Pro Liturgia
 

Sf Părinte pregăteşte un document prin care redefineşte împărţirea atribuţiilor în cadrul Curiei centrale. Astfel, Congragaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor se va ocupa în întregime numai de promovarea cultului divin, iar de răspunsurile canonice la chestiuni privind disciplina sacramentelor se va ocupa tribunalul suprem Rota Romana(acelaşi care este instanţă de ultim apel în cauze matrimoniale). Prin această modificare, pesemne că Sanctitatea Sa speră să promoveze o mai mare reverenţă în cultul divin.
Sursa: http://www.newliturgicalmovement.org...-movement.html

Cu alte cuvinte, dacă eşti preot catolic şi ai de gând să mai experimentezi pastoraţia copiilor aducând bufoni la Sf Missă nu mai ai treabă cu specialiştii în liturgică de la Roma, ci încapi pe mâna judecătorilor din aparatul central. Ai auzit de Burkina Fasso ? Nu ? Atunci ai să auzi. Este un loc în care e multă nevoie de preoţi. Experimentază acolo !

Apropos de Liturghie, de abuzuri, devieri, etc.


http://www.youtube.com/watch?v=9fpG2...eature=related

Daca ar fi asa...

Oranje Mis: http://www.youtube.com/watch?v=kNt0jFSSPb8 In Olanda, in ziua finalei campionatului de fotbal din 2010.

Preotul a fost pedepsit de episcop fiindca imaginile au ajuns publice. Altii au facut la fel, numai ca nu au ajuns in presa. Pedeapsa? 2 luni de meditatie intr-o manastire. Si apoi s-a intors la parohia sa unde parohienii il asteptau cu nerabdare, si infuriati pe episcop care a indraznit sa le pedepseasca preotul lor atat de de treaba si de gasca. Dar nu a invatat nimic. A fost ales si a acceptat sa fie printul carnavalului inainte de Postul Mare.

Asta e o abatere cu mult mai puţin gravă. Pentru asta, nu poate să ia mai mult de o simplă dojană arhierească.

Cazuri de acest fel (ca acesta, care e notoriu în lumea catolică) arată o anumită mentalitate, bine descrisă de francezi prin sintagma "soixanthuitardă", prin aluzie la valul de proteste din 1968, expresie politică a mişcării "flower-power". Din fericire, o nouă generaţie de tineri preoţi, care nu a auzit de revoluţia hippie decât din cărţile de istorie, s-a ridicat şi continuă să se ridice. Deja ei sunt la vârsta la care li se încredinţează parohii şi pot accede la treapta deplinei preoţii. Odată cu discursul de intronizare al Papei Benedict s-a simţit o schimbare de direcţie. Stâlpi ai modernismului în Biserică fie cad, fie îşi schimbă atitudinea. Unul dintre cei cu bufonii la Sf Liturghie a fost card Schonborn, primat al Austriei. O mustrare papală (prilejuită de declaraţii publice pro-Medjugorje) şi iată că omul slujeşte cu mult mai multă reverenţă. Cardinalul Mahoney, arhipăstor al mega-diecezei de Los Angeles şi stâlp al modernismului în SUA s-a trezit cu un episcop coadjutor în coastă, numit direct de la Roma: un tânăr conservator din Opus Dei. Chiar pe 27 februarie va avea loc schimbarea pe tronul episcopal de acolo: card Mahoney se va retrage la odihnă. Am deplină încredere în neamţul care poartă omoforul lui Petru. De cinci ani, "Rotweiller-ul lui Dumnezeu" acţionează "langsam, aber sicher".

:D Da, dar preotul de mai sus n-are nici 40 de ani din cate stiu eu. :D Si slujba portocalie nu a fost prima lui abatere. Mai inainte facuse slujba cu un soim de vanatoare, slujba purtand vesminte portocalii cu sigla unui brutar din localitate, si inca cateva, cu abuzurile si ciudateniile de rigoare. Dar slujba portocalie a ajuns pe youtube...

Asta nu arată neapărat o malintenţie. Aşa îşi închipuie unii preoţi că atrag credincioşii. Ei "îmbracă Evanghelia într-o formă mai comestibilă". Că nu este aşa, ştim din experienţa pastorală multiseculară a Bisericii şi o confirmă şi studiile sociologice. Nu ca să vadă şoimi şi veşminte în culori naţionale vin oamenii la biserică, ci ca să vadă şi să audă altceva. Este de presupus că episcopul lui consacrator oftează la fiecare aniversare a hirotoniei acestui preot, când a avut ideea nefericită să îşi pună mâinile pe capul lui. Dar până unde poţi să împingi sancţiunile faţă de asemenea fii nerozi ai Bisericii, atâta vreme cât nici suspendarea de două luni şi trimiterea la mănăstire nu a avut succes ? Poţi să-i pui sub interdict ? Poţi să-i reduci la starea laicală ? Poţi să-i excomunici ? Dacă da, unui cardinal Millingo, care s-a "căsătorit" senin şi neperturbat de avertismentele Bisericii, ce să-i mai faci ? Şi "călugărului" Martin Luther, care lipeşte teze la intrarea în biserică, cu fiecare teză rejectând câte o dogmă, ce să-i mai faci ?

Ce conteaza este ca sunt si preoti care iau liturghia in serios. In noaptea de Vinerea Mare spre Sambata Mare am fost la Tenebrae. Doua ore si jumatate de psalmi cantati gregorian, lecturi din Sf. Augustin, totul la lumina exclusiva a lumanarilor, pana la (aproape) intuneric total.

Poze: http://www.facebook.com/media/set/fb...110.1706981812

Explicatie (in engleza): http://en.wikipedia.org/wiki/Tenebrae

Conciliul Vatican 2 nu a schimbat absolut nimic în ceea ce priveşte cele 5 situaţii când se îngenunchează. În mod excepţional, în acele ţări în care episcopii au cerut acest lucru, Roma a permis ca Sf Împărtăşanie să poată fi primită şi în picioare. Asta este un indult, nu e obligatoriu şi nici măcar recomandat. Dacă aţi observat, Papa acordă Sf Împărtăşanie numai în genunchi (apusenilor), chiar dacă e vorba de Regina Spaniei. În ritul apusean, cu toţii este bine să îngenunchem în faţa Lui, fiindcă este Cel faţă de care "tot genunchiul se pleacă". În ritul răsăritean, toţi trebuie să Îl primim în picioare şi cu mâinile pe piept, fiindcă în această poziţie vom învia.

Poziţia firească a corului este fie în lateralul Presbiteriului (într-un cafas, unde e schola cantorum) fie deasupra intrării în biserică. Nu este bine să fie în faţa congregaţiei, deoarece biserica este ca o navă care navighează spre Cristos: toţi, cor şi credincioşi, în frunte cu preotul, au aceeaşi direcţie: nu spre cor, ci spre Domnul, Care este Soarele ce a răsărit pentru noi, închipuind Poporul lui Dumnezeu aflat în marş, care este progresul liturgic. Aflaţi în Corabie, noi înaintăm prin furtuna acestei lumi. El se dă jos de pe muntele în care se roagă Tatălui pentru noi şi se întrupează euharistic, până la uniunea mistică ce este Cuminecarea, salvându-ne de la înec în valurile mării.

Răsăriteni ori apuseni, e aceeaşi idee, izvorâtă dintr-un simţ liturgic dezvoltat de-a lungul secolelor.

"Missă" înseamnă trimitere, iar "Liturghia" înseamnă lucrare, slujbă. Adevăratul ei adresant nu e corul, nic preotul care îl închipuie pe Cristos, ci Dumnezeu Tatăl.

Nu prea inteleg exact la ce anume va referiti prin bufoni? Puteti fi un pic mai explicit.

Am vazut (gasiti si pe internet) anumite "slujbe" in Biserici Romano-catolice in care erau efectate rugaciuni comune impreuna cu reprezenanti ai altor religii (fiecare in "legea" lui)... un sincretism religios extrem de periculos si princina de sminteala si de poticneala pentru multi.
Biserica este casa lui Dumnezeu si cine intra in ea lui Dumnezeu trebuie sa i se inchine, pe Hristos Iisus trebuie sa il doreasca. In alte locuri e treaba fiecaruia cui si cum se inchina...

Daca va referiti la prezenta copiilor (baieti) in Sfantul Altar la Sfintele Slujbe, Sfanta Liturghie in special, nu sunt de acord cu interdictia copiilor (baieti) da fi aproape de preoti si de a-i ajuta. Este o modalitate de a invata de mici Tainele Preotiei... pe de alta parte ei sunt curati (trupeste si sufleteste) si astfel sunt cele mai potrivite ajutoare pentru preoti care traiesc in curatenie (trupeasca si sufleteasca).

Astfel in Biserca ortodoxa copii (baieti), la iesirea cu Sfintele Daruri la Sfanta Liturghie, pot face slujire de diacon: poarta lumanarea, cadelnita...

Este neveoie de preoti buni, care sa iubeasca turma lui Hristos fara a face vreo difrenta intre cei pastoriti asa cum nici Domnul Iisus nu a facut. In Biserica credinta omului conteaza (si se vede doar in fapte), nu conteaza pozitia socio-profesionala, averea, rasa, limba, culoare a pielii...
Sfantul Pavel este foarte clar cand subliniaza aceste aspecte. Ati "uitat" cat de aspru l-a mustrat pe Sfantul Petru care in Antiohia facea "separatisme" intre crestinii proveniti dintre iudei si cei proveniti dintre pagani. Sfantul Pentru si-a recunoscut gresala si nu a mai repetat-o.
(Spun asta si in contextul in care Biserica Romano-catolica sustine primatul papal, ca Sfantul Petru este "capul" Bisericii si toti trebuie sa asculte de el. Acest episod arata ca in Biserica deciziile se iau in Sfinte Sinoade dupa modelul Sfintilor Apostoli in care Duhul Sfant este garantul adevarului. Biserica Ortodoxa urmeaza intru totul modelul sinodal al Sfintilor Apostoli.)

Cu siguranta si in Biserica Romano-Catolica exista caterisirea pentru cazuri de comportamente inadecvate ale preotilor. Penitenta preotilor care au facut abateri (dar care nu sunt atat de grave incat sa necesite caterisire) ar fi indicat se desfasoare in manastiri asa cum este si recomandat.

Doamne ajuta.

Hmmm, indult-ul este pentru primirea Sf. Impartasanii in mana (da, aici in Olanda, dar si in general in Vest, marea majoritatea a credinciosilor Il primesc in mana...:( ), nu pentru a sta in picioare. De fapt am inteles ca din Olanda a si pornit obiceiul asta...In fine. Cat despre ce face Papa ..nu stiu daca ati citit explicatia pe care o da in cartea care a aparut in toamna anului trecut despre felul in care imparte el Sf. Impartasanie?

Nu am citit-o, deoarece încă nu a apărut în limba română, din câte ştiu. Ceea ce am văzut la televizor este că Sf Părinte cuminecă pe limbă şi în genunchi. Iată şi recomandările sale aici:
http://newsblaze.com/story/200908010.../topstory.html

Am citit cu atenţie în mod integral toate documentele Conciliului Vatican 2. În nici unul dintre ele nu se specifică că poziţia cuminecării s-ar fi schimbat cu ceva. Eu cred că există tendinţa de a aşeza diverse malpraxis-uri liturgice pe umerii Conciliului, care e foarte departe de a fi cerut aşa ceva.

Iata ce spune Sfantul Parinte in cartea-interviu aparuta anul trecut in noiembrie:

“I am not opposed in principle to Communion in the hand; I have both administered and received Communion in this way myself.”
“The idea behind my current practice of having people kneel to receive Communion on the tongue was to send a signal and to underscore the Real Presence with an exclamation point. One important reason is that there is a great danger of superficiality precisely in the kinds of Mass events we hold at Saint Peter’s, both in the Basilica and in the Square. I have heard of people who, after receiving Communion, stick the Host in their wallet to take home as a kind of souvenir."
“In this context, where people think that everyone is just automatically supposed to receive Communion — everyone else is going up, so I will, too–I wanted to send a clear signal. I wanted it to be clear: Something quite special is going on here! He is here, the One before whom we fall on our knees! Pay attention!"

Nu vorbeste de o directiva (o instructiune care trebuie implementata de toata lumea), nici ca Impartasania in mana ar fi sacrilegiu in sine si obiectiv. Sigur poate duce la sacrilegiu, scade credinta in Prezenta Reala, rupe traditia milenara a Bisericii, scade respectul subiectiv pe care credinciosii il datoreaza Domnului prezent in mod fizic in fata lor, promoveaza o viziune de factura protestanta asupra Sf. Impartasanii, deci promovarea primirii Sf. Impartasanii in mana (se practica in Romania?? Nu cred ca am vazut asa ceva...) trebuie evitata. El vrea sa dea un exemplu...care, bineinteles, orice bun catolic ar trebui sa il urmeze.

În România, nu este permis preoţilor de niciun rit, răsăritean sau apusean, să ofere Sf Trup şi Sânge în mână credincioşilor.
Iată ce spune, despre acest lucru, care fusese cerut de unii episcopi, instrucţiunea Memoriale Domini:

A change in a matter of such moment (este vorba de distrubuirea Sf Împărtăşanii, n.m.), based on a most ancient and venerable tradition, does not merely affect discipline. It carries certain dangers with it which may arise from the new manner of administering Holy Communion: the danger of a loss of reverence for the august sacrament of the altar, of profanation, of adulterating the true doctrine.

Întregul text, ca şi despre cum au votat episcopii în cadrul unui scrutin organizat de Roma asupra acestui aspect, aici: http://www.communion-in-the-hand.org...680&height=500

Christus resurrexit !
M.D.

Roma a emis pe 13 mai 2011 o instrucţiune de aplicare a decretului Summorum Pontificum, emis în 2007, prin care s-au creat condiţiile unei mai largi utilizări a Liturghierelor în uz în anul 1962, înainte de reforma liturgică din 1970.
Noutăţile şi clarificările acestei instrucţiuni faţă de actul anterior, din 2007:
-"grupul stabil" care trebuie să formuleze cerere pentru oficierea Missei după vechea rânduială este definit ca orice grup de credincioşi, nu neapărat constituit înainte de 2007 şi nu neapărat aparţinând unei singure parohii.
-"preotul potrivit" (sacerdos idoneus) să oficieze potrivit vechii rânduieli este, de fapt, orice preot care înţelege cuvintele latineşti pe care le spune.
-sunt întărite atribuţiile Comisiei Pontificale Ecclesia Dei, ca organism superior, în această chestiune, episcopului şi care poate fi apelat în acele cazuri în care episcopul nu catadicseşte să dea curs cererii "grupurilor stabile". Hotărârile Comisiei Ecclesia Dei sunt mandatorii pentru episcopi şi nu pot fi răsturnate decât prin proces eclezial, instanţa de apel fiind Signatura Apostolică (condusă de un cardinal tradiţionalist).
-episcopii vor încuraja seminariile pe care le arhipăstoresc de a introduce în curricula de pregătire a viitorilor preoţi vechile cărţi de cult.


O noutate în sens invers: ordinarea (hirotonirea) preoţilor după vechea rânduială se va putea face numai în cazul preoţilor non-diecezani (care aparţin unui ordin ce are drept charismă prezervarea vechii rânduieli).

La vremea respectivă, patriarhul ortodox al Moscovei, PF Alexei, a salutat cu bucurie modificările aduse de actul din 2007, vizând o mai largă oficiere a Liturghiei după vechile rânduieli romane.

Sursa: http://blogs.telegraph.co.uk/news/da...stream-church/


Documentul însuşi, în engleză: http://www.vatican.va/roman_curia/po...lesiae_en.html

Un preot din Marea Britanie a fost oprit de la exerciţiul preoţiei de episcopul său, pentru că obişnuia să îşi alcătuiască propriile rugăciuni la Sf Missă. Preotul liberal a făcut apel la Roma, dar Roma a menţinut decizia episcopului său. Hotărârea, semnată de arhiepiscopul Mario Piacenzo, menţionează că preotul va putea din nou să oficieze în dieceza sa sau în altă dieceză "când va recunoaşte eroarea sa şi va face promisiune formală să adere la ritul şi la rubricile Sfintei Liturghii aşa cum sunt stabilite de autoritatea eclezială competentă".

Sursa: http://www.catholicculture.org/news/...?storyid=15736

Deci, preoţii trebuie să înţeleagă că în Biserică nimeni nu slujeşte aşa cum vrea el, ci aşa cum vrea Domnul.

Ma gandesc ca poate merita prezentate, in cateva postari, principalele rubrici ale Liturghiei. Presupunand ca fratii ortodocsi sunt deja familiarizati cu Liturghiile din ritul bizantin, cu toate cele trei variante ale lor, am sa pun accentul pe liturghiile catolicilor din jumatatea vestica a lumii.

Cateva cuvinte, mai intai, despre calendarul liturgic. El pare foarte complicat din cauza ca rezulta din doua cicluri liturgice fara mare legatura unul cu altul: ciclul temporal (numit, pe scurt, "Temporalul"), care este ritmat de principalele evenimente din viata lui Isus si ciclul sanctoral (pe scurt "Sanctoralul"), care este sarbatorirea anuala a sfintilor ori a unor evenimente deosebite din viata Bisericii. Imaginati-va, asadar, doua cercuri care se suprapun unul peste altul, iar superpozitia lor este ceea ce numim "calendar liturgic". Aparenta complicatie provine din faptul ca Temporalul e determinat de cea mai mare sarbatoare a crestinilor catolici: Pastile Domnului. Or, aceasta fiind cu data variabila, in timp ce Sanctoralul este cu data fixa, suprapunerile celor doua cercuri nu se fac in aceleasi puncte zilnice de la un an la altul.

Se intelege ca Temporalul, fiind "calendarul lui Isus", primeaza fata de Sanctoral, care este "calendarul sfintilor". Ca sa intelegem mai bine, sa ne inchipuim un ostensor. Acesta este un obiect de cult romano-catolic in care se pune, spre adoratie, o ostie consacrata. Arata cam asa:

http://images.metmuseum.org/CRDImage...ge/DT10345.jpg.

Se observa ca zona centrala a ostensorului este inconjurata ca de niste raze, inchipuind iradierea lui Isus in lume. Ei bine, in aceasta comparatie Temporalul reprezinta zona centrala, aceea in care se aseaza Peasfantul Trup, iar Sanctoralul reprezinta razele, fiindca sfintii ne lumineaza vietile asa cum lumineaza razele Soarelui nostru, care este Cristos. Dar, in timp ce razele ostensorului, alcatuite din metal pretios, sunt fixe, "inima" lui, care este Sf Ostie, poate ocupa o pozitie variabila prin rotatie.

Consecinta acestui fapt este ceea ce liturgistii numesc "ocurenta" si "concurenta". Ocurenta inseamna atunci cand o sarbatoare de un anumit rang din Temporal se suprapune peste o sarbatoare de rang diferit din Sanctoral. In acest caz, rangul din Temporal are precedenta, astfel incat sarbatoarea aceea va avea rangul respectiv. Concurenta inseamna egalitate de rang.

Daca aceste lucruri nu sunt clare, pana aici, inseamna ca expunerea trebuie perfectionata cu noi precizari. Iar daca sunt clare, inseamna ca trebuie mers mai departe, ca sa vedem care sunt evenimentele vietii Domnului care jaloneaza Temporalul si, implicit, intregul an liturgic.

Asadar, ciclul Temporal se subimparte in doua sectoare de cerc: ciclul Craciunului (sau al Incarnarii) si ciclul Pastilor (sau al Rascumpararii).

Ciclul Craciunului se subimparte si el in timpul Adventului (Adventul este postul Craciunului, cand romano-catolicii se pregatesc spre a-L primi pe Pruncul Isus), timpul Craciunului propriu-zis si timpul Epifaniei.

Prima duminica din Advent este socotita inceputul Temporalului si, deci, a intregului an liturgic.

Ciclul Pastilor incepe intre datele extreme posibile: 18 ianuarie-22 februarie, din cauza caracterului variabil al datei Pastilor, centrul intregului an liturgic.

In ritul romano-catolic, timpul de pregatire al Pastilor dureaza noua saptamani. Corespunde oarecum Triodului din ritul greco-catolic, care incepe in Duminica Vamesului si Fariseului.

Acest timp prepascal, de noua saptamani, e subimpartit in traditia apuseana in trei durate, astfel:
-timpul Septuagesimei ne asociaza, vreme de trei saptamani, vietii publice a lui Isus.
-timpul Quadragesimei (vine de la "40 de zile") incepe cu Miercurea Cenusii, care e intrarea in Postul Pastilor. Ne aminteste de retragerea in desert a Domnului nostru vreme de 40 de zile.
-timpul Patimilor cuprinde ultimele doua saptamani din Postul Pastilor. Intregul Post al Pastilor are un caracter penitential (spre deosebire de Postul Craciunului care are caracter de bucurie), dar in mod special aceste doua saptamani.

Timpul pascal este subimpartit in
-Octava Pastilor (adica opt zile, de la Duminica Invierii la Duminica Tomei, numita inca si Duminica de Quasimodo (fiindca cu aceste cuvinte incepe slujba).
-timpul de dupa Pasti (fiindca Duminicile se numara de la Pasti), care dureaza 5 saptamani si se termina cu Ziua Bisericii: Pentecost.

Timpul de dupa Pentecost numara intre 23 si 28 de Duminici, fiind cel mai lung din an.

Anul liturgic se termina cu sarbatoarea "Cristos Regele". Urmeaza prima duminica din Advent si ciclul se reia.

Ne raspunde canonul 1183, care, in paragraful al treilea, mentioneaza:
"In urma judecatii prudente a ordinariului local, funeraliile ecleziale pot fi oferite persoanelor botezate care sunt inrolate intr-o Biserica acatolica sau intr-o comunitate acatolica, in afara cazului cand intentia lor evidenta a fost contrara, daca niciun slujitor propriu lor nu este disponibil".

"Ordinariu local" inseamna episcopul sau altfel de administrator al unei provincii a Bisericii Universale (exarh, vicar pentru un vicariat, administrator apostolic, etc).
"Biserica acatolica" se refera la Biserici Particulare care au rupt comuniunea cu Roma.
"Comunitate ecleziala acatolica" inseamna congregatii ale crestinilor valid botezati in care nu exista preotie sacramentala si Euharistie.

Dupa rugaciunile incepatoare (care sunt facultative, dar intens recomandate) si pe care preotul le rosteste in hainele clericale obisnuite, urmeaza spalarea mainilor si invesmantarea in vesmintele imparatesti care se cuvin oficierii Sfintei Misse.

La spalarea mainilor dinainte de invesmantare, preotul spune: "Da, Doamne, putere mainilor mele; sterge de pe ele orice pata, ca sa Te pot servi in curatia spiritului si trupului !" (Da, Domine, virtutem manibus meis ad abstergendam omnem maculam: ut sine pollutione mentis et corporis valeam tibi servire).

Cateva cuvinte, acum, despre vesmintele liturgice in ritul roman.

Amictus este o bucata dreptunghiulara de panza alba cu doua snururi:
http://www.fisheaters.com/vestment1.gif
cu care preotul se invesmanteaza mai intai, punand-o pe umeri (pe vremuri si deasupra capului). Ea are rol de scut in contra puterilor malefice. La aceasta invesmantare, preotul rosteste:
"Aseaza, Doamne, peste capul meu coiful salvarii, ca sa pot sa resping atacurile demonice" (Impone, Domine, capiti meo galeam salutis, ad expungnandos diabolicos incursus).

Urmeaza punerea albei. Alba este vesmantul lung din panza, simbolizand puritatea si amintindu-ne de Ezechiel 28:4. Imbracand alba, preotul spune: Imbraca-ma cu alba cea alba, Doamne si curateste inima mea pentru ca, fiind spalat in sangele Mielului, sa ma pot bucura de fericirea cea vesnica!
(Dealba me, Domine, et munda cor meum: ut in sanguine Agni dealbatus, gaudiis perfruar sempiterni!")

Dupa ce si-a pus Alba, care este vesmantul cel mai lung, preotul se incinge cu cingulum (cingatoarea), care simbolizeaza castitatea sacerdotala. In timp ce isi pune cingatoarea, preotul se roaga astfel: "Incinge-ma, Stapane, cu cingatoarea curatiei, stinge in mine ardoarea pasiunilor impure, pentru ca virtutea continentei si castitatii sa ramana in mine!" (Praecinge me, Domine, cingulo puritatis, et extingue in lumbis meis humorem libidinis; ut maneat in me virtus continentiae, et castitatis!)

Dupa aceea preotul isi aseaza, pe mana stanga, manipla. Acest vesmant este un stergar (dar brodat). Acesta e un simbol de servitute. Amintindu-si ca este chemat sa serveasca Cina Domnului, in timp ce isi aseaza manipla, preotul rosteste: "Ingaduie sa merit, o, Stapane, sa port jerba lacrimilor si durerilor; pentru ca sa primesc in bucurie rasplata lucrului meu!" (Merear, Domine, portare manipulum fletus et doloris; ut cum exultatione recipiam mercedem laboris!)

Dupa aceea, preotul isi pune stola, vesmant bogat, impodobit de obicei cu broderie. Este asemanatoare unui fular foarte lung, terminat cu cate o cruce brodata la capete. Presbiterii poarta stola inchipuind un "X" in fata, deci vine peste ambii umeri. Diaconii o poarta peste un singur umar (cel stang), iar episcopii o poarta centrata, astfel incat sa cada atat in fata cat si in spate. Stola simbolizeaza imortalitatea, este "vesmantul imparatesc" propriu zis. Punandu-si stola, preotul face sarutarea (osculatiunea) crucii de pe ea si se roaga astfel: "Da-mi, Doamne, inapoi vesmanul nemuririi, pe care noi l-am pierdut prin greseala primului nostru parinte si fa ca, desi nu sunt vrednic sa ma apropii de misterele Tale sfinte, sa pot merita bucuria eterna" (Redde mihi, Domine, stolam immortalitatis, quam perdidi in praevaricatione primi parentis; et quamvis indignus accedo ad tuum sacrum mysterium, merear tamen gaudium sempiternum).

Urmeaza casubla, numita si capa, vesmant care seamana cu o pelerina (se poarta pe umeri) si simbolizeaza iubirea care face jugul lui Dumnezeu dulce. La imbracarea ei, preotul se roaga: "Stapane, care ai spus "jugul Meu este suav si usoara este povara Mea", fa sa il pot purta astfel incat sa obtin gratia Ta, amin" (Domine, qui dixisti "Jugum meum suave est"...)

Iata stola:
http://www.fisheaters.com/vestment5.gif

Si capa:
http://www.fisheaters.com/vestment6.gif

In anumite situatii preotul mai adauga, dupa casubla, un acoperamant al capului (bareta pentru presbiteri si prelati, diferita in functie de pregatirea lor, mitra pentru episcopi in imprejurari solemne, palaria rosie pentru cardinali, mitra aurita pentru patriarhi, eventual tripla coroana pentru papa) si, eventual, dalmatica. Dalmatica e un fel de tunica, in esenta un simbol diaconal.

Dupa invesmantare, incepe Missa cu ritualul sfintirii apei. Daca exista sare sfintita, iar daca nu exista, mai intai se sfinteste sarea.

In Liturghia Gregoriana, ritualul sfintirii apei (si, mai intai, a sarii daca nu exista sare sfintita) se face, de regula, inainte de partea "publica" a Liturghiei, in sacristie, preotul purtand doar stola violeta. Deci, partea publica a unei Liturghii incepe direct cu Aspersiunea apei sfintite mai dinainte. In Liturghia postconciliara, sfintirea apei s-a mutat in "partea publica" a Liturghiei, deci se face in Presbiteriu, in timp ce ritualul sfintirii sarii a ramas in sacristie.

Iata rugaciunile folosite pentru sfintirea sarii:
P: Ajutorul nostru este in numele Domnului
R: Care a facut Cerul si pamantul.
P: Te exorcizez, sare, creatie a lui Dumnezeu (+) cel viu, prin adevaratul Dumnezeu (+), prin Dumnezeu (+)cel sfant, prin acelasi Dumnezeu care te-a facut sa fii aruncata in apa prin profetul Elizeu pentru a o face curata si fecunda, pentru ca prin acest exorcism sa poti sluji salvarii credinciosilor si sa dai tuturor celor care te vor lua sanatatea sufletului si trupului, pentru ca locurile in care te vei raspandi sa fie curatate de iluzie, de desertaciune, de viclenie si de surprizele diavolului, pentru ca orice spirit necurat sa se departeze si sa fuga departe, alungat de acela care va veni sa judece vii si mortii si lumea prin foc
R: Amin
P: Atotputernice, vesnic Dumnezeu, te imploram, in bunatatea Ta fara de sfarsit, sa binevoiesti a binecuvanta si sfinti aceasta sare, pe care ai creat-o spre a fi de folos oamenilor. Ca sa slujeasca tuturor celor care o iau, pentru salvarea sufletului si trupului lor, pentru ca tot ce va atinge si peste tot unde se va raspandi sa fie ferit de orice murdarie si de orice atac al duhului viclean. Prin Domnul nostru Isus Cristos, fiul Tau, care traieste si domneste impreuna cu Tine, impreuna cu Duhul Sfant, in vecii vecilor
R: Amin

De Rusalii se canta cantece speciale si se folosesc rugaciuni speciale, unele integrate in Sf Missa (Liturghie).

Ca, de exemplu, Factus est repente

sau Emmite Spiritum Tuum

ori, integrata de obicei in Sf Liturghie, Veni, Sancte Spiritus!

Rusaliile sunt ziua predilecta in care au loc, in fiecare eparhie, slujbe de Hirotoniri si Confirmatiuni. Prilej cu care, uneori, se canta Confirma hoc Deus.

Foarte frumoase cintecele in latina.
De mirare cum dupa schisma romanii au renuntat la liturghia in limba latina. De mirare cum dupa schisma, cred ca pentru sute de ani, liturghia s-a tinut in bulgareste, greceste si ruseste. Cum de au disparut toate documentele in limba romana sau latina?

O slujba mai putin obisnuita este sfintirea pietrei de altar. Mai ales cand, intr-o singura slujba, sunt sfintite nu mai putin de...23 de pietre de altar. Aici il putem vedea pe Monseniorul Wolfgang Haas, episcop de Vaduz (Liechtenstein) facand acest lucru la cererea unei fraternitati preotesti care are nevoie de altare mobile.

Inca din Antichitate se slujea pe pietre de altar. In timpul celor zece persecutii, catolicii se obisnuisera sa oficieze Sfanta Missa in catacombe (foste mine), pe sarcofagele primilor martiri. De atunci s-a pastrat obiceiul ca altarul sa fie, pe cat se poate, din piatra.

Atunci cand nu poate fi din piatra, de exemplu in cazul unui altar mobil, altarul trebuie sa aiba, totusi, un miez din piatra care se sfinteste si simbolizeaza intregul altar. In acest miez se introduc particele de sfinti. In ritul catolic rasaritean, particelele se introduc in colturile Antimisului. Dupa aceasta operatiune, care se face la slujba de sfintire, se pecetluieste locul unde s-au introdus relicvele cu ciment.

De notat:
-slujba de sfintire a pietrei de altar (ca si a Antimisului in ritul rasaritean) este o slujba arhiereasca. Asa cum este, in general, orice slujba de consacrare a Sfintelor Vase (Potir, Patena, Disc, etc) ori a bisericii insasi ("tarnosirea").
-este slujba unde se fac cele mai multe semne ale crucii: de peste 200 de ori episcopul consacrator si preotii care il asista fac semnul Sf Cruci.
-bucata din piatra care a fost decupata pentru a se crea foseta in care se introduc relicvele se pecetluieste cu ciment. Locul nu va mai fi deschis decat in cazul desacrarii altarului (de exemplu in caz de demolare a bisericii, ori cand capata alta destinatie decat cea de cult). In cazul unui altar mobil, se va recupera piatra de altar.
-in timpul slujbei, se folosesc, in scop de purificare: apa sfintita, sare, cenusa si vin. Acestea sunt in legatura cu purificarea Templului din Ierusalim. Dupa aceea urmeaza "asezarea in mormant" a relicvelor, adica punerea lor in cavitatea din piatra creata in acest scop. Dupa sigilare se foloseste dubla onctiune, mai intai cu Uleiul Catechumenilor, apoi cu Uleiul Crismal.

E minunat ca SSPX (caci banuiesc ca ei sunt fraternitatea in cauza) vor avea atatea altare mobile. Este si va fi din ce in ce mai multa nevoie de existenta si activitatea, cat mai raspindita posibil, a SSPX in Europa si in lume. De curind am aflat ca venerabila Liturgie Tridentina nu mai poate fi tinuta, in Romania, decat cu acordul episcopului, si la cerere. Bine, totusi ca romanii sunt, in ciuda grelelor si numeroaselor pacate ca popor, netentati sau cel putin neobisniti de balsfemia-ca-sistem, spre deosebie de popoarele descendente din "franci in sensul larg" si mai ales anglo-saxoni: nu vom vedea, sper prea curind, pseudo-liturgii cu clovni in Romania.
Acum nu zic o suta, ci 70 de ani, deci o viata de om, un credincios (sa ii zicem asa) care ar fi adus clovni la Liturgie ar fi fost urgent excomunicat, si probabil ca psihiatrii din comunitatea de credinciosi respectiva s-ar fi concentrat pe cazul lui, fie si pe gratis. Tot cam atunci, daca un preot, episcop, sau chiar cardinal ar fi pus porcaria aia idolatra de statuie a budei, pardon a lui Buddha, pe Sf. Altar, s-ar fi lasat urgent cu depunere si excomunicare.
Insa, daca un Papa se roaga (?!) cu tot felul de ciudatenii cultice si ideologice cica pentru pace la Assisi si pune mizeria aia pe Sf. Altar, sau saruta cartulia aia verde ciudata scrisa de un pedofil si fanatic e ok: a facut-o Sf. Parinte! Care, desigur, postum devine si sfant, in baza unei minuni insuficient cercetate, dar pina la saturatie mediatizata (cum sa nu aiba grija Sistemul de calul sau troian, fie si postum?). Daca un cardinal aduce clowni la slujba, cu balonase, sau muzica rock, sau alte tampenii, e criticat si mustrat, cu nu prea mare efect, insa nu depus si excomunicat... Enoriasii sai se aglutineaza cuminti sub steagul autoritatii, si, nu-tocmai-culmea, gestul sau devine moda, laolalta cu "teologia reformista", care teologie semana izbitor cu un delir de posedat. De ce toate astea? Pentru ca respectul (mai bine zis teama) de autoritate, evident pur omeneasca in acest caz, e boala grea.

Vidi aquam
 

Astazi a randuit Domnul sa fiu mai atent la unele cuvinte ale Sfintei Misse pe care le-am auzit, totusi, de sute de ori si am trecut pe langa ele.

E vorba de antifonul de la inceput de slujba, de la Aspersiune, cand preotul spune:
Vidi aquam egredientem de templo a latere dextro, alleluia ; et omnes ad quos pervenit aqua ista salvi facti sunt, et dicent : alleluia, alleluia.

Adica:
"Am vazut apa tasnind din templu, din partea dreapta a lui, aleluia ; si toti cei la care a ajuns apa aceasta sunt salvati si spun: aleluia, aleluia".

Cautand de unde vin aceste cuvinte pregatitoare ale Missei, am ajuns la versetul 47:1 si urm din Iezechiel, pe care, la randul lui, l-am considerat prea plictisitor ca sa il retin.
Iata-l: "Apoi m-a dus înapoi la uşa templului şi iată de sub pragul templului curgea o apă spre răsărit; pentru că templul era cu fata spre răsărit şi apa curgea de sub partea dreaptă a templului, pe partea de miazăzi a jertfelnicului.
2. M-a scos spoi pe partea cea de la miazănoapte şi m-a dus pe din afară, împrejur, la poarta care dă spre răsărit şi iată apa curgea pe partea dreaptă.

Acuma, ar fi interesant de facut o exegeza pentru a sti cum era orientata Crucea (ca puncte cardinale). Se incumeta cineva ?

In sfarsit, inteleg mai bine de ce pe marea majoritate a crucifixelor Domnul este reprezentat ca avand rana din coasta pe partea Lui stanga (adica in partea dreapta pentru cei care Il privesc), desi nicio Evanghelie nu precizeaza daca Longinus L-a impuns din partea stanga sau din partea dreapta. Inainte, consideram ca rana a fost in partea stanga fiindca acolo e inima. Dar acum, citind din Iezechiel, cred ca tema merita aprofundata.

Duminica a 4-a din Postul Pastelui mai este numita, la catolicii apuseni, "Duminica laetare". "Laetare" (=Bucurati-va) sunt primele cuvinte din antifonul Missei acestei Duminici. (De aici avem numele "Letitia", care inseamna fix "Bucuria"). Asadar, cuvintele Antifonului acestei Duminici sunt: "Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plâns, ca să fiţi săturaţi bând laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătaţi în totul de plinătatea slavei lui".

Culoarea ornatelor liturgice (a hainelor imparatesti ale preotului, a corporalului care este "fata de masa" ce se pune pe altar, a "perdelei" care acopera Tabernacolul etc) este roz. Tot roz, culoarea aurorei, este si in alta Duminica a altui post, in Duminica Gaudete din Advent (=Postul Craciunului). Aceea se cheama "Duminica Gaudete". "Gaudete" inseamna tot "bucurati-va". De aici avem "Gaudeamus igitur", imnul "Sa ne bucuram asadar". Interesant e ca cele doua cuvinte latine care exprima acelasi lucru, bucuria, au o mica diferenta de sens. "Gaudete", bucuria din asteptarea Craciunului, este o bucurie mai degraba interioara. In acea Duminica suntem indemnati la o bucurie in inima noastra. "Laetere", bucuria din Postul Pastelui, aceea care anunta Floriile, este o bucurie exterioara, manifestata.

In aceasta Duminica Latere, exista obiceiul din secolul al XI-lea incoace, ca Papa sa sfinteasca un trandafir din aur. El face acest lucru in aminitirea gestului facut de Maria din Betania, care a uns picioarele Domnului cu un parfum din trandafiri. De fapt, e vorba de un intreg buchet de flori din aur sau din vermeil (argint aurit), care are o floare centrala, mai mare, ornata cu pietre pretioase, care simbolizeaza mistic arborele lui Iesei. In corola acestei flori mai mari este o micuta cavitate, pe care Papa o umple cu balsam si o pudreaza cu praf de mosc. Dupa slujba, buchetul floral este oferit unei persoane, parohii sau organizatii care s-a distins in mod deosebit in serviciul lui Cristos.

La inceput, trandafirul de aur era oferit numai Prefectului Romei, venit imbracat solemn, in haine de purpura, care, dupa slujba, il insotea pe Papa la iesirea din biserica, il ajuta sa se urce pe cal tinandu-i scara, dupa care ingenunchea si primea buchetul binecuvantat, sarutand apoi incaltarile Sfantului Parinte, care era deja calare. Incepand cel putin cu 1163, buchetul este oferit oricarui credincios care s-a distins prin servicii sau virtuti.

Triduum
 

"Triduum-ul pascal" este seria de trei zile, incepand de joi dupa-amiaza si pana Duminica dimineata, serie care are o semnificatie speciala in liturgia romano-catolica.
Astfel:
Joi dimineata, episcopul locului oficiaza o Missa speciala, numita "Missa crismala", fiindca, in cadrul ei, se sfintesc trei feluri diferite de uleiuri:
-uleiul crismal, folosit pentru Confirmatiune (Sf Mir), care se face aproape de varsta maturitatii in ritul apusean. Numai acest ulei este numit Sf Crisma (in ritul rasaritean se numeste Sfantul si Marele Mir), pe cand urmatoarele doua sunt uleiuri din materie diferita:
-uleiul catechumenal, care se foloseste pentru catechumeni, imediat inainte de Sf Botez.
-uleiul bolnavilor, folosit la Extrema Ungere (Sf Maslu)
La aceasta Liturghie, cand episcopul sfinteste mirul crismal si celelalte doua feluri de uleiuri, toti preotii din dieceza sunt prezenti, indiferent ca este vorba de preoti de mir sau de ieromonahi. Este un simbol al unitatii unei Biserici particulare in jurul Sfantului Potir. De regula, in cadrul acestei Misse are loc spalarea picioarelor, adica arhiereul spala picioarele a 12 preoti sau diaconi (de obicei nou ordinati) in amintirea unui lucru asemanator facut de Arhiereul Cristos. Dar, daca Missa Crismala este devansata cu o zi (rareori mai mult), spalarea picioarelor este decuplata de ea, astfel incat are loc intotdeauna joia.
-incepand de joi seara, cand se face ultima Euharistie in amintirea Simpozionului (si incepe Triduum-ul) nu se mai face Sf Euharistie. Pana in Duminica de Pasti, credinciosii sunt cuminecati din Rezerva Euharistica, cu specii consacrate dinainte. Credinciosii, cand vad lampa (sau lumanarea rosie) aprinsa in dreapta Tabernacolului, stiu ca exista Rezerva Euharistica in Sfanta Sfintelor.
Prima zi din Triduum, de joi dupa-amiaza (seara) pana vineri la aceeasi ora este Ziua Patimilor, fiindca Patimile Domnului au inceput joi seara, in Gradina Ghetsimani, cu sudoratia hemoragica si s-au sfarsit vineri seara, cu moartea pe Cruce. Multi credinciosi, in aceasta dupa-amiaza, practica devotiunea Caii Crucii (Via Crucis sau Via Dolorosa), oprindu-se la fiecare Statiune, unde comemoreaza un moment al Patimilor si se roaga. O "Statiune" este un loc din dreptul peretilor laterali ai bisericilor unde exista o mica reprezentare iconica (traditional in baso-relief) a Patimilor. Sunt 14 astfel de "Statiuni". Se poate practica aceasta devotiune oricand, dar credinciosii care o practica in Vinerea Patimilor beneficiaza de indulgenta plenara, daca sunt intrunite conditiile obisnuite.

A doua zi din Triduum, de vineri dupa-amiaza pana sambata dupa-amiaza, este Ziua Mormantului, fiindca, intr-o zi ca aceasta, Domnul nostru a zacut cu trupul in mormant. Este o zi a reculegerii, tacerii si solitudinii. Nu are loc nicio activitate parohiala, nici manastireasca, nici macar in cadrul Breviarului (Ceasurilor), ci credinciosii se reculeg in singuratate.

Apoi, in seara zilei de sambata, se aduna din nou, in Vigilia Pascala (=veghea de Pasti). In cadrul ei se celebreaza Invierea si, in unele locuri, se fac botezuri, mai ales daca este vorba de catehumeni adulti.

Le doresc fratilor de rit apusean Triduum cu folos, cu privirea atintita asupra Crucii Domnului nostru.
Ave Crux, spes unica!

Pai e numa unu pe aici. Doar pentru el faci aceasta desantata prezentare propagandistica?

Daliane, nu te poti purta altfel decat ca un latrau confesional?

Barsa, încă una d-asta și-ți dau report.
De ce te simți tu mereu obligat să fii bodyguard-ul ereticului papistaș?

Nu, e vorba de bun-simt. Daca eram toti pe pe un forum catolic, si Mihnea ti-ar fi zis tie ce ai zis tu acum, ti-as fi luat apararea.
Fiind neutru confesional, incerc cat de mult sa fiu obiectiv. Cum vorbesti tu nu se vorbeste.
Si stii ce e trist? Ca, precum orice inregimentat, "faci ascultare". Daca la sinodul Panortodox de la anul, sau in curand, oricum, sa presupunem, cu destul temei, ca se unesc autocefaliile ortodoxe cu Vaticanul, adica BO cu BC, o fii pus in situatia jenanta sa lingi unde ai scuipat. E jenant pentru un barbat si crestin asa ceva. Asa ca, daca ai gandi mai adanc (dar am senzatia ca ai un temperament prea iute pentru asta) ai vedea ca intr-un fel iti fac un bine.
Dupa ce il faci in toate felurile, o sa fie destul de penibil sa ii zici "frate". Si sigur o sa o faci, caci tu esti cel cu ascultarea de ierarhi. E amuzant ca gandesti, eclesiologic, exact ca un "papistas", desi proclami pe toate drumurile ca le urasti asa-zisele erezii.
Eu recunosc ca gandesc, in multe privinte, ca un protestant, desi sunt neutru confesional. Adica mi-am stabilizat propria viziune, care are cate ceva din toate confesiunile si bisericile importante. Inregimentarea confesionala sau politica imi da o senzatie de sufocare.

Joia trecuta in lume, iar Duminica aceasta in unele tari ca Franta, Italia sau Romania a fost sarbatoarea Preasfantului Sacrament, numita si Corpus Christi sau (in Franta) Fete Dieu.

Este vorba de o sarbatoare instituita formal in anul 1264 prin bula Transiturus a Papei Urban al IV-lea, in contextul unei erezii a epocii care contesta faptul ca in Preasfantul Sacrament s-ar afla Insusi Domnul nostru.

In aceasta zi, preotii predica asupra Prezentei Reale si au loc procesiuni cu Preasfantul Sacrament. Multi copii primesc, pentru prima data, Sfintele Daruri in aceasta zi solemna.

Aici sunt fotografii de la aceasta sarbatoare, in viata unei parohii obisnuite din Lyon.

Frumos.
[Your message is too short]

O summa a imnografiei catolice: Acatistul Maicii Domnului, explicat. Carte aparuta la Editura Deisis:
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=159

De notat ca autorul, catolic, a fost tradus de un preot ortodox, la randul lui cu o opera remarcabila: Pr Ioan Ica jr.

Iaca, se poate! Multumim lui Dumnezeu!

Nu stiam că si catolicii au acatiste. Sau este doar un studiu al acestui profesor de teologie?

http://www.libreriacoletti.it/libro/.../9788887016642

Desigur, acatistele ocupa un loc important in rugaciunile catolicilor rasariteni.

In ceea ce priveste Acatistul Maicii Domnului, care este "prototipul" acatistelor, el reprezinta pentru catolicii rasariteni cam ceea ce reprezinta "Magnificat"-ul pentru catolicii apuseni, adica un imn de bucurie, o rugaciune "de multamita", un strigat de marire pentru Preaonorata.

Dar, foarte recent, Acatistul Maicii Domnului a trecut si in atentia fratilor de rit apusean. Mai ales incepand din 2008, cand un Sinod al Episcopilor de la Roma, ale carui dezbateri au fost rezumate de Papa Benedict al XVI in exortatiunea apostolica "Verbum Domini" a declarat ca "rugaciunea folosind cuvintele Acatistului largeste sufletul si creeaza predispozitia pentru pacea care vine de sus, pentru acea pace care este Cristos Insusi, nascut din Maria pentru mantuirea noastra".

Pe de alta parte, asemenea "sifonaje" intre rituri, intre practicile liturgice ale catolicilor rasariteni si apuseni sunt si vor fi mereu subiect de dezbateri. Coexista doua curente liturgice: un curent "purist" care sustine ca amestecarea riturilor nu duce la nimic bun, ci doar la confuzie si saraceste diversitatea rituala, expresie a bogatiei Bisericii Universale; un curent "sincretist", care sustine ca influentarea reciproca e expresie a caracterului viu al unui rit, iar a interzice acest lucru inseamna a-l "muzeifica". Adoptand Acatistul Maicii Domnului catolicii apuseni nu ar deveni infideli traditei latine, dupa cum adoptand (dar si adaptand) Rozariul catolicii rasariteni nu au devenit infideli mostenirii bizantine.

Interesant. Ma intreb, a propos de Sf. Rozariu si de practicile omoloage din spatiul rasaritean, cum privesc catolicii de rit latin Bogorodicina (bine, mai putin greoaia denumire slava). Exista, in comunitati mixte de greco-catolici si romano-catolici, romano-catolici care sa fie interesati de a experia si aceasta rugaciune? Stiu, au deja Rosariul, dar ma intreb. Asta a propos de dinamica comunicarii intre rituri, care mi se pare absolut fireasca. Daca de pilda as vedea maine un preot din BOR care slujeste Liturgia ortodoxa copta, ar fi ceva si interesant si frumos.