Mantuirea la protestanti!
 

Am observat ca la neo protestantii ideea de maintuire e usoara,am vazut o emisiune pe speranta tv , un pastor spunea cu tarie ca ei sunt mantuiti (nu se mantuiesc) ,si iertati de toate pacatele prin jertfa lui Hristos indiferent daca pacatuiesc din nou ,mai pe scurt mantuirea e asigurata.Pai in credinta ortodoxa , nu i acelasi lucru , monahii petrec o viata intreaga in rugaciune , curatenie , in slujba pt Dumnezeu si tot timpul ii vezi smeriti, tot timpul in rugaciune pt iertare si mantuire, chiar daca Iisus S a jertfit pt noi, nu avem mantuirea asigurata .

Vă propun să mai urmăriţi o dată emisiunea dacă e arhivată şi să vă revizuiţi inexacta afirmaţie (n-am găsit alt eufemism).

salut
 

Reformuleaza afirmatia te rog, sincer nu am inteles ce vrei sa spui!

te pripesti...chiar nu sustin asta neoprotestantii...mai cerceteaza....timp este....si crede-ma , nici dintre monahi nu vor fi mantuiti toti...

Te grabesti
 

Am vazut atatia neoprotestantii care spun ca sunt fara pacat. Din pacate ei isi schimba dogma mereu. Pai nu spun ei ca nu se bazeaza pe fapte si tot cea ce fac ei nu fac ei ci Domnul care lucreaza in ei? Asa ca matale te cam pripesti! Nu stiu unde o sa se ajunga cu nebunii astia. Sincer cred ca traim vremurile de apoi si smintelile vor fi din ce in ce mai multe! Protestantii isi revizuiesc dogmele cand li se demonstreaza ca sunt proaste! De aceea ei se intaresc in ereziile lor!

Altă afirmaţie deplasată! Eu încă n-am întâlnit niciunul, deşi cunosc sute! Ştim bine că nu există om pe suprafaţa pământului care să fie fără păcat, curios lucru că aţi întâlnit "atâţia" de acest fel...

O spun mai direct: Nu te cred (şi am motive serioase, căci cunosc bine principiul adventist în această privinţă)că acel pastor a putut rosti o aşa gogomănie (că adventiştii sunt mântuiţi şi iertaţi " indiferent daca pacatuiesc din nou"). Ai înţeles greşit, ori ai făcut o afirmaţie voit mincinoasă. Deci oricum.... te-ai pripit.

Dintr-un punct de vedere mantuirea e usoara.
Tot ce a fost mai greu a facut Mantuitorul Hristos.

Dar daca vrei sa te mantuiesti si sa faci parte dintr-o biserica neoprotestanta e un pic mai greu decat iti dai cu presupusul: trebuie sa te cam lasi de bautura, de injuraturi, de minciuni, trebuie sa traiesti in curatie, sa te apuci de citit Biblia, de rugaciune, trebuie sa dai zeciuiala. Stii, astea-s nu-s foarte usoare. Doar cu ajutorul Duhului Sfant le poti face.
Ehe, vezi...In credinta neoprotestanta astea trebuie sa le faci chiar daca esti un simplu enorias.

Mie mi se pare foarte interesant de discutat despre mantuirea lui George Muller, protestant care s-a hotarat la maturitate sa se boteze prin scufundare dupa cum scrie in Noul Testament, pe care il studia zilnic si care avea niste reguli de viata foarte folositoare, si se straduia sa nu faca pacate in mod voit, si a reusit sa creasca mii de copii orfani, ma gandesc ca se prea poate ca botezul sau sa fie mai puternic poate decat botezul dorintei la mucenicii crestini; ceva ma face sa cred ca ii depaseste pe cel putin trei sferturi dintre ortodocsii botezati de catre cei carora le-a dat Hristos cheile Imparatiei, dar am rugamintea la cei neortodocsi si nu numai sa citeasca din cartile despre parintele Porfirie B pentru ca le gasesc deosebit de folositoare, si, dupa cum spunea parintele, daca noi ortodocsii ne-am sfinti prin iubire si smerenie atunci am putea sa le fim de folos si celor in diverse probleme si rataciri...

Si mai este si Paraclisul Maicii Domnului care ajuta mult mamelor in zilele noastre, citit in genunchi si cu o lumanare de preferinta la miezul noptii, a caror copii nu mai sunt ascultatori, ba chiar si teologilor care de multe ori nu reusesc sa mai comunice cu proprii copii, daramite ai altora, le da niste sfaturi folositoare, nu stiu cat de bine as reusi eu sa le reproduc aici...

Cu totii suntem responsabili de anii grei care ne asteapta pentru ca ne-am indepartat de Dumnezeu cu pacatele noastre si lipsa de prezenta, dar macar sa invatam de la cei mai buni, care au reusit sa se apropie de asemanarea cu Dumnezeu si sa ne indrume spre mantuire...

buna , domnule rezervat
 

Ce motiv as avea sa mint ? E o parere strict SUBIECTIVA din partea ta , eu nu am deschis acest topic sa creada unii ca tine , Afirmatia , sigur nu stiu cine a facut o, nu stiu exact ce pastor, repet a fost afirmata intr o evanghelizare , oricum protestantii nu au aceeasi smerenie ca si ortodocsi, sa fim seriosi , de ce se numesc direct ''pocaiti''? folosesc acest cuvant incat si a schimbat sensul de baza ,daca spui ca esti pocait cuiva sigur crede ca te ai convertit la vreo alta confesiune neo protestanta.Ai inteles?

Ai dreptate , in ceea ce spui, dar problema la ortodocsi e comunicarea cu preotul, te duci la biserica , asculti slujba chiar daca nai inteles vii acasa , si nu ramane nimic in cap, normal ca altii prefera un pastor bun de gura decat un preot care slujeste foarte frumos , dar credema nu i asa de tare , am fost de curand la inmormantarea unei rude care facea parte din Oastea Domnului , au tinut o predica de vreo 3 ore , de la un timp devenise obositor de modul in care dramatizau, deci unii dintre ei chiar plangeau cand predicau , era prea exagerat.

Si inca ceva , pe noi ortodocsii cine ne opreste sa citim Biblia , n o citim ca nu ne spune preotul? Eu sa stii cam citit vreo jumatate din ea , si e foarte interersant , aici depinde de fiecare , pai eram curios inainte despre aceasta carte Biblia , si am hotarat sa o citesc .

Ai dreptate, nu au aceeaşi smerenie. Există fel şi fel de smerenii, până şi fariseii avea "smerenia" lor.

Am înţeles, doar că această denumire nu ne-am dat-o noi, ci ortodocşii. Desigur într-un sens peiorativ (unii ortodocşi ne numesc chiar pocăniţi).

Bravo, este o hotarare extraordinara.

Roaga-te inainte de a o citi: "Doamne iarta-ma, te rog de orice pacat (spune pe nume pacatelor de care iti amintesti) si curateste-mi mintea si inima pentru a putea intelege ce vrei Tu sa-mi vorbesti!" Asteapta-te ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca tie, in mod personal. Biblia este o carte vorbitoare. Prin ea Dumnezeu ne comunica Voia Lui pentru noi.

Fa-ti timp in fiecare dimineata sa te rogi si sa citesti din Biblie. Prin rugaciune tu ii vorbesti lui Dumnezeu. Prin Biblie Dumnezeu iti vorbeste tie. Vei avea niste experiente duhovnicesti inaltatoare cu Domnul. El iti va transforma viata.

Imi pare rau dar te contrazic , cunosc penticostali care se autointituleaza ''pocaiti'', si sa stii ca nu ortodocsii le au dat aceasta denumire ci ei, oricum eu nu ii numesc ''pocaiti'' ci neo protestanti.de curiozitate ce fel de confesiune ai?

Sunt adventist de ziua a şaptea, iar noi folosim apelativul "frate" şi "soră", nu "pocăitule". Poate or fi şi din aceia, eu încă n-am auzit de asemenea penticostali.

Te rog mult mai atent aici cu asa afirmatii, pina la urma e Forum Creshtin Ortodox...

De pe blogul unui baptist convertit, am aflat că principiul "Once saved, always saved" este, de fapt, foarte nou. În nici un caz Luther nu a susţinut aşa ceva. Ce-i drept, se potriveşte ca mănuşa pe deget cu protestantismul.

Iată articolul: http://mihaisarbu.wordpress.com/2011...-always-saved/

,,Critics of the “once saved, always saved” doctrine claim that it gives Christians a license to sin. They presume that those who believe in eternal security intend to accept salvation, and then continue to willingly sin. This is inaccurate, because anyone who has been truly saved is a new creature , has the conviction of the Holy Spirit and now wants to live for Christ. Someone who continues to willingly and blatantly live in sin has not truly accepted Chris. While this false belief may be held by some, it is not a part of the teachings of any true Christian church.

A person who willingly, humbly, repents of sin and turns towards the cross, trusting Christ as their Savior, will be saved.That salvation is once and for all, eternal, and secure. Those who truly trust in Christ are saved once, and saved always."

Templier Knight are dreptate. Dar as mai adauga ceva
In general toti cei ce-si manifesta credinta sunt numiti pocaiti. Chiar daca sunt ortodocsi.
Cum ti-ai schimbat putin comportamentul, cum ti-ai pus o fusta sub genunchi, te-ai lasat de fumat, sau nu mai mergi la o bauta, esti catalogat ca pocait.

De exemplu, la mine in oras este o cladire, ca nu e biserica, ce se foloseste drept loc de rugaciune pentru Crestinii dupa Evanghelie, dar sunt cunoscuti sub numele de "pocaiti" si nu sunt deranjati de asta.

Problema este următoarea: când este acest "once" ? În timpul vieţii pământeşti sau la Judecată ? Poate că Sf Ap Paul ne-ar putea fi de folos ? Să citim din Evrei 3:14:
Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El.

Cineva a spus o vorba mare "In His appointed and accepted time" cu trimitere la Romani 8:30 cu trimitere la Efeseni 1:10-12.

Este in timpul vietii pamantesti. Versetul din evrei 3:14 care l-ai dat confirma acest lucru. Daca te uiti atent la verset vei vedea ca dovada faptului ca un om a fost facut partas a lui Hristos este aceea ca merge pe calea Domnului pana la sfarsitul vietii. Tot in evrei, in cap 13 cu ver 7 se spune asa:
Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. ".

De ce le spune sa priveasca cum si-au incheiat viata?Tocmai pentru faptul ca atunci poti evalua viata cuiva si sa afirmi "da aceasta persoana a trait pentru Dumnezeu".

Nu este nou deloc, e din Sf Scriptura :). Am citit blogul acelui domn dar din argumentele lui se vede ca nu a inteles ce inseamna nasterea din nou. Iar argumentele pro osas le intoarce dupa bunul plac fara sa aiba un suport biblic pentru afirmatiile lui.

Din ceea ce am observat, fiecare protestant înţelege ce vrea din Sf Scriptură. Ce înţelege un adventist nu seamănă de loc cu ce înţelege un penticostal. Pentru a dovedi că învăţătura OSAS, adică mântuirea dinainte de Judecată este un punct de vedere vechi în protestantism, sunteţi la curent cu vreo scriere a unui protestant clasic (Luther, Calvin, Melanchton, Zwingli ori alţii din prima generaţie) care să fi susţinut asta în mod explicit ?

In veci nu vor vedea Lumina. Sunt eretici si punct!

Iata un punct de vedere informat, obiectiv, argumentat, ziditor si edificator. La mai multe !

Mintuirea nu vine printr-un merit al nostru!
 

Mantuirea am primit-o in dar - fara sa fi avut noi vreun merit - toti cei care avem (sau nu) nevoie de ea! Asta cred ca dorea acel pastor sa transmita. Gandeste-te la talharul de pe cruce..... o fi fost el inainte monah sau sfant? Cu siguranta ca foarte multi monahi vor putea fi mantuiti, insa nu e o garantie! Daca vrei sa fii mantuit aplica ceea ce insusi Isus Hristos afirma in Evanghelia dupa Ioan la capitolul 14 versetele 21 si 22*
"Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.
Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis."

Poruncile Lui trebuie pazite toate... fara exeptie! :)

E simplu... Alegerea manturii (care nu vine printr-un merit al nostru) ne apartine in schimb noua! Isus Hristos a platit pentru mantuirea fiecaruia dintre noi!

Depinde la ce te referi cu ce intelege fiecare. In ceea ce priveste mantuirea cam toti NP inteleg la fel, si anume ca mantuirea este prin credinta in Hristos. Sunt alte puncte in care e drept ca sunt divergente insa in ceea ce priveste mesajul mantuirii toti cred la fel.

Principiul OSAS apare la Calvin si e o invatatura care deriva din unul din cele 5 puncte ale doctrinei calviniste(Perseverenta sfintilor). Multe din scrierile lui au la baza invataturile lui Augustin.
Zwingli din cate stiu mergea pe ideea OSAS in timp ce Luther si Melanchton nu.

Neamul omenesc a primit mantuirea in dar, dar oamenii pot sa "umble" dupa ea, sau pot sa fie nepasatori fata de ea...

Talharul de pe cruce a cerut mantuirea, si-a recunoscut vina, si a dobandit mantuirea.
NP si P sunt de parere ca se pot mantui doar pe baza CREDINTEI...talharul a crezut, dar a simtit nevoia ca trebuie sa mai faca ceva...

....si implinite!

...noua celor care facem ceva ca sa o meritam!: vezi Matei 25, 31-46.; pilda talantilor 25, 14-30; etc...

Mantuirea este meritul nostru sau darul nemeritat al lui Dumnezeu?
 

Probabil ca asta e diferenta majora in ceea ce priveste legatura intre faptele bune si mantuire.

1. Unii cred ca mantuirea este prin credinta
   Faptele bune sunt o urmare a credintei. Ele insotesc intotdeauna credinta mantuitoare.
   Dar faptele bune nu sunt meritul lor si mantuirea nu poate fi castigata prin meritele lor.
   
   
2. Ceilalti cred ca mantuirea este prin credinta + fapte.
   Pe langa credinta ei trebuie sa faca si fapte bune. Faptele bune sunt o conditie separata a mantuirii.
   Cei care reusesc sa faca si fapte bune vor fi matuiti. Mantuirea se castiga prin meritele lor.

Si unii si altii considera ca credinta si faptele sunt esentiale in mantuire.

1. Dar pentru unii faptele sunt un rezultat al credintei, nu sunt meritul lor.
   Si, prin urmare, mantuirea nu e meritul lor. Este darul lui Dumnezeu.
   
2. Pentru ceilalti faptele bune sunt meritul lor.
   Mantuirea este, prin urmare meritul lor.

Tu din ce categorie faci parte?

Faptele nu sunt o conditie separata, faptele si credinta sunt interdependente, prin ele se poate ajunge la a fi mantuit.
Faptele bune sunt facute de om, cu ajutor de la Dumnezeu... deci sunt meritele celui de le face, precum si faptele rele, facute de om, atribuite lui chiar daca sunt cu ispita. Vom raspunde si pentru faptele bune si pentru cele rele. Daca faptele mele bune sunt atribuite lui Dumnezeu si faptele rele diavolului, unde este libertatea mea de a alege. Nu as fi decat un pion miscat la stanga si la dreapta.
Deci trebuie sa ne asumam responsabilitate pentru ceea ce facem.
De mantuit ne mantuieste Dumnezeu, daca meritam, ca sa meritam trebuie sa facem ceva: fapte de credinta.

Eu nu cred ca, pentru faptele mele rele, pot arunca responsabilitatea asupra diavolului.

Dar cred ca faptele mele bune nu sunt meritul meu ci al lui Dumnezeu.
Nu este o superspiritualitate pioasa. Biblia ma indreptateste sa cred asa:

1. Orice avem bun in noi vine de sus.

Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. Iacov 1:17

2. Orice atitudine buna, orice gand bun, orice sfat bun, orice fapta buna nu este de la mine.
Am primit-o in dar de la Dumnezeu.

Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?1 Corinteni 4:7

3. Orice fapta buna pe care o fac, de fapt Dumnezeu a pregatit-o mai dinainte pentru ca eu sa o pot face astazi.

Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.Efeseni 2:10

Da, exact aici este problema. Fisura conceptiei mantuirea = credinta + fapte.
Unii cred ca mantuirea este ceva meritat de ei. Ca ei trebuie sa faca fapte pentru a merita mantuirea.

Dupa cum am aratat mai sus, sunt crestini care cred ca faptele bune nu sunt meritul lor si, prin urmare, nici mantuirea este meritul lor. Este un dar al lui Dumnezeu.

Iosif, faptele bune nu sunt cai prin care il obligam pe Dumnezeu sa ne ofere recompense. Ele sunt rodul prezentei lui Dumnezeu in noi. A exclude faptele bune din urcusul spre indumnezeire, inseamna a accepta invatatura protestanta, conform careia natura umana a fost distrusa de pacat si ea nu mai poate face fapte bune.

Pai si daca faci mai multe fapte rele inseamna ca Dumnezeu nu ti-a pregatit mai multe fapte bune, si asa nu poti sa fii mantuit. Cam asa ceva inteleg eu. In final, de fapt Dumnezeu este vinovat de putinele fapte bune si doar tu vinovat de cele rele. Parca am vorbi despre persoane diferite.
Pai si normal ca tot ce este bun este de la Dumnezeu, dar pentru faptele noastre noi ne facem responsabili, precum Adam si Eva. Daca ei au cazut inseamna ca nu au primit de la Dumnezeu gandul bun, fapta buna sau atitudine buna si de asta au fost alungati din Eden?


Daca faptele bune conduc la a fi mantuit, dar nu din meritul meu, atunci care este rostul?
Care este rostul meu pe pamant, daca nu acela de a ma feri de pacate si axa pe fapte bune pentru a ajunge la fericire? Deci care este meritul meu ca om pacatos?

Ok, frate Costel, ce zici tu suna fain si pentru mine. Intrebarea este: sunt ele meritul nostru?
Geony spune ca noi, facand fapte bune, vom MERITA mantuirea.
Esti de aceeasi parere?

Anatolie,daca tot ne-ai dat stingerea, ca doar stii tu mai bine cum judeca Cel de Sus, ramine o interesanta intrebare in discutie:tu te vei mantui sau ne vei insoti? Rabdare Anatolie,rabdare,ca vom afla toti raspunsul la un anumit moment.Sunt impresionat de avantul cu care imping unii vagonetul cu protestanti spre Iad.Mai ca as spune ca spera,in acest mod,la eliberarea unui loc in Rai pentru ei.Rabdare fratilor: ,,Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte."(Romani 9:16).

Este dreptul dumneavoastra. Eu insa nu inteleg asa.
Dumnezeu a pregatit faptele bune in care sa umblu eu. (asta nu e o parere personala. E cuvantul Scripturii, am citat mai sus.)

Faptul ca eu sau dumneata nu umblam in aceste fapte bune ci preferam sa comitem tot felul de rautati nu e vina lui Dumnezeu ci a noastra: nu am umblat in faptele bune pregatite de El ci dupa inima noastra nespus de rea si de inselatoare.
Dar asta nu-i vina Domnului ci a ta.
Exemplul cu Adam si Eva nu se refera la o fapta buna ci la una rea.
Dupa cum am mai spus-o, noi suntem vinovati de faptele noastre rele.
Rostul faptelor bune este lauda adusa lui Dumnezeu.
Rostul nostru pe pamant este de a ne feri de pacate si a ne axa pe fapte bune.
Dar pentru aceasta nu avem nici un merit. Pentru ca, dupa cum am mai spus, tot ce avem bun vine de sus, este primit si Dumnezeu l-a randuit pentru noi.

Nu exista nici un merit uman in mantuire. Noi nu ne putem lauda cu nimic bun. Tot meritul si toata lauda este a Lui Dumnezeu. De aceea spunea dumnezeiescul Pavel: „nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni”.

A spune ca sunt meritul nostru e o afirmatie catolica. Pentru un ortodox harul nu e ceva dincolo de om, ci este ceva ce tine de fiinta sa, asa ca orice fapta buna este rodul unei sinergii, a unei impreuna lucrari - om-Dumnezeu.

Puisorule , de cate ori sa va tot spun ca eu nu vorbesc din Mahabhara, Coran, Talmud...ci din Biblie...
Nu poti sa desparti credinta de fapte in vederea mantuirii. Nu poti sa faci Fapte bune si sa fii mantuit fara sa ai Credinta in Cel care te mantuieste. Si nu poti sa ai Credinta si sa fii lipsit de Fapte...
Iata cum, pe baza credintei si prin faptele bune Zaheu este mantuit:

Luca 19, 8-10 . Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.