"Lui Hristos ii plac oamenii delicati"
 

Exista printre noi de multe ori, chiar si printre cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni, ori poate mai ales printre acestia, un scurt dialog cu propria constiinta, in care replica noastra suna cam asa : "- II va face bine sa ii mai taie cineva din orgoliu", ori "- Nu e datoria mea sa ii menajez lui mandria" ori "- Chiar daca se ataca ii va face bine", etc.

Stiu sigur ca si altii gandesc treaba asta (si ca nu sunt singurul care o mai da in bara) fiindca adesea astfel de rationamente sunt chiar exprimate pe post de justificari ale unor replici mai "taioase".........cei care gandesc in maniera aceasta se folosesc adesea de citate precum "pui de vipere" ori "neam de naparci" ca sa isi legitimeze tonul de calau.
Tinand cont ca aceste exemple oferite mai sus sunt reale nu e greu sa realizezi ca in anumite situatii, in speranta de a trezi constiinta celor vizati de repros, aceste tehnici sunt recomandabile DAR sunt doua chestiuni care trebuie luate in considerare :

1. Aceste situatii sunt rare, in general lipsa de menajere a orgoliului celui caruia i te aderesezi soldindu-se cu cele mai urate si patimase reactii din partea sa (fie ca nu si le exprima), si neavind pe termen lung decat un efect de indepartare a aceluia fata de tine si ideile tale.

2. Cei care au folosit acest procedeu cu succes erau fie de o smerenie desavarsita (Hristos), fie de o smerenie care tindea catre acest punct (Ioan Botezatorul, Vasile cel Mare etc.)

Tinind cont de acestea, insuficienta atentie pt orgoliul celor din jur, pe temeiul faptului ca "ii face bine" imi apare ca un "procedeu" profund anticrestin. Avand in considerare poruncile evanghelice, atat luate ca atare cat si explicate de patristica,cred ca este datoria oricarui crestin ca in marea majoritate a cazurilor, sa menajeze pe cat posibil orgoliul celor din jur, sa aiba grija cum se exprima astfel incat ei sa nu "se atace", cu alte cuvinte sa fie delicat.
Daca sunt dimensiuni pe care considerati ca nu le-am luat in considerare apasati pe "post reply" :D...acelasi lucru faceti-l si daca stiti din cine este citatul pe care l-am folosit ca titlu fiindca eu am uitat complet....Doamne ajuta!

Cel mai sigur mod de a lucra la indreptarea unui om e sa ne rugam pentru el. Ma tem ca din dorinta de a-l indrepta, il poti trage atat de mult in partea cealalta incat ajungi sa-l rupi, precum copacul. Pe de alta parte e posbil ca modul nostru de a vedea lucrurile sa nu fie corect, si atunci ce fac? Il duc si pe celalalt intr-o stare nesanatoasa? Rugaciunea o consider ca fiind cea mai potrivita cale. Si sa fim sinceri, nu vedem mai curat decat vede Dumnezeu.

de acord ca rugaciunea e cea mai buna...si ca nu trebuie sa incercam sa indreptam pe cineva daca nu se iveste ocazia fiindca riscam mai rau sa facem....dar sunt contexte in care trebuie sa dai un sfat, sau sa ii spui ca ceea ce face nu e bine, sau pur si simplu sa iti marturisesti convingerile...toate aceste contexte eu le vad ca pe acele situatii in care suntem chemati "sa adunam" impreuna cu El...la acestea ma refeream eu.......daca ar fi sa dau exemplu un context mai specific as vorbi chiar de discutiile de pe forum unde uneori poate din prea multa ravna eu cred ca multi ne comportam mai degraba ca niste jandarmi ortodoxi decat ca niste crestini...recunosc ca aceste din urma discutii erau destul de pregnante in constiinta mea atunci cand am scris primul post :)

Unii asculta mai usor de mustrare, altii de vorba buna, iar altii nu asculta nimic, orice le-ai zice. Trebuie tact in dialog, trebuie sa cunosti omul putin, ca sa stii ce metoda sa abordezi cu el. Nu este peste tot o regula. Si apoi, intentia este ziditoare.

drumul spre iad este pavat cu intentii bune.

Asta daca intentia ramane intentie,fara a fi dezvoltata in fapta...de aceea este doar ziditoare.Conteaza ce cladesti pe ea;).

Asta cine a spus-o?

ce intentie buna mai poti invoca, atunci cand mustrand sau chiar "smerind" pe cineva, il faci sa clacheze?

e o vorba romaneasca.

De ce neaparat sa clacheze? Poate ia aminte! Este o regula genaral valabila?

Sigur, mai bine adoptam politica strutului, romaneasca si ea. Sau lasa sa moara si capra vecinului.

citeste Vietile Sfintilor si Patericul.
acolo vezi cine isi "permitea" sa smereasca pe cineva. doar cei care stiau cat sa intinda coarda, cei mai mari, cei mai experimentati, cei mai induhovniciti.
ai gasit vreunul pe aici?

Eu ziceam in general de intentie:).

foarte bune sunt intentiile...
dar cu ce ii ajuca pe cei ce au nevoie de ajutor?
si tu consideri ca ai facut o fapta buna, daca ai avut intentie dar nu ai facut-o?

Eu imi amintesc de citatul pe care l-ati mentionat mai sus,asta fac.

Intentia sta la baza gandului. In functie de intentie se formeaza gandurile. In functie de ganduri se desavarseste actiunea. In orice actiune indiferent de rezultate, intentia este cea mai importanta. Controlandu-ne intentia (in sens pozitiv), in timp gandurile se purifica. Si automat faptele se imbunatatesc.

Nu cred ca e corect sa vrem sa menajam orgoliul cuiva.Orgoliul nu este o virtute.Orgoliul este un mare defect! Acolo unde apare orgoliul,dispare iubirea.Nu trebuie sa menajam orgoliul nimanui.Trebuie sa menajam dreptul fiecaruia la replica,dreptul fiecaruia la liberul arbitru,dreptul fiecaruia de a-si exprima liber parerea.Atata timp cat o discutie are loc in termeni decenti si civilizat, orice situatie contradictorie,se poate rezolva pasnic.Sa facem apel la bun simt si la controlul impulsivitatii.Poate daca inchidem calculatorul si revenim maine, nu ne mai vine sa-i zicem vreo doua nimanui...

O secunda...
"cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni" cine sunt?

sunt cei ce sunt deranjati de comportamentul celuilalt si pe care incearca sa il corecteze/trezeasca, samd? Pai daca ceva ma derajjeaza la altul si eu sunt atent la propriile actiuni, intai aflu de ce ma deranjeaza.... pe mine! Rezolv problema cu mine ( caci nespus de multe daruri/lectii invatam de la cei ce ne deranjeaza "iubitii pe vrasmasii vostri") si mai apoi daca ma pot apropia de celalalt cu dragoste ii cer voie sa ii spun ce durere imi fac eu mie cu comportamentul lui. Am invatat ca omul e mult mai receptiv sa ajute decat sa fie ajutat, deci ii zic:" ajuta-ma sa ies din durerea asta, ajuta-ma sa te inteleg de ce faci asa". De multe ori, oamenii nu stiu ce consecinte au actiunile lor iar daca stiu si fac "raul" intentionat imi dau seama ca mare e durerea din ei daca iese si inafara sa ii raneasca pe altii.
E f important sa asculti cu inima ce spune celalalt, sa intelegi ce spune el, nu ce crezi tu ca zice el, ce intelegi tu din spusele lui.... de fapt, sa asculti ce nu zice el in vorbe...
Da, intentia gandului meu ajunge la sufletul celuilalt inainte ca vorba mea sa ajunga la urechea/ inima lui. Aproapele meu este faptura lui Hristos, oamenii sunt minunate suflete imbracate in haine de carne..siactiunile si vorbele lor le reflecta pe rand.... asta incerc sa tin mereu in minte in relatiile mele cu oamenii.
Pace si intelepciune va doresc.

Bunul Dumnezeu iubeste Omul ! Natural, ii doreste echilibrat, animat de acea iubire imortala, pura, inocenta , in care lutul insufletit nu urla ca detine realitatea absoluta, nu incearca sa subjuge judecata celuilalt...Iar daca cumva omul cade , se intristeaza si il ajuta sa se ridice...Este adevarata dragoste !

@ Karine
 

cand am zis "chiar si printre cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni" ma refeream la crestinii care nu dau cu toporul din inconstienta ci inainte de a da cu toporul stau de vorba cu ei insisi si isi spun : "acu' urmeaza sa-l smeresc...o sa fac o fapta placuta in fata Domnului".....si dupa aia TROSC!!!!....l-au smerit :|.....sau la cei care vorbesc cu o autoritate de zici ca insisi Sfintii Parinti i-au facut purtatori de cuvant ai ortodoxiei....sau la cei care considera ca daca celalalt e orgolios e problema lui cu el insusi si ei nu trebuie sa tina cont de asta....

Doamne ajuta!

Intr-adevar, multi nu inteleg ca vor reusi sa-i smereasca pe ceilalti prin propria smerenie. Hristos i-a "smerit" pe Apostoli nu punandu-i sa-I spele picioarele, ci spalandu-le El Insusi picoarele. I-a smerit prin smerenia Lui.

frumos spus

Ai spus deosebit de frumos!
Doar ca nu inteleg in cazul nostru,de ce sa avem scopul de a-i smerii pe altii???Sa ne smerim pe noi insine ! Si sa nu-i MAI UMILIM pe altii!

Eu oricit m-as strofoca nu inteleg de unde pina unde inveti pe cineva smerenie sau cum spun cei dinaite ca ii smeresti pe altii daca LE SPELI PICIOARELE?

Eu daca le spal picioarele parintilor, de exemplu, este pentru ca ii iubesc, si din respect ii ajut sa se poata spala pentru ca sa zicem ca nu se mai pot apleca de dureri de spate sau le fac o BUCURIE, dai IN NICI UN CAZ DIN MODESTIE sau ca as vrea eu sa-i invat pe ei sa fie MODESTI/smeriti....iar daca au unghiile crescute prea mari le fac un bine si le tai si unghiile, poate si un pic de pedichiura, samd...

Care duhovnici va invata aceste lucruri ca nu au nici o logica!...sau mai exista posibilitatea sa nu reusiti sa judecati ceea ce se intimpla cind te apleci sa speli cuiva picioarele sa-i sa-i faci cuiva un favor din dragoste, amicitie asa cum le-a facut Hristos, sa le arata cit de mult tine la ei!

Corect! Dar daca acum, parintii ti-ar spala tie picioarele, cu toate ca tu o poti face singur, e semn de mare smerenie, nu doar de iubire...Pentru ca in mod firesc,din iubire,TU ar trebui sa speli picioarele parintilor...Si nu invers...asa si cu Hristos..
Parerea mea..:10:

Depinde de situatie. Lucrurile astea se fac doar atunci cand simti ca rezultatul va fi pozitiv. Altfel e inutil sa te injosesti. ("Nu dati margaritare porcilor" - se poate privi si din perspectiva asta). De ce ai da un exemplu pozitiv unuia care vezi ca nu intelege? Sau zicem, hai, il dai o data, de doua ori, dar pana cand? Si Dumnezeu zice STOP si trage palme atunci cand cutarica refuza sa inteleaga morala. Si intelege apoi respectivul de durere.

Alternativa in cazul in care refuza sa inteleaga este sa pleci sa-l lasi cu Dumnezeu. Dar pot fi situatii in care nu te lasa, si atunci trebuie sa-i tragi o palma cu toata dragostea sa inteleaga de durere macar. Sau nu?

Adica... nu poti fi prost de bun. Isus a avut motive intemeiate sa se lase calcat in picioare, pentru ca omenirea sa inteleaga morala. Dar nu te poti lasa calcat in picioare atunci cand evident morala nu este inteleasa. Ar fi prostie dupa parerea mea de muritor sa te lasi sa fii bataia de joc a tuturor fara sa existe un motiv foarte intemeiat pentru care o faci.

Mai bine bataia de joc a tuturor, pentru Dumnezeu,decat sa-i mustrii pe altii cu propriile judecati:).

Melissa draga, parintii nu numai picioarele ne-au spalat ci si fundul si nu o data ci ani de-a rindul , ca sa nu mai vorbim cum ne stergeau la fund, deci aia ce mai este?...o lectie in SUPER-SMERENIE?:))),
Iar daca eu sunt sanatos si pot sa-mi spal singur picioarele, gestul lor NU M-AR SMERI ci m-ar soca si m-ar pune pe ginduri sa-i intreb ce-i cu ei, daca se simt bine, de ce fac acest lucru?,... ca doar pot si eu sa-mi spal picioarele.
Da, cind un copil este handicapat, da parintii ii spala picioarele, altfel, ..TU PERSONAL ai auzit depsre asa ceva?
Tie iti spala mama ta picioarele ca sa-ti dea o lectie?
Eu am studiat multa pedagogie la viata mea insa aceasta "strategie" imi este necunoscuta, si ne-aplicabila.

Papa de la Roma, crezi ca-i smereste pe episcopii lui cind le spala picioarele de Pasti?(ca de ai nostri nici nu poate fi vorba, in Balcani lumea este asa de "smerita" A.K.A incrincenata ca nici nu avem obiceiul asta la Patriarhie/BOR... oricum,mie personal mi se pare o aberatie!

Cand ti se trag palme continue, ce faci? Stai si induri la nesfarsit ? D-apoi devii masochist in felul asta, ca mai devreme sau mai tarziu te obisnuiesti si incepe sa-ti placa.

Oameni si-au dat viata pentru Hristos, si prin felul acesta si-au castigat mantuirea.Ce mai conteaza cateva insulte, nedreptati,daca sti ca le rabzi pentru Cel care pe toate le-a rabdat pentru tine?
Stiu oameni batjocoriti pentru credinta,batuti(chiar si in zilele noastre),dar le indura fara sa carteasca...
Nu cred ca facem referire direct la masochism,ci la dragostea noastra pentru Mantuitor si la gandul ca suferind pentru El esti mai fericit decat abarandu-ti propria piele...
Eu asta cred;).

Mai pippo, nu ma intelege gresit, eu sunt un mare adept al educarii oamenilor/copiiilor prin modelarea unui comportament moral/crestinesc, profesional. Noi asa invatam de la altii prin imitare/indrumare si ne-a ramas acest fel de a ne manifesta de la maimute si reptile, sau hai sa zicem ca toti le avem in singe, insa exista destule alte ocazii ca sa dai exemple in jurul tau fara sa speli dintr-o data picioarele cuiva in public.
De exemplu cind mergeau sa faca baie la Iordan, de ex. se puteau freca reciproc pe spate, unde nu ajungi de unul singur, si ar fi fost tot din dragoste.

Cred ca prin gestul asta a vrut sa-i invete ca "precat de mare esti, pe atat de mic trebuie sa fii". Adica, presupunem ca esti rege. Niciodata nu vei avea contacte sincere cu supusii tai decat cand vei merge printre ei in haine de cersetor, ca in povestea aia... Asa si aici. Trebuie sa te cobori cat mai jos (umil) pentru a vedea cat de sus este celalalt. Si pentru a-i da o lectie de morala, evident. Dar s-o faci doar asa de dorul lelii, ar fi prostie curata. Delatfel Isus nu e ca le spala toata ziua picioarele... a fost doar o lectie...

Dar se pot face 2 in 1 ca la sampoane... Daca Dumnezeu iti da ocazia, o portita, o alternativa..., de ce sa suferi degeaba cu incapatanare fara macar ca exemplul tau sa reprezinte o morala pentru altii? Adica, macar sa fii martir. Dar cati au murit degeaba?...

Nu e mai inteligent sa te retragi si sa-ti folosesti zilele pentru a continua lupta prin mijloace alternative? Daca mori, restul oamenilor raman singuri, fara tine. Daca traiesti, cate poti face pentru ei!... Asta daca moartea ta n-ar avea o influenta mare pozitiva asupra tuturor, ca in cazul unui martir, sau a lui Isus. In conditiile astea stai si te gandesti ca daca te lasi sa mori, e mai bine, fiind astfel un exemplu... dar sa mori degeaba...

Si daca "mori degeaba",adica fara sa te ia altii drept exemplu de jertfa,pentru Dumnezeu esti mai mult decat important,fiindca nu te-ai lepadat de credinta in El.Acestea se intampla in cazuri extreme.
In situatii obisnuite(gen discutii in societate) nu cred ca te omoara nimeni.Atunci te mai gandesti la alternative,dar fara sa-L renegi.
Acum suntem pe aceeasi lungime de unda?:)

Ti-am inteles punctul de vedere. Problema este ca avem o multime de lucruri de facut pe pamant... Asta daca nu suntem destul de egoisti cat sa ne intereseze doar propria mantuire. (mor, am credinta si scap :) - dar restul omenirii ? - care este punctul de vedere mai altruist intre astea doua?)

Inainte de oameni,este Dumnezeu,asa e si in cea mai inalta porunca(porunca iubirii)...Eu n-am raspuns la toate intrebarile,ca de aveam,probabil nu mi-as fi ales numele asta:)):)).
Dar eu spun ca mai importanta este credinta in El.Jertfa este adevarata,probabil mult mai adevarata decat atunci cand ne sacrificam pentru un om.

De ce, Isus nu s-a sacrificat pentru un om? S-a sacrificat pentru mai multi chiar :) Asta este adevarata credinta in Dumnezeu, sacrificiul pentru binele intregului (atat pentru binele tau cat si pentru binele celorlalti). Dar punand binele personal inaintea binelui intregului, inseamna egoism, nu merge asa. Daca-si punea Isus binele personal inaintea binelui celorlalti, traia linistit pana la adanci batraneti.

De ce crezi ca se calca oamenii in picioare ca sa puna mana pe moaste? Pentru ca fac exact ce Isus le-a spus sa nu faca. Dar ei privesc toti binele personal. Si bag mana in foc ca majoritatea cred de frica, iar acolo unde este frica, nu este Dumnezeu.

Daca te gandesti la un om(sau la altii) pe care...l-ai putea ajuta cumva-cumva,si tu te lepezi de Hristos,inseamna ca nu esti vrednic de El.
Si chiar si asa,dragostea pentru aproapele exista,fiindca sunt si oameni care-si dau viata pentru viata altui om la propriu.
Oricum iubirea este jertfa de sine:)...(1Corinteni 13-mie imi place foarte mult ce scrie acolo;) ).

Ideea e ca "in tot ce faci trebuie sa fii cu Dumnezeu inainte". Adica depinde de motivul pentru care iti pasa de celalalt om. Daca-ti pasa din motive personale... iar e egoism.

Sa inteleg ca am ajuns la o idee comuna?:)