Nevoie de un sfat...
 

Vreau sa vb cu cineva, dar nu am cu cine. O sa va spun voua ce am pe suflet poate asa furtuna din interiorul meu se va pototli. Acum 3 luni logodnicul meu a decis sa ne separam, isi gasise pe altcineva. Dar nu despre el vreau sa va spun, ci despre mine. Am fost impreuna 6 ani, urma sa ne casatorim, s-a intimplat ce s-a intimplat, doar ca eu nu pot scapa de un profund sentiment de vina, ma macina gindurile cum ar fi fost daca...daca eu nu spuneam atunci aia, nu faceam atunci aialalta si tot asa. El e fericit acum, ma bucur pt el, merita asta, e un baiat bun. Eu ma consider complet responsabila de tot ce s-a intimplat si nu pot scapa de sentimentul asta. Nu ma pot impaca cu mine, nu ma pot ierta pe mine...m-am spovedit, ma rog la Dumnezeu sa ma ierte si sa ma ajute sa ma impac si eu cu mine. Mi-e teama ca sentimentul asta ma va insoti mereu, ca nu am stiut sa il tin aproape. Ma consider o ratata in momentul asta, cred ca merit tot ce mi se intimpla...si totusi trebuie sa traiesc cu sentimentul asta...si e greu. Poate e o intrebare banala, dar cum sa ma impac cu mine?

Timpul te va linisti si te va impaca. Incearca sa-ti gasesti un hobby, si nu te mai gindi la el. Nu uita ca balta este plina de peste!
Vei gasi pe altcineva si vei fi mai inteleapta si cu mai multa experienta in toate privintele, mai ales pentru a evita acele momente de...am spus asta, sau daca faceam asa ar fi iesit altceva, samd

"Cealaltă parte a vieţii noastre lui Cristos, Domnul nostru, să o dăm" spunem în fiecare Duminică la Sf Liturghie. El este "doctorul sufletelor şi a tot trupul". Uneori, trimite în conştiinţa noastră, care este vocea Lui, simţăminte de remuşcare şi părere de rău, al căror rost este acela că ne păzesc să mai greşim. Aţi greşit timp de 6 ani (înţeleg, printre rânduri, că principala greşeală este "contra sextum"). Ascultaţi ceea ce a spus Isus femeii păcătoase: "Mergi şi să nu mai păcătuieşti". Vom trăi o veşnicie împreună cu Isus şi cei dragi Lui, sau, dimpotrivă în despărţire de El şi împreună cu răii Săi potrivnici, nu în funcţie de existenţa sau nu a păcatelor, că "nimeni nu este drept", ci în funcţie de dispoziţia sufletului nostru, în momentul când El ne va chema: cu sufletul în stare de har sau în stare căzută. Cum nu cunoaştem când e ziua aceea, care poate începe ca o zi obişnuită, să avem grijă să fim mereu în stare de har, nu cum au făcut femeile nebune. La rândul ei, chemarea în stare de har este un cadou făcut de Dumnezeu celor bineplăcuţi Lui. Celor înţelepţi cu viaţa lor.

Aşa să vă ajute Dumnezeu să fiţi de aici înainte !

cel mai usor
 

Pai sa uiti tot ce ai patit ca daca te tot gandesti te vei inversuna.Mai bine privesti inainte decat in urma si lasa pe ex cu viata lui fie ea oricum fericita sau nefericita.Nu iti face autocritici ca e tot o judecata si asta si nu e bine mai bine cum zicea cineva ii dai viata ta Domnului de acum inainte ca El nu te lasa niciodata.Si vei fi si impacata cu tine si implinita nu e bine sa te acresti de la intamplarea asta.

Nu ești o ratată, nimeni nu este ratat, atâta vreme cât a iubit și mai poate iubi încă. Este firesc sentimentul de frustrare și acumularea unor reacții contradictorii cu privire la ce a fost și s-a întâmplat între voi doi. Uneori, la fel de "natural", poate fi și sentimentul de vină pe care-l ai, probabil, că simți că ceva n-a mers și datorită ție. Aici ar trebui să fii foarte atentă la ceea ce crezi că trebuia făcut și ceea ce ai făcut realmente. Din ceea ce mai cunosc și eu, există un puternic sentiment de vină și autoînvinovățire la cei care au trăit într-o relație (n.b. relație de lungă durată) ca cei căsătoriți, necăsătoriți fiind. Adică, și-au asumat niște roluri pe care, oricum, nu le puteau îndeplini ...

Și în definitiv, dacă el a fost cel care a ales să rupă această relație, n-ai ce regreta. Probabil că ar fi făcut-o și după ce v-ați fi căsătorit. "Puicuțe" apar tot timpul și un bărbat care se lasă dominat de instinct nu cred că poate emite pretenții la căsătorie veritabilă cu toate ale sale! Oricum, nu îi va fi de bun augur... în sensul că probleme vor apărea mereu și în viața sa. N-ai ce să regreți!

Să te împaci cu tine? Asta e mai greu, într-adevăr. În asemenea momente, bănuiesc că oricine se simte frustrat și încearcă să identifice de ce așa și nu altfel. O soluție (mai grea, e drept): încearcă să-ți reprimi orice gând cu privire la relația trecută.

O recomandare: pornește la drum cu dreptul și nu face spovedania inutilă. Dacă spovedania a fost făcută complet și cu căință față de păcatele tale și nu ale lui și fără a învinovăți pe cineva pentru ce s-a întâmplat, atunci nu uita: DUMNEZEU A IERTAT ȘI UITAT tot ce ai făcut până atunci. Ești liberă și eliberată de păcatele trecutului, singura condiție: nu le mai repeta. Și dacă Dumnezeu te-a iertat, fă bine și nu-ți mai imputa nimic, acordă-ți iertarea.

Într-o relație sunt doi: oricât ai fi vrut tu să-l ții de aproape, el, nefiind un lucru pe care-l posezi, fiind o persoană liberă a ales. Și dacă a ales altceva nu e vina ta. Crede-mă, chiar ai făcut totul sau vroiai să-i urmărești fiecare pas, să fii (fizic) cu el în fiecare moment al vieții lui? Dă-i drumul... din sufletul tău. Nu te amăgi. Și dragostea supremă este aceea să-l poți iubi pe celălalt chiar când el nu are nevoie de tine (exemplul Mântuitorului). Fă-o discret, nu-l urî, nu te urî, probabil nu a fost să fie.
Ce te face să crezi că, dacă v-ați fi căsătorit, ar fi fost loial? Crezi că depindea numai de tine?

Doamne ajută!

Draga Elena,te inteleg foarte bine prin ce treci .Tocmai de aceea ,te rog sa ridici fruntea sus,continua sa mergi la biserica,roaga-te ,marturiseste-te si mai ales sa te impartasesti.O sa vezi ca, incetul cu incetul suferinta ta va disparea si cine stie?....poate Bunul Dumnezeu,are deja un plan cu tine(mult mai bun si mai frumos).Asta e o incercare pentru tine,dar fii atenta..sa nu te abati de la aceasta cale......Dumnezeu ne vrea "verticali"in credinta si in nadejdea care EL. Si ca o recomandare:citeste Acatistul Sf.Nicolae...o sa vezi ....o sa fie bine...Doamne Ajuta!!

Va multumesc
 

Va multumesc pentru cuvintele voastre de incurajare si ca nu ati ramas indiferenti la mesajul meu.

Nu stiu ce intelegeti prin "am fost impreuna 6 ani", ideea este ca relatiile "prea stranse" dar care nu au binecuvantare de la Dumnezeu nu sunt de durata.

In plus, cand v-ati despartit, v-a reprosat ceva anume sau doar a vrut sa "schimbe aerul"?
Daca este asa, spuneti ca el este inca fericit dupa 3 ani? Hm..asteptati sa mai treaca inca 3..

Nu ne-am reprosat nimic, mi-a spus la o cafea ca a intilnit pe altcineva si de atunci nu l-am mai vazut.
Au trecut trei luni, nu trei ani...dar cred ca nici nu mai conteaza.

Nu mai baga cutitul in rana!
 

Cum sa mergi mai departe?
Simplu!
Mergi mai departe.
Nu mai zgandari trecutul, daca nu ai reprosuri fata de el, cu atat mai bine, ai inima impacata. Ai reprosuri fata de tine? Altadata vei sti ce sa faci, sa nu mai repeti greseala! Invata din asta.
Cand dai cu capul de grinda roaga-L pe Bunul Dumnezeu si pe Maica Sfanta sa te lumineze!
E atat de simplu! Vei primi ajutor, si la timpul ales de Dumnezeu, locul lui va fi luat de cine trebuie.

Din punct de vedere "lumesc", toate sunt OK, băiatul a anunțat, și-a îndeplinit datoria, nu are remușcări, probabil că din punctul lui de vedere "nu vă lega nimic oficial", nu "ați perfectat un contract de căsătorie", a trecut la alta, probabil, că așa va face și cu actuala (se va întâlni, cândva, la o cafea, o va anunța senin, eventual și ceva de genul "ești bună, dar nu te merit") și va trece la viitoarea. Dumnezeu să-l binecuvânteze și să ne rugăm să-i "sporească mintea", adică să-l ajute să se maturizeze. (E un fapt cunoscut că bărbații se maturizează mai greu când e să gestioneze o relație, prea nu gândesc cu capul când ar trebui, sper să nu supăr pe nimeni.) Însă, din punctul meu de vedere, ar fi avut o datorie mult mai mare față de tine decât să stea la o cafea și să te anunțe nonșalant "sfârșitul" (și bănuiesc că și cu vreo două-trei regrete "de nu se mai poate", așa ca să cadreze bine cu evenimentul). Dar, mă rog, încă o dovadă în plus că el trece destul de ușor peste lucruri importante din viață.

Și vor trece și trei ani și într-adevăr, îți doresc din tot sufletul să nu conteze! Pomenește-l, doar, în rugăciunile tale, fără a încerca să-ți aduci aminte de altele. Iartă-l fără să i-o spui, dacă se poate... Fii demnă și nu uita de Domnul Iisus Hristos și Maica Sfântă, care, prin rugăciunile ei, tare multe poate.

Doamne ajută!

I. Calin parca ai fost acolo cind s-a consumat momentul.

Multumesc

Dacă te-ai spovedit, ce mai vrei? Dumnezeu ţi-a şters păcatele.

Doamne ajuta!
 

Elena draga! Asa se poate intampla la oricine si nu e vinovat nimeni pentru asta
a trebuit sa se intample si sa intamplat pentru el nu era nimic serios si din acest fel sa intamplat asa D-zeu stie cel mai bine ce trebuie omului
De aceea sa intaplat mai bine decat niciodata si sa traiesti in minciuna si neancredere
asa ca D-zeu a facut ce e mai bine pentru tine rugandu-te lui sa stii ca nu lasa pe nimeni in urma dintre cei ce il cauta cu dragoste si credinta!
Am trecut si eu prin situatia ta si stiu foate bina prin ce (ai trecut) de ce in parateza ?
pentru ca a trecut fruntea sus ca ai viata inainte
asa am mers si eu si numai d-zeu stie cate lacrimi am varsat chiar daca sunt barbat si se spune ca barbati trec mai usor peste toate dar nu este asa cand e vorba de dragoste
sunt cel mai fericit acuma cu jumatatea mea care numai d-zeu mi-a scos-o in cale asa ca toate se randuesc cand e timpul lor si nimeni nu e vinovat de asta sa nu te invinovatesti cu nimic ca toate cele intamplate au fost cu un rost o usa spre a intalni oameni noi cu suflet in care cred 100% ca se afla si jumatatea inimi tale!
Cu dragoste si credinta in bunu D-zeu o sa afli si particica ta in viata si ai sa vezi ca dupa ce se ofileste o floare sa nu o arunci ci sa o sadesti ca va inflori din nou mai frumoasa si mai frumos mirositoare!
Toate cele bune si mult noroc pe viitor!



"Simplificati-va viata ca sa se indeparteze stresul."

imi pare rau :( dupa 6 ani, mi se pare foarte greu de luat de la capat. depinde si de forta fiecaruia. ceva probabil nu mergea bine in relatie, sau pur si simplu el nu e destul de matur. iesi la o cafea cu cineva si gata calci in picioare 6 ani ? mi se pare cam imatur, instabil .... depinde si ce varsta aveti voi ...

oricum pentru mine intotdeauna a mers regula cui pe cui se scoate. trebuie sa iti gasesti pe altcineva care sa te faca sa uiti si care sa iti fie si drag bineinteles, nu primul iesit in cale. pentru asta roaga-te mult la Dumnezeu sa iti scoata in cale un baiat bun, care sa stie sa te aprecieze si sa te respecte si cu care sa faci o familie si casa buna.

inainte sa il intalnesc pe sotul meu aveam o relatie cu cineva de vreun an de zile, dar care a stiut doar sa isi bata joc de sentimentele mele. era imatur, numai cu gandul la petreceri, la distractii, eu vroiam ceva serios, vroiam o familie, dar ca fraiera ma tot tineam de capul lui cu gandul si speranta ca se va schimba. la un moment dat am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa scap de el, sa am putere sa nu il mai sun, sa nu il mai caut, sa imi scoata Dumnezeu in cale un baiat bun care sa ma aprecieze si cu care sa ma casatoresc. si uite asa, in vreo 2 luni, mi-am intalnit jumatatea.

Chiar nu inteleg parerea de rau pentru cineva care se poarta reprobabil.

Dupa 6 ani el iti spune "pa la o cafea".

Tu, tot tu!, te stresezi ca de ce n-ai facut mai mult etc.

Sa zicem ca ai fii facut mai mult. Ti-ar fi placut, din perspectiva actuala - cand stii la ce s-a putut preta fostul, sa mai stai cu o asemenea persoana?

Nu trebuie sa-l dispretuiesti, dar trebuie sa te bucuri ca ai scapat, in sfarsit, de o astfel de persoana si ca ai putut cu ocazia asta sa vezi ce fel de om este.

Si cum toate au un sens, trebuie doar sa ai rabdare si incredere.

Roga-te cu vorbe simple si cere sa ti se dea rabdare si incredere. Si vei primi.

Orice picior in fund, e un pas inainte! :-)
 

Lasa regretele ca nu-si au rostul !Nu te mai uita peste umar.Fruntea sus si lasa intrebarile care te framanta, pentru ca raspunsul lor,nu mai conteaza!Bucura-te ca esti libera pentru urmatoarea poveste de dragoste! Cel mai important barbat din viata unei femei, nu e primul! Ci ultimul!:36:

Daca el n-are ce sa-ti reproseaze tu cu atat mai putin ai ce sa-ti reprosezi fatza de el.

Cum am mai spus, nu stiu cum a decurs relatia, dar fara un angajament ferm prea multa apropiere produce fenomenul exact opus, vizibil mai ales la barbati dar de care femeile nu sunt straine - repulsia.

Angajamentul ferm oricum nu este solutia magica daca nu este duplat si de o maturizare corespunzatoare a persoanei in cauza, altfel te trezesti ca te lasa balta mai tarziu cand e mult mai grav.

Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu s-a intamplat asta dupa cativa ani de casnicie, eventual si cativa copii, etc.

Sansa este de partea ta sa gasesti ceva mai bun, cred ca macar acum realizezi ca persona in cauza a fost mult sub asteptarile tale si daca n-ai fi fost indragostita pana peste cap poate ai fi realizat asta mult mai repede.

Femeile ,fiinte sensibile. Toate trecem mai devreme sau mai tarziu prin asemenea despartiri.Trei ani,sapte ani...nu mai conteaza.Conteaza amalgamul de sentimente care ne pun la propriu in pat.Poate avem si noi o parte de vina dar asta nu inseamna ca trebuie ne doboare. Scapa imediat de sentimentul de vina,fii barbata! O sa fii mult mai fericita decat ai fost.Ai pierdut un baiat bun,o sa gasesti unul extraordinar! Crede-ma! Capul sus! O sa -ti para o prostie suferinta ta de'acum....cam in 10 ani...
Eu personal,astept vesti de la tine.

Nu aduce anul ce aduce ceasul. Prezentul iti poate oferi lucruri minunate in fatza carora trecutul sa paleasca, astfel incat sa ajungi intr-un punct al vietii in care sa te minunezi si sa multumesti ca a fost asa.