Este sarutul pacat sau nu inainte de cununie ?

hmm...chiar nu stiu....este prostia o crima impotriva omenirii?? bineinteles ca nu... cum poate caracteristica a 99% din oameni sa fie o crima impotriva lor!!

??? cred ca e singura chestie care ne deosebeste de animale la acest capitol... poate e tot ce vine din suflet

Doamne ce va mai debiteaza mintea!!!!!!! Sarutul este experimentat inca din adolescenta,atunci cand nici la credinta nu te gandesti si nici la casatorie,si-atunci unde sa-l incadrezi?Sarutul reprezinta primul instinct de apropiere(dpdv hormonal)dintre doua persoane,iainte ca acestea sa-si decida viitorul,este practicat fara restrisctii speciale de aproape toate categoriile de oameni...absolut toate.Iar cel care neaga acest adevar,minte,pentru ca pana la urma sarutul este considerat o latura minora a pacatului,fiindca intr-adevar,este un pacat in viziunea bisericii,dar unul caruia nu i se da o mare importanta,si de altfel,unul care nu poate fi eliminat.
Cand doi oameni cu un statut care tinde spre "desavarsire",se atrag printr-un sentiment nestavilit,acestea pot ceda in cele din urma printr-o apropiere mai "nevinovata",si anume prin sarut,fiind considerat limita in acceptarea neputintei,astfel rezumandu-se placerea la sarut....deci,in cele din urma,este un proces nevinovat care tinde sa se consume,chiar daca,prin nestapanire de sine,acesta la randul lui poate sa degenereze in pacatul intreg,desfranarea.
In speta,sarutul este pacat sa fie realizat ca o latura ce determina adulterul,dar nu este pacat sa fie experimentat in adolescenta(cand focul simtirilor este cel mai puternic),si chiar la maturitate cand persoanele in cauza nu au obligatii speciale,pentru ca si-n acest nevinovat stimulent trebuie sa existe un discernamant,o ratiune in cumpatarea de sine.
Intr-adevar,tinerii din ziua de astazi,adopta sarutul pur si simplu,fie ca sunt atrasi sau nu de persoanele de care se apropie,si abuzeaza de el in orice situatie,doar ca se simte liber sa o faca,si asa are chef.Nu-mi place,si prin urmare,nu apreciez acest gest,mai bine sa stai singur(a)si sa faci altceva daca in acea perioada nu te atrage o anumita persoana,si deci sa nu consumi saruturi peste saruturi doar pentru ca esti tanar.La maturitate,deja acest lucru este o responsabilitate care trebuie tratata ca atare,lucrurile sunt mai bine analizate si consecintele de asemenea.
In speta,cand doresti o persoana ai tendinta sa o saruti,este un proces chimic,un schimb complex de substante,care-ti poate invada intreg organismul cu simtirea,insa acest lucru poate sa fie si de moment,sau exprimat pe o perioada destul de scurta,ca o consecinta a trecerii organismului prin "pubertate",sau pur si simplu prin dorinte de descarcare hormonala,lucru care se desfasoara intr-un stil minunat si "periculos"deopotriva.
In ceea ce priveste,sarutul realizat fata de iubit este chiar o necesitate,necondamnabila.Practic,prin tandrete si saruturi un cuplu poate sa-si materializeze sentimentele si sa fie constient de ele,nu poti spune ca te atrage cineva doar gandindu-te ca acest lucru se intampla,trebuie sa existe o oarecare apropiere ca sa se poata concretiza veridicitatea sentimentelor si a atractiei.Teoretic,nici un duhovnic nu intreaba aceste lucruri la spovedanie,adica lucruri simple,este firesc ca ele ca se-ntample,la marturisire pacatul consta in savarsirea actului sexual in sine,sau a felatiei,chiar daca sarutul poate genera aceste lucruri se impune infranarea...si este primita iaintea credintei.Caci mai de folos este sa simti si sa te abtii,decat sa nu simti nimic si sa nu cunosti lupta cu trupul si principiile pamantesti.

Laurentiu, merci beaucoup, mon ami! :)
In cadrul unor discutii despre dragoste, purtate cu niste prieteni, unul dintre ei, seminarist, a inceput sa spuna "Si sarutul... Daca ar sti tinerii ca trupul este Templu al Duhului Sfant..." si a fost intrerupt de un prieten si nici astazi nu am aflat ce a vrut sa spuna. (Nu am avut prilejul sa-l intreb caci se afla intr-un oras indepartat de locul in care locuiesc eu si, in cele din urma, am pierdut legatura.) Totusi, banuiesc ca el nu prea este de acord cu sarutul... Voi ce credeti?
De ce in cadrul slujbei Sfintei Cununii, mai pe la sfarsit, preotul spune mirelui: "ACUM, poti saruta mireasa"?
Multumesc!

Da-ne, Doamne, iertare, ajutor si binecuvantare!

:)In cununia ortodoxa preotul nu invita mirele sa-si sarute mireasa.Sarutul este preludiul actului sexual.Pentru apropierile nevinovate exista alt termen:pupatul,care e altceva???Doamne ajuta!

nu stiu daca ai sau nu sotie...dar vei o mai putea oare iubi doar pupandu-te cu ea???

Simpatica si nevinovata intrebare. La nevasta intervine rutina relatiei de cuplu. Sarutul, vrem nu vrem duce la rascolirea tuturor ispitelor trupesti. La adolescenti acest lucru este mai pregnant din cauza modificarilor hormonale explozive. Deci sarutul este cel mai nesemnificativ pacat. Daca acesta duce prin natura patimasa a lui, la o relatie trupeasca, este cu totul altceva. Un sarut patimas poate duce si la masturbar care este considerata un pacat mare. Vedeti ca ne invirtim intr-un cerc VICIOS. Liberul arbitru este singurul care decide pina la urma.

voi... ce parere aveti?
Doamne-ajuta!

Foarte adevarat si trist....

eu nu consider a fi pacat sarutul. Nu am intalnit vorbindu-se despre asa ceva. Este ceva normal sa te saruti, daca ai capul pe umeri nu ti se "aprind calcaiele". Iar eu spun ca sunt lucruri ce trebuie discutate si cu parintele duhovnic daca nu ai liniste in privinta acelui lucru.

sarutul, cat si poarta sarutului de Brancusi, sunt inceputuri ale unei relatzii... Dar cat de dureros este sa afli ca iubita a fost sarutata de altcineva? E groaznic. Iar daca sotzia a fost sarutata, atunci durerea capata accente tragi-comice, show tv, dezastru. Oricum sarutul poate sa fie nevinovat, diabolic, libidinos, placut, curat, de complezentza, din interes, parintesc, sau altele... Intre indragostitzii care ajung sa se sarute, desi sunt liberi si nimeni nu-i opreshte, si nici nu cred ca greshesc, dar daca se saruta, daca au aceasta putere sa se sarute, inseamna ca nu mai sunt chiar asha de indragostitzi, fiindca acele sentimente platonice si reale nu suporta apropierea, nici macar a buzelor ci doar adorarea desavarshita... iar daca se intampla ca buzele unui partener, din intamplare si din neputintza de a mai rezista, ajunge sa fure totusi o sarutare, atunci se lasa brusc o atmosfera frivola si imbujoratoare care coplesheste orice putintza si orice gand ascuns, cazand amandoi in atmosfera minunata a credintzei ca defapt nu s-a intamplat nimci si gestul neobservat nici n-a existat...
Cine n-a trait aceasta stare de timiditate adolescentina atat de neobservata? Poi da, timizii sunt indragostitzii pe care-i invidiezi si-i gaseshtei mereu ushor stupizi, si nu sunt defapt asha cum ii consideri, nu ei...

Ba tocmai, daca ajung sa se saruta si sunt timizi inseamna ca au reusit sa isi infraneze teama si sa isi dovedeasca iubirea printr-un sarut. Daca si un sarut introduce o atmosfera frivola, nu vreau sa stiu ce se intampla cand doi adolescenti ajung mai departe :));))
E draguta sfiala tipit adolescentina si nu mi se pare stupida, dar trebuie sa treci peste mai devreme sau mai tarziu ca nu ii sta bine unui om la 30 de ani sa se inroseasca cand vede o femeie frumoasa :P
In plus, sarutul este o manifestare a iubirii( sau cel putin asta vrea sa fie).

Iata un pasaj din Evanghelia lui Filip : "Insotitorul mantuitorului este Maria Magdalena. Hristos o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti Apostoli, si obisnuia adesea sa o sarute pe gura."

Este un text de origine gnostica, scris prin sec. al 3lea.
Sarutatul pe gura era vazut de gnostici ca un simbol al cunoasterii.

Este un text care apartine lui Filip, unul dintre dicipolii lui Iisus. Ca si ceilalti discipoli, el relateaza faptele si cuvintele lui Iisus.

Nu, teologii si chiar istoricii spun ca e tardiv. Este un text care nu este recunosct de Biserica ca fiind autentic, cu atat mai putin inspirat.

Canonul zice asa : daca o fata se saruta cu un baiat , ea se considera cazuta in pacatul malahiei ( mai explicit , al masturbarii ) .
Reversul nu stiu daca este valabil .
Si sincer , nu am intalnit vreun preot care sa aplice acest canon .

Adaug : dar pacatul este pacat si trebuie spovedit si lasam la latitudinea preotului daca da sau nu canon .

Textul nu este acceptat de Biserica Ortodoxa .

Textul nu este acceptat de Biserica Ortodoxa ca fiind canonic .

Normal ca nu e recunoscut de biserica. Dar a fost gasit impreuna cu evanghelia dupa Toma, iar asta-i confera ceva autenticitate. Sigur exista urme mari de indoiala, ca si noul testament de altfel, avand in vedere ca autorii nu sunt martori oculari.

Exista metode critice literare si istorice prin care se poate constata in zilele noastre epoca in care a fost redactat un text si din ce sfera de influenta provine. Acest text nu este apostolic, dupa aceste criterii... Nici ev. dupa Toma.
Nu inseamna ca nu sunt interesante de citit, dar nu sunt texte recunoscute ca fiind autentice.

Pentru evangheliile din NT exista stuudii care au dovedit ca au fost scrise partial de unii apostoli, partial de ucenicii lor.

Vreau sa vad si eu aceste studii , ca din cate stiu ele au fost scrise intre anii 60 si 100 d.Hr.

O sa-ti zic alta data. Dar intre 60 si 100 le-au scris, tocmai, apostolii si ucenicii lor, unde e contradictia? Ca doar au trait atata...

Suntem niste oameni crispati,rigizi,fugim de apropierea fata de ceilalti ca de ciuma.Intepenim in priviri acoperite,abia ca ne atingem pentru un salut,discernamantul modern ne-a taiat simtirea aceia care facea un sarut nevinovat si plin de afectiune umana.
Am crescut intr-o familie in care sarutul a fost aproape inexistent,fie el pe obraz sau pe gura,imbratisarea,de asemenea...foarte rara,cat despre cuvantul;"te iubesc",nici nu-mi amintesc de el.Daca noi crestem in aceste conditii,este firesc,ca atunci cand se intrevede o apropiere,un potential sarut,sa-l consideram nepotrivit,ne la locul lui si,in cele din urma pacat.Am observat,intr-adevar ca unii oameni se saruta pe gura,fugitiv,doar dintr-un gest de prietenie,chiar si la persoane de acelasi sex(de regula,femei).Nu-mi place,poate tocmai pentru ca in mintea mea nu pot concepe decat sarutul ca si functie intima si,de ce nu,sexuala...ca un lucru tabu,provenit din inhibarea educatiei familiale si sociale.Si,pana la urma,de ce ar nesocoti omul un sarut intr-atat incat sa i se para musai ca trebuie sa degenereze intr-o activitate sexuala concreta?!Poti avea surpriza sa constati ca sarutul poate insemna mai mult decat sexul.
Abia cand descoperim omul prin sarut intelegand si sustragand sensul fiintei din care face parte,abia atunci simtim ca apartinem unei lumi incontestabila.Sarutul inseamna cu adevarat cunoastere,cum spunea cineva pe-aici,iar fara cunoastere nu ne putem apropia unii de altii,chiar daca inima simte,are nevoie si de palpare.
Daca oamenii nu ar fi atat de crispati,plini de prejudecati si neinfranati,poate ca ar intelege mult mai bine ce-si doresc cu adevarat,fiindca multe din relatiile conjugale ajung dezastruoase prin adulter,din prostie,cand ,doar un sarut,fie el si patimas,abordat si cu oarece ratiune,poate stinge un foc imens in acelasi timp in care poate sa cunoasca o intreaga lume intr-o clipa.Dar,oamenii sunt prosti,sunt necalculati,sunt neinfranati si astfel au tendinta de-a se duce cu totul la fund,facand compromisuri nemeritate...gresind amarnic.

Ory, scrii foarte frumos!
Vroiam insa sa iti spun mai de mult, ca sa te putem citi mai usor, mi se pare ca nu prea lasi spatii, nici dupa virgule, si nu prea pui paragrafe. Poate problema e a mea, pt ca am niste probleme cu ochii si mi-e greu sa cites ce scrii, ceea ce ma frustreeaza, pentru ca ma intereseaza.

Ory, ce spui tu e rodul impresiilor tale. Ti se pare ca ai ajuns sa cunosti ceva, dar oare asa e?

Da, trebuie sa fim rigizi si crispati, în lupta permanenta cu cele mai fine gânduri, emotii, miscari. Timpul de acum nu e timp de odihna ci de lupta. Trebuie sa fugim de apropierea celorlalti, fiindca trebuie sa fim permanent cu Hristos, nu cu oamenii.


Tu spui ca la sarut te atrage tocmai caracterul lui de tabu. Aceea s-ar putea sa fie constiinta care te avertizeaza ca nu e bine ce faci.

Când omul pierde curatia si puritateape care o avea când era copil nu-i mai ramân decât placerile trupesti si nu mai vede dincolo de trup, de aceea si li se pare ca cunoasterea trupeasca e un câstig. Dar oare e? Unde e Dumnezeu în aceasta? Unde e Duhul Sfânt?



Spui ca sarutul face trecerea de la cunoasterea vizuala la una mai profunda, data de aspectul tactil. Ciudata forma de cunoastere. Ce parere ai de faptul ca Parintii spuneau ca trebuie sa ne înfrânam simturile?

Cum putem discerne cine are dreptate, tu sau Parintii? Parintii se straduiau sa se smereasca, considerau mintea lor o inselotoare si se bazau pe insporatia divina. Tu esti increzatoare in propriile impresii, dar daca tot ce ti se pare e fals?

Si inca ceva: lumea aceea incontestabila din care descoperi ca faci parte, eu cred ca e destul de contestabila, fiindca nu pare a avea legatura cu Hristos, cu cele vesnice.

Deci este o iluzie, o iluzie puternica dar nimic mai mult.

Pare demodat, dar adevarul e cel scris in Evanghelie, lumea incontestabila e Ierusalimul care se pogoara de sus. Restul sunt iluzii, oricat de adevarate ti s-ar parea.

Si ce ai vrut sa spui cu asta?ca sarutul e pacat ?ca daca oameni se saruta si se apropie unul de celalalt duc lipsa de inspiratie divina??a ajuns mai important ce zic unii parinti decat ceea ce a zis Hristos sau ce? ma voi ati luat-o razna???OMUL AFOST CREAT PENTRU COMUNIUNE!!!! CEA MAI GREA SUFERINTA TI-O CREAZA SINGURATATEA!!! CAND IN JUR TOTUL E PUSTIU CAND NU I PE CINE SA IUBESTI SI EXISTENA ITI E IMPOSIBILA ACEASTA E NEFIREASCA ACEASTA E URMAREA PACATULUI NU SARUTUL!!!Nu azis oare Dumnezeu 'Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra' si 'Nu e bine sa fie omul singur sa-i facem ajutor potrivit pt el 'Facere 2,18si asa a facut femeia di n coasta barbatului???Parintele Staniloae spunea ca"fara existenta unei iubiri desavarsite si vesice nu se poate explica iubirea din lume" si tu indrugi acolo ca omultrebuie sa fie crispat si rigid .asta insemna egoism .Sarutul e o forma de iubire de comuniune cu cei dragi cu cel pe care il iubesti ,transmit emotii care nu le poti oferii altfel.Ceea ce e pacate istictul animalc care il au multi si traiesc pt a pacatuii dorinta carnii e pacat cum spunea Sf Ap pavel la Romani 8,6"Dorinta carnii este moarte"Calugarii sun cei care au ales si au jurat sa fie in afara lumii de aceea aceasta stare se numeste chipul cel ingeresc nu oamenii ei sunt cei ce trbuie sa stea in izolare si permanenta rugacine .NU te face tu mai mare ca dumnezeu di ceruri care a creat toate bune SI LE-A CREAT BUNE EL ESTE ATOTSTIUTOR SI NU TU EL ESTE CEL CARE DA INTRAREA IN RAI SI NU TU IAR INTRAREA IN RAI O PRIMESTE CEL CE ARE DRAGOSTE NU RIGIDU SI INSENSIBILUL.Iar infranarea simturilor este sa nu pacatuiesti sa nu traiesti pt pacat sa nu ajungi de la starea naturala la cea impotriva firii ori sarutul nu e impotrifa firi insa rigiditatea da crisparea da lipsa emotiilor frumoase de comuniune itre oameni da!

Si ce esti asa agresiv? Daca ai dreptate, de ce nu poti discuta calm?



"Argumentele" tale nu au coerenta. De ce nu poate exista iubire fara exprimarea ei prin gesturi?

Daca singuratatea e urmarea pacatului, atunci calugarii ce sunt?


Starea naturala trebuie sa o depasim caci ea inseamna inclinatia spre desfatari. Daca tie nu-ti convine ca Parintii au vorbit despre necesitatea infranarii simturilor, macar nu rastalmaci sensul acestei expresii cu teologia ta de buzunar.

Mai teolog de buzunar esti tu!Petre Tutea vorbea de morala dogmelor care e absoluta si morala normelor cea facuta de oameni asa ca tine.E oprostie sa traiesti in mod impersonal iar adevaratii parinti nu au spus ceea ce tu sustii.Nimeni nici par Ilarion Argatul nici Par Iustin Parvu par Cleopa si ceilalti nu au condamnat ceea ce tu condamni cu atata vehamanta.Sectantii si tu care sariti de la una la alta nu vreti sa vedeti lucrurile asa cum sunt.in ceea ce priveste calugaria am fost suficient de explicit ea este o asumare un juramant chipul ingeresc dar nu creat de Dumnezeu la facerea lumii.Oameni se misca prin gesturi se simt prin emotii iar comuniunea trupeasca fireasca e una si cea pacatoasa alta .Mai citeste intai si pe urma vorbeste .tie ti se potriveste cuvantul din evanghelie Vai voua carturari si farisei fatarnici ca inpovarat pe om cu poveri de care voi nu va atingeti.Nu cred ca as fi mrat sa stiu ca aici uni fac pe sfintii si in lume "rupeti cluburile "asa de frunza...
citeste nici scriptura nu condamna ceea ce tu condamni iar cuv scripturii e lege si nu parerea unui parinte sau mai multi foare exigenti .Ia mai du-te si canta si la alta masa...:70: apropo tu si cei ca tine sunteti cei agresivi!

Iata cateva citate lamuritoare din care reiese ca omul trebuie sa fie in comuniune si nu rigizi si crispati si in care sarutul nu apare ca un lucru ca ceva condamnabil si iubirea e exprimabila prin gesturi .Scria IPS Andrei intr-o
Carticica numita dragoste ,libertate si sex responsabil urmatoarele lucruri:ca tinerii se pot decide sa"nu se angajeze in relatii intime iar jocurile sexuale care
duc la aceasta sa fie evitate.Emotiile pot deveni (atentie traditie)pot deveni
atat de explozive si pasiunea atat de puternica incat sa se ajunga la un pas de cadere.Pe de alta parte este firesc ca doua persoane care se cunosc,se
bucura una de cealalata si se pretuiesc sa treaca de la de la gesturile timide
de afectiune la sarutari si mangaieri ".Spune Sf Ap Pavel asa :"voia lui Dumnezeu aceasta este sa va feritide desfrinare,ca sa stie fiecare din voi
sa-si stapaneasca vasul sau in sfintenie si cinste,nu in patima poftei cum fac
neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu" 1 tesaloniceni 4,3-5 iar la evrei la cap 13,4 spune Apostolul"Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat.
Iar pe desfranati ii va judeca Dumnezeu".Deci se vorbeste de desfranare de
relatii in afara casatoriei nicidecum de sarut pacatos si nici de dragoste fara
exprimare de sentimente.Acuma cel ce a scris despre acestea este un ierarh
foarte bun al bisericii un foarte bun duhovnic si un excelent cunoscator al Sf
parinti.Deci ce conted=sti tu de fapt?

Deci daca Dumnezeu nu este absurd asa cum putem fi noi uneori daca nu ne-a impus restrictii cinice, inseamna ca nu ne impiedica sa fim fericiti caci omul afost creat pt comuniune si nu pt viata egoista fara sentimente si manifestari
dar ne avertizeaza ca anumite comportamente ne sunt daunatoare atat noua
cat si prietenilor de aceea ne spune in Ecclesisastul cap 11 vers 9 "Bucura-te omulecat esti tanar si inima ta sa fie vesela in zilele tineretii tale,mergi in caile tale si dupa ce-ti arata ochii tai,dar sa sti ca pentru toate acestea Dumnezeu
te va aduce la Judecata Sa" pana si Petre Tutea pe care nu il poti contesta
mai draga Traditie spune tinerilor: "Sa nu necinsteasca nici o fecioara (nu sa nu o sarute)pentru a nu ofensa maiestateea Maicii Domnului si asta tie iti suna sa respecte tot ce face altul si nu is in stare sa faca ei".Deci omul a
fost creat ca stapan al fapturiidupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,insa
Dumnezeu este Unul in fiinta inttreit in persoane iar Sf Treime este structura supremei iubiri si ontologic daca intelegi termenul Traditie ONTOLOGIC,oameni au fost creati pentru A IUBI,pentru A SE DARUI pentru A SE REVARSA pentru a fi IN COMUNIUNE cu ceilalti pentru A FI ALTRUISTI insa cesta din urma e strain de tine.Acestea fiind spuse draga Tradditie1 daca tu vrei sa traiesti egoist fara a te revarsa vei nimici suflete iar daca vei alege monahismul iarasi
vei nimici insa doar pe tine insati.Pe mine nu ma intereseaza dar sa nu mai jignesti oamenii spunand ca fiind rigizi si crispati adica egoisti ajungem la Hristos caci tu injuri pe Dumnezeu.Iar daca te mai iei de mine cu expresii ca
teolog de buzunar sau teologia te de doi bani tu care esti pe dinafara si nu
suporti sa ti se spuna adevarul te fac de rasul forumului tine minte si am sa-ti arat eu atunci teologie Sa nu dea Dumnezeu sa ma insulti Caci jur pe ce am mai sfant ca te desfiintez (sper ca sti ce inseamna sa fi afurisit) Traieste cum vrei dar nu ma provoca caci nu vreau sa te fac de de rasu'lumii.teologia se invata sistematicin scoala si in practica la strana unde inveti din teologia slujbelor iar eu am ani buni in spate di 85 mai precis sa nu crezi ca daca citesti Sf parinti detii adevarul caci parintii mai au si opinii care nu tin dedogma de scriptura ci au valoare doar de parere teologica sau duhovniceasca. :45:

Prietene, cand ti-am spus teolog de buzunar m-am referit la explicatia falsa pe care ai dat-o expresiei infranarea simturilor. Ca sa-ti fie clar, infranarea simturilor inseamna infranarea celor cinci simturi, la la altceva. Am folosit expresia teologie de buzunar in sensul ca ce spusesesi e o inventie a ta.

Spui ca ma desfiintezi prin afurisenie ma si faci de ras pe forum daca te mai insult. Las pe altii sa aprecieze comportamentul tau (ca sa nu zici cam ceva cu tine), tie iti spun doar ca umilintele sunt lucruri folositoare, asa ca nu ai decat sa incerci.


Si ca sa lamuresc opinia mea despre infranarea simturilor, sarut si mangaieri, nu cred ca infranarea inseamna sa nu mai privim, mirosim, atingem etc ci ca acestea sa fie pe planul doi, pe primul plan sa fie rugaciunea, Dumnezeu sa fie Cel asupra caruia e atentia noastra in fiecare moment iar nu lucrurile exterioare.


Nu exclud sarutarile si mangaierile, daca respectivii se roaga in acele momente. Cand i-am zis lui Ory ca o atrage caracterul interzis al sarutului ma referam la sarutul patimas. Sunt convins ca sarutarile si mangaierile trebuie sa existe intr-un cuplu si daca o sa fiu casatorit vreodata o sa fac si eu asa ceva, dar numai atunci cand rugaciunea launtrica imi permite.


Cand am zis ca omul trebuie sa fie crispat si rigid ma referam la starea de trezvie si de control a simturilor si gesturilor (e drept ca m-am exprimat incomplet, speram sa se inteleaga). Tu spui ca aceasta stare e rezervata doar calugarilor, am mai auzit asta, dar de ce ar fi ceva bun doar pentru calugari? Eu cred ca aceleasi lucruri sunt bune sau rele pentru toti oamenii. Singura diferenta a calugarilor e ca traiesc in izolare si potrivit celor trei voturi.

Cand spui ca omul trebuie sa fie in comuniune cu ceilalti sunt de acord, dar obiectivul nostru e viata vesnica iar in viata de acum contactele cu ceilalti trebuie sa fie numai in masura in care nu afecteaza viata de rugaciune.



Petre Tutea se poate sa fi spus si lucruri gresite (nu am citit), de ce ar fi asa infailibil?

Cu revarsarea, sa stii ca si eu ma revars, dar nu prin gesturi. Am observat ca atunci cand simpatizezi un om el simte asta si zambeste cand te intalneste. Adica sufletele comunica (poate chiar mai bine) fara gesturi. Daca nu ne-am risipi in gesturi ci am fi mereu adunati launtric am acumula mai multa simtire launtrica fata de ceilalti.


Teologia care se face in facultate nu te face un om duhovnicesc, trebuie si rugaciune neincetata. Trebuie sa si citesti dar sa si practici.


E drept ca nu exista in Biserica randuieli care sa spuna ca omul trebuie sa-si infraneze simturile si gesturile, aceasta e lasata la alegerea fiecaruia potrivit constiintei sale. Randuielile Bisericii sunt date pentru ca ea sa poata functiona ca institutie, nu se spune ca pazirea acestor randuieli ar fi suficienta pentru mantuire.

sunt de parere ca sarutul nu este un pacat.asta atata vreme cat nu are si alte scopuri mai putin bune

Dupa punc, se lasa 2 spatii.
Dupa virgula se lasa un singur spatiu(virgula, spatiu si apoi incepi).
Acestea sint reguli elementare in a scrie un text in Word format.
Ar trebui sa le cunoasca fiecare.
Paragraful se foloseste cind este vorba de o idee noua.
Foarte putini respecta aceste simple reguli, si chiar am fost foarte surprinsa sa remarc.

Da,eu stiu ca scriu haotic, dezordonat si chiar, intr-o invalmasare de idei care, uneori nu mai au capatai. Astfel imi este si firea, astfel ma manifest.
De multe ori,adica, aproape intotdeauna copilu sta in capul meu, pe langa mine, face nazbatii, sunt mereu in priza, tocmai de aceia prezint o oarecare agitatie si o ratacire de idei.Acum sper sa ma prezint mai citet, din punct de vedere caligrafic.
Cat despre sarut, draga Marius, te sfatuiesc sa nu continui conversatia cu D-l Traditie, fiindca s-ar putea sa obosesti mental...si, fara rost.

Multumesc pentru sfat draga Ory asa voi face ,oricum acum cand scriu aceste randuri gandul imi este departe si am lacrimi in ochi pt ca azi am fost la slujba parastasului unui erou unui soldat cazut in Afganistan cam de varsta mea pote putin mai mare care a lasat in urma multa durere si lacrimi ,o mama sfasiata o sotie tinara si un inger de fetita dulce .Nu pot acum sa gandesc nu pot sa ma misc nu pot pt ca imi este mila de durerea lor.La sfarsitul slujbei si mesei de pomana sotia acestui erou ne-a dat o mica brosurica cu un mesaj pe care din dregostea ei la impartasit tuturorsi in care scria ceva ce am sati arat si tie :"te-ai nascut si ridicat din cenusa ca pasarea Phoenix -pasare rara,ai trecut prin viata ca ostea cazatoare ,ai palpait ai stralucit ne-ai orbit cu dagostea ta si bunatatea ta si te-ai stins." Asa ca n am chef de prostii
totusi din ceeea ce traditie a postat sunt ferm convins ca a inteles iar ce va face in continuare e treaba ei ea va da seama oricum un ierarh inbunatatit ca IPS Andrei si un om ca Petre Tutea e Greu sa ii contesti caci ei sunt super echilibrati si vb din Sfintii Parinti axati pe Sfanta Scriptura .Acum ma gandesc
cum sa-mi limpezesc gandurile dupa ceea ce am trait si am invatat cu voia lui Dumnezeu azi .

Multumesc, Fani, pentru ca mi-ai atras atentia. Ai dreptate, trebuie sa fiu mai atenta, sa fiu mai ordonata, sa invat mai multe despre aceasta modalitate de scriere pe internet...sunt deschisa pentru orice atentionare, imi place sa invat. Sincer, tare-mi place sa scriu de mana!!!
Te sarut prieteneste!!! (daca tot veni vorba de sarut).