Mi-e teama ca de multe ori folosim notiuni pe care nu le stim a le defini. As vrea, ca si in cazul altui topic initiat de mine, sa incercam sa definim intr-o formula cat mai personala (cu ale noastre cuvinte), ceea ce inseamna pocainta.

Pocainta pentru mine este acea stare de trezire la realitate care nu poate fi inteleasa si traita decat in lumina lui Dumnezeu. Pocainta este acea stare de regret care nu isi poate face loc decat intr-o inima sincera cu sine insasi, o inima dornica de adevarul suprem si de bucuria cea adevarata. Pocainta este usa care deschide iertarea si bucuria care vine numai de la Dumnezeu.

Pocainta e un proces care incepe odata cu Nasterea din Nou (momentul in care decizi Sa-L urmezi pe Domnul) pana la sfarsitul vietii. De pocainta ai nevoie in fiecare zi si nu poti face un titlu din asta.

Abell ai dreptate, pocainta este cu adevarat un proces, ea nu este o declaratie publica, sau un titlu; pocainta trebuie facuta in fiecare zi, tot timpul suntem predispusi la pacat, nu putem vorbi despre faptul de a fi mantuit atata timp cat inca suntem in lume, mantuirea ne-o va da Domnul acolo in ceruri, aici pe pamant, nadajduim la mantuire, prin pocainta!
Dar de ce pocainta? Oare de teama unei pedepse viitoare? oare de teama unui Dumnezeu crud si razbunator? nu, precum spunea un parinte, pocainta se face din dragoste pentru Dumnezeu, Hristos s-a jertfit din dragoste pentru noi, si noi trebuie sa-i respundem jertfei Lui cu dragostea noastra, daca facem pocainta din obligatie; atunci n-are valoare, ne pocaim nu atat pentru a scapa de un chin vesnic ci mai mult pentru a ne bucura pururea de slava lui Dumnezeu, si de prezenta lui Dumnezeu, si scopul nostru este acela de a ne indumnezeii, de a rezidi chipul cel dintai dat noua de Dumnezeu, Hristos a coborat pe pamant ca omul sa poata urca la cer! asfel sa vedem pocainta, ca raspuns al nostru fata de dragostea lui Dumnezeu. Amin, Domnul sa fie laudat!

Pocainta este un proces, dar nu oarecare. Asa cum spuneam avem nevoie sa definim concret ce inseamna pocainta. Ne pierdem in chestiuni generale si de aceea ne si imprastiem usor. Ce fel de proces este pocainta? Juridic? Ce presupune acest proces al pocaintei? Haideti, fratilor, sa lamurim!

pocainta..pentru mine..hmmmmmm nu pot sa o definesc pentru ca nu sunt cuvinte sa o pot compara, sa o pot descrie, stiu doar ca pocainta inseamna a avea pace cu mine insumi, a avea constiinta cat mai usoara, (pentru ca fara de pacat nu se poate ) pocainta pentru mine inseamna iubire fata de tot si toate, pocainta inseamna pentru mine tot si toate si mai mult consider ca fara de pocainta ( care inseamna recunosterea slabiciunii firii noastre) nu ne putem mantui de ce pt ca INIMA INFRANTA SI SMERITA D_ZEU NU O VA URGISI...pocainta???...pentru mine este echivalenta cu iubirea fata de aproapele..ptr ca atunci cand iubestu cu adevarat pe cineva te mahnesti cand il superi..cand il judeci..cand ii jignesti.. si asa vine pocainta...vedeti bine ca folosesc des acest cuvant pacea inimii...ei bine asa cum frumos m-a invatat aici un frate..se obtine prin POCAINTA...

pentru mine nu e suficient sa spun IMI PARE RAU as vrea sa si simt ceea ce spun dar...vedeti lipseste pocainta sincera.....sa o analizez sau sa caut radicinile acestui cuvant Pocainta....nu cred ca este necesar..de aceea va rog invatati-ma cum sa o simt?? cum sa o invat??? nu cum sa o analizez.....rog pe Maicuta Domnului sa ma ajute sa simt pocainta cea adevarata care imi elibereaza inima si mintea si ma apropie de BUNUL SI MILOSTIVUL DUMNEZEU asta imi doresc....iertare

Pocainta este intoarcerea la Dumnezeu, sau literal vorbind, schimbarea mintii. Cred ca in primul rand avem nevoie sa ne convingem pe noi insine si sa simtim din toata inima ca ceea ce am facut, am facut gresit si ca trebuie sa ne schimbam modul de a gandi, ca trebuie sa punem randuiala in minte. Modul in care gandim ne afecteaza intreaga viata!

Pocainta este un rod al cugetarii la legea Domnului, dar mai presus de toate este un dar care se cere si se primeste de la Dumnezeu. Pocainta este intodeauna legata de smerenie. Un om care se smereste pentru pacatele sale, nu judeca pe altul, nu are ochi pentru pacatele altora, ci numia pentru pacatele sale! Pocainta adevarata este de asemenea intotdeauna legata de nadejde, tine mintea in iad si nu deznadajdui, asa cum stim de la Sf Siluan Athonitul. Este foarte important ca aceasta stare de regret sa nu fie doborata de deznadejde.

Hristos a venit sa aduca bucuria mantuirii, a intoarcerii, bucuria pocaintei. Pocainta este asadar aducatoare de bucurie, pentru ca nimeni din cei ce au venit la Hristos sa Ii ceara iertare si vindecare nu s-a intors netamaduit. Insa cei care au venit la El au venit cu inima zdrobita si si-au adus durearea inaintea Lui, rugandu-L sa ii tamaduiasca. N-au venit indiferenti, nu au venit fara credinta, au venit sinceri, cu inima deschisa. Si, primind tamaduirea, au mers mai departe si au marturisit si celorlalti lucrarea lui Dumnezeu, Carea vrea ca toti sa vina la pocainta, la viata, la o noua viata in care trecutul nu mai exista, ci doar prezentul continuu alaturi de Hristos.

e atat de frumos si usor dar ce sa fac frate cu pornirile de rautate ce vin in inima mea atunci cand cineva imi greseste cu ceva?? ce sa fac cu dorinta de a indrepta pe cel care a gresit neluand in seama faptul ca eu am gresit de doua ori fata de el, unul pt ca l-am suparat sau smintit si apoi l-am judecat ca mi-a gresit??ce sa fac?? cu toate pornirile acestea care imi alunga pocainta adevrata?? de multe ori spun sunt rabdatoare si il iert dar inima ..vai nu simte iertarea...pocainta este atat de importanta dar greu de pastrat, vorbeai despre Sf Siluan este sfantul iubirii asa consider eu il iubesc mult am citit mereu si citesc cartile lui dar cu cat citesc cu atat mai mult realizez ca nici pe departe nu a pocainta...de aceea cu lacrimi spun DOAMNE CUM SA SIMT POCAINTA?? DACA NU-MI VEI AUTA TU???e foarte frumos ce ai scirs si pare atat de usor dar inima mea este muta.....

Dupa invatatura SFINTEI BISERICI, pacatul este calcarea legii Dumnezeiesti,adica neimplinirea voii lui DUMNEZEU cuprinsa in poruncile sale( I IOAN 3,4). Pacatul este de doua feluri: 1- este un pacat cu care ne nastem fiecare dintre noi, pacatul stramosesc, de care ne curatam prin BAIA SFINTULUI BOTEZ . 2 Sunt apoi pacatele personale, adica pacatele care le facem fiecare dintre noi in parte. Pacatele personale la rindul lor sunt si ele de doua feluri: pacate usoare si pacate grele( sau de moarte) . "ESTE PACAT DE MOARTE... , DAR ESTE SI PACAT CARE NU ESTE DE MOARTE " ( I IOAN 5, 16, 17). Pacatele usoare slabesc numai, nu nimicesc cu totul legatura noastra cu DUMNEZEU; pacatele grele insa nimicesc legatura noastra cu EL si ne atrag pedepse din partea LUI. Totodata pacatele grele ne instraineaza si de semenii nostri.

te rog frate spune-mi cu cuvintele tale ce este pocainta?? cum trebuie sa vietuim sa o dobandim?? te rog spune-mi nu crezi ca pocainta adevarat se dobandeste doar prin smerenie???..vorbeste-mi despre asta te rog despre cum simti tu personal pocainta in inima ta...cum lucreaza ea....

In ceea ce ma priveste, dea lungul vietii am acumulat multe pacate, unele cu voie sau fara voie , cu gindul , cu vorba si din pacate si cu fapta . Simteam , constientizam chiar ca pacatuiesc si cu toate acestea cadeam in pacat. In mine se ducea o lupta crincena intre bine si rau. M-am nascut in zi sfinta pe 27 - decembrie. De mic me-a placut sa merg la biserica si am fost fascinat tot timpul de icoane si de obiectele de cult in general. L-am iubit pe Dumnezeu tot timpul. Dar, din pacate, raminind fara tata la virsta de 13 ani au urmat ani de ratacire cu toate ca mi-am intemeiat o familie solida cu un copil minunat. Am amintit de faptul ca la 13 ani am ramas fara tata , pentru-ca tata pentru mine a fost cel mai bun prieten al meu,l-am divinizat. Pentru mine a fost un soc care ma marcat ani in sir. De mama nu am putut sa ma apropi niciodata asa mult prin felul ei mai rece , mai distant. Pacatele vietii au curs pina in urma cu un an cind am incercat si am reusit sa ma apropi si mai mult de Dumnezeu. In urma cu 3 luni am lovit cu masina un batrin care a traversat neregulamentar, pe ro?u si dincolo de trecerea de pietoni. La ora actuala batrinul este bine . Am amintit acest episod pentru ca el m-a marcat in mod deosebit din toate punctele de vedere.Am devenit alt om , iti spun cu toata sinceritatea. Am inceput sa tin post regulat, merg la biserica aproape zilnic, ma rog de cel putin trei ori pe zi, mi-am cumparat carti crestin-ortodoxe. Ura, invidia,egoismul, birfa, rautatea au disparut miraculos. Nu concep viata fara Dumnezeu pe care-l iubesc cum nu l-am iubit vreodata. In casa mi-am facut un coltisor al meu cu obiecte de cult(icoane,candela, cadelnita pt. tamiie,mir,aghiasma). Viata mea este schimbata total in bine. Nu mai sint nervos cu cei din jur, nu mai imi este nici un fel de teama pentru cele lumesti, singura teama este sa nul mai supar pe bunul Dumnezeu. Din zecile de pacate pe care le-am avut mai am de rezolvat unul( fumatul). O sa-l inving si pe acesta ! Cel mai bun si adevarat prieten al meu este pentru totdeauna prea bunul DUMNEZEU. Cam asa ar fi pe scurt drumul meu, destul de lung, la pocainta. DUMNEZEU SA VA AJUTE SI PE VOI ! +

multumesc pentru raspuns, si totodata iti MULTUMESC PT POVESTEA TA, da si eu consider ca in viata fiecarui om exista un moment in care viata capata alt sens...dar te rog spune-mi oare reusesti cu adevarat sa simti pocainta? nu vreau sa par obraznica dar oare reusesti cu adevvarat sa iti iubesti vrajmasii?? stiu pe cineva care avea atata iubire ca a auzit 2 vecini certandu-se si de mila lor a lacrimat..s-a asezat in fata icoanei Maicii domnului si a rugat-o sa-i linisteasca, pt ca copilul celor doi plangea speriat, si deodata s-au oprit...pers respectiva a stiut in clipa aceea ca nu ea ci isnusi MAICUTA DOMNULUI I-A LINISTIT.. si a inceput sa planga ca nu avea destula pocainta sa-si planga pacatele pt ca in clipa aceea a inteles cat de buna era Maicuta Domnului si ne ajuta desi noi mereu gresim..oare asta e pocainta???

iarta ca m-am repetat dar iata de multe ori gandesc prea repede si scriu prea incet....de fapt am vrut sa intreb pocainta este egala cu iubirea fata de aproapele?? este o adevarat simtire a starii tale de pacatosenie? atunci nimic nu te mai supara ncici jignirea nici rautatea celor diin jur asta e?? Doamne ajuta

Da jeny. Da, am trecut de la starea de ura impotriva celor rai, care-mi erau dusmani , am trecut prima data la o stare de compatimire, apoi la o stare mai mult de mila penru comportamentul lor si chiar ii cer bunului Dumnezeu sa-i ierte pentru ca nu stiu ce fac. Iti mai spun ceva, care poate nu ar trebui spus, dupa ce ies din biserica de la slujba sau de la rugaciuni si ma sui in masina imi dau lacrimile, chiar pling si simt nevoia sa-i cer iertare lui Dumnezeu. Ori de cite ori am ocazia , pe strada, la serviciu, in masina, in parc , oriunde, ii cer iertare lui Dumnezeu si ii spun cit il iubesc. Cind pot o spun cu glas tare cind nu, in gind. Si mai spun mereu de multe ori pe zi : DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL ! Toate acestea ma calmeaza, ma pondereaza in reactiile cu cei din jur,ma usureaza sufleteste, ma lumineaza. Trebuie sa recunosc totusi ca nu prea suport atei , cei fara Dumnezeu si mai ales cei ce hulesc Divinitatea. Nu suport ca de prietenul meu cel mai bun si drag sa se vorbeasca de rau.

atat de frumos L-ai numit PRIETENUL tau...da iti multumesc pentru sinceritate cuvantul m-a mangaiat foarte mult si imi da forta sa merg mai departe MAICUTA DOMNULUI SA TE BUCURE

Vine postul...cu ce incepem pocainta? Care e primul pas spre intoarecerea la Dumnezeu, spre reapropierea de El?

Frate Iosif primul pas de a incepe postul parerea mea este sa citim ACATISTUL SFINTELOR SI MINTUITOARELOR PATIMI ALE DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS. Si te sfatuiesc sa tii prosopul linga tine asa cum fac si eu ca servetelele nu mai dovedesc . Pentru mine este cea mai puternica rugaciune , este intradevar lunga dar se merita.
Doamne si stapinul vietii mele.

Buna intrebare, Iosif ! Pai eu zic sa incepem ad literam, chiar cu postul (de mancare). Parafrazand ceea ce mai ziceai tu pe undeva, linistirea stomacului potoleste si alte naravuri...

adica sa incepem cu a fi ascultatori, in cele marunte mai intai.

Frate Iosif, ma bucur tare mult ca pui mult suflet pe acest forum si cu mult folos. Peste nici doua zile intram in postul mare. Parerea mea este ca acest post trebuie insotit si de o schimbare a noastra , a atitudini noastre. Postul nu are nici o valabilitate daca nu avem mai multa smerenie , nu devenim mai buni, mai maleabili in relatiile cu ceilalti. Trebuie sa invatam in aceasta perioada sa gindim sa spun asa, pozitiv fara ura , fara minie, fara ranchiuna. E greu si cine spune ca e floare la ureche se insala amarnic. Majoritatea trebuie sa umblam la atitudinea noastra fata de situatile limita, tensionate. Drumul spre pocainta este lung si anevoios dar nu imposibil. Pocainta absoluta, probabil ca nu o s-o atingem niciodata in asta lume , altfel am deveni sfinti. Un bun crestin, nu abandoneaza niciodata lupta pentru pocainta. Este lupta fiecaruia dintre noi dar si cu ajutorul celorlalti crestini, intru dragoste pentru DUMNEZEU.

De Acatistul patimilor am auzit, dar de prosoape si servetele in timpul acestui acatist nu am auzit si nu am vazut vreodata astfel de indicatii in invatatura Bisericii noastre.

Da, cred ca postul trebuie sa incepem prin a face ceea ce putem face! Imi place foarte foarte mult cartile Parintelui Paisie Aghioritul - Cuvinte duhovnicesti. Vi le recomand cu multa caldura, sunt niste comori, adevarata lumina si adevarat spirit ortodox.

El spune sa incepem de la lucrurile pe care le putem face. Putem posti, sa postim, putem sa ne rugam un pic mai mult, sa ne rugam un pic mai mult, putem sa ne abtinem de la barfa, sa ne abtinem.

Postul e o perioda de confruntare cu noi insine in lumina evangheliei lui Hristos. Ma gandesc ca acesta e primul pas: sa aflu unde nu sunt lucrurile asa cum le vrea Dumnezeu, care imi sunt bolile cu adevarat. Si asta se face prin citirea cartilor sfinte si prin rugaciune.

Sa ne rugam pentru ca Dumnezeu sa ne descopere bolile si sa ne vindece! Sa facem putina osteneala pentru a-L convinge pe Dumnezeu ca intr-adevar vrem sa traim in lumina.

Ma gandeam ca in acest post am putea face un grup de rugaciune, adica sa ne rugam unii pentru altii cu toata inima, chiar daca nu ne cunoastem decat prin intermediul acestui forum. Sa ne rugam exact pentru a ne arata Domnul pacatele si pentru a ne vindeca sufletele. Deci, special pentru descoperirea adevarului depsre noi insine si pentru vindecarea neputintelor noastre.

Initiez un topic cu o lista de nume pentur cei ce doresc!

cred ca trebuie sa incepem postul cu o spovedanie sincera sa ne curatim de patimi sa punem inceput bun...
.

este adevarat ceea ce ai spus.


as mai adauga un aspect:

pocainta adevarata sta intr-o relatie si nu intr-o religie.(ei, nu ma intelege-ti gresit, stiu ca toti,adica "majoritatea" avem sau facem parte dintr-o religie, cult, smd)

cand ai o relatie vie cu Dumnezeu vei sti cu adevarat ce este pocainta.

cand ai o religie vei spune ceea ce spune lumea si religiosii lumii acesteia.

"1 Ioan 2:17 *Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac."

Poi pocaintza, ce este pocaintza? este un lucru nu foarte dificil pe care nu-l prea mai considera nimeni in ziua de azi, in schimb cu totzii parca se pocaiesc, si unii s-ar putea chiar s-o faca... Personal nu sunt nemultzumit ca nu reushesc sa ma pocaiesc, ci lucrurile imi scapa si luind-o pe aratura, nu prea mai reushesc s-o fac a doua oara, atreia oara... a zecea oara..., a shapteshpe-a oara..., oricum macar putzinul pocait pe care l-am pocait de nu mi-ar aburii lentilele de la ochelarii pe care nu-i port fiindca vad dealtfel foarte bine si ar fi bine, ash fi multzumit... d-ar n-am cum fi ca am descoperit ca nu prea ma pocaiesc, nu prea mai stiu nici cum se face... in schimb am devenit foarte labil... si nu stiu daca e in ordine sa continui asha... adica dupa ce ma pocaiesc cate putzin, parca imi vine o nevoie de pshiholog... deci o las mai moale ca se pare ca pocaintza vine pe mai tarziu... si oricum am observat ca e foarte mare aglomeratzie la biserica... asha ca e greu si acolo...

"frate"las_o mai moale tu..dar oare constiinta ta te lasa???? sunt sigura ca in viata fiecarui om vine vremea cand ne putem vedea sufletul fie si pt o clipa...gandindu-ma cum vei suferi tu atunci....ma apuca plansul...cu drgasote jenica

jeni draga, cred ca ai intzeles ca mesajul meu se adresa tzie, nu este asha, l-am postat doar ca e foarte bun ce ai zis dumneata,
eu am scris ce am scris, ca sa zic si eu ceva despre pocaintza, dar se vede ca nu mi-a iesit nimic bun daca te-am amarit si pe tine, ma referam mai mult la mine, sau macar cum ar fi trebuit sa o fi facut eu...
Deci iarta-ma daca a iesit ca si cum m-ash fi referit la tine... ca e corect ce ne spui dumneata...

IARTA-MA TU PE MINE si te rog nu lasa un om prost ca mie sa te duca la deznadejde Doamne fereste !!!!!!!!!!curaj toti avem momente de "oboseala" cu dragsote jenica

Cred ca e vorba de lacrimi...

Pocainta este parerea de rau pt. pacatele facute. Dorinta de indreptare si de lasare de pacate.
Bineinteles ca e nevoie de spovedanie curata si deasa si cu voia duhovnicului de Sf. Impartasanie.
Pocainta e un process care trebuie sa tina toata viata. Nu e ceva ce faci odata si cata.:):):)

Daca vrei intradevar sa tii postul, acum e trecut de jumatatea lui, dar vreau sa-ti spun ca pe linga postul de mincare trebuie sa postesti si de pacate (cu fapta, vorba sau gindul).
Dumnezeu sa ne ajute sa -l putem tine asa pina la sfirsit.
Dar pocainta trebuie avuta tot timpul; - asta e postirea de pacate permanenta, rugaciune mai multa,spovedit si impartasit ( cind ne lasa duhovnicul).

Nu ai cum sa ma duci la deznadejde, deoarece mesajele pe care le-ai scris sunt corecte si asha ar trebui sa facem, sa fac, si cum ne spui ca faci tu, sau cum ne spui ca ar cam trebui, deci nu vad cum anume ai putea sa te consideri mai putzin instruita... Si apoi, aveai toate motivele sa crezi ca la tine se refera, ca desi nu asta am intentzionat sa ma refer la tine, ci e asha cum am afirmat anterior, totusi puteai sa-ti faci impresia ca despre tine vorbeam. Eu postasem si-ti luasem mesajul pentru ca il consideram bun pentru mine ... deci dandu-tzi impresia, chiar daca neintentzionat, peundeva am greshit... si ca o concluzie a ceea ce ai scris sper sa raman cu morala: "sa nu cadem in deznadejde cand ajungem uneori sa vina vremea sa ne dam seama ce suflet avem"

As vrea sa spun si eu ceva despre pocainta dar nu ma simt in stare???

asta este pocainta laurentiu!!!!!!!!!!MAICA D SA TE AIBE IN PAZA..

Si totusi, oamenii au nevoie sa stie cum sa se pocaisca, fratii mei. Primul pas spre pocainta este luminarea mintii, prin care ne dam seama ca, intr-adevar, gresim prin ceea ce face. Apoi, urmeaza rugaciunea staruitoare pentru iertarea pacatelor. La focul acestei rugaciuni se coace si constiinta pacatului si se intareste dorinta de spovedanie. In Sfanta Impartasanie rugaciunea de pocainta se desavarsete, pentru acolo gasim cu adevarat mangaierea definitiva.

Si, mangaiati cu Sfanta Euharistie, mergem mai departe pe drumul vietii, straduindu=ne sa urmam calea adevaratei impliniri.

Scuze ca ma bag si eu.
A te pocai vine din greaca :metanoeo-a-ti schimba gindirea,mentalitatea.
Subst metanoia.
Termenul a regreta nu apare niciodata in biblie.
Privind mentalitatea,ce am gasit eu in cuvintele lui Isus ar fi:nu judeca pe nimeni,iubeste
pe aproape,ajuta,iarta.

Mantuitorul Iisus Hristos isi incepe activitatea Sa cu urmatoarele cuvinte: "Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor"(Matei 3,2;Marcu 1,15). asa ca primul lucru pe care Fiul lui Dumnezeu l-a propovaduit a fost pocainta, fara de care nu exista mantuire

:) Asa-i.Eu ma refeream la modalitatile de schimbare a mentalitatii,care este un proces greut si de vointa proprie.
Mie mi-a fost greu sa nu mai judec oamenii,sa "ingadui " totul.Hm.

e greu dar...nu cu neputinta!!! sa incercam fratilor impreuna sa invatam pocainta cea adevarata..rugati-va si pentru mine sa o invat ca sunt un suflet tare mandru..:(cu dragsote jenica

Pocainta fara iertare nu exista. In procesul de vindecare sufleteasca, iertarea este esentiala. Asta am invatat participand la Seminarul online - Sa ne vindecam iertand! Este grozav, vi-l recomand cu toata caldura.

Seminarul este realizat de Centrul de formare Sfintii Arhangheli, de Maica Siluana.

www.sfintii-arhangheli.ro