Cum ar trebui sa mergem la Sfanta Biserica?
Cu frica de Dumnezeu!

Cum ar trebui sa stam in Biserica la Sfanta Liturghie?
Cu frica si cutemur! (Si nu vreau sa smintesc pe nimeni, dar cei ce au citit Scriptura si pe Sfintii Parinti,)stiu ca citirea Evangheliei la Sfanta Liturghie inseamna sfarsitul lumii!

...citirea Evangheliei la Sfanta Liturghie inseamna sfarsitul lumii!
Nu inteleg, cum adica sfarsitul lunii?

Eu zic ca in biserica trebuie sa avem inima infranta si smerita. Bine, ideal ar fi ca intreaga noastra viata s-o avem asa dar... Oricum, sper ca si in bisericile noastre sa putem asculta slujbele fara sa ne inghesuim, fara sa ne foim si intr-un cuvant sa fim disciplinati si sa invatam ca respectul fata de ceilalti indica respectul fata de propria persoana.

Ca la lunatici!

:p:D Ca la lunatici!
Alescsandru ce simt al umorului dezvoltat ai!

Cu inima deschisa pt a putea sa iL primesti pe Dumenzeu!

Eu cred ca la Sfanta Biserica ar trebuie sa mergem cu inima deschisa si cu sufletul curat. Totusi sa nu uitam si de tinuta, care nu trebuie sa fie dupa ultima moda ci din contra, simpla, modesta si curata. Din ce am observat eu tot mai multa lume merge la biserica doar pt ca asa s-au obisnuit si in biserica la Sf. Maslu de exemplu incep si vorbesc si fasie pungi si-si arata retetele de la medic sau in timp ce lume e ingenunchiata pe acolo se gasesc sa treaca. Nu inteleg de ce mai vin. Sau au rabdare sa se strnga toate acatistele si cum incepe parintele sa citeasca vine cate o bartana cu un pumn de acatiste si i le pune in carte. Nu este normal, cum iarasi nu mi se pare normal privirile care ti se arunca si cum esti masurat din cap si pana in picioare. Eu una la Biserica ma duc sa acult slujba sa ma linistesc si nu sa simt ca e cineva cu ochii pe mine sau sa nu aud parintele ca doamna de langa mine are ceva de povestit.

Este adevarat, dar noi oamenii avem neputinte, venim cum putem, stradania conteaza.

Nu mi se pare corect sa stai in biserica cu frica si cutremur.Cred ca este mai potrivit sa stai cuviincios,atent si participand cu totul la ceea ce faci cat stai in biserica.
In momentul in care stai cu frica si cutremur te obligi sa vezi in Hristos un zbir la care vii din obligatie si teama...scuzati-ma dar pt mine El este IUBIREA VIETII MELE (am mai spus-o in cadrul unui alt top)si in fata LUI stau coplesita de iubire si de bucuria reantalnirii cu EL...teama si cutremurul nu-si mai au nici locul si nici rostul.

cum se cuvine sa mergem la sfanta biserica. pai sa pun si eu o intrebare. Cum ne pregatim pentru o petrecere, fie ea nunta, botez, onomastica etc.? Cu fast, cu mare grije nu? Pai daca pentru a intalni pe cel de langa noi (in cadrul petrecerii respective) ne pregatim atat de temeinc, oare pentru a ne intalni cu Mirele nostru cu Hristos insusi cum se cuvine sa ne pregatim? Dar oare El ne cere sa spalam doar trupul sau si sufletul? oare se cuvine sa mergem impietriti, adormiti, plictisiti? eu cred ca trebuie sa mergem cu acelasi dor pe care il avem cand alergam sa ne vedem copii, parintii, iubitul, iubita. Alergam cu inima deschisa pentru ca acolo il vom gasi pe Hristos in plinatatea iubirii Lui.

cu cea mai mare fericire ca ne intalnim cu Hristos.si cu dorinta de a deveni mai buni si mai iubitori fata de tot ceea ce ne inconjoara

da dulcineea, de acord cu tine, dar mai adaug si smerenia.:)

Iata indemnul Sfantului Ioan Gura de Aur : "Cand intram in biserica, sa intram cum se cuvine lui Dumnezeu. Sa nu avem in suflet dor de razbunare, ca nu cumva rugandu-ne, cand spunem: "Iarta-ne noua, precum si noi iertam gresitilor nostri" (Matei 6, 12), sa ne rugam impotriva noastra; infricosatoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le rosteste, aproape ca striga asa lui Dumnezeu: "Am iertat, Stapane, iarta-ma! Am dezlegat, dezleaga-ma! Le-am lasat, lasa-mi-le! Daca le-am tinut, tine-mi-le! Daca n-am iertat vecinului pacatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale mele. Cu masura cu care am masurat, masoara-mi si Tu mie!".

Referitor la rugaciunea de la biserica, Sfantul Teofan Zavoratul da urmatorul exemplu:

"Inspirand si expirand aerul, punandu-si in miscare aripile si folosindu-si capul si celelalte madulare ale trupului, pasarea reuseste sa zboare, si altfel nici nu poate sa faca asta.

Nici inaltarea prin rugaciune catre Dumnezeu din biserici nu este cu putinta decat daca in noi se afla credinta, nadejdea si dragostea, care alcatuiesc capul duhului ce se inalta in zbor; starea cu cugetul inaintea lui Dumnezeu este inima, deschisa pentru primirea insuflarilor Domnului; pacea in toate este aripa lui cea dreapta; mintea neimprastiata, slobozirea de grijile si de impatimirile lumesti este aripa lui cea stanga; osteneala mersului la biserica si a starii in ea este partea din spate.

Daca vreuna dintre aceste dispozitii sufletesti lipseste, lucrarea rugaciunii se stramba ori se curma, dupa cum se curma, de pilda, zborul pasarii atunci cand ramane lipsita de o aripa. Fiecare poate face cunostinta pe propria piele cu acest fapt, daca va voi.

Oricine doreste si stie sa se roage se va intalni neaparat cu toate dispozitiile acestea, si fiecare om care se roaga cu adevarat le are deja pe toate. Cel care nu le are, inca n-a inceput sa se roage asa cum trebuie, iar fara rugaciune nu este viata, nu este inaltare catre Imparatie."

Cand meregem la biserica trebuie sa avem trupul curatit adica spalat, sa ne lepadam podoabele adica fara cercei, lantisoare, inele, etc, sa nu mergem machiate, hainele sa fie cuviincioase, adica fusta lunga, bluza cu maneca lunga si fara decolteu, capul acoperit, dar in primul rand trebuie sa mergem cu bucurie deoarece intram in Casa Domnului.
Eu stau la sat si cand merg la biserica nu stiu cum se face ca tot timpul nimeresc in spatele sau in fata unor femei care au ceva de povestit.Merg sa ma impac cu Dumnezeu, dar in loc sa vin cu sufletul mai usor, mai linistita, imi fac numai pacate deoarece nu ma pot concentra deloc la slujba si la rugaciune din cauza lor. Iata cum lucreaza Satana.

Mai multe informatii despre cum trebiue sa ne purtam la biserica si cum trebuie sa mergem imbracati, dar si despre ispitele care nu ne dau pace gasiti in cartea "Indreptar pentru Spovedanie"

Draga Tia, nu cred ca in Sfanta Biserica, diavolul, este la el acasa, ci din potriva . Trebuie sa-ti cauti un locusor , mai linistit, ferit de cei ce clevetesc si nu in ultimul rand , puterea ta de concentrare, de traire , trebuie intarite, rugandu-te pentru aceasta. Cu timpul, astfel de mici "bruiaje"nu te vor mai deranja, crescand trairea intru cele duhovnicesti.

Nu vedeti mai fratilor ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur?
Trebuie neaparat sa nu dusmanesti pe nimeni si sa sa nu porti suparare nimanui cand vrei sa te apropii de Dumnezeu si deci si cand mergi in Sfanta Biserica.

"In biserica, odata ce ne-am gasit un loc, nu trebuie sa-l schimbam fara sa fie neaparata nevoie, ci trebuie ca, adunandu-ne gandurile, sa stam cu mintea inaintea fetei Domnului, Care e pretutindeni, aducandu-I inchinare cu trupul si cu duhul in inima infranta si smerita; dupa aceea, trebuie sa urmarim cu gand neimprastiat tot ce se lucreaza de catre sfintitii slujitori, tot ce se canta si se citeste in biserica, si asta pana la sfarsitul slujbei.

Facand astfel, nu ne vom plictisi in biserica, nu ne vom uita incoace si incolo, nu vom intra in vorba cu unul si cu altul si nu vom dori ca slujba sa se termine mai repede, fiindca atunci, trecand de la o simtire si cugetare plina de duhul rugaciunii la alta de acelasi fel, vom semana cu cei ce intr-o gradina bine-inmiresmata trec de la un strat de flori la altul." Sfantul Teofan Zavoratul

Atunci cind urmeaza sa te duci la biserica,trebuie sa-ti faci o anumita pregatire,cu toata grija si inca din ajunul sarbatorii.aceasta este-trupeasca si sufleteasca.Cea trupeasca consta in curatirea(spalarea trupului).Hainele sa fie curate si decente.Pregatirea sufleteasc-in seara din ajunul sarbatorii cind ai a merge la biserica nu te duce la petreceri lumesti,la birfe ,nu te certa.Pazeste in seara dinaintea mergerii la bis.de pacate trupesti si in noaptea urmatoare.Sa faci seara rugaciuni si daca se poate un acatist(acatistul Sintului din ziua urmatoare daca are).Daca poti mergi la vicernie seara.Sa ajungi dimineata,inaintea preotului pt. a avea timp sa te rogi pe la icoane.Si mai ales impaca-te cu cei pe care i-ai suparat sau care te-au suparat.Mintuitorul nostru Iisus Hristos zice"De-ti vei aduce darul tau la altar,si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta,lasa darul tau si mergi mai inti si impaca-te cu fratele tau,si apoi,venind,adu darul tau"Dupa invatatura Episcopului Nicodim.
Dar iubitii mei frati intr-u Hristos,ce facem daca cel cu care vrem sa ne impacam nu vrea sa se impace cu noi? Daca acesta este chiar preotul.Ce facem? plecam la alta biserica,nu mai dam liturghie? Ne rugam pentru impacare? Dar daca totusi nu vrea sa se impace cu noi?

"Mai inainte de a ne intoarce in pamant, invredniceste-ne sa ne intoarcem la Tine". Rugaciunea I, Vecernie

Draga Tia, spun Parintii ca in Biserica toti suntem ca intr-un spital. Unul e bolnav de ochi, altul are o buba, si cate alte slabiciuni mai sunt. Si unele din rani se vindeca mai repede, iar altele cer o ingrijire mai indelungata a medicului... Cei din spital, suferind de diferite neputinte, nu trebuie sa strige despre boala lor, pentru ca altii vor spune: de ce strigi numai despre boala ta si te gandesti doar la ea? Tu ai nevoie de liniste, atii de o predica buna, altii de o cantare... si uite cate nevoi sunt.

Asa e, ai dreptate, Costel. Important e sa ne concentram asupra Sfintei Liturghii si sa ne rugam pentru trebuintele noastre si pentru aproapele nostru. Oricum, nu va imaginati ca se intampla asa de fiecare data. Era mai mult un exemplu dar vad ca v-am cam incurcat

Dumnica trecuta am cumparat o carte care parea modesta. Totusi m-am hotarat s-o citesc, desi mai am carti duhovnicesti cumparate si necitite. Cartea se numeste ,,Oglinda inimii omului celui din launtru", Editura ,,Lumina din Lumina", Bucuresti. De mult nu m-a impresionat o carte atat de mult cat aceasta. Aceasta carte accentueaza importanta preocuparii pentru o ,,tinuta' interioara placuta lui Dumnezeu.

Tinuta exterioara a omului este vizibila, dar nu e totul. Se poate sa avem o tinuta exterioara cuviincioasa, corecta din punct de vedere duhovnicesc si totusi sufletul nostru sa fie un locas al celui rau. Lupta cu fortele raului cere sacrificii. O tinuta mai smerita ar fi un mic sacrificiu pe care-l facem ca sa-I placem Lui.

La o intalnire, indragostita se imbraca asa cum ii place iubitului ei. Iar la Biserica ne imbracam asa cum Ii place lui Dumnezeu. Un sfant a fost intrebat de catre o crestina imbunatatita cum sa se imbrace cand merge la Biserica. Se gandea , probabil, daca e cazul sa imite portul calugaresc. Acesta a sfatuit-o sa fie atenta in primul rand la ,,tinuta' interioara si sa evite extremele. O tinuta decenta onoreaza pe oricine. Daca la aceasta o femeie mai adauga si un batic sau o esarfa pe cap si-a asigurat tinuta exterioara. Ramane sa se preocupe insa de ,,tinuta' interioara care e cea mai importanta.

Nu cred ca, putem separa categoric, tinuta exterioara , de tinuta noastra interioara, cum nici, tinuta exterioara nu le poate acoperi pe cea interioara. Echilibrul si cumpatarea se dovedesc si aici de mare folos, precum si nepasarea denota o lipsa de simtire intru toate. Extremele si aici nu sunt bine venite, pentru ca ele in orice directie ar fi, atrag atentia celor din jur si cel mai grav, smintesc pe cei de langa noi.

poi asha ar trebui sa mergem la biserica, asha incat sa nu ne simtzim datori sa:

-inshelam
-mintzim
-sa ne razbunam
-sa ne facem gadele fratzilor pentru "draptatea barfei"
-sa ne potrivim cu fatzarnicia, ori cu trufia, ori cu poftele gLumei gLumii
-sa avem mandria orgoliului onoarei in deshert

deci sa nu ne simtzim datori sa fim draci cu chip de om care la inceput se va arata bland, dar defapt e ca o fiara, ca o cula sculata a celui rau, ca malahiShtii hranitzi de malahiShti cu malahISte. :eek:

Deci asha ar trebui sa mergem ca sa nu ne simtzim datori pentru a implini cele rele ca ar vrea cel rau sa fi shi tu rau doar ca se simte in superstitzie sau in vazduh sau in atmosfera ca ar vrea gLumea sau "traditzia" astfel de datorii ale razbunarii...

Deci asha cred ca ar trebuie: sa mergem shi sa ne ascundem in Har. :rolleyes:

Adica sa mergi sa te ascunzi cu minte cu tot in Har, sa cautzi sa urmezi dreptatea shi sa traieshti mereu un folos al mantuirii. Iar cei ce indeamna la echilibru shi ca exagerezi sau calea de mijloc a compromisului ca sa stinga Duhul, pe aia sa nu-i iei in seama, ca vor sa te potriveasca cu firea pacatelor mai mici sau mai mari, sa nu ie in seama pacatoshenia ta shi parerile de sine ce vine din slava de la oameni, ca daca nu te potriveshti cu ei te fac nebun sau ipocrit sau fatzarnic sau exagerat adica te acuza de intolerantza, doar ca ei vor placerile gLumii, sa se potriveshti cu ei. :o

Iar la iesirea din Biserica, ceva mai buni, ceva mai smeriti, mai cu frica si dragoste de Dumnezeu, mai milostivi, cu o sensibilitate ceva mai mare fata de cel de langa noi, fata de suferinta lui, mai dornici de iubire, de frumos si de cele trebuincioase sufjetului si mintii noastre. Oricum, de suntem milostivi si milostenie facem, avem din fiecare cate putin si nu am baut drumul, degeaba pana la Biserica. Este importanta deci si tinuta exterioara cu care venim, dar mai cu seama, tinuta exterioara cu care plecam.

intr-un cuvant ar fi : sa nu mergem la biserica sa-tzi agoniseshti bucuria de rau (al tau sau al altuia), bucuria raului, fericirea raului.

Nu shtiu ce am patzit ca am asha o mare iresponsabilitate a sentimentelor ca ma bucur mereu de raul altuia shi ca hallesc ballAurul ballcaniballilor malahishti... nu shtiu ce sa ma fac, e trist dar in tot sentimentul triumfa fericirea ispitei raului altora, o bucurie dureroasa la care nu prea pot sa ma opun deshi realizez ca e nociva, dar sufletul se lasa tarat de placerile laudarosheniei, a viitorului ingamfat... de multzimea BallAurului obtzinut prin furt sau viclenie... iar mintea mea saraca este salashluita in suflet shi in faradelege, nu shtiu cum sa ies din aceasta stare de bucurie momentana, reala, care a uitat cu totul ce URMEAZA, maine, sau la noapte sau dupa moarte.:(:o:(

Rau semanam, rau culegem !

Vsovi,
parintele Gabriel Nicu ii sfatuia pe toti cei care doreau cu adevarat sa puna inceput bun pocaintei adevarate sa posteasca ceva mai mult, adica luni, miercuri si vineri, post fara ulei. Si sa renunte la carne. Si sa spuna demonilor desfranarii, invdiei etc. : ,,Inapoia mea, satano!'' Si sa faca metanii.

Sfantul Iosif Sihastrul mai avea si o nuia pe care singur o folosea pentru a se pedepsi in caz ca-i veneau ganduri pacatoase. Ii era frica de nuia si se apara astfel de toate ispitele.

O astfel de nuielusa, ar fi indicat a avea cu totii la noi , pentru a injumatati , macar ispitele si gandurile rele ce ne vin.

Intaietatea sa se dea frumusetii sufletului
 

Sufletul ce se minuneaza de frumusetile lumii materiale arata astfel ca in el traieste lumea cea desarta; de aceea este atras de faptura si nu de Facator, de pamant si nu de Dumnezeu. Nu are importanta daca pamantul acesta este curat sau are noroiul pacatului.

Inima cand este atrasa de frumusetile lumesti, care nu sunt pacatoase, dar care nu inceteaza sa fie desarte, simte bucuria lumeasca a vremii, care nu are mangaierea dumnezeiasca, intrariparea launtrica cu veselie duhovniceasca. Insa cand omul iubeste frumusetea duhovniceasca atunci sufletul lui i se umple si i se infrumuseteaza.

Daca omul, si mai ales monahul si-ar cunoaste uratenia sa launtrica, n-ar urmari frumuseti exterioare. Inlauntrul sau, sufletul are atatea pete, atatea mazgaleli si noi sa ne privim, de pilda, hainele noastre? Ne spalam hainele, le calcam si suntem curati, dar inauntru suntem … nu ma intreba!

De aceea, daca cineva ar sesiza ce necuratie duhovniceasca are inlauntrul sau, n-ar mai sta sa scoata cu atata migala cea mai mica pata de pe hainele sale, pentru ca acestea sunt de mii de ori mai curate decat sufletul lui.

Dar daca omul nu are in vedere zgura duhovniceasca pe care o are inlauntrul sau, el atunci cauta sa scoata cu migala si cea mai mica pata. Ceea ce trebuie este sa-si intoarca toata grija spre curatia duhovniceasca, spre frumusetea launtrica si nu spre cea dinafara. Intaietatea sa se dea frumusetii sufletului, frumusetii duhovnicesti, si nu frumusetii desarte, pentru ca Domnul ne-a spus: “Cat valoreaza un suflet, nu valoreaza lumea intreaga” (Vezi Mt. 16,26). Cuv. Paisie Aghioritul

Cerul este un negot si noi suntem nesarguinciosi. Da paine si ia rai. Da lucruri mici si ia-le pe cele mari. Da lucruri stricacioase si ia-le pe cele nestricacioase. Daca ar exista un bazar, unde ai putea sa gasesti multe lucruri ieftine, n-ai vinde tot ce ai, n-ai face tot ce-ti sta in putinta ca sa cumperi marfurile acelea ? Asadar cum pentru cele stricacioase arati atata bunavointa, iar pentru o marfa nepieritoare esti nesarguincios si nepasator ? ( Ioan Gura de Aur)

Moromete
 

Va amintiti ca in "Morometii" este la un moment dat o secventa cu Moromete si Catrina, sotia lui. Aceasta se intoarce intr-o duminica de la Biserica si-l gaseste pe Ilie, ca de obicei, stand "pe stanoaga podistii" si "band tutun". Catrina, morocanoasa ca de obicei, ii reproseaza ca in loc sa mearga la Biserica, sta si pacatuieste lenevind si fumand. "Sa fi vazut ce haine frumoase avea popa", si continua prezentand cu ce era imbracata vreo femeie sau alta din sat. Moromete o asculta tacut, iar dupa ce Catrina isi incheie mustrarile, nu adauga decat: "Si da Doamne sa se duca cat mai multe proaste la Biserica...".
Ce vor sa spuna aceste vorbe ale lui Moromete? In loc sa fie atenta la slujba, la cuvantul de invatatura al preotului, la mesajul Liturghiei, Catrina a fost atenta la alte aspecte. Epitetul cu care a "mangaiat-o" vrea sublinieze esenta, faptul ca ea nu s-a folosit duhovniceste de acea Liturghie. A mers acolo in zadar...