Adevar si obiectivitate
 

Ce este adevărul? Cum distingem realitatea obiectivă?

Pe ce trebuie să se bazeze credința noastră?

Aș vrea să știu dacă sunt și alții preocupați de astfel de probleme, deoarece în discuțiile de pe forum, ca și în alte discuții, am observat că mulți oameni nu-și pun astfel de probleme fundamentale.

articol interesant
 

"Chiar zilele astea m-am confruntat cu o problema…”de viata”…ca sa-i zic asa.

Trebuia sa iau decizii…dupa decizii…si nu stiam care dintre ele este cea mai potrivita. Cea mai buna pentru situatia data. Probabil nu am ales-o pe cea mai buna. Dar in schimb mi-au venit in minte cateva idei interesante si am sa incerc sa dezbat una dintre cele mai problematice chestiuni:

CE ESTE ADEVARUL ? Cum stim ce este adevarul ? Cine ne poate spune ce este adevarul ?

Hmmm…grea intrebare mi-am pus. Dar hai sa purcedem la drum.

Unii considera ca adevarul se poate afla uitandu-te la televizor…de aia asculta toata ziua si au primit o dexteritate nemaipomenita in a schimba canalele si posturile. De televiziune sau de radio. Dar sa nu-i luam in calcul pe acestia. Nu discutam chestiuni cotidiene aici.

Altii il cauta in stiinta. Si astfel se dedica intreaga viata stiintei incercand sa desluseasca ceva, macar o parte din adevar. Cercetatorii si descoperitorii sunt niste cautatori ai adevarului, probabil cei mai aproape de adevar.

Iar artistii cred ca adevarul se afla in creatia lor si in operele lor de arta. Da ! E extraordinar sa admiri o adevarata opera de arta in toata splendoarea ei. Si ei sunt foarte foarte aproape de adevar.

Altii considera ca adevarul poate fi gasit crezand in Dumnezeu. De aceea merg constant la biserica si tin mult la credinta si religia lor. Hristos spunea : “Eu sunt adevarul, calea si viata. Cine crede in mine se va mantui si a lui va fi Imparatia Cerurilor”. Au rezonanta cuvintele astea. Trebuie sa fii de piatra ca sa nu fii impresionat. Iar daca mai punem in discutie si sacrificiul suprem pe care l-a facut pe cruce, trebuie sa existe ceva insemnat in acele cuvinte. Au putere.

Budismul are o alta perspectiva: “Viata este o impermanenta.” Dar parca suna cumva prea sec. Dar…e o perspectiva interesanta de a privi lucrurile si viata…mai ales daca viata ta nu are o stabilitate. Dar exista mult adevar si in filozofia budismului. Eu personal am invatat multe lucruri din budism.

Dar cei care cauta adevarul sunt rari…chiar foarte rari. Majoritatea oamenilor isi vad de bucata lor de viata…asa cum este ea, fericita sau nefericita…isi vad de drumul lor si nu se abat din cale.

Se pare ca avem o gramada de alternative in a gasi raspunsul: stiinta, religie, arta. Oare unde il gasim ?

Intrebare : Oare exista adevar absolut ? Ce reprezinta adevarul absolut ?

Raspuns: Adevar absolut nu exista decat teoretic. Ar presupune sa ai capacitatea sa te afli simultan intr-o infinitate de posturi, de perspective. Asa ai avea vederea asupra tot ce exista in aceasta lume. Infinitatea…asa apare conceptul de Dumnezeu…de atotputernic. O infinitate de perspective asupra unei infinitati de lucruri.

Intrebare: Bun. bun. Dar exista ?

Raspuns: Matematica este singura stiinta care poate sa dea un raspuns legat de cifre. Iar Infinit reprezinta un numar atat de mare incat nu poate fi ajuns niciodata. Infinitatea este ca si linia orizontului…nu poti sa te apropii niciodata de ea…si nu o poti atinge niciodata.

Deci adevarul absolut este o notiune pur teoretica. Adevarul este relativ la perspectiva aleasa.

Intrebare : Dar exista un adevar mai presus de celelalte adevaruri ? Daca luam o multitudine de adevaruri exista un adevar mai privilegiat ? Exista un adevar cu perspectiva mai buna ?

Raspuns : Daca ar exista un adevar privilegiat fata de celelalte adevaruri(bine, in afara de adevarul absolut care am stabilit deja ca exista doar teoretic), care sunt relative atunci adevarurile relative s-ar autoanula. De ce s-ar autoanula ? Pentru ca nu ar mai conta. Adevarul ar fi privit doar din prisma sistemului privilegiat. Este imposibil de stabilit un adevar mai privilegiat decat altul fara impunerea unor set de reguli. Dar in acest caz (ca in justitie de exemplu) nu mai putem vorbi de adevar ci de legi bine stabilite. Adevarul poate fi numai relativ, nici privilegiat si nici absolut.

Intrebare : Bine. bine. Si atunci de ce zicea Hristos : “Eu sunt Adevarul, Calea si Viata”?

Raspuns : Crestinismul a aparut ca urmare a vietii lui Hristos, la fel cum budismul a aparut ca urmare a vietii lui Buda. Hristos a fost un om deosebit de inteligent, un iluminat. Personal, eu cred ca el a fost interpretat gresit. Ceea ce el a vrut sa zica de fapt a fost inteles fundamental gresit. Pentru ca oamenii atunci cand nu inteleg un lucru incep sa venereze si sa mistifice acel lucru. In loc sa lupte si sa se zbata sa inteleaga adevarul unor cuvinte, ei le dau sensuri si intelesuri. Tocmai de aceea adevarul e relativ. Pentru ca fiecare intelege ceea ce ii spui intr-o maniera diferita. Conform inteligentei, intelepciunii si cunostintelor proprii.

“Eu sunt adevarul, calea si viata” vrea sa zica in opinia mea: “Oameni buni, eu l-am gasit pe Dumnezeu…am inteles ce inseamna adevarul. Urmati-ma ! Si va voi arata si voua cum sa il gasiti ! Nu vi-l pot gasi eu pentru voi! Dar va pot arata calea, va pot da indicii ! Si veti intelege astfel ce inseamna viata”.

Intrebare : Poi cum l-a gasit el pe Dumnezeu, am stabilit inainte ca nu exista infinitate, Dumnezeu, absolut ?

Raspuns: Foarte simplu. Si-a gasit propriu sau Dumnezeu, propriul sau adevar, propria sa cale si propria sa viata. Si daca el le-a gasit a incercat sa arate lumii ceea ce el a gasit. Pentru ca a fost atat de fericit incat a vrut sa impartaseasca lumii intregi acest adevar. Problema este ca adevarul sau era personal. Doar am stabilit inainte ca adevarul este relativ. Iar adevarul lui nu semnifica neaparat si adevarul altcuiva. Fiecare are adevarul sau propriu.

Intrebare : Din ceea ce imi zici tu acuma eu inteleg ca tu nu crezi in Dumnezeu. Cum adica Dumnezeul sau propriu ? Doar ziceai inainte ca Dumnezeu reprezinta infinitatea…care de fapt nu exista.

Raspuns : Notiunea de “Dumnezeu” este in acest caz echivalent cu “Adevarul” propriu si personal. El avea impresia ca adevarul sau reprezinta adevarul fiecaruia.

Intrebare : Da. Deci noi nu avem acces la el ? Sau cum ?

Raspuns : Fiecare are Dumnezeul, adevarul, calea si viata lui proprie. Depinde doar de tine in ce masura esti dispus sa il cauti, sa il vezi si sa il intelegi. Asta depinde doar de tine, de viata ta, de conceptele tale, de ideile tale, de structura fiintei tale, de sentimente, de fapte.

Dumnezeu se afla in noi. Ceea ce noi trebuie sa facem este sa il aducem la lumina. Iar daca nu suntem multumiti. Sa incercam sa intelegem tot mai mult lumea in care traim. Sa invatam, din carti, din calatorii, din greseli, din viata, de la natura, de la cei de langa noi, de la cei dinaintea noastra. Trebuie doar sa fim atenti si constienti tot timpul. Iar daca nu esti multumit de tine insuti…progreseaza. Fa ceva folositor care sa ajute si pe ceilalti.

Avem atatea lucruri pe lumea asta pe care le putem exploata, atatea lucruri de descoperit. Adevarul se afla chiar in fiinta noastra, in tot ceea ce facem cu constiinta. Adevarul…desi relativ asa cum este el…adevarul din perspectiva noastra…capata o valoare reala in momentul in care suntem responsabili de actiunile noastre, de gandurile noastre, de viata noastra.

Nimeni nu iti poate spune ce este adevarul. Exista cativa care ti-l pot arata. Iti pot da niste indicii. Exista oameni care l-au gasit si care ti-au zis : uite adevarul, uite calea, uite viata. Hristos, Buda, Mahavira ei au descoperit adevarul personal si au vrut sa il impartaseasca cu ceilalti. Sa ii ajute pe ceilalti sa isi gaseasca propriile adevaruri. Dar nu ti-l pot da. Ti-l pot arata. Adevarul este doar al tau. Nimeni nu ti-l poate lua, nimeni nu ti-l poate da. Trebuie sa il gasesti singur.

Intrebare : Dar de ce ? De ce ti-l pot numai arata ?

Raspuns : Pentru ca tu esti unic. Reprezinti ceva unic in aceasta lume. Nimeni nu a mai fost si nu va mai fi ca tine niciodata. Deci vei avea tot un adevar unic."
http:// bluria,com/despre-adevar

V-am spus sa nu mai discutati teologie pe forum,ca nu ne aduce folos! Tin minte doar o vorba a unui parinte: Si Pilat a intrebat ce este adevarul si nu a pus bine intrebarea.

Cine este Adevarul? Iisus Hristos ...este Calea ,Adevarul si Viata..

Alte discutii pe acest subiect mi se par inutile.

Adevarul pentru un ortodox este Hristos. Asa ca ori de cate ori cautam adevarul, trebuie sa avem contiinta ca Il cautam pe Hristos.

Am sa raspund printr-o metafora. Se stie ca in unele dimineti foarte reci
apare ceata. Iar cand e ceata nu mai putem distinge corect realitatea. Cum
procedam ca sa o distingem, totusi, "obiectiv"? Pai, unii aprin farurile de
anticeata, altii bajbaie cu o lanterna, dar mai e si cate unul care asteapta
"soarele" sa alunge "ceata". Ce e lanterna, ce sunt farurile anticeata? Pai
lanterna e ratiunea, farurile anticeata sunt stiintele experimentale, iar
soarele cred ca stiiti cine este! Dar soarele nu actioneaza numai prin
lumina, ca n-ar avea efectul scontat, ci, mai ales, prin "caldura"! Ea,
"caldura" alunga intai "ceata" si abia mai apoi permite si "luminii" sa o
strabata.
Pe ce trebuie să se bazeze credința noastră? Pe "caldura" in primul rand
si apoi pe "lumina" ce vine de la "SOARE".
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cred ca vorbele ce-ti completeaza "iscalitura"Har, smerenie si jertfa de sine.[/quote]
insemneaza raspunsul de fapt....Pe ele trebuie sa se bazeze credinta...Asa trebuie , dar...nu mereu se si intampla, din nefericire....

Primul pas în direcţia relativismului este ideea că adevărul nu este obiectiv. O asemenea ciudăţenie, cum că adevărul nu e ceva în afara noastră, ci zace între urechile nostre e relativ nouă în istoria filozofiei. Marele pericol este că de la relativismul doctrinar se ajunge în mod necesar la relativismul moral, fiindcă morala este mereu emergentă ideilor. Va să zică: dumneata ai adevărul dumitale şi eu am adevărul meu. Prin urmare, faptul că hoţia este un lucru rău poate să fie adevărat la dumneata, dar nu şi la mine. Deja de astăzi vedem cum sunt dezincriminate: pruncuciderea, preacurvia şi sodomia. Mâine va fi dezincriminată eutanasia, iar poimâine hoţia. Deja codul penal, care încă mai incriminează hoţia, e valabil numai pentru căţei. Dar asta e, deja, altă poveste.

Într-adevăr, relativismul, ideea că nu ar exista adevăr obiectiv, este absurdă. E ca şi cum ai spune că nimic nu există, nici tu care gândeşti aceasta.



Sunt multe astfel de capcane în calea adevăratei cunoaşteri şi poate că cele mai multe au cauze morale: omul caută să-şi justifice nişte patimi, adoptă nişte idei confortabile şi astfel cade din ascensiunea căutării. Lipsa de obiectivitate nu e atât de naivă cum am crede.


O altă capcană este negarea unei existenţe absolute şi a unui infinit ne-fizic, specifică ateilor. Prin aceasta ei se închid cunoaşterii realităţii în totalitatea ei, limitându-se la cercetarea lumii fizice, care reprezintă o porţiune infimă şi anostă a existenţei.

Căutarea adevărului nu reprezintă o ambiţie pătimaşă ci e dorinţa de a te uni cu Dumnezeu tot mai mult. Dumnezeu fiind infinit, şi ascensiunea în cunoaştere e infinită. Acesta e tocmai scopul creării omului, cunoaşterea.

Iubirea e şi ea cunoaştere. Sunt mai multe sensuri ale cuvântului iubire: bunătate, atracţie, apreciere şi nici unul nu e bazat pe porniri iraţionale ci e urmarea unei iluminări. Bunătatea e rezultatul înţelegerii valorii fiinţei umane şi a beneficiului sentimentelor bune. Atracţia şi aprecierea sunt rezultatul cunoaşterii fiinţei dorite/apreciate.


Credinţa într-un Dumnezeu personal, raţional, revelat, Care se descoperă omului nu numai că e singura care face posibilă conservarea facultăţilor noastre raţionale şi afective (alte credinţe, într-un dumnezeu impersonal, duc la depersonalizarea adepţilor) dar ea ne scuteşte şi de căutări zadarnice în noianul de teorii şi religii care s-au vânturat pe pământ de-a lungul vremii sau în gândurile care ne trec prin minte. Noi nu trebuie să căutăm adevărul în lume, nici în noi înşine (adică nu suntem noi Dumnezeu, cum spus cineva mai sus cu naivitate) ci la Dumnezeu. El ne dă să cunoaştem şi să înţelegem cele ce ne sunt necesare, atunci când ştie El. De aceea singura noastră grijă în această căutare e să nu credem ceva fals.

Ontologia, o ramură a filozofiei, se ocupă cu distingerea între realitate şi aparenţă. Apofatismul reprezintă efortul de dezbrăcare a minţii de conceptele despre Dumnezeu, pentru a baza cunoaşterea noastră doar pe ceea ce este experimentat direct, nu bazat pe idei luate din exterior.


Însă cunoaşterea nu poate fi separată de ascultare, de aspectul legăturii noastre cu Dumnezeu. Golirea minţii de concepte există şi în alte culturi (în cele extrem-orientale), dar pentru că lipseşte conştiinţa unui Dumnezeu personal şi a gravităţii păcatului nu se poate pătrunde în profunzimea lucrurilor, totul se reduce la exerciţii mintale cu efect depersonalizant, având ca scop golirea minţii de gânduri. Practicile orientale şi catolice ale meditaţiei sunt foarte periculoase, la fel practica golirii minţii, ducând la tulburări grave ale funcţiilor mintale. Apofatismul nu înseamnă golirea minţii de gânduri ci depăşirea unor prejudecăţi.

Pentru a cauta adevarul la Dumnezeu, trebuie intai sa intelegem cat de cat ce este Dumnezeu, lucru care implica cautarea atat in lume cat si in noi insine. Evident este exclus faptul ca noi asa cum suntem am putea fi Dumnezeu, deoarece, considerand ca Dumnezeu e perfect, noi suntem extrem de deformati. Cel putin deocamdata.

Cum distingem realitatea obiectivă?
 

Intr-o iarna extrem de geroasa,in urma unei avalanse, 2 amici raman inzapeziti pe munte.Dupa cateva ore, cand erau aproape inghetati,apare in fatza lor la cativa metri, un caine Saint-Bernard cu butoiasul de rom la gat.
Primul dintre amici spune exaltat:
-Uitee ,vine cel mai bun prieten al omului!
Celalalt continua:
-Daaaa si ce caine mare il aduce!
Deci adevarul este unul singur : venea un caine Saint -Bernard cu butoiasul de rom la gat.

Deci realitatea obiectiva este raportata la fiecare individ in parte, desi ADEVARUL RAMANE INCONTESTABIL, UNUL SINGUR!

Realitatea obiectiva devinde subiectiva datorita greselilor noastre, datorita punctului de vedere relativ pe care il are fiecare. Pe pamant, cat timp dispunem de constiinta omului comun, totul este relativ. Doar devenind sfant si constientizand corect intregul si lumea, se obtine o viziune 100% obiectiva asupra lumii. Dar Adevarul este obiectiv, este unul singur. Noi suntem subiectivi, si cu problema asta trebuie sa ne confruntam si sa o invingem, sa o corectam, pentru a deveni 100% obiectivi si sfinti.

Da,exact asta am vrut si eu sa transmit!

Acum mai am o nelamurire:

Defineste te rog in conceptia ta, notiunea de sfant!Observ ca o folosesti des.Mai observ ca vrei sa ajungi sfant.Mai observ si ca tu crezi ca toti ar trebui sa ajungem sfinti.
Deci, ce este un sfant?:105:

E imposibil a descrie corect in cateva cuvinte. Oricum, Sfant sau Iluminat sau Mantuit este omul care reuseste sa constientizeze Realitatea (Realitatea = realitatea nedeformata). Practic, in momentul in care cineva se ilumineaza sau devine sfant, are loc o extindere a constiintei mult dincolo de limita imaginatiei omului comun. Atunci omul devine Om, constientizand adevarata sa natura eterna precum si percepand direct, constient si continuu, prezenta lui Dumnezeu. Noi nu-l perecepem direct pe Dumnezeu. Cand cineva merge cu fantezia si crede ca-l percepe pe Dumnezeu, se minte singur. Perceptia lui Dumnezeu e un lucru direct si real, nu fantasme, vise sau impresii. Deci atunci cand cineva il percepe direct pe Dumnezeu, precum si intreaga lume dezvelita de minciuna, poate fi sigur ca a devenit sfant ;)

Continua te rog si defineste-l pe Dumnezeu...Cine/ce este Dumnezeu in viziunea ta?:5:

Ce imi ceri tu acum este o relatie de lunga durata, nu doar o noapte de amor :))

Nu o pot face decat in urma unor lungi si interactive discutii. Incearca sa intelegi viziunea, din tot ceea ce spun.

Cand incepi sa-l definesti pe Dumnezeu, trebuie sa elimini din minte orice atribute ai dat in precedenta cuvantului Dumnezeu. Si apoi incepi sa adaugi.. si adaugi.. doar atributele universale ce le intelegi a fi corecte.

De exemplu, facem "reset" cuvantului Dumnezeu si incepem sa adaugam atribute, imaginand:

- Dumnezeu nu este o entitate
- Dumnezeu este omnipotent si omniprezent
- Dumnezeu este Absolutul, Infinitul

Deja e greu sa imaginezi corect atributele astea. Apoi mergi pe firul intrebarilor care apar si cauti raspunsuri... si tot asa, margand din intrebari si raspunsuri, adaugand apoi atribute pe care le observi universal valabile in realitate, conceptul de Dumnezeu incepe sa prinda forma.

Apoi, de exemplu putem adauga:

- Dumnezeu este iubire

Deci cat timp "Dumnezeu este Infinitul" si "Dumnezeu este iubire", rezulta ca "Dumnezeu este iubire infinita"

Toate bune si frumoase, cu exceptia faptului ca habar n-avem ce este iubirea. In acceptiunea noastra, termenul "iubire" defineste un concept extrem de confuz. Deci, inainte de continua imaginarea corecta a lui Dumnezeu, trebuie sa intram in detalii, pentru a explica corect ce este iubirea. Si mergem din detaliu in detaliu, si revenim la intreaga perspectiva, si iar intram in detalii unde nu intelegem destul de exact, si iar revenim dupa ce clarificam detaliile, si tot asa...

adevarat Iisus este adevarul

[quote=Daniel777;328400]V-am spus sa nu mai discutati teologie pe forum,ca nu ne aduce folos! Tin minte doar o vorba a unui parinte: Si Pilat a intrebat ce este adevarul si nu a pus bine intrebarea.

Cine este Adevarul? Iisus Hristos ...este Calea ,Adevarul si Viata..

Alte discutii pe acest subiect mi se par inutile.[/quote
Acesta e raspunsul corect! Tot ce se discută în afara acestui adevar este în plus.

Chiar ma dezamageai daca dadeai o definitie in 2-3 cuvinte..:10:

Pai da, deja e creionata, dar vroiam sa verific coerenta mea in gandire..Da, acum stiu unde bati..:5:...adica unde vrei sa ajungi!:-)

............editat

Ai dreptate. Intrebarea este "cine", nu "ce". Sunt de acord si cu raspunsul. As vrea doar sa povestesc ce anume a spus Dostoievski despre adevar; a spus ca daca cineva ar veni la el cu probe indubitabile cum ca Hristos e o gluma si e in afara adevarului, atunci el, Dostoievski, prefera sa fie cu Iisus si nu cu adevarul. :) Imi place tare mult citatul asta si exact asa ma raportez si eu la Iisus.

Asa este. De la atata relativizare ajungi sa nu mai fii sigur de nimic si chiar sa fii de acord cu pruncuciderea, preacurvia si sodomia(ca sa raman pe exemplele tale) pentru ca pacatele astea sunt ambalate cu alte denumiri si in urechile noastre proaste suna corect si valoros; in timp ce tu vorbesti de pruncucidere, altii vorbesc despre dreptul si libertatea femeilor de a avorta.

annei21
 

uite....aici era articolul pt care m-ai incriminat inutil :http:// bluria,com/despre-adevar

here we go again

Am vazut de la inceput ca citezi.
Dar daca preiei ceva se subintelege ca esti de acord cu aceea idee, iar cel pe care il citezi a exprimat-o mai bine decat ai putea sa o faci.

Daca eu as da un citat din biblia satanista care mi se pare interesant.. voi ce intelegeti? Ca sunt de acord, ca nu sunt de acord, ca-mi pun intrebari? Hmm?
Sau va intrebati daca sunt crestina sau nu?

Voiam sa aflu parerea..ca daca imi placea ori eram de acord, nu mai postam...

ps
 

ps. tot aud....exista biblie satanista?

Ce nu exista in ziua de azi?
Si daca nu exista acum 10 minute, sigur acum va exista caci le-ai dat ideea.(desi biblia de care zici chiar exista deja, parca am vazut ceva de genul la librarii)

Adevărul e mai presus de raţiunea umană, care-l poate percepe limitat. Dacă ne lăsăm conduşi doar de capul nostru, fără a ţine cont de revelaţie, n-o să-l putem cunoaşte. Acest lucru nu-l înţeleg filozofii şi protestanţii.

Da.
Ca tot veni vorba.
Mi se pare un lucru interesant: imitatia draceasca.
(este adevarat, ca este relativ noua, dar oricum, imitatia exista si in acest caz).

Vrasmasul nu este autentic: el imita si rasuceste. Preia forma si o goleste de continut.
Preia cuvinte: iubire, adevar, dumnezeu.. si le foloseste cu alt sens (iubire lumeasca, limitata, egoista sau fara obiect; adevarul relativ, personal, din noi.. orice, dar nu Adevarul; dumnezeu impersonal, divinitatea din fiecare si alte bla,bla-uri).
Pana si antihristul este construit prin imitatie pt a pacali pe cei "alesi" - el va fi bun (in sens lumesc), drept (in sens lumesc), cult etc.. plin de "calitati" si spoiala omeneasca...
(ca binele, dreptatea, adevarul rezida doar in Dumnezeu, de fapt)

Adevarul nu este mai presus de ratiune. Ratiunea este folosita gresit. Suntem blocati in niste cercuri de gandire. Ratiunea pentru a cunoaste Adevarul, trebuie sa deblocheze mintea prin corectarea gandurilor (conceptelor mentale) astfel incat ele sa reflecte corect realitatea din jurul si din interiorul omului.

Eu cred ca se poate face ca la scoala corectarea asta necesara, pas cu pas. Eu deja am facut-o partial, si astfel mi s-a deschis putin viziunea, deoarece atunci cand gandurile sunt corecte, conform realitatii, se formeaza o legatura ampla ca un cub de ganduri intr-un singur gand si intelegem astfel ansamblul fara efort. Inainte de a-mi corija pas cu pas gandurile in mod constient, probabil nu as fi putut avea ganduri atat de compexe (prin comparatie cu cele de dinainte) chiar de as fi citit si studiat multe, sau poate doar studiind si citind foarte mult.

Deci practic, ceea ce ne blocheaza ratiunea (gandirea voluntara) sunt chiar GANDURILE. Adica mai exact slaba lor definitie in mintea noastra (ganduri ce nu reflecta exact realitatea, ci confuze, eronate) si erorile logice dintre ele.

Indreptarea gandirii prin corijarea gandurilor eronate se poate face sistematic. De asta spun ca practic s-ar putea face la scoala. Daca reprogramarea mintii prin corijarea erorilor gandurilor si legaturilor logice dintre ele a avut un asemenea efect asupra mea in atat de scurt timp, va dati seama ce efect ar putea avea asupra copiilor incepand cu primii ani de viata si clasele primare?

PS Dar nu e tarziu nici pentru noi :)) Totul este sa ne dam silinta, pas cu pas.

Atunci înţelegi cum de ex. Dumnezeu a existat dintotdeauna? Nu întreb dacă crezi, ci dacă poţi pătrunde cu mintea umană acest lucru.

Nu. E mult prea departe. Dar scapi din vedere esenta. METODA IN SINE ESTE ESENTA. Nu este important sa intelegi pana la capat, cat este important sa intelegi macar cat sa-l percepi direct pe Dumnezeu (sa te iluminezi).

Deci ai recunoscut că raţiunea nu-i imbatabilă. Ea e limitată, iar dacă n-a avut o revelaţie, înafara celei naturale, e şi mai limitată.

Ratiunea omului nu este limitata, este nedezvoltata. E o diferenta. Tu incerci sa intelegi ce spun sau incerci sa ma contrazici pur si simplu?

Cred că amândouă.

Deci dacă mai dezvolţi un pic raţiunea, vei putea înţelege cum de a existat dintotdeauna Dumnezeu.

Mai fetitzo, eu nu fac mistouri :) Daca vrei putem sa spunem bancuri, dar nu eram la ora de bancuri :)

Nu mai incerca sa ma contrazici. Incearca sa-mi arati unde gresesc.

PS Nu stim pana unde se poate dezvolta ratiunea. Dar cert este ca se poate dezvolta enorm de mult. Adica cel putin pana in punctul in care apare revelatia de la Dumnezeu despre care vorbesti.

dar tu,traditie,iti pui asemenea intrebari?ce este adevarul?chiar ma intrebam si simulam un raspuns.sa stii ca intrebarea nu este tedentioasa......pur si simplu dupa ce am urmarit postarile tale,chiar ma intrebam daca tu INTELEGI adevarul sau ,daca tu intelegi un adevar contra-facut.

pippo,pippo,pippo.........of,of, doamne!nu degeaba spunea IPS Bartolomeu Anania ca exista o inflatie de teologi.:68:
atatea cuvinte......explicatii......argumente....concluzi i(dumnezeu nu este o entitate.pai?unde te-ai "luminat" atat de profund?:43:),cand,pana la urma urmei Dumnezeu.....este atat de simplu!este o relatie de prietenie,dintre un tata si un fiu,o relatie traita in adevar si nu in fariseism.dincolo de aceasta cascada de cuvinte,chinuite rau,adevarul este unul sungur:trebuie cautat la Dumnezeu si nu in DEX-uri.numai El iti poate releva adevarul,adevarul adevarat si nu cel construit de mintea noastra,gen:m-i se pare ca.........

Adevarul sigur nu se gaseste in cuvinte amestecate :)) si in nestiinta. Altfel, de ce oare am mai evoluat in ultimile mii de ani, cand puteam frumos sa cautam adevarul prin pesteri si colibe... Nu mai aveam nici problema cititului, deci scapam si de Biblie, nu existau contradictii, pentru ca nu ar fi fost cunoastere, deci nu ar fi fost idei. Stateam toata ziua cu capul in soare si asteptam sa ne pice Adevarul din cer. De fapt nu asteptam nimic, pentru ca n-ar fi fost Biblia si habar n-am fi avut ca exista vreun Adevar pe care sa-l asteptam...

imi permit si eu o explicatie .subiectiva!cred ca nu avem realitate .obiectiva! in lumea reala totul este relativ,cum de altfel ne reitereaza si un principiu al fizicii! apoi exista o diferenta intre realitate si ..Adevar! realitatea descrie exteriorul asa cum il *pipaim* noi fie ca individ ,fie ca multime...functie de gramada de norme sau cutume.de la lume adunate si tot lumii date.iar adevarul,ne este noua strain! pt ca nu ne apartine,el doar ,ne poate fi revelat!or daca nu ne apartine este ..strain,nu il putem descrie,analiza...ci doar,il putem primi!