Noi
 

Imi vine greu sa ma rog doar pentru mine. Sau doar pentru familia mea. Mi se pare ca e un act aproape egoist cand spun "miluieste-ma", "iarta-ma", "mantuieste-ma", "ajuta-ma". Drept care, cand particip la Sfanta Liturghie, inteleg raspunsul "Doamne miluieste!" ca "Doamne miluieste-ne!".

Pentru ca ortodoxia inseamna de fapt comuniune, inseamna NOI. Noi toti, ca parti diferite ale aceluiasi Trup, care este Biserica. Noi toti trebuie sa fim una, prin intermediul Lui Hristos-Domnul. Intreaga Liturghie este plina de rugaciuni in care pronumele "noi" este prezent peste tot, iar pentru mine asta este un lucru fundamental de inteles si de constientizat de fiecare data cand ne rugam, chiar si in particular.

Mai mult, trebuie sa ne rugam si pentru eterodocsi (pentru ei, nu impreuna cu ei). Sa ne rugam pentru cei aflati in aceeasi situatie grea, spre exemplu: cand suntem ispititi de ganduri rele sa ne rugam pentru toti cei care sunt incercat de aceeasi ispita; cand mergem la lucru dimineata si ne rugam sa ne ajute Dumnezeu, sa ne gandim la toti oamenii de pe pamant care merg si ei la lucru dimineata; cand avem vreo problema de sanatate, iata ca putem sa gandim in rugaciune si la altii care sufera de aceeasi boala samd.

Da, pacatosi suntem, insa si intentia conteaza. Macar si putina iubire de la unii pentru altii pentru Dumnezeu poate ca inseamna mult.

E bine.....
 

Este bine sa ne rugam pentru oameni...Pe toti ne iubeste Dumnezeu , chiar si cand permite sa fim pedepsiti...Cu totii suntem creatia LUI, iar EL nu este nici egoist , nici partinitor...

Florin-Ionut,bine ai punctat! Cea mai placuta rugaciune in fata lui Dumnezeu este cea pentru aproapele! Intr-adevar,rugandu-ne doar pt. noi e mai mult o rugaciune egoista... Sa ne amintim de vindecarea slabanogului. Iisus i-a spus ceva oarecum "ciudat",adica diferit... si anume "vazand credinta lor". Deci nu mai zice "vazand credinta lui" ci "credinta lor". Care "lor"? A celor patru prieteni! Deci iata cat de important e sa ne rugam pentru altii!

Propria mantuire in viata (nivelul de sfant), este cel mai altruist gest pe care il poti face pentru omenire. Deoarece cu cat te ridici mai sus, cu atat ii poti ajuta pe ceilalti mai mult (deoarece esti mai putin suspus greselii). Cu cat ramai mai jos, cu atat limitele tale de actiune in favoarea celorlalti sunt mai mici (deoerece esti mai supus greselii).

Deci raspunsul e simplu. Fa tot ce poti pentru indreptarea greselilor tale, inaintea indreptarii greselilor altora. Adica pe primul plan tu, si apoi ceilalti. Pare egoism, dar nu e. Pe ceilalti sa-i ajuti cat poti intre timp, dar nu uita ca propria ta inaltare e mai importanta pentru ceilalti.

Dl.IIsus a spus:
 

rugati-va voi unul pentru altul.[ca mult poate rugaciunea pacatosului inaintea lui Dumnezeu]

pacea Domnului.

Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
De aici deduc ca nu trebuie sa ne rugam nici doar pt noi insine,nici doar pt ceilalti.
Ci ambele rugaciuni sa le avem.
Intai pentru noi ,ca sa scapam de pacate si necazuri,si apoi pentru ceilalti, din pura grija pt ei,dar si ca sa scapam de egoism si autocentrism.

Marea majoritate a rugăciunilor creştinilor sunt în numele nostru, în nume colectiv: spunem "Tatăl nostru" şi nu "Tatăl meu", ne rugăm "şi nu ne duce pe noi" şi nu "nu mă duce pe mine". Tot aşa spunem "Doamne, miluieşte-ne pe noi" (Kyrie eleison, Miserere nobis). La fel spunem la Axion: "cuvine-se cu adevărat să te fericim" (noi, şi nu "să te fericesc eu").

Va multumesc f mult pt topic si comentariile postate.
totusi, am o intrebare; de ce ne rugam sa scapam de necazuri? nu prin foc se verifica aurul? nu stim ca Dzeu nu ne da mai mult decat putem duce? nu prin diferite ispite se verifica statornicia noastra in diferite virtuti? daca am ca armura credinta in Hristos, de ce sa ma rog sa nu intru in razboi, sa ma testez, sa vad cat de caldicel sunt? si daca cad, cu ajutorul lui Hristos si cu intentia si fapta mea, ma voi ridica. Ce ar fi sa zic: Doamne, da-mi cele vrei tu si cu ele si puterea si intelepciunea de a trece prin ele? mie mi se pare ca si la Sf.Liturghie e un mereu si meru cererea: izbaveste-ne pe noi de ispite..samd".

Eu ma intreb asta cam teoretic caci stiu si ce grea e caderea si ce grea si uneori imposibila pare ridicarea. Deci, de ce sa fug de necazuri daca sunt crestin? nu le caut dar as vrea sa fiu masurat, sa imi stiu locul...

Va multumesc.

Eu am zis simplu ,sa scapam de necazuri,dar se poate interpreta si sa reusim sa izbandim in ele.Ziceam si eu ce cer eu cel mai mult in rugaciune:ajutor pt neputintele mele,in situatii grele.

Multe dintre rugaciunile Sfintilor Parinti sunt la singular... deci "singularul" nu poate fi suspectat de egoism.
Pana la a ajunge sa te rogi pentru altii (necunoscuti) trebuie sa ajungi sa te rogi bine pentru tine, sa fi dobandit rugaciune asezata.

Cat despre rugaciunea pentru eterodocsi... pe aceasta o vad ca un mare dar al lui Dumnezeu.
Fereasca Domnul ca, fiind inselati, sa uitam de rugaciunea pentru caderile noastre si sa ne avantam in rugaciunea pentru eterodocsi.

Este nevoie de mare putere in a te ruga pentru eterodocsi sau pentru ortodocsii "cu numele", care zac in toate patimile.
Patimile lor sunt duhuri necurate, iar a te ruga pentru ei este totuna cu a lupta cu duhurile necurate care ii tin legati pe aceia.
Trebuie sa fii intarit mai inainte de a te avanta in astfel de rugaciuni.

A iubi, a ajuta si a mangaia cu cuvantul si cu fapta pe oricine este lucru bineplacut lui Dumnezeu... si la indemana oricui.
A te ruga insa pentru oameni cazuti si straini de Biserica... este lucru vrednic de mare har, deci nu la indemana tuturor.

P.S. Sa fim "egoisti"... sa ne rugam mai mult decat toti, sa postim mai mult decat toti, sa tacem si sa iertam mai mult decat toti, sa ne spovedim mai des decat toti... iar "egoismul" nostru se va transforma in izvor de pace pentru toti cei din jurul nostru.

"Dobandeste pacea (harul) si mii se vor mantui in jurul tau." (Sfantul Serafim de Sarov)

Inteleg ca esti influentat de religiile orientale.

"Usuratici si lipsiti de minte ii consideram pe cei care se muta usor de ici de colo si se schimba ca vantul , care se schimba dintr-odata sau ca mareele in stramtori " , ne avertizeaza Sfantul Vasile cel Mare !

Spunea un parinte intr-o filmare, nu mai tin minte care, ca atunci cand zicem rugaciunea inimii si spunem "milueshte-ma", noi fiind smeriti (sau cam asa ceva) de fapt nu ne referim doar la noi, ci la mai multi oameni, ne referim la biserica sau cam asa ceva... Sa am iertare nu mai tin minte cuvintele, dar daca cineva a vazut aceasta filmare, poate o poate pune aici...

Dar sunt de acord cu multe spuse aici, cum sa ma rog pentru multi altii, cand eu singur ma inec in pacat ? Cand eu singur zac in lene, ca nici dimineata macar nu ma pot scula la rugaciune? M-am cam straduit candva sa ma rog pentru altii, uitand de pacatele mele, si bine nu a ieshit...

Ideea este ca noi, cei din Biserica, ne straduim sa ne mantuim de pacate luptand, ridicandu-ne, cazand si ridicandu-ne si tot asa mereu. Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca aceasta lupta cu vrajmasul nu trebuie dusa singuri, ci impreuna. Rugaciunile noastre trebuie sa se suie catre Dumnezeu impletite ca firisoarele care alcatuiesc o funie groasa si rezistenta (cum am gasit scris undeva). Pentru ca nici cel rau nu lucreaza de unul singur; noi suntem luptati din toate partile de multe duhuri, care devin astfel foarte puternice. De aceea si noi suntem chemati sa fim impreuna una in Hristos (in rugaciune si prin Sfanta Euharistie), caci altfel suntem slabi. Doar in Biserica ne putem intari si ridica mai intai catre normalitatea mantuirii si apoi, dupa vointa noastra si cu ajutorul harului, si mai sus catre asemanarea cu Hristos.

De aceea cred ca este vital sa constientizam acest lucru grav si fundamental: sa ne mantuim unii pe altii, unii prin altii, intotdeauna impreuna, nu separati de ceilalti. Scopul celui rau este la urma urmei sa ne desparta, sa ne dezbine si sa ne robeasca vointei lui pervertite si corupte.

Eu nu concep ca poate exista egoism, in sensul real, in rugaciune. Daca exista, nu o mai putem numi astfel, ci orice altceva.

Dumnezeu nu vrea ca noi sa ne rugam doar din punct de vedere gramatical la persoana I plural si nu la singular.

Vrea insa ca la modul existential sa traim nu la "singular", ci la "plural". Nu ca indivizi, ci in calitate de persoane deschise comuniunii.

Este nevoie ca mai intai sa dobandim noi asezarea interioara si rugaciunea staruitoare.

Parintii se retrageau mai intai in singuratate... si abia mai apoi, la chemarea lui Dumnezeu, ei ieseau spre oameni si spre ucenici.
Cam asa cred ca trebuie sa fie si cu rugaciunea.

Reamintesc faptul ca rugaciunea curata nu are cum sa fie egoista.
Cand zic: "Doamne, lumineaza'mi intunericul." Oare poate fi vorba de egoism?!
Cand voi fi dobandit mintea luminata, atunci voi putea sa ajut cu rugaciunea, cu cuvantul si cu fapta si pe ceilalti.

Dumnezeu , cu siguranţă ne cunoaşte cu mult mai bine, decât ne cunoaştem noi înşine , căci imaginea noastră , creată de noi este de multe ori subiectivă . O rugăciune "egoistă"e un păcat în plus , şi oricum e rostită degeaba !

Daca iti recunosti cu sinceritate neputinta si pacatul,asa cum o faci tu acum,atunci si rugaciunea pt ceilalti are efect.Caci te gendesti ca sunt si ei oameni,la fel de slabi ca tine,la fel de dornici de a gasi linistea si impacarea cu Dumnezeu,la fel de munciti de patimi ca si tine.
Doar daca te rogi de undeva de sus ,in genul,<<eu sunt sfant,si binevoiesc a ma ruga pt cutare,pt ca stiu ca Dzeu ma va asculta ,eventual va face si minuni>> (am exagerat putin tusa,ca sa se inteleaga ce vreau sa zic) ,doar atunci ti-ai asumat o sarcina f grea.
Dar daca te rogi pt greutatile ce le intampina celalalt ,la fel cum le simti si tu de mari,atunci,indraznesc sa zic,ca rugaciunea ta e aproape echivalenta ca si cum ar face-o persoana aceea.
Sufletul smerit,Dumnezeu il asculta intotdeauna.

Sinceritatea , este capitală, sinceritatea totală şi necondiţionată !