mincions religios
 

Buna seara tuturor,

in ultima vreme intampin o problema foarte mare, care ma macina incet incet.

De cateva luni mi-am schimbat locul de munca, preferand sa lucrez impreuna cu un prieten, ca si subaltern al lui.Stiind ca omul respectiv a urmat Seminarul si facultatea de Teologie, m-am gandit ca este un om sincer, insa m-am inselat amarnic, tot ce urmareste este satisfactia lui materiala, fara a se gandi la cei din jurul sau, asa cum sustine.

In ultima saptamana am aflat insa ca ma minte cu nerusinare, am aflat datorita neglijentei lui si priceperii mele, poate a fost un dar si de la Dumnezeu, sa-mi deschida ochii, sa vad cu cine am de-a face.

Problema cea mai mare este ca nu stiu cum sa procedez.Afacerea este a unor straini, el are doar un contract cu ei pentru administrarea afacerii.Din comportamentul lui observ ca ii este frica incontinuu ca cineva sa-i ia afacerea, lucru care pe mine nu ma intereseaza, mai ales ca mi-e prieten.Insa el crede ca asta vreau sa fac, desi i-am spus de nenumarate ori ca acest lucru nu ma intereseaza.
Din comportamentul strainilor observ ca apreciaza foarte mult faptul ca eu am venit sa lucrez in societatea respectiva, cu rezultate foarte bune in cele cateva luni pe care le am impreuna cu ei.

Cat de mult gresesc daca le spun adevarul strainilor despre toate cele pe care le observ?Pentru ca seful meu roman ii minte si pe ei doar pentru satisfactii materiale si minte cam pe toata lumea pentru satisfactii materiale, chiar daca este o persoana care cunoaste foarte bine Preoti si oameni ai Bisericii in functii destul de inalte, chiar si pe acestia ii minte.

Cred ca daca taci te si smeresti (in ideea ca te.ai putea mandri ca iata in sfarsit ai scos tu adevarul la lumina),mentii si pacea fara sa iti strici relatia de prietenie care din cate spui tu e cam la interes din partea lui si salvezi si aparentele.Daca tu spui ca lui ii e teama ca nu cumva tu sa ii iei locul,iti dai seama ca ceea ce ai spune tu nu ar parea din iubirea de adevar ,ci din invidie si cu scopul de a.l detrona.

Stiu ca e mai bine sa iubim pacea decat dreptatea. Minciuna are picioare scurte.
Roaga.te pt el sa ii lumineze Dumnezeu mintea si vei vedea ca adevarul va iesi la iveala fara ca tu sa il pui intr.o lumina proaste.Faptele lui o vor vadi

Multumesc pentru reply foarte mult, eu ma rog lui Dumnezeu si pentru binele lui, chiar daca ma simt tradat, intr-un fel, dar nu voi cauta razbunare, nu ma intereseaza afacerea respectiva pentru mine.

Si da, ai dreptate, este la interes relatia de prietenie a lui fata de mine, pentru ca s-a straduit sa ma faca sa vin sa lucrez pentru el, initial oferindu-mi "marea cu sarea" si apoi nerespectand cele negociate in totalitate.

Insa nu mai ma pot uita la aceasta persoana cu aceiasi ochi in momentul in care observ ca sunt mintit in fata.

Un individ care ar vinde-o si pe mama si pe tata pentru bani, este un individ care nu merita consideratia nimanui.E atat de jos spiritual incat trebuie ajutat din mai multe directii.Parerea mea este ca puteti sa-i dati o mana de ajutor,adica sa faceti lumina si sa spuneti adevarul tuturor celor inselati,daca se poate intr-un mod transparent,cu el de fatza, ca sa nu cadeti in cleveteala si urseala pe la spate.Daca scopul dumneavoastra e unul sincer,cel de ajutorare a lui si al celorlalti,nicidecum de a va pune singur in luminile rampei,in aceste conditii,chiar daca va considera ca l-ati tradat, dumneavoastra l-ati ajutat.La un moment dat,probabil o sa-si dea seama cum.E un pas important sa smulgeti raul din radacina.Si va trebuie curaj!:-)

Totusi Melisa nu crezi ca e treaba Lui Dumnezeu sa aduca incercarile pe umerii oamenilor cand crede El?Poate nu e pregatit sufleteste de o astfel de incercare.Daca deznadajduieste?Cum se va simti amicul lui(cel care a scris) cand vede ca a lasat un om somer si eventual copii fara hrana?

Nu e un atac,doar ca parerile sunt subiective si tre sa ne gandim si la consecintele faptelor noastre si ce lasa in inima fratilor nostri.Dreptatea?O face Dumnezeu cand vede dorinta noastra de a se infaptui dreptatea si iubirea noastra fata de fratele nedrept,mincinos
O seara cu pace

Un lucru e clar: nu poti continua sub influenta minciunii, deoarece te afecteaza si pe tine, devii partas al minciunii chiar prin inchiderea ochilor sau contrans la randul tau sa minti pentru a acoperi alte minciuni. Daca situatia m-ar constrange sa mint prin tacere (omisiune) sau pentru a acoperi alte minciuni, atunci n-as lua parte la situatie alegand una dintre cele doua alternative: plec sau scot adevarul la lumina.

Faptul ca a urmat teologia nu are absolut nici o legatura cu omul in sine.Omul poate fi bun sau rau si cu facultatea de teologie si fara,depinde numai de sufletul lui.

Ai incercat sa vb cu amicul sa ii explici ca greseste?
Ar fi bine ca tu sa vb cu duhovnicul inainte sa iei o decizei


Am auzit un caz in care o fata vroia sa se duca la duhovnicul prietenei ei care gresise cu ceva, ca sa o ia usurel la spovedanie si sa o povatuiasca.Si asta din iubire.Acum nu stiu daca e cel mai bun sfat

Pai cred ca daca scoti adevarul la lumina, trebuie sa pleci oricum.:-) De asta am spus ca iti trebuie curaj.
Imi place ca esti dintr-o bucata si tu!:4:Si eu detest minciuna.

Intr-adevar, poate nu are legatura, dar apropierea foarte stransa de Biserica si comportamentul religios (poate uneori fals) m-a determinat sa am incredere foarte mare in aceasta persoana.

Nu pot spune ca sunt o persoana foarte "bisericoasa", insa pot spune cu tarie ca sunt o persoana care crede in Dumnezeu si in ceea ce ne-a pregatit tuturor.

Am incercat de nenumarate ori sa-i spun ca greseste, raspunsul lui este "Dumnezeu ne iarta pe noi pacatosii" atunci cand ii spun ca nu este corect nici fata de afacere, nici fata de el sa-i minta pe cei ce ii asigura traiul de zi cu zi.

Eu doar mi-am expus punctul de vedere, nu trebuie sa faca cum am spus eu.:-)Si oricum, sunt sigura ca Dumnezeu nu doreste sa coclaim in minciuna, ca sa nu se deznadajduiasca mincinosul!Daca minciuna este samanta care a sadit-o,apoi sa culeaga roadele!Nu noi facem dreptate, noi spunem adevarul,suntem datori sa nu acoperim minciuna.Dreptatea Dumnezeu o face!

Si eu detest minciuna si pot pleca de la acest loc de munca, avand in vedere ca imi pot gasi altul, poate nu platit la fel de bine, dar cu care ma pot descurca omeneste.

Saptamana viitoare vom avea o intalnire cu strainii din patronat si inclin spre spunerea adevarului, chiar daca acesta va durea si va face sa sufere cel putin doua persoane, pe mine si pe amicul meu.

Nu ma mira raspunsul lui ,pt ca asta avem si noi in minte cand pacatuim zi de zi,stiind ca e pacat.
Dar pana cand o sa mai rabde Dumnezeu?Da, ne iarta de 70 de ori cate 7,dar asta nu inseamna ca nu vine si mania Lui asupra noastra.
Si o mama isi iarta copilul cand greseste ,dar il pedepseste ca sa se indrepte

Nu neaparat. Poate ajunge fix in locul prietenului. Depinde cu ce oameni are de-a face in celelalte pozitii.

Din punctul meu de vedere, un mincinos fara scrupule, rigid si inadaptabil, nu necesita menajare in astfel de situatii. El nu raspunde de alti stimuli, decat de forta.

Dar pentru a lua o decizie sau alta, decizia corecta, trebuiesc considerati o multime de factori, atat interni cat si externi lui.


Deci nu te lasa influentat in decizii, pune totul in balanta. Dar indiferent ce decizie iei, un lucru este clar: nu trebuie sa accepti sa propagi minciuna devenind tu insuti un mincinos.

Va multumesc pentru raspuns, dupa cum am spus, nu sunt interesat in a obtine pozitia prietenului, sunt interesat in a face o fapta buna pentru restul lumii implicate in aceasta situatie prin expunerea adevarului.Ma tot gandesc si la solutia secundara, aceea de a pleca si-ami vedea de alte treburi, insa mi-e frica pentru el, pentru ca stiu ca nu se va descurca, cel putin o perioada.

Pai aici este BUBA! De aceea i-am spus sa aibe grija ce motivatie are.
Daca as fi eu in aceasta situatie, as da cartile pe fatza, saptamana viitoare cand as avea o intalnire cu strainii din patronat .Si NU as accepta sub nici o forma vreo oferta de substituire a prietenului meu.As pleca, fara drept de apel.Am vrut sa fac lumina,sa ajut, NU am vrut sa iau locul nimanui.E o chestiune de onoare .Prietenul meu, chiar daca intr-o zi ar intelege ca i-am scos minciunile la iveala spre binele lui si al celor din jur, niciodata n-ar intelege si nu m-ar ierta ca i-am luat locul si painea.

Este un raspuns tipic de fariseu si prefacut.Si este abuz fata de bunatatea lui Dumnezeu.Nu -ti fa griji,pentru ca pentru astfel de ipocriti ca acea persoana are Dumnezeu propriile Lui metode de indreptare.Dumnezeu vede TOT si NIMIC nu lasa nepedepsit,ORICINE ar fi acea persoana.ORICINE isi bate joc de aproapele sau ORICE functie ar detine...va fi pus la punct.
A face o anumita facultate nu are absolut nici o legatura cu omul in sine.In Iad sau in Rai se vor duce la fel de multi care au facultatea de teologie,la fel si cu cei care au facultatea de chimie sau biologie,de exemplu.Nimeni nu este scutit de pedeapsa Divina atunci cand traieste o viata prefacuta si profita de cel de langa el.

iata o idee de toata stima,care doveste ca iubirea draptatii se cere urmarita si nu consecintele care se nasc din a-i para pe altii!

Am lucrat si eu in tinerete pentru cineva care isi conducea afacerea tratandu-i pe ceilalti (parteneri de afaceri sau angajati) cu dispret, cu falsificari, cu bucati de adevar care camuflau minciuna...
Ajunsesem sa ma simt foarte rau psihic si nu intelegeam de ce, pana cand intr-o zi mi-am dat seama ca totul se datoreaza energiei negative pe care acel om o imprastia in toate partile.
Intr-o zi, mi-am facut bagajul si am plecat fara sa ma mai uit in urma.
Am avut , desigur, ganduri de razbunare, uneori cumplite, ganduri de dat in judecata si de denunt la organele financiare si nu numai...
Dar pana la urma am zis "Kismet !" ... adica am lasat soarta sa se ocupe de fiecare.
Si in cativa ani, eu am urcat pe scara profesionala si sociala pana la cote nevisate, iar el a ajuns mai rau decat ar fi ajuns daca as fi pus in miscare mecanismul razbunarii, al justitiei, etc.

Din pacate, aceste minciuni nu afecteaza doar angajatii si partenerii, afecteaza poate tot anturajul sau.Daca-mi fac bagajul si plec, lucru foarte usor de facut pentru mine, ma gandesc ca poate fac rau altor persoane prin nepronuntarea adevarului, acestia vor fi in continuare manipulati si mintiti.

Nu am ganduri de razbunare in justitie sau mai stiu eu ce, pentru ca as putea sa inchei activitatea societatii respective doar printr-o anonima cu specificarea exacta a fraudelor. (e vorba de societatea amicului, cea care are contractul de management, nu de cea straina, cu afacerea, aceea are o activitate exemplara).Nu voi face asta, pentru ca nu e genul meu si consider ca razbunarea inseamna rautate.

A Domnului este judecata !
 

Am trecut printr-o situatie asemanatoare. Nu stiam cum sa rezolv, ma framantam intruna - stress, nopti nedormite pline de furie si de contradictii.

In cele din urma am hotarat, la sfatul duhovnicului, ca atitudinea cea mai inteleapta este sa ma rog Domnului pentru luminarea directoarei si pentru rezolvarea situatiei tensionate. A trecut ceva vreme, dar cum le-a rezolvat de frumos Domnul, nu as fi reusit in veci cu toate incercarile mele de a da cartile pe fata.

Lasa-L pe Domnul sa rezolve. Tu doar roaga-te, atat! Slavita fie dreptatea sfanta a Domnului!

Cu siguranta Dumnezeu va rezolva aceasta situatie, pentru asta ma rog mai mereu in ultima vreme.

Multumesc pentru raspuns.

O rugaciune mai ales din suflet este binevenita. Dar daca toate s-ar rezolva de la sine doar prin rugaciune, ce rost ar mai avea viata?...

Maiii frate...dar chiar toate sa le lasam la Domnul sa le rezolve??????Pai noi nimic,nimic????Mi se pare o atitudine de las,sa ma scuzi...Stai si te complaci intr-o mizerie,cu speranta ca rezolva Dumnezeu!Dar totul pe umerii Lui?Contributia noastra proprie, UNDE ESTE????

Considerasem varianta asta. De aici deriva mai multe posibilitati/situatii. Adica, problema e mai complexa decat pare, doar din ce a povestit. Iar noua ne lipsesc foarte multe detalii pentru a trage concluzii corecte. De aceea noi nu putem da sfaturi. Ii putem doar da idei. El singur trebuie sa puna in balanta toate posibilitatile si sa ia singur decizii.

Din pacate as putea sa va povestesc situatia scriind cateva pagini, dar am ales sa spun doar ce e important din punct de vedere al unui crestin si de a cere un sfat / o idee despre cum as putea rezolva situatia aceasta fara a simti ca sunt vinovat in fata lui Dumnezeu.

Si va multumesc inca o data pentru raspunsuri.

Spun o remarca pentru cei care ma pot considera vreun copil care are in cap doar banii pe care-i poate obtine de la un loc de munca, si anume faptul ca am o varsta la care nu mai sunt de foarte mult timp copil.

Nu vad alta solutie (in linii mari) in afara celor doua alternative: scos adevarul la iveala (cu finete dar cu orice risc) sau plecatul.

Subscriu cu obiectia :scos adevarul la iveala (cu finete dar cu orice risc) SI plecatul.

Te incapatanezi. Plecatul in cazul primei alegeri este o eventuala consecinta a alegerii, nu alegerea in sine. :P

Pai eu am expus o singura varianta : expunerea adevarului +plecatul:10:..Deci in cazul acestei variante unice din punctul meu de vedere, plecatul nu este o consecinta ,ci face parte din varianta.( e partea a doua :P )

Povestea asta mi-a amintit de bancul cu romanii din iad: acolo diavolii nu au nimic de facut, caci romanii isi dau in cap unul altuia.

Am impresia ca si pe tine te ispiteste diavolul sa faci dreptate si te bati pe umar ce corect esti... Sa ne vedem mai bine de propriile pacate si sa ne rugam si pentru pacatele altora. Iar clevetirea nu e buna.

E gresit. Deoarece astfel fortezi viitorul. Nu stii intre alegerea primei variante si presupusa consecinta a plecarii ce poate face Dumnezeu. Toate actiunile sunt dinamice si intra in calcul multi factori. Fortand consecinta alegerii, ne impotrivim lui Dumnezeu, deoarece planificam viitorul dupa capul nostru netinand cont de circumstante. Solutia in cazul actiunilor cu consecinte imprevizibile este spontaneitatea. Adica, fac prima alegere de exemplu, iar consecintele, "cu Dumnezeu inainte", urmand ca urmatoarele actiuni sa fie decise pe masura ce evolueaza lucrurile.

Pai aveai senzatia ca speram sa cadem de acord in mai mult de 1-2 postari consecutive pe acelasi subiect???:21:
Nu fortezi viitorul.Faci O ALEGERE.Liber arbitru.Alegi sa spui adevarul si sa pleci.De abia din acest punct, spui "cu Dumnezeu inainte".Parerea mea.:-P
Reciteste aici:
În prealabil postat de Melissa http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif

Pana la urma n-am inteles exact in ce constau faptele sale ilegale. Si, in fond, despre ce afacere e vorba, in ce mod isi pagubeste clientii si, cel mai important, cum poti dovedi activitatile sale frauduloase. Pentru ca, in cazul in care abordezi un client, este foarte probabil sa te creada pur si simplu invidios.
Din ce te-ai prins ca individul isi tepuieste partenerii? Te-a pus pe tine personal sa faci ceva ilegal? Daca dezvalui afacerea risti tu ceva? Parerea mea ca ar trebui sa pleci si sa-ti vezi de treaba, in primul rand sa fii tu acoperit.

Problema e că nu-mi dau seama exact despre ce minciuni este vorba

Tu transformi 2 alegeri si doua posibilitati ale viitorului, fortat in una singura, reducandu-ti eventualele posibilitati pe care ti le poate rezerva viitorul daca nu-l fortezi. Nu vrei sa intelegi asta, nu vrei. Ok. Fa ca tine.

Intre momentul in care dai pe fatza adevarul si momentul in care intentionezi sa pleci, ceva se petrece (asta este partea pe care o fortezi de capul tau prin fortarea plecarii si care depinde de multi factori ce se va intampla in partea asta, si deci e gresit sa-i alegi deja finalul), asta daca nu mai intai pleci si apoi dai pe fatza adevarul, ceea ce intra in al doilea caz.

In exemplul de mai sus, se observa felul in care ne impotrivim lui Dumnezeu, trasandu-ne viata in baza unor calcule superficiale, fara a mai tine cont de circumstantele fiecarui moment, moment care dealtfel reprezinta si legatura continua, clipa de clipa cu Dumnezeu.

Intr-un om nu iti pui increderea pentru ca a urmat Seminarul de Teologie,asta nu este un criteriu al increderii,ORICINE poate urma acest seminar.Asta nu inseamna ca cine l-a urmat e si de incredere.Increderea adevarata se stabileste dupa cu totul alte criterii si in timp....

Desigur ca un crestin adevarat,nu doar nominal sau de forma,cum majoritatea sunt, are obligatia sa acorde increderea sa ORICARUI om,fie el absolvent de Seminar teologic sau proaspat eliberat din puscarie pentru furt....Si atunci cand i se greseste,la fel,are obligatia sa ierte de 70 de ori cate 7 asa cum a poruncit Mantuitorul...la fel cum si El ne-a iertat pe noi,de un miliard de ori cate un miliard,la cate pacate avem,daca vrem sa fim iertati incontinu trebuie si noi sa iertam incontinu fara oprire.

Daca nu facem asta,Iadul ne mananca.....

Hai sa incercam sa ne punem de acord,poate invatam ceva si din asta.:-)
Sunt de acord ca intre momentul adevarului si cel a plecarii intentionate, CEVA SE PETRECE.Dar acum se pune problema DACA ACCEPT CE SE PETRECE intre cele doua momente? Ori eu avand liber arbitru, aleg sa nu stau sa astept SA VAD CE SE INTAMPLA,CE OFERA SITUATIA, ca mi se pare un stil parsiv de abordare, eu aleg ferm de la incept, plecarea,pentru ca scopul meu a fost sa scot adevarul la iveala, NU SA SPECULEZ SITUATIA,asteptand sa vad ce "da Domnul" in aceasta situatie.
Asa vad eu lucrurile.

Ca sa il poti percepe direct pe Dumnezeu, trebuie sa ai o conduita dinamica, sa decizi in fiecare moment ce este de ales intre bine si rau, fara a face planuri de viitor. Planurile de viitor trebuiesc tinute ca fiind doar posibilitati de actiune, dar nu trebuie sa fie batute in cuie. Dumnezeu ne creste intr-un ambient dinamic. Viata este o lectie continua, iar alegerea graului de neghina este continua, in fiecare moment. Cand noi ne definim exact viitorul, negam lectiile momentului pe care Dumnezeu ni le rezerva (nu suntem spontani). Si astfel il negam pe Dumnezeu orbeste, facand de capul nostru lucruri fara a invata nimic. Spontaneitatea este o cerinta esentiala si inevitabila, pentru a ajunge sa-l percepi direct pe Dumnezeu, pentru a ajunge sfant.