CRED INTRU UNUL DUMNEZEU, TATAL ATOTTIITORUL,FACATORUL CERULUI SI AL PAMINTULUI, AL TUTUROR CELOR VAZUTE SI NEVAZUTE. SI INTRU UNUL DOMN ISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU, UNUL NASCUT,CARE DIN TATAL S-A NASCUT,MAI INAINTE DE TOTI VECII: LUMINA DIN LUMINA, DUMNEZEU ADEVARAT DIN DUMNEZEU ADEVARAT,NASCUT NU FACUT. CARE PENTRU NOI OAMENII SI PENTRU A NOASTRA MANTUIRE, S-A POGORIT DIN CERURI SI S-A INTRUPAT DE LA DUHUL SFINT SI DIN MARIA FECIOARA SI S- A FACUT OM. SI S-A RASTIGNIT PENTRU NOI IN ZILELE LUI PONTIU PILAT SI A PATIMIT SI S-A INGROPAT. SI A INVIAT A TREIA ZI DUPA SCRIPTURI . SI S-A INALTAT LA CERURI SI SADE DE-A DREAPTA TATALUI; SI IARASI VA SA VINA CU SLAVA, SA JUDECE VIII SI MORTII,A CARUI IMPARATIE NU VA AVEA SFIRSIT. SI INTRU DUHUL SFINT,DOMNUL DE VIATA FACATORUL, CARE DIN TATAL PURCEDE,CEL CE,IMPREUNA CU TATAL SI CU FIUL,ESTE INCHINAT SI SLAVIT,CARE A GRAIT PRIN PROOROCI ; INRU UNA,SFINTA,SOBORNICEASCA SI APOSTOLEASCA BISERICA; MARTURISESC UN BOTEZ SPRE IERTAREA PACATELOR. ASTEPT INVIEREA MORTILOR. SI VIATA VEACULUI CE VA SA FIE. AMIN . + De aici incolo ar trebui sa porneasca orice discutie a noastra pe acest forum, frati crestini.

Cerzul sau Simbolul Credintei este evident si fara discutie fundamentul crestinismului,
este daca vreti o sinteza a credintei crestine, o "formula" sau o "constitutie" a crestinului!
Dar noi, noi cei de azi, care discutam vrute si nevrute pe acest forum; mai credem azi ca: Este un singur Dumnezeu Facator a toate?
Mai credem azi in singurul Domn Iisus Hristos?
mai credem ca este Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut?
Mai credem ca este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat? si Lumina din Lumina?
Mai credem ca pentru mantuirea noastra a coborat din cer si s-a jetrfit pentru noi?
Mai credem ca a inviat a treia zi din morti si s-a inaltat la cer, si va veni timpul cand are sa se intoarca sa judece vii si mortii?
credem noi ca Impartia Sa nu va avea sfarsit?( aviz celor care cred in milenism)
Credem ca Duhul Sfant este Domnul de viata datator?

Mai credem azi in singura Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica?
Mai marturisim azi un singur Botez spre iertarea pacatelor?
mai credem in invierea mortilor si mai asteptam viata viitoare ce va sa fie?
Iubiti frati, de aici trebuie sa pornim, pt ca din pacate multe articole din Crez nu mai sunt crezute in zilele noastre nici chiar de cei care se declara crestini si activeaza pe acest forum
Daca aceste lucruri nu sunt crezute; zadarnica este lupta si umblarea noastra pe aceasta lume!
Domnul sa fie laudat!!

Stiu ca unii dintre ucenicii lui Rafail Noica zic schimbate cuvintele:si sa ingropat-si sa inmormantat
si a inviat a treia zi dupa scripturi-si a inviat a treia zi potrivit scripturilor,intr-una sfanta
sobornica si apostolica Biserica.Eu n-am curaj.
Cand zicem "astept invierea mortilor" majoritatea mintim deoarece nu stim sa ne gandim la moarte cum
trebuie.Daca ne-am astepta moartea am astepta cu adevarat invierea mortilor.

Sa stii ca e posibil sa fie si asa cum spui tu, la feptul ca mintim atunci cand spunem ca asteptam invierea mortilor. Imi place atitudinea luata de tine, adica ai evidentiat ce era mai important: faptul ca mintim si manifestam superficialitate fata de rugaciuni. E bine ca ai pus punctul pe "i" :)

Nu mi se pare normal sa se schimbe ceva din Crez (si asta nu fiindca niste hotarari sinodale ar fi stipulat in mod clar lucrul asta). In primul rand, Crezul NU este o rugaciune - este o marturisire de credinta. Valoarea lui consta tocmai in faptul ca reprezinta crezul Bisericii, nu a unui anume individ... fie el si ucenic al lui Noica. Biserica crede si spera in invierea mortilor si mai ales manifesta dorinta de a se uni cu Biserica triumfatoare (sau cei din rai) - de a se bucura de prezenta lui Dumnezeu, `fata catre fata`, nu prin `ghicitura`. Binenteles, ca la nivel personal nu prea ne socotim demni sau pregatiti... dar este vorba de o credinta comuna, generala a comunitatii care il rosteste - de asta Crezul se rosteste de intreaga biserica si nu doar de un om... Este o idee de unitate, de comuniune care se reflecta din aceasta - asteptarea invierii mortilor se face din prisma tuturor.. se aplica si in acest caz invatatura ca `mantuirea o dobandesti in cel de langa tine`.
Simbolul Credintei este al tuturor, al Bisericii, iar Biserica asta asteapta - invierea mortilor.
Sa nu cadem in greseala de a fi mai `catolici decat papa` - ca tot vorbeam de modificat Crezul...
Cat despre superficialitatea rugaciunii...corect, insa asta este o problema personala, nu una generala... ar trebui sa modificam si Tatal nostru, fiindca mintim cand spunem `Vie Imparatia Ta`... dar nu gresim daca il spunem asa, pt. ca in virtutea faptului ca El este Tatal NOSTRU (nu `Tatal meu`), speram ca rugaciunea aproapelui (si asta este unul dintre motivele cinstirii sfintilor) ne face demni sa cerem lucrul asta... chiar daca nu suntem personal pregatiti.

Mai actual nici ca se poate . . . !
 

Cele scrise aici in urma cu niste ani , sunt mai actuale ca nici cand , aruncand o simpla privire pe la Topicul Generalitati si in general pe forum unde spiritele se incing mai tot timpul , concluzia lui Daniel sa ne fie moment de meditatie :" . . . pt ca din pacate multe articole din Crez nu mai sunt crezute zilele noastre nici chiar de cei care se declara crestini si activeaza pe acest forum . . . " Si tot concluzia lui Daniel : " Dar noi, cei de azi , care discutam vrute si nevrute pe acest forum , mai credem azi ca : . . . "

Ai dreptate Cristi...Sa ne ierte Dumnezeu de pacatele noastre si fie sa nu uitam CREZUL nostru crestin in EL ! Amin.

Nu este "crez in El".

Crezul = simbolul de credinta.
Nu este vorba de "crez in El" pt ca simbolul de credinta exprima mult mai mult, este esenta invataturii ortodoxe.

Nu prea cunosc oameni care sa nu conteste macar unul din punctele Crezului (partea referitoare la Biserica si botez.. este contestata de foarte multi, din pacate).

eu ma exprim in stilul meu...si n-am minimalizat nimic...ci am sintetizat...mult mai multe prin acele cuvinte...oamenii pot simti acelasi lucru dar il pot reda diferit , dar ca esenta identic fiind...

ps. mai mult decat EL chiar...nu exista....

E Crezul in Sfanta Treime si "intr-una soborniceasca si apostoleasca Biserica".

Simbolul de Credinta e un valoros dar oferit noua de Sfintii Parinti. Bine ar fi sa nu-l nesocotim, ci sa-l pretuim cum se cuvine.

"Acest dumnezeiesc si cu totul sfant si peste tot desavarsit Simbol al drept-slavitoarei noastre credinte, marturisire a Sfintilor Parinti, hotarul (definitia) credintei celei adevarate, imbratisandu-l cu dragoste si primindu-l, cu sufletele, cu limba si cu buzele, marturisindu-l cu indrazneala, ca pe un sfant dar oferit noua de Dumnezeu purtatorii si de Dumnezeu slavitii si de Dumnezeu miscatii Parinti, sa-l pazim intru noi nevatamat si curat si nestricat intotdeauna" (Sfantul Simeon al Tesalonicului).

Oriunde vei fi , calator prin ploaie , sa nu-ti uiti Crezul Ortodox
 

Si sa-i ierte Dumnezeu pe toti cei care ne urasc si ne clevetesc pe nedrept , si sa nu uitam Crezul nostru Ortodox , care este inima credintei noastre si care ne aduna pe credinciosi , pe cei care avem aceasi credinta ! " Biserica este adunarea oamenuilor in iubirea Preasfintei Treimi pe baza Crezului Ortodox "

Niciodata ,draga Cristi nu trebuie sa uitam acest lucru indiferent pe ce meleaguri ne aflam.Cred intr-unul Dumnezeu,Tatal Atottitorul,Facatorul cerului si al pamintului........il port in gind si in suflet peste tot unde merg.Pace si multa mila tuturor.Doamne Ajuta.

Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic
 

Trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant si Acesti trei Una sunt! (I Ioan 5, 7)

https://lh6.googleusercontent.com/-x...niceea-325.jpg


Maine ,in Duminica a 7-a dupa Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa praznuieste primul Sinod Ecumenic al lumii crestine, care a avut loc in anul 325 in orasul Niceea, pentru a condamna erezia, adica invatarea gresita, eretica a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfantul Imparat Constantin cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfintilor Parinti de atunci, fiind primul imparat crestin din lume (306-337).

https://lh6.googleusercontent.com/-3...938_crezul.jpg

Cateva cuvinte de folos ale Parintelui Staniloae :

Dacă în Dumnezeu n-ar fi şi relaţia eternă dintre Tatăl şi Fiul, n-ar exista o bază pentru aducerea la existenţă a unor făpturi conştiente, chemate şi ele la starea fericită fără sfârşit a relaţiei frăţeşti cu Fiul, mai bine zis la hrănirea lor din relaţia eternă şi prin fire a Fiului cu Tatăl. Şi nu poate fi un destin mai înalt pentru umanitate ca acesta.

Numai pentru că este un Tată, Care are din veci un Fiu, a creat Dumnezeu şi o categorie de făpturi căreia să-i arate o iubire asemenea celei dintre El şi Fiul Său şi pe care Tatăl şi Fiul Său să o ajute să se înalţe la iubirea faţă de Tatăl, asemenea Fiului, şi la iubirea frăţească faţă de Fiul, ca şi la iubirea frăţească între ele.

De aceea Fiul a avut o lucrare mai apropiată în crearea lumii şi a oamenilor din ea, dar şi când aceştia s-au depărtat de această calitate a lor. În cazul al doilea li S-a făcut om, model şi putere în iubirea lor faţă de Dumnezeu şi întreolaltă.

Nu poate fi o existenţă supremă şi fără de început ca model şi ţintă mai înaltă pentru oameni ca un astfel de Dumnezeu.

Părinţii Bisericii spun că, dacă n-ar fi un Fiu al lui Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl, Tatăl n-ar fi binevoit să creeze pe oameni ca pe nişte fii asemănători Fiului Unul-Născut pe care să-i iubească şi care să-L iubească, şi, nefiind acest Fiu, n-ar fi fost cineva care, din iubire faţă de Tatăl, să voiască să se creeze şi alţi fii care să iubească pe Tatăl asemenea Lui. Dumnezeu ar fi rămas, în mod fatal, ca un lipsit de atotputernicie; separat de oameni ar fi şi El supus, asemenea unei esenţe, unor legi de care nu poate scăpa. Fără un Dumnezeu Tată şi Fiu (şi Duh Sfânt), n-ar exista decât viziunea panteistă a unei esenţe din care evoluează toate, în cadrul legilor ei oarbe, de nedepăşit.

De aceea, şi când oamenii au refuzat să răspundă iubirii lui Dumnezeu cu iubirea lor, tot Fiului I-a încredinţat Tatăl misiunea să Se facă om şi să arate oamenilor modelul omului cu adevărat iubitor de Dumnezeu şi să le dea puterea spre aceasta.

Dar cum a fost posibil ca oamenii să nu răspundă iubirii lui Dumnezeu şi să nu se iubească nici între ei, iar prin aceasta să ajungă supuşi morţii, câtă vreme modelul lor, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, a rămas în iubirea desăvârşită faţă de Tatăl?

Faptul acesta dureros din istoria omenirii se explică prin aceea că oamenii n-au putut fi aduşi la existenţă ca subiecte ale firii dumnezeieşti infinite, ci ale unei firi mărginite. Ei au mai primit şi corpuri, pentru a trebui să se ajute şi pentru a se ajuta şi unii pe alţii şi pentru a se sfinţi de Dumnezeu şi corpurile lor şi universul îndeobşte. Pe lângă aceasta au mai fost creaţi şi ca făpturi libere. Fiul Unul-Născut, având şi El în Sine toată infinitatea fiinţei Tatălui, putea să îi ajute la ridicarea lor din nou spre asemănarea cu Dumnezeu. La aceasta contribuia şi faptul că Fiul a avut faţă de Tatăl iubirea prin fire; şi a avut-o din eternitate, odată cu existenţa Lui.

Oamenilor li se cerea şi voinţa lor, ca să răspundă iubirii lui Dumnezeu cu iubirea lor faţă de Dumnezeu şi întreolaltă. Şi aveau în această voinţă şi tendinţa de a spori în conţinutul vieţii lor, dată fiind mărginirea lor. Dar prin aceasta omul a putut fi şi uşor amăgit să cugete că trebuie să lupte pentru subiectul propriu, ca să-şi sporească viaţa sa, şi prin aceasta să se intereseze mai puţin de Dumnezeu şi de ceilalţi, sau chiar să lupte cu ei, care se interesau şi ei să-şi atragă, din universul material şi din aşezarea altora, sporirea lor.

Astfel, ei n-au mai dat preţ iubirii faţă de Dumnezeu şi de semeni şi n-au mai folosit nici raţiunea pentru a se convinge că numai în colaborare întreolaltă, deci prin iubire şi prin credinţa în Dumnezeu, Care, ca Făcător al tuturor, le cere această unitate prin iubirea între ei, pot spori. Au schimbat această raţiune conformă firii lor comune şi Raţiunii lui Dumnezeu, sau Cuvântului şi Fiului Lui, în socotinţe individualiste, sau egoiste, producând prin ele o luptă în firea lor repetată în fiecare.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a dezvoltat pe larg această idee în „Epistola către Ioan Cubicularul. Despre iubire“. El a descris cum persoanele umane, în loc să înainteze spre iubire între ele, ca o înaintare a unuia în altul şi în considerarea de către unul a celuilalt ca o sine proprie, după asemănarea Sfintei Treimi, au ales să se urască şi să sporească lupta între ele, susţinând în cadrul firii celei una, repetată în ele, putinţa de a se sfâşia. Căci persoanele umane nu pot învinge amăgirea căutării infinităţii în sinea proprie, fără credinţă în Dumnezeu şi alipirea la El, Singurul de la Care le poate veni puterea unirii între ei şi cu El prin iubire. Numai unindu-ne prin iubire cu Dumnezeu, ne vine de la El puterea normală a unităţii firii umane. Şi numai în unitatea în firea purtată de persoane diferite, care le vine din iubirea întreolaltă şi în unirea cu Dumnezeu, stă normalitatea ei.

Doamne ajuta!
Circula zilele trecute pe FB o "cugetare" cum ca (nu ar fi bine ) sa spui Tatal nostru, daca nu te consideri un adevarat fiu; sa nu spui "faca-se voia Ta" daca nu esti dispus sa o accepti, sa nu spui "precum si noi iertam.." daca nu suntem dispusi sa o facem, "si ne izbaveste de cel viclean" daca avem de gand sa facem rele, etc.. Pana la urma cineva a contestat-o, zicand nu trebuie ingradit nimanui dreptul la rugaciune, chiar daca nu e tocmai cu sufletul curat...
Acum vin si eu cu o dilema : se spune ca pentru a fii un crestin adevarat, ortodox sau catolic, una din conditiile de baza este sa stii Crezul, si nu numai sa-l stii, dar sa-l si crezi, absolut fiecare fraza care se spune in aceasta marturisire de credinta. (Tb sa recunoastem ca sunt multi semeni ai nostri care cred in Dumnezeu, dar nu chiar toate "detaliile": ca s-a coborat din ceruri, ca s-a intrupat, ca a inviat si s-a suit la ceruri, ori pana la urma tocmai astea sunt elementele definitorii ale crestinismului, restul elementelor le intalnim in majoritatea religiilor, existenta unui Dumnezeu - creator, a unui Duh sfant "care a grait prin prooroci" si in unele religii chiar unele "intrupari " ("avatara") ale diverselor zeitati).Deci , intrebarea mea e: ce ar trebui sa faca, ce atitudine sa adopte cei care nu cred in totalitate,ci doa fragmente din marturisirea de credinta? sa stea departe de biserica? Sa nu indrazneasa sa mai ceara ajutorul atunci cand au necazuri? Sau va veni si pentru ei o vreme de rascruce in care vor zice precum acel personaj din Sf Evanghelie "cred, Doamne, ajuta necredintei mele"?

Cred că trebuie întâi de toate să fie sinceri cu ei înșiși, dar și cu ceilalți. De fapt, întâi de toate cu Dumnezeu. Să nu spună Crezul formal. Să mărturisească ceea ce pot mărturisi, iar pentru ce nu pot, să spună, cum ai zis: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”
Dar să îndrăznească la mila Domnului, pentru că El este bun și cu drepții, și cu nedrepții, cu credincioșii și cu necredincioșii.
Și să nu stea departe de Biserică.

Problema este pusa gresit. Problema nu trebuie pusa in sensul de: ce sa faca cineva care nu aplica in viata sa cuvintele rugaciunii? Altfel zis sa repetam formal, fara a trai cuvintele rugaciunii. Da, exista o treapta in a te ruga, prima, ce presupune doar rostirea cuvintelor. Dar daca aceasta este o treapta de inceput, o treapta spre rugaciunea desavarsita, rostirea cuvintelor rugaciunii fara sa le crezi nu este o treapta a rugaciunii, nu este rugaciune. Cel mult poate fi superstitie, ideea de tonomat, ca la nevoie ma ajuta Dumnezeu (in cele materiale, pentru ca o astfel de "traire" a "rugaciunii" exclude din start ca scop al vietii dobandirea mantuirii).

Cel care nu crede in totalitate in invataturile Bisericii, altfel spus, crede in invataturi straine Bisericii, invataturi de credinta gresite, erezii, nu poate fi membru al Bisericii lui Hristos. Ne ascundem in asa zisa societate contemporana toleranta si astfel "adaptam" invataturile Bisericii la cele ale societatii. Canoanele Bisericii spun clar ca cel care nu marturiseste credinta crestina trebuie exclus din Biserica si nu poate fi in comuniune cu Hristos. Hristos Insusi a zis ca cine nu este cu El este impotriva Lui.

Foarte frumoasă postare, mulţumesc Cristiane!
Doamne ajută!