Omul hazna
 

Intr-un articol, Parintele Constantin Coman atragea atentia asupra gravitatii tinerii de minte a raului, tinand sa puncteze faptul ca, prin pomenirea pacatelor celorlalti, omul se transforma intr-un colector de pacate, intr-un fel de hazna.

Sfintii Parinti au condamnat acest pacat, subliniind periculozitatea lui.
Sfantul Ioan Gura de Aur, de pilda, afirma ca pomenirea raului este mai rea decat orice pacat, caci toate celelalte pacate isi pot afla iertare, insa aceasta nu numai ca nu are puterea sa ajunga ea insasi la iertare, ci si pacatele care disparusera odata le aduce din nou la viata.

Efrem Sirul spune ca cel ce ascunde tinerea de minte a raului in inima sa, se aseamana cu cel care hraneste sarpele la sanul sau.

Evagrie Ponticul aseamana tinerea de minte a raului cu o cangrena ce cuprinde sufletul. Cat doare muscatura de scorpion - mai spune el - atata amaraciune are sufletul care tine minte raul.

La baza tinerii de minte a raului ar sta mandria si indreptatirea de sine. Celui mandru ii place sa contabilizeze greselile celorlalti, acest lucru dandu-i o satisfactie, un anumit confort, gandindu-se ca exista altii mai pacatosi ca el.

Da, asa este. Contabilizarea raului e doar prima etapa, urmeaza a doua, dascalirea
celui sau celor in cauza si apoi ultima faza, trecerea la corectia lor cu de-a sila. Cel
ce se crede indreptatit chiar are impresia ca e de datoria lui sa procedeze astfel.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cel ce se crede îndreptățit să înceapă cu sine. Contabilizare, dăscălire, corecție... Nu-i prea greu, dar, ce folos, că-i imposibil! Pentru asta trebuie să fii creștin ortodox convins!

Din pacate, preferam sa incepem cu cei de langa noi. E mult mai usor :)

Efrem Sirul ne arata cum sa evitam contabilizarea greselilor celorlalti: Daca vezi pe cineva pacatuind, nu vorbi, nici nu-l judeca, nici nu-l uri, pentru ca nu cumva sa cazi si tu in acelasi pacat. Zi mai bine: eu sunt mai rau decat acesta! Si: acesta astazi, eu maine".

Tot el spune ca tinerea de minte a raului dispare prin aducerea aminte de frica de Dumnezeu si de ziua sfarsitului.

Îmi amintesc de o convorbire cu un preot, în care mărturisea că se străduieşte să uite păcatele pe care le aude în confesional. "Asta e o foarte bună tehnică, părinte, care vă apără de păcatul ruperii sigiliului sacramental (secretul spovezii)". "A, nu !" răspunse preotul, "eu uit pentru mine, fiindcă altfel, după ce ascult două ore de spovezi, simt că sunt un fel de hazna."

Cine nu uita...practic nu iarta...Iar iertarea e una din cele 3 lectii esentiale pentru un crestin IN GENERAL vorbind.....Daca nu uiti raul, se sedimenteaza prin timp si incet, incet ti se schimba mult tot ce te reprezenta odinioara....Crestinismul pledeaza pentru curatenia sufleteasca si iertarea tine categoric de ea....Si da....nu trebuie vreodata sa-l judecam pe cel-cei de langa noi , ci sa ne vedem barnele din ochii proprii.....pt e real inca dictonul hodie mihi , cras tibi.....

Rog adminul sa schimbe titlul acestui fir de discutie.
Este oribil, socant si jignitor la adresa tuturor.
Poate unii nu stiu ce este o hazna! Este un closet din ala de la tara, din curte.
Sa spui despre un om, indiferent ce pacate are ca este hazna, este mult prea mult!
Nu avem voie sa aruncam asa cu termenii.
Voi asa va simtiti/vedeti? Ca o hazna?

http://dexonline.ro/definitie/hazna

Subscriu si eu la cererea Sophiei. Poate un titlu cum ar fi "Despre tinerea de minte a raului" ar fi mai inspirat.

Pai, asta e si ideea...Daca cuiva i se pare atat de urat sa fie comparat cu o hazna, atunci sa nu mai contabilizeze pacatele altuia; altfel chiar va fi una.

Si apoi, asa s-au exprimat parintii respectivi. Prin asta au vrut sa atraga atentia asupra uratenii pacatului judecatii.

Aici e vorba de altă specie de păcat decât aceea a judecăţii temerare. Ţinerea de minte a răului este mai aproape de o rea dispoziţie a sufletului decât de înclinaţia fariseică.

Nu am vrut sa jignesc pe cineva prin acest topic. L-am numit "omul hazna" tocmai pentru a starni scarba fata de pacatul depozitarii greselilor celorlalti in mintea si in inima noastra. "Oribil, socant si jignitor" pentru om e sa adune in sine caderile altora, neavandu-le in vedere pe ale sale.

Sfantul Sofronie Saharov zicea ca un singur lucru il injoseste pe om: pacatul. Deci umilitoare pentru noi e, nu atat expresia respectiva, cat savarsirea pacatului.

un pic de luat aminte
 

Aici nu e vorba de umilirea nimanui, ci de cuvinte puse neinspirat alaturi.
Sa nu uitam ca omul are chipul lui Dumnezeu in el, si nu-l putem alatura unor dejectii cat ar fi omul de pacatos.
Iar dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos intrece dragostea pentru Dumnezeu a celui mai mare virtuos.
Deci, sa luam aminte ce si cum spunem.

PS: Pr. Constantin Coman nu e infailibil. :26:

Dar unui mormant il putem alatura? Sa nu uitam cuvintele aspre pe care le-a adresat Mantuitorul fariseilor si carturarilor: semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

Nu ma intelege gresit, Mirela. Daca ii impartasesc punctul de vedere nu inseamna ca-l declar infailibil.

Sa nu cautam la forme , ci numai la sens....

Omul devine binemirositor abia dupa sfintire; in vreme ce pacatele ne fac sa fim raumirositori. "Hazna", cuvant tare, dar f sugestiv! Sa luam aminte!
Nu noi suntem raumirositori, ci raul pe care il adunam in inima.

Nu e zi in care sa nu mai gasesc cate o emanatie pe acest forum.
Ca nici nu stii ce sa faci: sa razi, sa plangi, sa te apuce sila?
Mirela ti-a dat o replica, asa, intr-un mod elegant dar vad ca tu persisti in emanatiile unora.. si asta de ce? fiindca scrie pr. in fatza numelui lor? Dar tu nu ai mintea ta cu care sa poti emite o judecata proprie? Sau esti cu 'turma"?

De ce ??????
Pentru ca is genul asta de oameni oare...? Crestini falsi si ipocriti care atunci cand sunt facuti "hazna" se "simt"...? De asta....? Nuuu...mai bine hai sa lasam titlul EXACT asa cum e.
Lasa urechile "fine" sa se simta.Ba chiar asa ,exact avem voie sa aruncam cu termenii. Pentru ca ,cu dulcegarii si linguseli nu se va rezolva niciodata nimic...sa nu mai facem atata pe sensibilii..ca nu suntem deloc asa. Sa spunem lucrurilor pe nume exact asa cum sunt....
daca adunam raul in inima...suntem EXACT ca si o hazna si ne meritam pe deplin renumele !!!!!

http://www.crestinortodox.ro/predici...rul-87615.html

http://www.crestinortodox.ro/predici...tei-87648.html

Una la mana, nu cred ca exista oameni pe care ii putem numi precum titlul acestui topic.

Doi la mana, daca voi chiar insistati ca exista, inseamna ca de asta a ajuns Romania in halul in care este.
Halal topic la "Spiritualitatea ortodoxa".

PS: eu personal am tendinta de a ierta si a uita rautatile prea repede, ceea ce iarasi nu este bine.

iubire
 

Ba e minunat! Tinerea de minte a raului ne tine pe noi insine cu mintea la rau si uitam de iubire.

Doamne ajuta!

Asemenea oameni exista peste tot in lume unde se foloseste tortura, manipularea oamenilor, privare de libertate, etc.
In ciuda faptului ca in Romania raul a devenit foarte vizibil, sa nu uitam ca tot in Romania credinta este la cote inalte, prin rugaciunile care se fac in manastiri si biserici, precum si in casele oamenilor. Sa vedem si ce are bun Romania, nu doar ce are rau. Raul se face si in tarile avansate, dar nu la vedere, ci ascuns de ochii tuturor, sau chiar in secret, stiut doar de o minoritate.

Nu putem spune ca am dobandit starea de pocainta daca nu ne-am izbavit de tinerea de minte a raului, ci inca ne mai roade sufletul.

Spune Sfantul Ioan Scararul: "Netinerea de minte a raului e semnul adevaratei pocainte. Iar cel ce tine dusmanie si pare ca se pocaieste, e asemenea celui caruia i se pare ca alearga in vis.

Te vei cunoaste pe tine izbavit de putreziciunea aceasta (tinerea de minte a raului), nu cand te vei ruga pentru cel ce te-a suparat, nici cand il vei rasplati cu daruri, nici cand il vei aduce la masa, ci cand, afland ca a cazut intr-o nenorocire sufleteasca sau trupeasca, vei suferi si vei plange ca pentru tine insuti".

Atata teorie, ca excelam in ea....dar practica ne "omoara"....

nu cred ca celui ce faci daruri si il duci in casa ta de il cinstesti si o faci din inima nu poti sa nu plingi cu cei ce pling sau sa rizi cu cei ce rid precum spune scriptura.poti sa plingi si cu cei ce sunt afectati de cataclisme planetare fara sa iti fi facut un bine sau rau,sau ,sa ii fi cunoscut vrio-data.depinde de starea interioara a fiecaruia,una-i ce scrii pe forum dupa ce,celalalt te calca cu voia sau fara voia pe bataturi de-ti vine sa sa-ti stergi contul,si alta-i in realitate,acestui fapt eu i-am zis proba de anduranta.tre sa fie si incercarile pt.ca lamuit sa fi precum aurul prin foc.de nu cititi ce am scris eu nu ma supar ca strig din pustie si nu ma aude nimeni.
Domnul cu noi.Amin.

ma intreb cum ne vede Dumnezeu.
 

Am vazut o hazna dintr-aia: cu viermi. arata oribil si mirosea ingrozitor.buna analogia dintre haznaua din dexul doamnelor oripilate de comparatie si haznaua sufleteasca.
suntem plini de viermi care ne mananca sufletul: invidie, orgoliu, rautate, prostie, ura, tentatia banilor, lucrurilor materiale de care nu ne putem descotorosi sau tentatia carnala.poti spune ca sunt excremente sufletesti aceste vicii.
si eu sunt oripilata de haznaua asta; de haznaua din mine.

E bine, pentru inceput, sa excelam macar in teorie. Incet, in timp putem ajunge si la "practica". Prin cuvintele pe care le adresam altora, Dumnezeu poate lucra si asupra noastra.

Iata ce spune minunatul Sfant Ioan Scararul: "Am vazut pe unii ce tineau minte raul, indemnand pe altii sa nu tina minte raul. Si rusinandu-se de propriile lor cuvinte, au pus si ei capat patimii acesteia".

Iar Parintele Dumitru Staniloae interpreteaza astfel cuvintele Sfantului: "Vedem gandirea larga si intelegatoare a Scararului. El nu condamna simplist pe cei ce lauda ceea ce nu fac ei, ci recunoaste ca uneori acestia sunt folositi de cuvintele lor, care nu se acopera insa cu faptele lor.

Caci de multe ori cuvintele omului nu sunt ale lui, ci ale lui Dumnezeu, care-l sileste sa vorbeasca prin constiinta lui. In acest caz, prin cuvintele ce le rostesc unii isi predica, sau li se predica si lor, sau din vointa de a incalzi pe altii pentru un lucru bun, se incalzesc si pe ei insisi. Sau, caldura cu care primesc altii cuvintele rostite de ei se intinde si la ei".

Desi nu am intrat pana acum sa-mi zic parerea, iata ca acum o fac fata de unele postari...sper ca aceste idei sa fie intelese ca atare si nu ca fiind un inceput de polemica(asta nu este intentia mea!!!):

Adevarul este ca si eu l-am auzit pe Pr.Coman zicand un adevar general legate de cele citate: "Fiecare om cauta sa se indreptateasca pe sine! Orice om, indiferent cat de jos ar fi pe o scara a valorilor, cauta pe cineva care, macar intr-o anumita privinta, sa fie mai jos ca el".

Din nefericire multi crestini fac asta....ba, daca am fi atenti la noi insine, cred ca ne-am putea surprinde chiar pe noi facand acest lucru!

Imi pare rau pentru suparare, dar cred ca acest titlu este destul de potrivit.

Ne deranjeaza cand calcam pe strada sau altundeva intr-un c...t de caine sau altceva scarbos - este normal!

La fel de normal este sa nu-ti placa sa vezi cum arata sau miroase o hazna!

DAR LA FEL DE NORMAL AR TREBUI sa nu ne placa a junge in adancul iadului, pentru ca acolo ajung cei ce pacatuiesc!!!

Pe langa putoarea iadului, haznaua pare deja parfum!

Nu exista termeni care sa exprime starea aceasta de intinare cu pacate a omului sau aceasta "joaca nebuna"(tinerea minte a relelor) cu cele ce au intinat omul-mazga pacatelor!!!!

Nici eu nu cred ca e infailibil....nici mie nu-mi plac toate ideile lui, dar unele sunt interesante.

De fapt in viata intalnim/aflam multe lucruri interesante....unele ne sunt de foarte mare folos, iar altele sunt de folos doar unora/in anumite situatii!

Nu numai crestinii sunt ipocriti, dar fiecare om are tendinta asta de a fi ipocrit....tendinta data de starea noastra de pacatosenie!

Cat despre partea a doua....foarte bine daca exista urechile "fine" care se simt! Este inceputul, daca nu chiar calea spre Imparatia cerurilor.
Avem exemplul talharului de pe cruce care a ajuns in rai tocmai fiindca s-a simtit, ba chiar a facut asta fara sa vada scris undeva,cum am vazut noi pe acest topic!

Sa punem si noi inceput bun!


Asta e problema tuturor....viata e un examen continuu in care, poate fara sa vrem, avem parte din plin de practica si teoria o aflam din mers!

Si in scoli se face practica, dar scopul ei este tocmai indreptarea elevului spre realizarea unor obiective din ce in ce mai putin gresite... pana la realizarea unor obiective din ce in ce mai bune!

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu sa uitam ca practica facem si dupa ce terminam scoala, ba chiar mai multa si diversificata! Se face practica in viata asta in domenii pe care nu le-am bagat in seama prea mult....cele ce tin de suflet!

Nimeni nu poate excela in teorie! Poate doar incerca!

Si diavolul incearca sa ne convinga de multe ori ca exceleaza in teorie!

Dumnezeu este Adevarul! Dar in cunoasterea Adevarului se poate pleca de la teorie, dar nicidecum fara practica!

Aceasta practica pleaca de multe ori de la cele cunoscute teoretic/invatate----->datorita aceleiasi firi omenesti plina de murdaria pacatelor, care nu se mai poate impartasi de cunoasterea directa a celor cunoscute de Dumnezeu.

Si ca sa nu zic mai mult: GANDITI-VA LA FACEREA FAPTELOR BUNE!
Nu de putine ori, cel putin in cazul meu, facem fapta buna fara sa simtim nevoia/sentimentul....o facem doar pt ca stim ca e un lucru bun!

Apoi se ajunge la a face bine din simtire!!!


SA VA FIE DE FOLOS!

``Dar ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre el. Cand navaleste acela, iese sufletul din starea sa fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului, iar pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o mai socoteste faradelege si la osanda si la munca vesnica se gandeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el rade. Pe Dumnezeu, e drept, il marturiseste, insa poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati in piept cand se misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul impietrit si nu asculta. Ii amintesti de ocara oamenilor si nu o ia in seama. De oameni nu mai are rusine, ca porcul care a inchis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta il aduc gandurile invechite ale slavei desarte. ''Si daca nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mantui''. De fapt dracul acesta este dintre cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este invederata. Caci nenorocirile altora, bolile celor dosaditi, inchisorile celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe fuga acest drac, intrucat sufletul e strapuns putin cate putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de impietrirea venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, data fiind si raritatea celor cuprinsi de neputinte printre noi. De aceea Domnul alungand acest drac, porunceste in Evanghelii sa mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din inchisori, zicand: ''Bolnav am fost si n-ati venit la Mine''. In orice caz sa se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta, n-a primit gand de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca acesta a primit din cer rabdarea si neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar cati s-au fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci a zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni.``Evagrie Monahul

"Contabilii aspri si amanuntiti ai greselilor aproapelui sufera de aceasta patima pentru ca nu si-au adus niciodata aminte in chip nemincinos si deplin de greselile lor. Caci daca ar privi cineva amanuntit la pacatele sale, inlaturand acoperamantul iubirii de sine, n-ar mai purta grija de nimic din cele ale vietii.

Ar socoti ca nu i-ar ajunge timpul nici macar pentru a se plange pe sine, chiar daca ar trai 100 de ani, chiar daca ar vedea raul Iordanului plin intreg de lacrimile pornite din ochii sai" (Sfantul Ioan Scararul).

Mie mi se pare potrivit titlul topicului,pt ca intradevar,depozitarea gindurilor rele in noi nu difera cu nimic de a te invoi cu propria ti mizerie. Doar ca in haznalele de la tara,e de regula o crapatura,prin care poti sa vezi cerul. Ce vreau sa zic? Ca nimeni nu trebuie redus doar la anumite ganduri ale sale,oricit de meschine ar fi,ca omul e de fapt un infinit pe care incerci sa il bagi intr-o hazna.

Corecta observatia ta , si mai adaug vorba ca "fiecare om este un univers aparte " !