Ce se cuvine să facem pentru a ne vindeca de patimi?
 

Pocăinţa sinceră şi decizia fermă de a rupe orice legătură cu păcatul sunt condiţii esenţiale pentru a se obţine iertarea faptelor mărturisite.Aşa cum pentru îndreptarea şi însănătoşirea morală a penitentului, duhovnicul poate decide îndepărtarea de la Sfânta Împărtăşanie, Creştinii care refuză neîntemeiat să împlinească canonul rânduit de duhovnic nu pot primi iertarea păcatelor, pentru că, prin refuzul lor, se împotrivesc vindecării rănilor lăsate de păcate. Rugăciunea, postul, milostenia, citirea cărţilor de zidire sufletească nu au menirea doar de a-l ţine ocupat pe cel obişnuit cu păcatul, ci sunt, în acelaşi timp, mijloace de întărire împotriva păcatului. Astfel de creştini ezită sau refuză să accepte restricţiile pe care trebuie să le respecte pentru însănătoşirea sufletească şi pentru a se realiza eliberarea de păcat. Îndreptarea nu se poate face doar în minte sau în inimă, ci trebuie dovedită şi în exterior, „prin exerciţii concrete şi reale”, învăţa Tertulian. Biserica dispune şi recomandă variate şi eficiente mijloace pentru prevenirea şi vindecarea patimilor. Unele dintre acestea ţin de Harul divin, pe care-l primim prin Sfintele Taine şi ierurgii, iar altele aparţin în bună parte creştinului. Dintre aceste mijloace, munca fizică şi intelectuală este considerată unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru ferirea şi vindecarea de patimi.pentru o anumită perioadă, cu acelaşi scop el poate decide şi amânarea dezlegării de păcate.

Personal cred ca pentru a ne despatimi, trebuie sa ne aducem aminte de toate cele placute si neplacute Lui, apoi sa punem in balanta ce ne dorim mai mult : o viata in pacat sau viata vesnica , printr-un trai mantuitor? Apoi , spovedindu-ne cu sinceritate , trebuie sa cautam a nu mai repeta greselile marturisite , sa ne intetim rugaciunea...Oricum, vindecarea de patimi presupune sa ne invingem, noi pe noi...iar asta face parte din razboiul nevazut , desfasurat launtric....Si Dumnezeu mereu ne va sprijini , daca ii vom solicita ajutorul....Doamne ajuta!

Faptele bune, şi în special milostenia, ne scot din starea egoistă în care ne aduce păcatul şi ne deschide faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. „Pocăinţa fără milostenie este moartă şi fără aripi. Pocăinţa nu poate zbura dacă nu are aripa milosteniei”, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Este necesară şi primirea dumnezeiescului har, deoarece puritatea se păstrează doar prin prezenţa lui Dumnezeu. Însă, e necesară şi o îndrumare ortodoxă, astfel încât mintea omului să fie eliberată de păcat şi luminată de Duhul Sfânt. Sunt mulţi creştini care se spovedesc, dar, nefiind îndrumaţi corect, nu pot să se elibereze de patimi, pentru că lucrarea patimilor nu este independentă de starea minţii. De aceea, ei rămân nevindecaţi, fac aceleaşi păcate sau reuşesc să scape de unele patimi trupeşti.

Am ajuns sa cred ca budistii, nu trebuie sa scapam, sa ne vindecam de patimi, ci trebuie sa invatam sa le controlam, asa functioneaza si activitatea cea mai complexa a fiintei noastre, care este creierul si spiritul.
Tocmai de aceea nu am reusit in atatea mii de ani sa ne despatimim, pentru ca nu se poate, asta este firea noastra si evolueaza din toate punctele de vedere, si astfel am ajuns doar sa ne amagim si sa vorbim profund de aceasta amagire, ca de un vis mereu irealizabil...speranta credintei.
Romania exceleaza in avorturi, desi, se pare ca este crestina de atata timp si a luptat cu patimile sa se izbaveasca tot de atata timp, cam degeaba.
Daca nu invatam macar sa le intelegem si sa le controlam, nu vom ramane decat niste prefacuti ai unei credinte care nu reuseste niciodata sa izbuteasca cu adevarat.
Eu cred cu tarie ca pentru a ajunge la o adevarata credinta mai este nevoie si de educatie, cum este iubirea cu respectul, degeaba credinta daca ea nu poate fi sustinuta de un schelet consistent si atat de important realizat prin educatie.
Am intalnit multa rautate in credinta, doar datorita prostiei...sau, sa-i spunem a inconstientei, deseori s-a crezut eronat ca este de-ajuns sa ai credinta . Pana la urma, ce inseamna credinta, sau ce inseamna patima ?
Nu stiu, dar, pur si simplu nu mai merge cu atatea cuvinte frumos asternute si atat.....

Ma repet : ai dreptate !

"Nu stiu, dar, pur si simplu nu mai merge cu atatea cuvinte frumos asternute si atat....."

Trebuie stăruință. Anume să nu-L lăsăm niciodată pe Hristos. "Tu eşti Cela ce ai zis: De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui". Este necesară această perseverență și această lucrare continuă, neabătută de la calea cea dreaptă a credinței. Creștini nu suntem doar o zi sau o săptămână, ci creștini suntem în orice secundă și moment al vieții așa că orice suflare a noastră trebuie să fie în duhul lui Dumnezeu și nu în duhul lui satana.

Apropo Sebastiana, frumoasă icoană cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, o am și eu aici lângă mine.

Rugaciune,post,Sf. Liturghie si spovedanie!

Este greu sa luptam cu toate patimile deodata. Un parinte despre care am mai vorbit sfatuia sa luptam pe rand cu patimile. Incepem cu cele mai mari si continuam cu cele mai mici. Ne rugam sa nu mai pacatuim intr-un anume fel, iar cand se iveste prilejul cerem ajutor lui Dumnezeu sa ne ajute sa ne impotrivim cu toate fortele pacatului si atunci patima poate sa dispara.

Lupta aceasta cu patimile este continua, caci pe masura ce inaintam duhovniceste devenim mai exigenti cu noi insine. Apoi, daca vom cadea in mandrie, patimile vor navali din nou asupra noastra. Si o luam de la capat. Ne ridicam, cadem, dar important este sa dorim sa punem inceput bun pocaintei noastre. Nu trebuie sa cadem in deznadejde.

Vietile Sfintilor sunt un excelent indreptar de lupta cu patimile.

Dragul meu Raoul...ase bine stai la capitolu teorie!!!!

poate nu stie ce inseamna cu adevarat patima.

Dar ce te iei dom'le de om? Și-a expus ideea sa, una pertinentă și validă. Îi cunoști tu viața personală ca să poți spune că nu excelează și la partea practică ?

ba cred ca stie....este un "impatimit" in a trece examenele pe ochi frumosi (ca ii are !)....

Te ofuschezi degeaba...asta i-am zis-o si in privat, plus altele...ca asa fac doi amici !

Unde vrei sa bati? De unde stii ce practic si ce nu?

Nu e vb de ce practici ori nu....vb la modul general, exact cum exprimasem in scurtul nostru dialog privat...Iar vantul duce spre....afirmatii...hehehe

lacrimi multe,rugaciune sincera si indrumarea permanenta din partea unui dohovnic.

Majoritatea cauta slava desarta,in fata oamenilor... Pai oare trebuie sa scriu aici daca de exemplu postesc intr-o zi? Sau cand spun o rugaciune? Ori cand merg la biserica? Asa rar cum le fac pe toate astea... dar macar ma straduiesc. Stie Dumnezeu mai bine,oare El nu ma vede?

Poate ca am fost si eu in fundul iadului odata... (ma stie Dumnezeu mai bine). Am fost si sunt mai pacatos decat ti-ai putea tu imagina. Asa ca nu intamplator am postat acea indrumare: post,rugaciune,Sf. Liturghie,spovedanie...

Pana la urma cu totii stam mai bine cu teoria decat cu practica,nu? Are cineva curajul sa afirme contrariul cu privire la el?

Raoul
Majoritatea cauta slava desarta,in fata oamenilor... Pai oare trebuie sa scriu aici daca de exemplu postesc intr-o zi? Sau cand spun o rugaciune? Ori cand merg la biserica? Asa rar cum le fac pe toate astea... dar macar ma straduiesc. Stie Dumnezeu mai bine,oare El nu ma vede?

asta asa e ...eu bateam tot spre chestia cu examenul...si stii bine asta...

off-topic
- cica oameni care rad cu hehehe sunt oameni rai...:106:
- cei care rad hahaha sau hihihi sau hohoho,sunt oameni buni..:5:

Deci schimba-ti inima sau rasul...:71:

zau, deci sunt om rau.....cool...huhuhu

Te rog nu rade in alte feluri ca dai sondajul peste cap...:21:

Doar pentru ca e frumos, NU inseamna ca NU STA LA FEL DE BINE SI LA CAPITOLUL PRACTICA!Eu cred ca sta mult mai bine ca altii...

off topic
 

Melissa...acu sa zic ca "nu cred pana nu vad"? hihihi

Upsss
 

Nu am reusit in atatia mii de ani sa ne despatimim pentru ca nu se poate???!!!

Din ce perspectiva ii pui pe toti in aceeasi oala?

SAU crezi cumva ca SFINTII care au facut minuni au fost impatimiti???

Daca stau sa ma gandesc mai bine,cred ca intradevar esti prizoniera propriei tale minti.

:)) Oi fi tu vultur dar ...se vede ca esti inca vulturel.
Revino peste vre-o 10 ani si mai stam de vorba:)

:)))De aceea am tot facut demersuri pe la admin, sa deschida o sectiune pentru vulturasi...si sa-i lasati pe ai mai batrini cu "nestiinta lor"

Stii care era prima lectie uceniceasca la Platon, Socrate si altii?
.....nu-ti spun ca sa nu te superi :)\cheers!

Usurel,filozofule, ca eu sunt om,dar daca tot te schifosesti pe langa mine,s-ar putea sa imi creasca si cioc si mai sti pe unde am sa zbor sa vanez niste soricei cu cozi(a)?
Sa nu cumva sa te sperii, si sa tragi concluzii pripite ,caci ultima data m-ai facut preot,da totusi hai sa vedem acuma ce o sa iti mai debiteze materia cenu...o pardon galbuie.

Of , Doamne !....ce mici suntem !
Cu toate acestea ne umflam in pene, ne intrecem in mandrie, ne zburlim care mai de care, inteligenta stralucitoare, suntem capabil de umor , de credinta, si-nca cum !.
Ooooooo ! Ce minunata este fiinta umana !

"Daca stau sa ma gandesc mai bine,cred ca intradevar esti prizoniera propriei tale minti."

De obicei suntem intr-un fel ori altul, prizonieri ai proprilor noastre minti....Avem fiecare un "dar" de a ne crea singuri gratii ...Totusi , asa plin de ploile vietii cum sunt, eu sustin ca in orice dialog, tonul face muzica...Ar trebui sa tinem cont cu totii de asta , pt partitura de aici este una inaltatoare....

ps...intr-adevar.....

Da. De mici suntem mici,dar nu trebuie sa uitam de mai marii nostrii cere s-au desavarsit prin osteneala dobandirii DUHULUI SFANT,caci iata ce ne spune unul dintre ei:

Nu dupa fuga din Egipt-adica pacatul-,nici dupa trecerea Marii Rosii-adica lucrarea asupra celor sensibile-,ci de-abia dupa sederea in pustie,aflata intre lucrarile si imboldurile rautatii,poate carmuitorul lui Israel sa ajunga in pamantul fagaduintei-ADICA LA NEPATIMIRE-,trimitand drept ''iscoade'' puterile sale contemplative.

Raiul NEPATIMIRII, aflat ascuns inlauntrul nostru,este imagine a Raiului unde se vor desfata cei vrednici.Aceia care nu au patruns mai intai in Raiul launtric vor fi scosi afara din Raiul cel vesnic.

Drept urmare afirmatia ca NU ne putem despatimi mi se pare NEDREAPTA IN PRIMUL RAND FATA de aceste modele pe care BISERICA le-a nascut dealungul celor 2000 mii de ani!!!

Cat despre PRIZONIERII PROPRIEI NOASTRE MINTI scuza-ma ,dar este propria ta semnatura,iar daca m-am folosit de ea asta nu inseamna nicidecum ca eu as fii mai presus decat tine, caci dupa cum bine se vede nu am adus nici un fel de afirmatie despre PROPRIA MEA PERSOANA.

Mesajul meu NU a avut nici un fel de rautate in el.Altceva vroiam sa iti sugerez,dar esti libera sa crezi ce vrei,oricum scuzeeee,daca te-ai simtit oarecum....

Patimile sunt înclinațiile spre păcat, poftele. Mai concret pofta pentru mâncare, pentru sex, pentru bani, poziții sociale.

Chiar dacă acestea nu pot fi reduse complet, ele pot fi mult diminuate prin transfigurarea, transformarea ființei noastre într-o ființă nouă, călăuzită de principiul ascultării de Dumnezeu și al iubirii aproapelui. Această ființă nouă poate ajunge atât de înrădăcinată în bine încât patimile devin niște mielușei inofensivi.

Iar calea spre această transformare e înfrânarea, care se realizează prin tăierea voii. Patimile nu trebuie controlate ci retezate complet, ucise fără milă. Acțiunile noastre trebuie să aibă alt principiu, cum am spus, ascultarea de Dumnezeu. Dar pentru asta trebuie întâi să murim lumii și abia apoi, omul născut pe altă temelie, va putea împlini aceasta.

Și trebuie să rămânem în această moarte față de lume până la sfârșitul vieții noastre, orice întoarcere la modul de viață de dinainte făcât ca patimile să devină din nou fiare sălbatice, lei turbați care ne târăsc în fundul iadului și al autodistrugerii.

Aceste lucruri nu pot fi însă înțelese de cei cu mințile tocite de păcat, care nu văd omul în perspectiva eternității ci doar în condiția lui de animal trecător pe lumea de acum. ei au pierdut acel simț al realității și trăiesc într-o lume a iluziilor, văzând lucrurile pe dos și râzând de cei ce trăiesc în curăție și înfrânare.

Si daca spune ce?
Stiu ca ti s-a transmis la teologie sa tot asculti si sa citesti ce a spus unul si altul...si??? ce-i cu asta?...cu ce te incalzeste pe tine personal?
Experienta lui este numai a lui, nu si a ta, vultur?..si oricit te-ai cufunda in lecturi peste lecturi imaginindu-ti unele si altele, ele nu or sa te schimbe o iota!..ele pentru tine or sa ramina DOAR povesti.
Iti spun si eu asa prieteneste, ca si cum am schimba o vorba la o coada, la platit impozitul la casa :)