Avortul in BC
 

E adevărat că Biserica Romano-Catolică acceptă avortul?

Avortul inseamna excomunicare automata.

De unde scoateti enormitatile acestea ?

Unul care comenta la înmormântarea lui Bartolomeu Anania a zis la un moment dat asta şi chiar m-am mirat.

Cu tot respectul - era fie un mare dobitoc, fie un mare mincinos. Mai spun o data: catolicul care avorteaza, ajuta sau sustine avortul, este excomunicat automat.

Mie mi-a spus o prietena(greco-catolica) ca in caz de desfranare va puteti spovedi numai episcopului.
E adevarat?

Eu sunt romano-catolic, deci nu pot sa dau un raspuns 100% sigur in ceea ce priveste biserica greco-catolica; totusi, nu prea cred sa fie adevarat; cu certitudine, nu este cazul la romano-catolici.


Va dati seama ca sarmanii episcopi n-ar mai iesi din confesional ? :)

Trista treaba...

Nu fiti rautacioasa :) Ce, sunteti chiar atat de nestiutoare ? Ortodocsilor le fug ochii dupa sexul opus mai putin decat catolicilor ?

Răspunsul scurt este: Nu.

Răspunsul mai pe lung: ca regulă generală, în Biserica Catolică (de orice rit), penitentul se poate împărtăşi după ce s-a spovedit, fără să trebuiască să îşi facă mai întâi canonul. Excepţiile, adică oprirea de la împărtăşanie după ce penitentul s-a spovedit, apar atunci când preotul nu poate da absolvirea, deoarece ceea ce a auzit este o faptă care duce la excomunicare automată. (Excomunicare chiar asta înseamnă, că nu mai poţi primi Sf Comuniune). Unele din aceste fapte mai grave se numesc "materie rezervată", adică trebuie să primească dezlegare numai de la arhiereu, iar cele mai grave fapte sunt "materie rezervată Scaunului Apostolic", când singurul care poate dezlega este Papa sau cei pe care el i-a numit cu această misiune.

Desfrânarea nu face parte din nici una dintre acestea. Preotul confesor are capabilitatea de a da absolvirea.

Patimile si pacatele in care cad oamenii sunt cam aceleasi chiar daca sunt ortodocsi sau catolici...
Si imi pare rau ca am parut rautacioasa.Nu asta imi era intentia.

Am inteles.
Inseamna ca am fost prost informata.

Revin cu un raspuns documentat la intrebarea initiala.


Din codul canonic al Bisericii Catolice:

Can. 1398 – Cine procură avort, urmat de efect, cade în excomunicare latae sententiae.

"latae sententiae" - prin efectul legii, fara judecata, automat.

Nu iau apararea nimanui, dar sa fim seriosi. Nu as vrea sa iau date statistice ca sa vedem cam care este rata avorturilor, indiferent de confesiune.
Aceasta masura mi se pare drastica. Inseamna ca ii scoatem pe toti (atat mama, cat si tata) pentru abatere in afara Bisericii. Atunci ce se intampla? Nu au drept la cainta?
Daca se duce si se spovedeste la preot si isi marturiseste pacatul, se mai pot lua astfel de masuri?

Nici eu nu vreau sa postez din nou niste tablele comparative, dar va asigur ca rata avorturilor in tarile ortodoxe o depaseste cu mult pe cea din tarile catolice (cu exceptia notabila a Greciei)

Corect. Este o masura drastica, pe masura gravitatii pacatului.

Ba da. Excomunicarea poate fi absolvita de catre episcop, dupa care penitentul poate fi spovedit si impartasit.

Aici e o problema de procedura. Dupa cum am aratat mai sus, in cazul avortului, excomunicarea este latae sententiae, adica automata, si se produce la momentul savarsirii pacatului. De unde deduc ca preotul confesor ar putea cel mult sa constate existenta excomunicarii si sa refuze taina spovedaniei celui vinovat.

Stiu ca e vorba despre avort, dar in cazul in care are loc o crima (copilul isi ucide mama/tata si invers) exista acelasi efect?
Pai in loc sa fie apropiat omul de biserica, aici are loc o indepartare. Ce rost mai are excomunicarea daca e urmata de o anulare a ei? Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci intoarcerea la credinta.

Nu. Avortul este mai grav decât crima, de aceea cel vinovat de avort este în afara Bisericii, pe când cel vinovat de crimă este un fiu păcătos al Bisericii. Pentru toţi, însă, există posibilitatea iertării, atâta vreme cât se mai află în trup.

Exact acesta este rostul excomunicării: întoarcerea la credinţă. Excomunicarea este medicament.
Dacă mama dv vede că nu o mai scoate la cap în nici un fel cu dv şi alunecaţi tot mai mult, până la punctul de a face fapte deosebit de grave care vor duce la moartea dv, atunci este de aşteptat să vă dea afară din casă şi să vă spună să nu vă mai întoarceţi până ce nu vă veţi căi.

Pacatul apare mai ales ca urmare a slabirii credintei. Majoritatea se refugiaza la Biserica in momentul unui impas in viata, iar in momentul in care merg acolo unde cred ca pot gasi alinare si putere sa treaca peste crima facuta (nu caut o scuza avortului, nu are) si este efectiv scos inafara ei, pot alege cea de-a doua cale, de a renunta de tot. Pacatul este deja infaptuit, nu mai poate fi sters, doar iertat.
In perioada "tratamentului" acea persoana, deja cu credinta in declin, poate ajunge sa se refugieze in locuri in care ea crede ca este inteleasa si asa nu se mai intoarce in sanul Bisericii.
Cand dojenesti pe cineva pentru pacat, aceata dojana trebuie sa fie constructiva, nu facuta cu parul.

Acesta ar putea fi motivul pentru care în ţările ortodoxe avortul este mai frecvent întâlnit. Catolicii excomunicaţi pentru avort trec la ortodoxie, unde nu sunt excomunicaţi. Prin urmare, datele care plasează România ortodoxă pe locurile fruntaşe la avorturi, depăşită însă de Rusia ortodoxă nu reflectă situaţia reală: e vorba de convertiţi şi convertite de la catolicism, după excomunicare.

Nu pot fi nici de acord, nici impotriva pentru ca nu am cunostinte de aceste lucruri. Dar va pot crede pe cuvant.
Asta ar trebui sa ridice o intrebare in randul celor care fac excomunicari, mai ales ca merg pe ideea ca Biserica nu vrea sa scape de enoriasii pacatosi, ci sa-i intoarca la credinta.

Nu-mi plac aceste precizari, ca un pacat e mai grav decat altul. Pe ce considerente faceti aceasta ierarhizare. Poate ca o persoana a cazut mai mult in pacat prin crima si nu prin avort. Aceasta ierarhizare imi pare a vedea in om ceva impersonal si nu persoanl. Trebuie sa se tina seama de cel in care s-a produs rana, ca trebuie vindecat.

Pai exista o ierarhizare a pacatelor. Dintre care reies in fata cele de moarte.

Nu e in spiritul ortodox ierarhizarea. Nu putem spune - cel mai grav este pacatul X si cel mai usor pacatul Y. Nu-i intamplator ca sfaturile de la spovedanie nu sunt acelasi pentru doua persoane care au cazut in acelasi pacat. Daca ar fi o ierarhizare, atunci toti ar trebui sa primeasca vindecarea in baza unei retete universale, ori din cate se poate vedea, in Ortodoxie vorbim de o reteta persoanala.

Nu poti oferi circumstante atenuante pentru avort.
Indiferent de motivul unui avort, pacatul este acelasi.
Exista o astfel de ierarhizare: Pacate impotriva Duhului Sfant, pacate strigatoare la cer, pacate impotriva celor 10 porunci, cele 7 pacate de moarte. Daca vrei ti le detaliez.

Şi în Biserica Catolică este la fel. Există două ierarhizări, la fel cu dreptul penal:

O primă ierarhizare care face distincţia între păcate veniale şi păcate mortale. Tot în cadrul acestei prime ierarhizări întâlnim o sumă de păcate care sunt considerate atât de grave, încât presupun excomunicarea.

O a doua ierarhizare, sau mai bine zis individualizare, o face preotul cu ocazia spovedaniei. Pentru acelaşi păcat, să zicem omor, un penitent va primi un canon, şi altul alt canon.

Chiar în cazul excomunicării, reparaţia pe care trebuie să o facă penitentul în urma procesului de absolvire şi canonul pe care îl va primi după spovadă vor diferi de la persoană la persoană.

Puteţi să ridicaţi această întrebare preotului sau episcopului dv. Întrebaţi-l pentru ce îi excomunică pe credincioşii care sunt vinovaţi de avort.
Aşa cum în topicul vecin am ajuns la concluzia că, de fapt, şi ortodocşii cred în purgatoriu, numai că nu folosesc acest termen, în topicul acesta aflăm că şi ortodocşii sunt excomunicaţi în urma avortului, numai că folosesc termenul de "oprire de la împărtăşanie".
Mereu am susţinut că, dacă nu ar persista un duh al zaverei şi schismei, mulţi ortodocşi ar ajunge la concluzia că foarte puţin le lipseşte ca să aibă aceeaşi credinţă pe care o are Papa şi episcopii în comuniune cu el.

Nu am ce intrebare sa adresez duhovnicului meu.
Dvs ati ajuns la asa o concluzie, asa ca nu generalizati. Abia in acel topic am cerut niste lamuriri, dar cum se intampla de obicei nu am primit raspunsuri, doar eschivari.
Oprirea de la impartasanie nu este echivalenta cu excomunicarea. Din cauza gravitatii pacatelor nu este cineva demn de sangele si trupul Domnului, asta depinde de judecata preotului, dar nu este inlaturat din sanul Bisericii.
Vedeti ceea ce cautati, nu ceea ce este!
Acest duh despre care vorbiti, in BC a aparut. Ea a deviat de la drum.

Pe asta de unde aţi scos-o ? Nu trebuie să fii mare filolog ca să te dumireşti că "ex-comunicare" înseamnă "oprire de la Comuniune".

Excomunicarea inseamna mult mai mult decat oprirea de la Impartasanie.

Abordam sensuri diferite:
excomunicare = excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, pentru abateri de la canoane sau dogme.

Oricum am ajuns la concluzia ca a ma contrazice cu dumneavoastra e ca si cum m-as izbi singura si voit, in continuu, cu capul de perete. Dvs. indiferent de mijloace utilizate vreti sa cadeti in picioare. Dar asta va priveste...

Cum cred ortodocşii în purgatoriu? :21:
Şi oprirea de la Împărtăşanie e doar oprire de la Împărtăşanie, e temporară şi nu e şi oprire de la celelalte Taine. Dacă voiai să arăţi că şi ortodocşii folosesc excomunicarea, măcar găseai altceva mai bun, cum ar fi anatemizarea :21:

.. pentru ca si-l face in purgatoriu, nu? ;-)
Nu glumesc, am inteles ca 'urmele pacatului' sunt sterse in Purgatoriu, iar la ortodocsi ele se sterg prin penitenta vazuta ca un tratament dupa operatie.

Banuiesc ca vrea sa spuna: In sensul ca si noi credem ca din cei care ajung mai intai in iad, se mai pot mantui pana la judecata de apoi, si exista conceptul unui drum, al unei cai dupa moarte, care poate duce prin unele incercari si suferinte, spre rai.

În cazul acesta e adevărat ce zice, dacă înţelegem prin purgatoriu suma treptelor pe care trebuie un om să le urce în iad, ca să ajungă în rai. Pentru că raiul şi iadul au mai multe trepte, în funcţie de nr. păcatelor şi faptelor bune.

Confuzia apare din faptul ca, cel putin in Romania, Sf. Impartasanie, sau mai precis, lipsirea de Sf. Impartasanie, este folosita si ca metoda de pedepsire, gen: iti dau dezlegare de pacate, dar nu te las sa te impartasesti 2 ani ca sa vezi ce grav este ca ai facut sex inainte de casatorie. Deci acea persoana pe de o parte este reconciliata cu Dumnezeu si Biserica, pe de alta parte nu are voie sa se impartaseasca, nu fiindca este in afara Bisericii ci fiindca nu il lasa duhovnicul.

Cand in realitate oprirea de la impartasanie si excomunicarea ar trebui sa fie acelasi lucru. Esti parte din Biserica daca te si impartasesti in acea Biserica. Daca nu te impartasesti, atunci nu esti parte. Concluzia logica este, bineinteles ca marea majoritate a romanilor sunt in general excomunicati, in afara de, pentru cei mai ravnitori, doua-trei-patru ori pe an cand sunt in deplina comuniune cu Biserica.

Urmele temporale ale păcatelor de moarte spovedite sau a celor mai mici, de care ne-am căit, pot fi şterse în următoarele patru feluri:
-prin îndeplinirea canonului primit la spovadă
-prin primirea cu iubire filială a unor suferinţe pe care ni le trimite Dumnezeu, ca urmare a acestor păcate
-prin indulgenţe
-în Purgatoriu, dacă niciuna dintre primele trei, care se fac în timpul vieţii, nu a fost îndeplinită.

Cum puteti zice ca cineva nu face parte din BO pe motiv ca nu s-a impartasit??
Exista duhovnici care incurajeaza spovedania deasa, fara impartasanie, asta inseamna ca promoveaza excomunicarea?
Aceasta taina are un rol vital. O impartasanie nepotrivita este SPRE OSANDA.
Daca nu a fost cineva impartasit pe motiv ca nu este impacat cu toata lumea inainte de spovedanie inseamna ca este excomunicat?
Vorbiti din povesti.

Ca să clarificăm: În BC, excomunicarea înseamnă oprirea de la participarea la orice formă de viaţă a Bisericii - cel excomunicat nu poate fi spovedit, nu poate participa la Liturghie, dacă moare în stare de excomunicare nu i se va face slujba de înmormântare etc.

In mod practic, vorbesc adevarul. Practica romaneasca a denaturat practica normala. Acei duhovnici gresesc. Daca un om nu are pacate grave pe suflet, de ce sa nu se impartaseasca?

Sigur, impartasania in nevrednicie este osanda, asa ne spune Sf. Pavel. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa stai cu nevrednicia pe suflet pana la postul urmator cand postesti trei zile, te spovedesti 1 minut si apoi vii duminica cu 10 minute inainte de Sf. Impartasanie ca sa te impartasesti, cum multi romani fac, si ai impresia ca in general esti in comuniune deplina Biserica lui Hristos. Esti, pana la urmatorul pacat grav, cand nu mai esti, fiindca un pacat grav te face nevrednic sa te impartasesti.

Întrebare: ortodocşii care sunt opriţi de la Sf Împărtăşanie se pot căsători ?
Dacă da, înseamnă că oprirea de la Sf Împărtăşanie este acelaşi lucru cu excomunicarea. Dacă nu, înseamnă că sunt două lucruri fără legătură.

Cred ca cea mai buna explicatie a dat-o domnul Erethorn. Nu exista interdependenta intre aceste doua, ci o relatie de la parte la intreg, excomunicarea implica automat si oprirea de la impartasanie pe langa multe altele.
Draga doamna, da nu vorbesc de ce fac unii, sa fie sanatosi, fiecare cu capul lui.
Nu intelegeti in intregime ce reprezinta aceasta taina. Daca mergem pe firul acesta, majoritatea covarsitoare nu este demna sa se impartaseasca, are loc o transformare in trupul si sangele Domnului.
Si nu cred ca sunteti in masura sa masurati dreptatea cu care unii preoti decid sau nu sa opreasca de la impartasanie.
Dar, de fapt, ce intelegeti dvs prin "pacate grave"?