Religia ortodoxa si ADOLESCENTII !
 

Adolescenta, aceasta varsta rebela,cand iti tropaie hormonii in cap si sangele iti clocoteste in vene,este o rascruce de drumuri.Multi tineri au iesit sifonati din acesta etapa a vietii, pentru ca nu au putut gestiona corect situatiile cu care s-au confruntat.Se spune ca adolescenta e ca o boala.Trece.Dar totusi, cum trebuie indrumati adolescentii?Ce le putem spune, cand ei stiu "totul" ?:-)
Cum sa-i spun unui adolescent care e cu capul doar sa faca sex, ca nu e voie sa faca sex decat dupa casatorie si chiar si atunci ,grija mare,exista zile si interval orar in care sexul este permis???Cum sa-i spun unui adolescent ca el trebuie sa traiasca restrictionat deoarece menirea lui pe pamant nu este sa fie iubit/fericit/implinit, ci este MANTUIREA ? Adica cum sa ii explic eu ca trebuie sa traiasca in asa fel incat abia DUPA CE MOARE, sa fie fericit (mantuit)?
Dupa ce am vazut ce parere au adolescentii despre religia in scoli, mi-am dat seama ca adolescentii sunt cei carora trebuie sa le acordam o atentie speciala.
Si sa nu spuneti ca depinde de educatia primita in familie, pentru ca am vazut copii foarte religiosi care l-a varsta adolescentei "au rupt lanturile" si au gustat libertatea..si probabil vor reveni la religie, dupa varsta de 50 de ani..:-)
Deci, ce facem cu adolescentii?:-)

Melissa,ai copii? Ce varste au? Eu de exemplu am fost la un pas de "prapastie",daca nu chiar cazusem... Parintii mei nu sunt credinciosi decat cu numele,nu ma pot lauda ca am primit o educatie religioasa. Deci depinde mult si de fiecare tanar in parte,de cat de deschis este la minte etc. Trebuiesc normal dusi de mici la biserica. Spui ca si asa se pot indeparta de Dumnezeu,e adevarat,dar cel putin le va ramane ceva,un graunte de mustar,un reper la care la nevoie sa se intoarca,asemenea fiului risipitor... Deci sa nu deznadajduim. Si eu oarecum mi-as dori o familie,sa am copii,si ma gandesc cu groaza la cum ii voi creste si cum ii voi educa,dar cu nadejde in Dumnezeu toate sunt cu putinta.

"Ce nu e cu putinta la om e cu putinta la Dumnezeu."

Sinaxarul este plin de sfinţi adolescenţi. Este vârsta marilor entuziasme. Mai mult decât oamenii de alte vârste, adolescenţii sunt chemaţi să descopere aventura întâlnirii cu Isus. Am mai reprodus un citat din "Jurnalul Fericirii" unui evreu convertit, dar unele lucruri merită repetate pentru savoarea lor şi bogăţia lor:

Nenorocirea este că veacuri de-a rândul – şi acum mai mult decât oricând – până şi oamenii de bună credinţă (mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea.

În vreme ce e clocot, e scandal, e curată „nebunie”, mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă; e aventură, e happening – e cel mai formidabil happening.

Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţetă de fericire. Mai că aş spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lângă doctrina creştină, cerinţele şi rezultatele ei, toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc, diluţie Hanemann minimală, roabă neolitică.

Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) şi nici medicament mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanţii de heroină).

Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă – dar nu serbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai riscante. Un trapez la mare înălţime – şi nici o plasă dedesubt.

Creştinii nu sunt chemaţi să caute fericirea numai în viaţa viitoare, ci chiar în viaţa aceasta. Acuma, depinde mult ce înţelegem prin fericire, înţelesul a orice poate fi deformat. Fericirea creştină este să fii prieten al lui Isus. El este Apa cea Vie şi numai El satură. Nu am văzut niciodată oameni atât de fericiţi precum călugării şi călugăriţele. Chiar azi am văzut o frumoasă călugăriţă la biserica în care fiica mea face cateheza. Fericirea de pe chipul ei era radiantă şi contaminantă. Dimpotrivă, ceea ce nu vine de la Dumnezeu nu aduce fericire. Poate aduce o satisfacţie rea, de moment, ca atunci când îl fracturăm pe colegul care vrea neapărat să iasă în evidenţă să se pună bine cu şeful. Dar repede vine urâtul şi amarul şi deznădejdea. Dacă diavolul ar vinde aur în schimbul sufletului nostru, tot ar mai fi un târg oarecare, numai că Înşelătorul nu aur ne vinde, ci poleială şi iluzii. Banii calpi pe care ne-am vândut ies repede la iveală, spre zdrobirea noastră şi părerea de rău.

Desigur, fericirea tânărului în uniune cu Domnul este numai o arvună a fericirii vieţii viitoare. Surâsul lui Dumnezeu în inima noastră îl simţim cumva "în ghicitură" şi numai uneori. Şi totuşi, aceste momente ne fac atât de fericiţi şi ne fac să tânjim aproape fizic după Cel care e izvorul fericirii. Dar când vom fi faţă către Faţă, când lumina Lui ne va inunda fiecare colţ rămas obscur din sufletul nostru ! Abia atunci vom vedea pe deplin cât de bun este Domnul, dacă pentru atât de puţin efort în viaţa noastră ne dă atât de multă fericire !

Pai cam toti adolescentii se plimba pe marginea prapastiei...Unii nu cad datorita familiei si regulilor impuse de ea.Nu pentru ca asta aleg ei.Altii nu cad pentru ca nu ii ajuta fizicul de exemplu.Inchipuie-ti o fata frumoasa de 17-18 ani.E greu ca ea sa se gandeasca la sfinti si la apostoli cand o claxoneaza toate bmw-urile decapotabile pe strada,cand primeste invitatii la Paris la micul dejun,cand vede bine ce furori face in randurile masculine.Asta este realitatea.Adolescentii vor sa faca sex, vor sa aibe senzatii tari,vor sa fie iubiti,vor sa braveze,vor sa schimbe lumea.
Degeaba ne ducem copiii la biserica de mici pentru ca atunci cand adolescenta isi face simtita prezenta, lucrurile o iau razna.
Mai sunt adolescenti care practica religia mimetic,sunt dusi cu fortza la biserica,pusi sa tina post,etc...E vorba de cei mai slabi, terorizati de parinti habotnici.Dar vai si amar ce repercursiuni au in viitor aceste masuri drastice,de fortzare a unui adolescent..
Deci lucrurile sunt pe departe a fi ortodoxe cu adolescentii..:-) Exista desigur si exceptii, care intaresc regula..

Cred ca desi adolescenta si tineretea sunt varste foarte hormonale si pline de extreme, depinde foarte mult de ce anume invata si vede persoana respectiva. O fata care citeste o carte in genul Ciresarii, cartile lui Karl May, poeziile lui Blaga, si multe alte romane -- literare sau "usoare" -- care sunt inca pline de vise, de hormoni daca vrei, dar fara acea tensiune moderna sexuala si legata de senzatii tari va rezista mult mai usor tentatiei decat o fata expusa numai senzatiilor tari.

Pe mine parintii mi-au aratat si prin exemplul personal si prin multe ore de conversatie un model educativ care pentru mine si pentru sora mea a functionat. Pentru fratele meu, mai putin, dar asta si pentru ca de mic a cautat senzatiile tari. Pe mine m-au miscat in special doua lucruri din cate mi-au zis parintii cand eram mai mica -- in jur de 15 ani.

1) zis de tata: Noi cand eram mai tineri, era un pic altfel. Eram colegi de facultate (el si mama) si studiam impreuna la matematica. Ne vedeam de trei ori pe saptamana, intr-o camera cu usile deschise, si discutam despre matematica, despre literatura, muzica, poezie. Asta insemna ca suntem foarte buni prieteni. Iar cand am vrut sa o cunosc mai bine decat atat, am cerut-o in casatorie.

zis de mama: Bineinteles, s-au mai schimbat obiceiurile.

zis de tata: Dar aici in casa daca sunteti cu un baiat (vorbea cu noi fetele), usa trebuie sa ramana mereu deschisa, si sa stati dezlipiti unul de altul cat sunteti in jurul altora.

zis de mama: Ca sa se poata trai si fara sa te simti penibil ca esti in propria casa.

2) zis de mama: Sa ai grija, niciodata sa nu iti pierzi independenta si capacitatea sa stai pe propriile picioare. Sa nu datorezi nimanui -- barbat sau femeie -- nimic, decat numai lui Dumnezeu. Iar daca te hotarasti vreodata sa alegi un barbat, ia-l pe acela care e gata sa sara in fata glontului pentru tine, sa dea totul pentru tine, pentru ca avantul trece si trebuie sa ramana ceva -- macar amintirea dragostei -- pe care sa te poti baza.

Doamne ajuta!

Cristina

Deci fratele tau este un caz concret,ca desi a primit aceleasi exemple,sfaturi si indemnuri de la parinti ca si tine si sora ta, nu s-au lipit de el.Sa stii ca majoritatea adolescentilor sunt ca el, nu ca tine si sora ta.:-)
In ceea ce te priveste pe tine si pe sora ta, eu sper sa nu va dezamageasca viata,pentru ca voi aveti asteptari mari de la barbati.Pentru ca in ziua de azi,cu greu gasesti un barbat ( ca tatal tau in exemplul dat), care sa doreasca sa povesteasca cu usile deschise despre matematica,muzica,poezie,etc si daca vrea ceva mai mult, sa te ceara in casatorie.Stii doar ca vremurile sunt altele, totul se intampla cu viteza si societatea de azi nu mai scoate pe piata cavalerii de odinioara.:-)

Cred ca este cam 50 / 50 intre adolescentii care au primit din familie ce treuie dar nu s-a lipit de ei, si adolescentii care au primit exact ce nu trebuie din familie. Desi, balanta incepe sa incline ingrijorator catre ce-a de-a doua categorie si probabil de aici si atentionarea Cristinei ca poate fi dezamagita. Eu cred ca dezamagita nu va fi doar ca va trebui sa fie mai precauta, si asta inseamna (probabil dar nu neaprat) timp mai mult.

Si eu cand ies cu BMW-ul claxonez si ma uit dupa fete :105: :21: Acum treacand la lucruri serioase,inteleg ce vrei sa spui. E greu,nu pot nega asta,si pt. noi,cei care ne ducem la biserica,e destul de greu sa rezistam tentatiilor. Acum insa depinde si de la fata la fata,ce aspiratii are fiecare. Unele efectiv asta vor,bani,baieti frumosi si masini scumpe,iar altele dimpotriva... cauta o dragoste sincera si adevarata. E greu de schimbat o persoana,dar nu imposibil. Insa ideea ramane aceeasi: depinde de cata minte are fiecare in cap!

Iar cu cei religiosi "cu forta" este ceva cat se poate de rau. Asa ceva nu se poate. Fiecare trebuie sa-L simta pe Dumnezeu. Pacat ca majoritatea se intorc la El abia dupa ce au dat cu capul de tavan!

Sunt de acord: exemplul fratelui meu arata ca o parte din tineret nu va reactiona la fel la aceasta tactica. Si totusi, daca ne dam batuti fara sa incercam sa-i invatam pe tineri sa viseze fara sa isi satisfaca poftele si curiozitatile carnale, nu e asta mai rau decat daca incercam si pierdem 50% din turma? Macar am salvat restul...

Cat despre mine, trebuie sa spun ca Dumnezeu m-a ajutat. Barbatul pe care l-am gasit imi respecta si imi impartaseste ideile intr-un grad cu totul neasteptat chiar si de mine. Am avut mult de asteptat pentru ca sa-l gasesc (ma rog, "mult" e o chestiune relativa, dar ne-am cunoscut cand aveam 20 de ani, ceea ce e mai tarziu decat tineretul din zilele noastre), dar sunt fericita. Ceea ce nu inseamna ca mereu e asa: de exemplu sora mea inca nu si-a gasit un Fat Frumos. Cred ca trebuie sa echilibrezi cumva asteptarile cu ceea ce gasesti: exista puncte la care nu trebuie sa renunti, si puncte la care poti sa renunti sau sa gasesti un compromis.

Pentru mine punctele la care nu renunt sunt cele care au de-a face cu sufletul -- al meu, al copiilor, al familiei. Punctele la care pot sa renunt sunt poezia si literatura, formatul atletic, ochii negri. Nu ma astept ca un barbat sa fie perfect, si ma bucur de fiecare data cand vad ceva luminos in cei din jurul meu. Mama unei prietene a zis: cei mai multi oameni sunt 90% trup si 10% suflet, dar prietenul tau (sau logodnic in momentul de fata) e 90% suflet si doar 10% trup. Sunt binecuvantata cu asa un om :).

Doamne ajuta!

Cristina

Si asta e relativ. Multi baieti ar fi asa,dar daca dau acum un telefon si ies cu o fata la un suc si ma apuc sa-i vorbesc despre matematica,muzica,poezie sau cu atat mai mult despre religie si Dumnezeu... mi-e ca ma lasa cu ochii in soare! Uitati-va pe facebook si hi5 la profilele pustoaicelor din ziua de azi,mai ca te sperii de ce fel de poze isi pun! Deci e vina lor,incearca prin orice mijloace sa para mai diferite,sa fie ceea ce nu sunt,sa iasa in evidenta. Oare cate fete ar veni cu mine la biserica la Sf. Liturghie daca le-as invita?? Sunt si fete care au facut-o,dar prea putine... In schimb nici nu stiti cate invitatii primesc de la fete sau apropouri de a iesi la un bar,la lautari,la o discoteca etc. Evident ca la fiecare refuz sunt catalogat drept "fraier". Dar cum sa iesi sambata cand stii ca dimineata va fi Liturghie??

La Liturghie nu mergi ca sa te intalnesti cu cutare fata(dar probabil ca sti si tu asta;) ).
Iar daca nu mergeti la aceeasi biserica ar putea fi si un lucru bun...nu te mai ispiteste diavolul prin persoanele acelea.

1. Nu invit o fata la biserica pentru a ma "combina" cu ea,ci pentru a se apropia ea de Dumnezeu,pentru binele ei.
2. La Liturghie trebuie sa ti privirea in pamant,nu sa fii gura casca cu ochii dupa mandre! Ispitele pot veni de la atatea fete care intra in biserica imbracate indecent,nu numai de la eventuala mea prietena. Desi in biserica femeile nu stau la un loc cu barbatii,ci barbatii in dreapta si femeile in stanga. E regula!

1.Stiu de intentiile tale:), nu fac aluzie la nimic necurat.
2.Da,exista reguli cu privire la tinuta si loc in biserica.Iar ispita nu vine totdeauna din imagine,fie si una decenta, ci poate veni si fara sa te uiti prin jur.
Doar de la gandul ca prin apropiere e cineva pe care il cunosti...atata ii trebuie diavolului.

PS: N-am vrut sa te supar cu nimic...iar daca s-a intamplat asta,iertare;).

Nu m-ai suparat cu nimic,stai linistita. Vroiam sa subliniez ca totul depinde de fiecare dintre noi. Noi alegem ce sa facem cu viata noastra si cui ne vindem sufletul. Diavolul nu ne poate forta,ci doar influenta. Insa depinde strict de noi daca il ascultam sau dimpotriva,vom urma pe Domnul.

vor lucrurile astea fiindca asta li se induc in minte de mici, prin tot ce vad la tv. ei invata ca asta e normalitate.

Exact. Inainte era la moda fumatul si bautul. Acum sunt violenta, drogurile, alcoolul si sexul (fumatul a trecut de la ceva majoritar masculin la ceva majoritar feminin in vestul Europei). In mod nesurprinzator eu am invatat sa ma duc la Biserica pentru ca bunica ne ducea in fiecare vineri de doua ori si in fiecare duminica o data la Biserica. La fel, am inceput sa tin post pentru ca am vazut ca in casa mama tinea post. Invatam din ceea ce e in jurul nostru, ceea ce isi permit sau nu sa faca adultii. Nici parintii nostri nu umblau de manuta prin casa, nu se duceau in baruri sau la disco, iar tata nici acum, cand am crescut, nu bea nici un pic de alcool in timpul saptamanii (nici macar 1/2 pahar de vin!). Nu vreau sa spun ca parintii mei sunt exemplari, pentru ca sunt si ei oameni, dar ii admir foarte mult pentru cum au reusit sa isi construiasca familia si casnicia, si sper totusi sa ma descurc macar pe jumatate cat de bine s-au descurcat ei.

Asta cu sa nu pui deloc alcool pe limba mi se pare exagerat. Mai ales ca om matur... un pahar de vin sau o tuica de tara sunt sanatate curata!

Dar si abtinerea de la ele e un lucru curat;).
Cred ca Dumnezeu priveste asta cu ochi buni.

El s-a obisnuit asa pentru ca sa nu ne dea noua obiceiuri rele, tineri/copii fiind. Pentru ca in casa nu se bea alcool in zilele saptamanii, noi asa am invatat sa facem si noi. Ma rog, eu nu beau in general, pentru ca nu tin prea bine la alcool, dar asta e altceva. N-am fost niciodata tentata sa beau prea mult, si cred ca ii datorez asta si tatalui meu.

Da,normal,nu l-am criticat pe tatal tau. Dar spuneam ca si alcoolul e bun in cantitati moderate,adica un paharel inainte de masa etc. E bine si ca v-ati obisnuit asa,nu oricine ar putea asta.

Da,normal,nu l-am criticat pe tatal tau. Dar spuneam ca si alcoolul e bun in cantitati moderate,adica un paharel inainte de masa etc. E bine si ca v-ati obisnuit asa,nu oricine ar putea asta.


Sunt convins de asta,insa nici cu ochi rai nu vei fi privit daca bei un paharel de vin sau unul mic de visinata (de tara) inainte de masa. Stii cum e,nu e pacat sa bei,ci sa te imbeti. Deci atata timp cat nu se ajunge la patima e ok.

Orice teorema poate avea si reciproca.....Pe mine ma ingrozesc baietii zilei de azi, la fel de mult, daca nu mai mult!
ps. ma bucur ca ai BMW !

NU există o doză de alcool necesară organismului "pentru a funcționa în parametri optimi". Adică, doza de alcool necesară organismului este de 0,000 ml / zi.
E adevărat că există o doză admisă: între 100 - 300 ml / zi de vin, până la 50 ml țuică, 330 ml bere / zi (habar nu am, nu sunt specialist, din câte am citit și eu). Cu alte cuvinte, eu cred că fiecare aveți dreptate, depinde cum privim. Ar fi bine să nu fie deloc, dar atâta vreme cât nu ajungi la beție...

Cate putin vin rosu e recomandat si de medici. Si IPS Bartolomeu Anania spunea asta intr-una din predici... Chiar si Timotei a fost indemnat sa bea cate putin vin pt. sanatatea sa (vezi in Biblie). Deci...

Știu că sunt medici care recomandă câte un pahar de vin roșu chiar și pentru cei cu probleme cardiovasculare. Sincer să fiu, eu îmi recomand:11:, ocazional, câte un pahar de vin sau de țuică, dpmv nu cred că-mi strică. Dar e doar o părere subiectivă.

O problemă foarte mare este că adulţii ocolesc subiectul "sexualitate". Astfel adolescentul nu ştie că face ceva rău. Eu, personal, nu ştiam că sexul în afara căsătoriei e păcat, abia la 16 ani am aflat, mulţumesc lui Dumnezeu că n-am avut ocazia să-l fac, cred că l-aş fi făcut. Tot n-am scăpat de un păcat, pentru că n-aveam nici cea mai vagă idee că e păcat.

Nu-mi mai zice de masina ca m-a adus in sapa de lemn... Ma rupe benzina!:22:

Sincer si eu sunt nemultumit de baieti dar nici fetele nu-s mai prejos,chiar deloc. Saracele sunt "chinuite" de la varste fragede,se tot straduiesc sa iasa prin orice chip in evidenta... Si stii vorba aia,cateaua pana nu ridica coada cainele nu se da la ea. Pai cum doamne-iarta-ma sa nu intorc capu cand vad o "bunaciune" imbracata atat de provocator si care arata si bine? Sau sa n-o claxonez macar :21: :32:

Dă-mi voie să nu te cred că n-ai simțit și înainte că nu prea e OK să lași la "dispoziția" (văzului, mirosului, pipăitului) unui băiat corpul tău dezgolit? Eu cred că e în natura firii umane să simtă o anumită reticență față de manifestări de acest gen! Hai, să fim serioși. Cei care au cunoscut dragostea autentică în adolescență, poate își mai aduc aminte de timiditatea gesturilor de apropiere dintre parteneri, roșeața, tremurul de abia vizibil etc. (Astea sunt basme pentru cei mai mulți educatori și profesori tineri*).

Este firesc ca cei crescuți într-un mediu sexual artificial / exacerbat și în care s-a indus opinia că sexul este o necesitate adolescentină și hormonii "își cerșesc drepturile", nimeni nu mai realizează efectiv groapa de mizerie în care au căzut. Educația sexuală este de fapt Antieducație morală, toate converg spre sex, organe de reproducere (adică, mai precis, de procurare a unor plăceri) și metode contraceptive.


*Îmi aduc aminte cum o profesoară de nouă generație îmi povestea dezinvolt despre degustarea tequilei cu o bere peste, operație repetată de vreo două , care duce la beție garantată (în mai puțin de o oră). Care-i scopul?, am întrebat. Te vei simți bine, mi-a răspuns. Aceasta e lumea în care trăim și la asemenea profesori (nu sunt ei de vină, au fost crescuți de o generație degenerată moral prin comunism), asemenea elevi. Despre sex ce să mai vorbim. Oare ce mi-ar fi răspuns dacă aș fi întrebat? Evident că n-am întrebat, adică, n-am riscat.

Sunt de acord că educaţia sexuală trebuie INTERZISĂ, dar am afirmat că trebuie totuşi părinţii să le spună, "Vezi că desfrâul care înseamnă aşa, aşa şi aşa este un mare păcat pentru că...". Îmi amintesc că nu ştiam ce-i acela desfrâul şi nici dexul nu mă dumirise. Numai datorită vârstei mici m-aş fi gândit că-i ruşinos să mă expun unui bărbat, dar mă gândeam totuşi că la 18 ani îmi încep viaţa sexuală.

Şi bine, cu puţin timp înainte să aflu că-i păcat, deja mă mâniasem pe bărbaţii care îşi încep viaţa sexuală înainte de căsătorie şi hotărâsem să nu fac nici eu aşa, care mă iubeşte rezistă până la căsnicie. Deja intuisem că bărbaţii care fac aşa, nu mai pot iubi, sunt doar nişte obsedaţi şi iubitul meu trebuie neapărat să fie virgin. Apoi Arsenie Boca mi-a confirmat într-o carte cele spuse. Şi acuma sunt mânioasă pe ei, deşi mă străduiesc să nu-i mai judec.

Esti dezarmant de sincer..:36:Nota 10!

Nu mai ştiu dacă am mai zis asta.

Specific masculin: depravarea
Specific feminin: prostia

PS: Nu mai fi atât de sincer de faţă cu mine, că-s sensibilă la capitolul băieţi.

Multumesc Melissa. Poate asta e una din calitatile (sau defect??) mele. Imi place sa fiu cat mai sincer,nu vad niciun rost in a fi fatarnic. Plus ca nu te mai place nici Dumnezeu asa...
Da serios acum,la cum arata unele pustoaice azi de la 14 ani in sus mai ca nu-ti vine sa crezi :17:

Ce-i cu replica asta? :21:

Urăsc băieţii că-s nişte obsedaţi. E un demon de care nu reuşesc să scap, uneori îl mai îmblânzesc, dar tot mai izbucneşte urât în mine.

Pai de asta nasc fete la 12 ani, ca nu se face educatie sexuala fratilor!
Educatia sexuala ar trebui sa se faca copiilor inca de mici, sa stie ce si cum se petrece.Actul sexual NU ESTE O RUSINE.Credeti ca daca nu se face educatie sexuala, NU SE MAI FACE SEX? Gresit! Se face si inca cum! Copiii trebuie sa fie informati,pregatiti.Daca nu le vorbim despre sex, si i-l prezentam ca pe ceva INTERZIS, subiectul in sine fiind tabu,atunci mai indarjiti sunt sa-l faca!
E o mare tampenie aceasta conceptie : educatie sexuala=antieducatie morala!

Educaţia sexuală prezintă sexualitatea ca pe ceva normal, numai că trebuie să porţi prezervativ, în rest e ok.

Ce facem cu adolescentii?Ce putem face?Poti impiedica vantul sa nu bata,raul sa nu curga iar focul sa nu arda arsita tineretii?Doar cel ce n-a fost tanar nu poate intelege.Cum poate fi un adolescent stabil cand radacinile abia-i incep a creste?Noi ii vrem perfecti,am fost sau suntem noi atat de buni?Cum i-am educat?

Este o mare calitate Raoul! Cand iti pierzi sinceritatea, ti-ai pierdut identitatea!Imi place ca esti foarte echilibrat.Cand vorbim de cele sfinte,vorbim de cele sfinte, cand vorbim de cele lumesti,vorbim de cele lumesti! Nu le excluzi si nu le negi! Bravo Raoul!:41:

E o calitate numai când nu sunt eu prezentă. :21:

Lucrurile nu se rezuma la atat,draga Camy.De exemplu,cand vrei sa faci un bebelas, NU pui prezervativ..:21::10:

Eeee..e o calitate mereu.Nu stiu ce-i cu ura asta a ta !?Incearca sa iubesti in loc sa urasti! Gandeste-te ca in fiecare baiat e Hristos si iti incearca iubirea! Depaseste-ti limitele ca poti!:47: