Ce putem noi sa-I oferim lui Dumnezeu?
 

In aceste vremuri grele si tulburi,ce credeti ca i-am putea oferi noi lui Dumnezeu,ce jertfa ar primi El de la noi care sa-I placa?
Post,milostenie,mai multa rugaciune,feciorie?

Parerea mea, este ca Dumnezeu "ne vede, si-i place" numai constienta treaza. Ca urmare la ea trebuie sa lucram. Daca nu avem roade clare ca am adaugat ceva la trezirea noastra, chiar si citeva secunde /an si tot este ceva cu care raminem pentru intilnirea cu El.

Feciorie, virginitate...numai in cazul in care contribuie la trezirea constientei, altfel degeaba le "prezentam" in fata Judecatorului, ducindu-ne cu ele-n Rai.

Este Posibila Mantuirea In Secolul Al Xxi-Lea - Serghie Rabko
 

Astăzi, după prorociile Sfinţilor Părinţi, trăim într-o lume adâncită în „ispite crunte”. Nu există literatură patristică contemporană, pentru că nu mai sunt îndrumători sfinţi care să scrie despre mântuirea omului. În cărţile Părinţilor din vechime descoperim cu greu răspunsuri la dilemele şi problemele actuale. În mare parte, oamenii de azi nu pot înţelege şi nici practica sfaturile acestora. Singura modalitate de a deprinde aplicarea lor corectă este să apelăm la sfaturile păstorilor şi ale duhovnicilor din zilele noastre care au dragoste pentru învăţăturile sfinţilor şi se străduiesc să le urmeze.
Un astfel de părinte este şi autorul acestei cărţi, Serghie Râbko, ale cărui îndemnuri sunt inspirate din sfaturile asceţilor, stareţilor şi duhovnicilor din trecutul îndepărtat sau din cel apropiat nouă. În acest fel, vom încerca împreună cu ei, minimizând astfel riscul de a greşi, să descoperim voia lui Dumnezeu şi să împlinim lucrarea mântuirii chiar şi în secolul al XXI-lea.

Editura Sophia

Putem sa-I daruim orice lui Dumnezeu,numai sa fie cu dragoste si din suflet. La Sfanta Liturghie se spune clar: "Ale Tale dintru ale Tale Tie ti-aducem..."

Plus ca a adaugat si Domnul Hristos la fel de limpede: "Mila voiesc,iar nu jertfa"

Dumnezeu sa va ajute!

Cred ca Dumnezeu vrea dragostea noastra, vrea sa ne daruim Lui din iubire pentru El. Putem sa-i oferim post, feciorie, milostenie, dar acestea nu valoreaza nimic fara iubire. Graitor in acest sens e imnul dragostei:

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

In privinta dragostei constat in fiecare zi ca ma iubesc mai mult pe mine insumi decat pe Dumnezeu,ca fac mai mult voile trupului decat a sufletului.Iar fata de semenii mei nu ma comport cu dragoste de frate!

Intrebam daca puteam oferi ceva practic ,adica putinul nostru,nu acel mult care se cere din Evanghelie;asa cum cand spune neincetat va rugati ,noi ne rugam doar 10 minute,la fel este si cu dragostea,oferim mai putin decat ni se cere...

Ma refeream ce oferim noi concret,nu ce am putea oferi,ca asta stim cu totii....

Ai amintit de "post, milostenie, rugaciune, feciorie"... in acestea se cam cuprind toate, adica si credinta, si nadejdea si dragostea.

Eu ma straduiesc sa ii dau lui Dumnezeu timpul meu. Nimic nu am mai pretios decat timpul.
Ma straduiesc sa citesc zilnic din Scriptura si din Parinti, sa gandesc la cele sufletesti, sa muncesc pentru familie, etc.
Pe toate ma straduiesc sa le fac... ca pentru Dumnezeu. Sunt cu El mai toata ziua.

Cat despre rugaciunea din carte, timpul alocat ei este putin... trupul parca nu mai poate uneori.
Insa ajung la concluzia ca... rugaciunea spusa in gand, pe de rost, este cea mai la indemana rugaciune a omului de la oras.
Cand fac zilnic 4-5 ore numai pe drumuri, rugaciunea spusa in gand se arata a fi de mare folos.
Nu mai am vreme de stat in "chilia" de acasa, asa ca intru in "chilia" inimii si spun cate stiu, pe de rost.

Dati lui Dumnezu timpul vostru, mai ales intr'o lume in care "time is money".

Daca spun iubire sau smerenie sau rabdare sau oricare alta virtute n-as
spune decat ca ofer ceea ce am primit, ca nu de la mine le am, daca
intr-adevar le-as avea. Dar ma indoiesc si ca le am si atunci nu pot sa
spun ca le ofer. Post as putea mult mai mult, rugaciune la fel, desi nici
asta nu e toata de la mine, iar cu timpul, da, as putea sa spun ca-L ofer
lui Dumnezeu, dar cred ca, in cazul meu, as minti cu nerusinare. Da,
cred ca stiu ce as putea oferi, si chiar incerc din toate puterile s-o fac,
sinceritate, asta ar fi doar de la mine, si atat cat pot nejudecarea altuia.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Eu cred ca a renunta la o patima personala din dragoste pentru Dumnezeu..In fiecare secunda sa te lupti cu tine insuti pentru a renunta la acea patima/viciu, de dragul lui Dumnezeu...asta inseamna o mare dragoste fata de Dumnezeu reflectata printr-o constiinta treaza si atenta in fiecare clipa.. sigur e pe placul Domnului, transformarea omului in bine...

Dar concret ce ati dori sa-I oferiti in plus fata de ce ati facut pana acum ca si crestini? Un cadou pentru El.....

As vrea sa ii daruiesc nevointa mea de a nu mai manca niciodata carne.
Nu stiu insa de voi putea vreodata.
Desi pot renunta perioade intregi, cand dau din nou peste ea... imi dau seama cat sunt de slab.

Domnul nu are nevoie de nimic de la noi. Nevointele si faptele noastre sunt pentru binele si odihna noastra.
Putem spune ca... pana si cand facem o nevointa sau o fapta buna suntem egoisti, caci ne vedem binele. ; )

Domnul vrea doar sa ne vada recunoscatori pentru nenumaratele daruri pe care ni le'a daruit... incepand cu viata.

Da, bine spus, as vrea sa daruiesc recunostinta mea pentru tot ceea ce exista,
pentru tot ceea ce Dumnezeu a facut si face permanent pentru noi, oamenii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

ca de-ai fi voit jertfa ti-as fi dat
 

arderile de tot nu le vei binevoi Duhul umilit inima infrinta si smerita Dumnezeu nu va urgisi ps.50.
smerenie se numeste.

Milostenia !
 

Daniel a enumerat clar :post, rugăciune , milostenie , feciorie , şi toate celelalte sunt zero fără milostenie ! Nu întâmplător , şi pe bună dreptate, Daniel a strecurat MILOSTENIA , căci fără ea , restul sunt doar de faţadă . Milostenia este cea mai la îndemână şi cea mai bine plăcută lui Dumnezeu ! Apostolul Pavel nu degeaba insista asupra ei , iar atunci când o faci , s-o faci dezinteresat , cu toată dragostea şi convingerea . Dăruind , vei dobândi !

Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

Vremea jertfelor a trecut. Acum e vremea iubirii.

Nimic nu e jertfa ci iubire. Nici milostenia, nici postul, nici smerenia nu e jertfa ci iubire.
Iubirea de semeni, dezinteresata , desavarsita.Iubirea de Dumnezeu. iubirea

Consider ca prin intrebarile tale i-ai oferit deja lui Dumnezeu un cadou,ne-ai facut si pe noi sa ne gandim la un cadou...concret .Multumim Daniel

Pentru camy_
 

Iata mai clar :" Ce folos , fratii mei , daca zice cineva ca are credinta , iar fapte nu are ? Oare credinta poate sa-l mantuiasca ? Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele , si cineva dintre voi le-ar zice : Mergeti in pace ! Incalziti-va si va saturati , dar nu le dati cele trebuincioase trupului , care ar fi folosul ? Asa si cu credinta : Daca nu are fapte , e moarta in ea insasi . . .Daca , intr-adevar , impliniti legea Imparateasca ( de-L iubesti pe Dumnezeu ), potrivit Scripturii : Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti , bine faceti . . .Cucernicia curata si neantinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal , aceasta este : Sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim pe noi fara de pata din partea lumii " .( Ep. Soborniceasca a Sf. Ap. Iacov ) - Acum sper ca ai inteles , ce si cum !

În Pateric se povesteşte că într-o mânăstire era un frate care nu era prea nevoitor, dar nu judeca pe nimeni.
Când a murit, stareţul a avut o descoperire de la Dumnezeu, prin care i s-a arătat că sufletul acelui frate nu va fi judecat (în sensul că va fi iertat la judecată), pentru că nu a judecat pe nimeni în viaţa sa.

Încerc şi eu, deşi de multe ori nu reuşesc, să nu îi judec pe semenii mei.

Ce putem sa-i oferim lui Dumnezeu
 

Un loc in inima mea curata in care sa se odihneasca ,un loc tihnit in mintea mea tulburata de zarva secolului XXI,de teama fiilor sai ca vine sfarsitul lumii,de hartuiala creditorilor si masurilor antisociale ale guvernantilor lumii,un trup sanatos sa putem strabate amandoi gradinile edenice adulmecand mireasma florilor si fonetul copacilor.Un loc care este locul Lui in mine.

Noi nu putem oferi nimic lui Dumnezeu,caci ce ar avea nevoie Cel prea Inalt de la noi?Cine suntem noi in fata Sa? Noi de fapt ne oferim tot noua,ceea ce credem ca oferim.
Oferim smerenie:tot noua ne e de folos,caci ne ajuta sa venim in firea noastra.
Oferim milostenie:noi ne vom folosi de ea,caci vom avea astfel acces la mila in ziua Judecatii.
Oferim curatenie :noua ne va folosi,caci trupul nu ne va arde in iad.
Oferim dragoste ?Dar cine poate avea dragoste,sau macar ceva simtire mai aprinsa,daca Duhul lui Dumnezeu nu locuieste in el.
Tot ce avem,avem de la Dumnezeu.Si toata jertfirea noastra se cuprinde in acestea : " ale Tale,dintru ale Tale"

Imitându-L cât mai mult pe Hristos , ne respectăm pe noi şi-n primul rând pe Dumnezeu ! Toate cele înşirate de tine, sunt spre binele nostru şi Bucuria Lui, căci orice Părinte se bucură de reuşita copiilor lui. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Ce altceva pot sa ofer eu Tatalui meu Ceresc, decat pe mine cu sufletul gasindu-si calea "reintoarcerii acasa ".....

Fiinta, asta trebuie sa-I daruim lui Dumnezeu. Si putem face acest lucru, numai sa vrem. Si veti vedea ca pe masura ce ne daruim Lui, ne si impartasim de iubirea Sa. Si impartasindu-ne de aceasta iubire, vom trai lumea mai curat si cu mai multa bucurie. Daruiti fiinta fara zgarcenie.

M-ai completat frumos, iti multumesc !

Cred ca in ecteniile care se rostesc la dumnezeiestile slujbe intalnim un raspuns la aceasta intrebare, anume: "Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam."

Dar noi parca am uitat tot mai mult semnificatia darului tocmai fata de Daruitor.

"...si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam."Un raspuns frumos si plin de adevar.

Era o pilda cum un cioban ii jertfea lui Dumnezeu zilnic o strachina de lapte.O punea intr-un loc si a doua zi o gasea golita.

Un mare parinte ,intalnindu-l i-a spus ca se insala,Dumnezeu nu primeste jertfa materiala,si ca dovada au stat amandoi la panda ,si au vazut ca venea un animalut si manaca laptele.

Ciobanul s-a convins ,insa dupa cateva zile era mahnit ,pentru ca el crezuse cu toata fiinta lui ca Dumnezeu ii primeste jertfa.


Iar Dumnezeu aratandu-i-se acelui parinte I-a spus ca a gresit cu ciobanul, ca El primea aceasta jertfa cu placere.

Iata ,cum ,sa cautam si noi paharul cu lapte care sa-l oferim...

Foarte frumoasă istorioară cu tâlc ! Mulţumim, Daniel .

Sa avem mintea inaltata spre Imparatia Cerurilor,sa ne gandim la rasplata care va fi pentru noi,o viata vesnica,plina de bucurii,fara necazuri.....

mie mi-ar place sa Ii daruiesc bucuria mea; adica, darul meu pt El sa fie atitudinea mea nu numai de multumire ci recunostinta si de mare bucurie pt tot ce mi-a dat (fara a le judeca/ separa in bune si rele); un chip luminos, un suflet empatic si vorbe intelepte pt apoapele mi-ar placea sa fie darul meu pt El; asta e acum intentie si "in lucru" spre a deveni fapta

Dumnezeu a creat omul,iar omul a facut pacatul.Nu spun eu acest lucru,l-a spus altcineva,dar eu gasesc ca asa este,ma uit la mine si-mi vad neputinta cea mare si faradelegea pe care am facut-o si o fac,si nu cer indurare oamenilor,ci lui DUMNEZEU.

Pacatul lui Adam a fost sters prin botez....Avem o fire inclinata spre pacat,insa suntem fiii lui Dumnezeu,si daca mergem des in casa Lui ,ne impartasim cu hrana cereasca si avem mintea indreptata spre Dumnezeu ,atunci ne vom invrednici de Imparatie...

Sau cum spunea cineva: Sa va dau o veste buna: Hristos a Inviat!...

Asa intampina oamenii Serafim de Sarov,pe fiecare: Bucuria mea,Hristos a Inviat!

pentru Dumnezeu
 

Daca ajutam pe ceilalti oameni este ca si cum L-am ajuta pe El.Daca incercam sa ne recunoastem pornirile rele si sa ne luptam cu ele.Daca suntem toleranti,smeriti,blanzi si iertatori si facem lumea asta mai buna prin trecerea noastra ar putea sa insemne ceva pentru Dumnezeu.Dar mai mult sa ne rugam sa ne trimita gandul cel bun si sa ne arate ce vrea El de la noi.Poate pentru fiecare are un plan putin diferit.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Teofan Zavoratul
 

Cu lanţuri puternice ne-a legat vrăjmaşul prin patimi si prin lume. Când ajungem să ne dăm seama de această robie a noastră şi simţim cât de nesuferită si de pierzătoare este starea aceasta, începem sa dorim libertatea, s-o căutăm şi să ne dam toata silinţa ca s-o primim; cu toate acestea însă ramanem în lanţuri până ce va veni Domnul Cel tare, il va lega, precum Insuşi a zis, pe cel ce ne ţine in lanţuri, ne va dezlega şi ne va da drumul în libertate (Lc. 11,21-22). Iată un pom care e înfipt în pamânt prin multe rădăcini, care pătrund adânc in acesta. Dacă el ar dori libertatea, n-ar putea s-o primească altfel decât dacă o mână puternica apropiindu-se, l-ar smulge din sanurile pământului. Adânc am prins rădăcini numeroase in lume şi în obiceiurile acesteia… Chiar dacă am simţit cât de greu şi de pierzător este acest lucru, nu ne putem smulge până ce nu ne va smulge Dumnezeu Insuşi, până ce Dumnezeu, venind, nu ne va izbăvi de stăpânirea aceasta întunecată si ne va pune înainte întru Impărăţia Fiului iubirii Sale (Col. 1,13).

„Dar ce anume sunt dator să fac ca să mă învrednicesc de un asemenea har?” Doreşti să te rupi de lume şi să fii una cu Hristos? Mai întâi de toate, adaugă la această dorinţă toată sinceritatea şi puterea, pe cât depinde de tine asta, şi totodată să începi să cauţi harul fără să te cruţi.

Unde să-l cauţi? In toate cele unde I-a plăcut Domnului să-l ascundă pen*tru noi ca în nişte vase… Adică în toată întocmirea Sfintei noastre Biserici şi în toate rânduielile ei, iar mai ales în Sfintele Taine ale Mărturisirii şi Sfintei Impărtăşanii. De asta să mergi la biserică de câte ori ai putinţa, să te rogi acasă cu osârdie, sa citeşti cărţile sfinte, să porţi discuţii duhovniceşti cu cine poţi, să iei asupra ta o nevoinţă oarecare (cum ar fi postul, privegherea, insingurarearea, ostenelile ajutorării aproapelui), să nu te impraştii, să nu te agiţi în deşert, să nu cauţi slava deşartă şi laude omeneşti; să te însingurezi in tine însuti şi să cazi la Domnul în inima ta; iar mai cu seamă să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti cu Sfintele lui Hristos Taine precum se cuvine. Asa să cauţi, şi vei afla, precum a făgăduit Domnul (Mt. 7, 7). Aşa să baţi, şi ţi se va deschide (Mt 7, 7). Totul e de la Domnul, însă primesc acestea toate numai cei care cu tărie, fără să se cruţe, caută… Chiar dacă este greu, le dă mângâiere incredinţarea că vor găsi fără îndoială… Va veni in cele din urmă harul, şi atunci sufletul, ca o pasare scăpată din colivie, va începe să zboare liber pe tărâmul împărăţiei lui Hristos.

Sfantul Grigorie Teologul
 

Intr-un sens asemanator vorbea un parinte la Trinitas tv, spunand ca de la sine nu avem ce oferi. Continua spunand ca ale noastre sunt doar pacatele, dar paradoxal, pe acestea le vrea Domnul de la noi. Sa ne ducem smeriti cu ele pe palmele noastre si sa-L rugam sa ne curete. Pentru ele s-a ostenit Domnul pe cruce.
Apoi, ceva asemanator se intampla cand, de exemplu, mica fiind, ii cumparam cadouri mamei mele de ziua ei. Asta bineinteles din banii ei. Pe parcursul unui an scolar imi dadea tot timpul bani de buzunar, doar ca eu puneam deoparte pe cand era ziua ei, sa pot cumpara ceva. Asa ca, erau tot din ale ei.
Asa cum spunem "ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate": Domnul ne da toate resursele; sta la alegerea noastra in a le folosi pt propriul bine trecator si a le risipi sau sa le intoarcem la El.

Ce sa-i oferim? Mai mult loc, mai multa prezenta in noi. Dar din cauza gandurilor si a faptelor noastre, nu mai e loc in noi decat de noi insine.

Si daca nu mai e loc,cui Ii facem ?