desarte care ne opresc din drum.
Noi nu ne asemuim cu parintele Arsenie Papacioc caci nu prea stim noi sa ne apreciem singuri unde am ajuns pe cale cat de sus sau jos asa cum cu siguranta parintele stie despre sine.
Dumnezeu sa iti ajute!
Cel ce ajunge in varf isi ingaduie un moment de odihna fata de cel care este jos si se munceste sa ajunga sus cu pasi marunti si constanti. Multe popasuri ne invata la leneveala si ne ingreuneaza oasele.
Of. Iarasi nu ai sa intelegi. Nu e nimic. Vine ea si vremea aceea.

Intru-na din pildele sale " Mintuitorul spunea nu incercati sa smulgeti neghina din griu ca sa-r putea sa smulgeti si griul "

intelesesem la ce te refereai prin caprioare...incercam doar sa spun ca atata timp cat pastrezi masura poti sa te bucuri de Hristos si de aproapele tau si in contexte gen : filmul inception, un meci de fotbal, o gluma buna si cate si mai cate....faptul ca nu trebuie sa te risipesti nu inseamna ca trebuie sa fii incrancenat si sa te impiedici de la a te bucura de Hristos in toate si de toate in Hristos...asta nu inseamna ca o sa inlocuiesc rugaciunea cu filmele lui Segal sau cartile duhovnicesti cu Taraf TV........avem viziuni prea diferite asa ca intentionez sa nu mai insist...Doamne ajuta!

N-are nimic, într-adevăr, sunt lucruri inocente. Dacă nu-i cu păcat nu văd de ce ar fi interzise. Dacă ție îți place în felul ăsta, purcede așa. Nu judec, fiecare după puterea sa, după râvna sa, după măsura propusă de el.

Cel mai important e ca omul să fie binecredincios, să se abțină de la păcat, să se țină de pravilă postului, de slujbele bisericești și în rest fie după cum rânduiește Dumnezeu și firea fiecăruia.

Doar să nu uităm: „Duhul să nu-l stingeți!”.

Întâi, deși nu am văzut filmul ci doar trailerul și am citit ceva despre el, este un film ce pare deosebit dar nu reușește să se ridice la nivelul de capodoperă sau de valoare autentică, datorită subțirimii temei.

Tema nu este una originală ci este o temă-domeniu, o găselniță fără valoare, un comercialism. Este ceva mai bine decât filmele cu temă-titlu (gen Gladiator), unde nu e nici măcar un domeniu ci doar un cuvânt care sună deosebit.

Să mă fac înțeles: filmele cu temă-domeniu sunt filmele care nu au o idee originală ci exploatează un domeniu. În cazul de față domeniul e lumea visului. Filmele valoroase sunt cele care au un mesaj inițial, au ceva de spus.


Nu zic că Hollywoodul nu a produs și filme bune, dimpotrivă, sunt o grămadă și geniul american nu trebuie contestat. În pofida a ceea ce cred unii ortodocși, americanii sunt oameni foarte de treabă în general iar nivelul lor de instruire e fantastic (nu vorbesc de toată populația ci de elitele lor), așa cum e și învățământul lor. Sunt lucruri pe care noi ortodocșii trebuie să le învățăm de la apuseni: inteligența, cinstea, lucrul bine făcut, responsabilitatea.


Acest domeniu, lumea visului, este fascinant și de aici și atractivitatea acestui film dar am impresia că autorii scenariului s-au inspirat din senzațiile pe care le percepe mintea umană sub efectul drogurilor și care sunt fabuloase:
http://en.wikipedia.org/wiki/Psychedelic_experience
Prin asta nu fac reclamă la droguri, dimpotrivă, consider că a lua droguri produce un handicap ireparabil, o pierdere a capacității de a percepe corect realitatea.



Cât despre Sfinții Părinți, înțelepciunea lor e vitală pentru cei ce vor să-și păstreze integritatea ființei spirituale și trupești, fiindcă învățăturile lor despre lupta cu patimile tocmai la asta se referă. Păcatul și patimile nu sunt pedepsite doar de Dumnezeu ci și de firea însăși iar poruncile vieții virtuoase au rolul de a ne feri de această nenorocire.

Asta despre latura ascetică a scrierilor lor. Cât despre scrierile lor teologice, sunt și ele foarte înalte, sunt cel mai înalt lucru creat de spiritul omenesc, dar recunosc că sunt puțin cam neatractive.



Însă există un părinte contemporan care face legătura între teologie și aspirația omului spre tainele cunoașterii, părintele arhimandrit Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan și face asta nu într-un mod abstract ci dezvăluind modul cum omul poate cunoaște pe Dumnezeu în mod direct încă de aici de pe pământ. Cartea lui principală, tradusă în România în 1995 sub titlul Mistica Vederii lui Dumnezeu (traducere foarte bună) și mai recent sub titlul Vom vedea pe Dumnezeu precum este (traducere mult mai proastă) este o bijuterie de nedescris, departe de obtuzitatea și limitarea specifică celor mai multe cărți ortodoxe dar de o profunzime teologică, filozofică și umană "infinit" superioară. Cine nu o citește nu poate înțelege ce spun, nu se compară cu nimic, decât cu Biblia, de fapt e cartea care explică cel mai bine sensul ontologic al poruncilor lui Hristos și al învățăturilor Lui din Biblie. Fără această carte, pentru mine Biblia și restul învățăturilor creștine ar fi rămas doar niște teorii searbede, așa cum e cazul marii majorități a creștinilor.

În Dumnezeu avem infinitul, cheia tuturor tainelor. Dumnezeu a fost Cel care a inspirat toate operele științifice și artistice, deci nu este o contradicție în căutările artistice, inclusiv cele hollywoodiene și căutarea lui Dumnezeu, nu este o contradicție între cunoaștere și trăire creștină.

:)...deosebita paralela

"Iubeste si fa ce vrei"-Sf Augustin

Hai să nu rupem cele zise din context ca nu cumva să înțeleagă lumea greșit ideea.

Ideea era ca daca am mers cu inima buna la un film, chiar daca nu am crescut spiritual in urma vizionarii, si nici nu m-am destins, sau nici macar nu am atipit in scaun sa ma odihnesc putin, sau mai rau, altii ma si judeca pentru ca am pierdut timpul sau filmul ar fi antiortodox etc, sau chiar daca ar fi toate acestea la un loc, nu trebuie sa-mi fac griji. Eu am mers la film cu inima buna. Ii spun pur si simplu Domnului:"Doamne, Tu ai rinduit sa se intimple asa. Daca am ceva de invatat, arata-mi. Daca am gresit iarta-ma si trimite-L pe Duhul Tau Sfint sa ma lumineze sa fac lucrurile mai bune. Oricum toate acestea mi-au dat o mare bataie de cap; eu iti ofer toata supararea mea ca o mica jertfa pentru iertarea pacatosilor si in special a celor care m-au suparat cel mai mult."

Cam asa am inteles eu de la sfintul Augustin ca ar trebui sa procedez in aceasta situatie.

sunt de aceeasi parere :)

,,Oamenii il vad pe Dumnezeu in fiecare zi.Doar ca nu-L recunosc"
 

Eu cred ca putem observa mult din ceea ce vrea Cel de Sus sa ne transmita si prin simpla observare a realitatii din jurul nostru.Realitatea in care traim nu este un loc parasit de Cel de Sus,desi unii se tot chinuie sa arate asta sau sa-L confiste doar pentru ei,un loc lipsit de orice manifestare a Lui.Cel de Sus nu ne lasa niciodata singuri,doar ca metodele prin care EL ne spune ceva nu sunt cele pe care le putem anticipa noi mereu.

Eram azi in apropiere de Pasajul Marasesti,din Bucuresti.Am oprit masina sa ma intalnesc cu cineva.Gasirea unui loc de parcare mi-a testat rezistenta nervilor si nu pot spune ca nu am scapat cateva expresii pe care le regret.In apropiere era o biserica.Cum stateam infrigurat si gandindu-ma ca pina la aceea ora nu apucasem sa ma gandesc decat la cifre,grafice,sume,am observat un bunic cu nepotica sa cum se plimbau prin fata bisericii.Deodata micuta s-a oprit si s-a dus direct la trepte.A inceput sa urce incet,cu pasi mici,nesiguri la inceput dar din ce in ce mai siguri pe masura ce urca.Bunicul o observa cu atentie si la un anumit moment i-a spus:,,Poate o sa cazi.Hai inapoi jos".

Micuta a intors capul,s-a uitat la el si a continuat sa urce.Bunicul zambea.Incet dar sigur a ajuns la usa bisericii.Cu un efort admirabil s-a saltat pe varfuri si a apasat clanta usii mari si grele.Usa s-a deschis.Micuta s-a intors spre bunic cu un zambet larg,frumos si plin de puritate,cum numai un copil poate avea.Bunicul i-a spus ,,Bravo,ai vazut ca a fost greu dar ai putut?Stai linistita ca eram linga tine,nu te lasam sa cazi.Hai sa intre bunicul cu tine in biserica acum."

M-am gandit ca la asta se referea Mantuitorul cand ne-a spus sa fim precum copii.Asa mergem si noi pe treptele vietii, mai greu,ne chinuim,poate si Cel de Sus ne incearca ca sa vada daca abandonam,dar pina la urma unii chiar ajung la usa Raiului,unde plini de fericirea dreptilor afla ca de fapt nu au fost niciodata singuri,dar ca trebuiau sa mearga aparent singuri,precum copii,plini de bucurie,speranta,tenacitate si incredere.

Cand ma gandeam la asta a venit si amicul meu.Se uita la mine si ma intreaba:,,Ce faci ma?".Fara sa vreau i-am spus:,,Daca ti-as spune nu m-ai crede.Amicu:,,Corect.Bati campii.Concentreaza-te.Te-ai uitat pe acte?".Vorbele lui se pierdeau in ceata,nici nu-l auzeam,o vedeam doar pe aceea copila si zambetul ei cand a ajuns la usa.Am plecat ingandurat.

Habar nu am cum a ajuns Pearl Bailey la concluzia din titlul postului meu dar s-ar putea sa fi vazut si ea,intr-o zi,ce am putea vedea fiecare dintre noi.Ce frumos ar fi daca l-am recunoaste mai des,cand EL discret sta langa noi..

pe limba internautilor s-ar traduce cam asa: ''Dumnezeu e tot timpul online, numai ca sta pe invisible."
...macar de i-am raspunde cand ne tot trimite buzz...
iar unii care Ii dau "Ignore", habar n-au ca de fapt se deconecteaza singuri de la ETERNAL-REAL-LIFE.
Hristos e singurul care ne poate conecta la ea!

Intr-o oarecare masura inteleg ce vrei sa spui. Adevarat ca nu poti trai in lume , afara din lume. Ei, nu avem noi viziuni prea diferite, depinde de unghiul de unde privesti.
Acum am sa iti dau un exemplu: ai spus un meci de fotbal.
In asta dimineata mi-au auzit urechile la emisiunea de stiri cum ca Ronaldinio primeste 1 milion de euro pe luna salar si mi-am spus: asta e dea dreptul nesimtire curata cand in lume se moare de foame. Deci chiar daca imi place sa privesc un meci de fotbal nu mai pot sa privesc gandindu-ma cati bani sunt concentrati in fotbal, in cativa oameni la nivel mondial, in schimb ce oameni multi mor de foame si se zbat in saracie. Iar eu sa contribui la asta? Niciodata. Vreau fotbal: iau mingea si ma duc si joc eu si nu mai dau bani lor. Daca e sa fac pomana 10 lei unui sarman ma uit lung si socotesc ca daca ii bea, in schimb acolo nu ma gandesc ca x face concediu in caraibe, y cumpara casa de milioade euro, si z inoata in Hawai. Este o sfidare a umanitatii ce se intampla si atat de multi contribuie la asta fara sa isi dea seama. Ei acum mai suntem cu viziuni diferite?
Intelegi de ce nu pot sa privesc un meci de fotbal desi inainte imi placea?
Stii ceva? Acum vreo 5 -7 ani, nu mai stiu exact, imi placea fotbalul si priveam meciuri, si m-am uitat la un meci romania cu anglia in care prima repriza romanii au fost excelenti si in a doua au fost cizme. Si am avut tensiune de nervi. Sincer. Acum cand stiu si vad si constientizez cata nesimtire si sfidare este nu as mai putea nici macar o secunda sa ii mai ascult. Stirile din sport (fotbal in special ca se pare ca la atat se rezuma sportul astazi) nu mai am nervi sa le ascult si ma duc repede si dau pe Trinitas. Asta e. o fi habotnicie si incrancenare?

Foarte tare povestea...:)......"Concentreaza-te. Te-ai uitat pe acte" era incercarea amicului de a te aduce in "realitatea" lui :))......in legatura cu fragmentul citat ori am interpretat gresit ori vedem diferit :)...si ma refer in special la cuvintele "aparent singuri"...imi creaza senzatia unei situatii in care Dumnezeu isi retrage in buna parte Harul pentru a vedea daca abandonam sau nu....si de fapt sunt de acord dar doar pana la un anumit nivel....adica : Jertfa lui Hristos a fost facuta tocmai pentru ca noi sa nu mai fim niciodata singuri....iar El sa ne poata insoti permanent ca realitate ontologica in acelasi chip in care un prieten cu care dau mana este o realitate ontologica...de fapt intr-un chip nespus mai deplin...deci retragerea aia eu nu cred ca poate depasi acel prag in care noi ne-am simti singuri....acel prag dincolo de care nu se va retrage niciodata decat daca Il alungam noi cred e astfel ales astfel incat noi sa Il putem simti tot timpul prezent si sa simtit acea bucurie,speranta si incredere de care vorbeai...:)

nu am spus ca e habotnicie.....stirile sportive nu sunt un exemplu bun fiindca alea chiar sunt in mare parte o mizerie totala.....dar sa nu te poti uita la un meci al Romaniei fiindca te gandesti automat la mizeria din fotbal o consider o raportare gresita.....ca sa dau un exemplu putin fortat cu scopul de a evidentia o idee, treaba asta mi se pare ca si cum ai spune ca vezi un criminal cum face o fapta filantropica dar nu te poti bucura de asta fiindca stii ca ala e un nemernic....tu alegi singur de care dimensiune "te legi".....e la fel cum e cu nejudecarea aproapelui...daca nu il judec nu inseamna ca nu a gresit...dar nu ma leg de dimensiunea aia....desi stiu ca ma repet o sa spun din nou (si o sa continui sa spun de cate ori voi avea ocazia) : in multe lucruri pe care putem fi tentati sa le respingem din start te poti bucura de Hristos si de aproapele pana la un punct dincolo de care bucuria se transforma in contemplare estetica sau in divertisment pur, lipsit de traire, sau in mai stiu eu ce. Deci trebuie operat cu o distinctie intre "Hristos in toate" si "risipire"......dar pe cand exagerarea intr-un sens e usor de observat, exagerarea in celalalt poate fi mult mai insesizabila chiar daca e foarte nefasta.

Toti, absolut toti care ajung sa se reproduca pentru spectacol pe teren sau in fata televizorului, spre delectarea (adormirea) poporului vehiculeaza bani grei. Prime de mii de euro, pepiniere spre vanzare, patroni cu piepturi umflate si buzunare doldora, in timp ce oamenii mor de foame si se zbat in saracie. Cumparari si vanzari de oameni in scop de imbogatire si profit, mocirla diavolului.
``Al Romaniei`` e doar brandul spre trezirea mandriei din roman. in spate...... mocirla diavolului.
E mai bun Trinitas, si o priceazna frumoasa. sau o pagina din Sfintii Parinti.

``patronul x nu a cheltuit 40 milioane de euro pentru club ci doar 10 milioane de euro.``
``eu sunt un antrenor scump , nu ma plateste cat cer nu vin``
``un nou scandal dar briliantul are bani de unde s aplateasca, a castigat sute de milioane de euro sezonul trecut``
``regele x are acum cea mai tare bimba sexi``
mocirla diavolului

Pentru Vlad
 

Yep,dar realitatea lui,din pacate,este foarte des si realitatea mea.Si cred ca nu doar a mea.Un gand natural:Dumnezeu este prezent.Momentan acest gen de gand pare o nebunie in contextul risipirii zilnice.Pretul la mancare trezeste mai mult interes,acel simplu gand ne viziteaza rar.Cand ai un moment in care te simti cu sufletul,inima si toata fiinta ta langa EL,eu cred ca trebuie sa te bucuri de acel moment,sa-l traiesti,fara prea multe intrebari.

Am remarcat o fraza a ta ,,incercam doar sa spun ca atata timp cat pastrezi masura poti sa te bucuri de Hristos si de aproapele tau si in contexte gen : filmul inception, un meci de fotbal, o gluma buna si cate si mai cate....faptul ca nu trebuie sa te risipesti nu inseamna ca trebuie sa fii incrancenat si sa te impiedici de la a te bucura de Hristos in toate si de toate in Hristos".

Cam asta am vrut si eu sa spun.PS:imi place foarte multe fotbalul,am mers des pe Anfield,imi place opera,teatrul si o bere cu prietenii dupa o zi plina de munca.Asta nu imi inlocuieste Credinta.Sunt oameni,posibil mai avansati duhovniceste,care mi-ar spune:,,Te pierzi in lucruri lumesti.Concentreaza-te doar pe rugaciune".Le dau dreptate dar eu cred ca Cel de Sus da fiecaruia dupa puteri.Nimeni nu cara un jug mai greu decat ar putea duce si nu toti pot duce la fel.Nu as putea sa fiu calugar si nici un model de puritate.Nu am fost niciodata.Doar ca incerc ,la nivelul meu,sa merg cum pot eu de drept spre Cel de Sus.Acest drum,ca al oricarui alt om precum subsemnatul,nu este drumul unui sfant.Este drumul unui om,supus greselii dar care se straduieste.Cumva,este genul de drum precum in ,,Calatoria crestinului" a lui John Bunyan.

Cred ca deja am vorbit prea mult.O seara placuta un gand de kopite pentru marea familie a cormoranilor: YNWA Liverpool :)

@ Scot
 

eu cred ca oamenii avansati duhovniceste nu ti-ar spune "Te pierzi in lucruri lumesti.Concentreaza-te doar pe rugaciune" ci ti-ar spune ca procedezi foarte bine si ca tot ce trebuie avut in vedere e pastrarea masurii....nu imi pot imagina oameni avansati care sa nu inteleaga ca aceste "lucruri lumesti" pot contine bucurii duhovnicesti :)..ca ei au ajuns la un nivel la care pot sa acceada la bucurii infinit mai mari prin rugaciune e altceva...ma bucur ca gandim la fel...seara placuta si multumim frumos pentru gandul de kopite :D

sa iti fie de bine vazutul filmului. Bucura-te de acest fapt. Multumeste-i de ochii9sau creierul??) cu care ai vazut, de bucuria ca esti viu si sanatos, ca esti om pe drumul spre El
Sa faci cat mai multe din cele ale lumii si sa fii constient ca El e cu tine/ noi in tot timpul si locul. Unde nu e Cel ce se autonumeste Eu sunt Cel ce Este?? (este, adica la prezent, adica ceeea ce este, ESTE, nu-i asa?)

Multumesc. asa incerc sa fac :)

"cat mai multe din cele ale lumii" se poate intelege gresit...hai mai bine sa spunem "sa cauti cat mai multa bucurie in cele bune ale lumii" :D

foarte bine zis !