Cum judecati voi cu mintea voastra??
 

Prin o durere, ori printr-un necaz,boala sau varii mijloace ...Dumnezeu pune varguta pe noi si ne trezeste la realitate si atunci ne ĂŽndreptam spre EL.Dar, cand faci erori ireparabile cum te mai poti salva sau ce mai poti salva?
Nu pot scrie aici tot ce mi-as dori si tot ce simt sau gandesc,ĂŽnsa mi-ar placea sa aud ale voastre juditii,daca pot sa le spun asa.
L-a 23 de ani m-am casatorit cu primul meu barbat din viata mea,dar a durat doar 3 luni. Barbatul pe care-l credeam principe azzuro s-a dovedit a fi violent. Cu prima palma, ĂŽn ideea ca vor veni si celelalte, am rupt o casnicie plecand si neuitandu-ma ĂŽn urma si neacordandu-i macar a doua sansa.Anii au trecut si tacere multa. Mai tarziu,dupa vreo 5 ani, un baiat cu stare economica mai buna decat a mea s-a ĂŽntamplat ca sa-mi plateasca toata ĂŽnmormantarea lui tata...
Am ajuns sa fac o casatorie din constiinta sau din obligatie fata de el.Acest sacrificiu l-am facut ptr tata dar nu am sa-nteleg niciodata de ce s-a legat de mine stiind ca nu-l iubesc. Am dus traiul greu si toate acestea la urma urmei st convinsa cA SE DATOREAZA ptr pacatele mele facute. Am nascut si un copil hidrocefal la care traieste cu un drenaj dar slava Domnului e bine acum! Ptr 17 ani am dus crucea dar si pe aceasta am lasat-o jos.Am divortat.Din 2 solutii pe care le aveam :ori fac pace cu sotul meu ori raman singura toata viata, am ales sa raman singura decat rau acompaniata. Eram linistita,ĂŽn pace, ma obisnuisem cu ĂŽnfranarile, cu lipsurile,ma rugam la Dumnezeu sa-mi conduca
EL pasii caci eu de cate ori am facut pe cont propriu am dat gres. Nustiu ce sa cred daca e destinul sau un caz,întamplarea a facut sa dau de primul meu sot. În cele din urma ma vrea înapoi.Eu nu ma vad, nu mai am curaj...dar o parte din inima mea spune da,cealalta spune nu!Ce-am taiat nu se mai lipeste. Voi ce credeti? Puneti-va în postul meu,ce a-ti face? Eu am ales deja dar tin sa vad si alte pareri. Sper ca am fost destul de explicita. Am scris acestea, poate ca va fi de folos ptr tinerii care, ca si mine pot alege un lucru gresit într-un moment gresit din viata lor. Nu va pripiti si nimic fara Dumnezeu.

Care-i poveste primului sot? El cum a evoluat dpdv social? S-a recasatorit? Copii? Divortat?

Ratacire
 

Primul meu ex sot,ne-am casatorit doar la comuna nu am mai ajuns la cununia religioasa. S-a recasatorit si nu o data de doua ori si cu fiecare dintre ele a facut cate un copil. Nu copiii ma deranjeaza si faptul ca a umblat din floare în floare ,nu a mutat muntii ptr mine daca ma iubea cum spune dansul. Tot o da cu prima lui iubire, care am fost eu,ma învinovateste ca daca eu nu fugeam nu eram ajunsi unde am ajuns, ca am ocupat un loc în inima lui si cu orice femeie a stat îsi imagina ca sunt eu si ta ta ta.... Sunt multe. Eu recunosc ca am gresit si îmi pare rau, foarte rau dar sunt totusi 17 ani,o viata.... doar acum m-a gasit? Cand trebuia sa fie mai frumos bum....la nici trei luni de trai împreuna,bammm! prima palma. Consider ca a fost normal sa ma sperii, ptr ca orice ai face mâinile se tin acasa, corect?

Este divortat acum si ma gandesc ca vrea sa ma foloseasca, ptr ca fiind singur acum poate ca e el ca are nevoie de mine,de protegerea mea,de sustinerea mea,de mine...în general.Nustiu,spun si eu ce gandesc. A ramas fara casa,fara masa....si nu stie de ce sa se agate.POSIBIL CA GRESESC CUM GANDESC, dar nu-mi miroase a bine. Îl simt fals. Si mereu se plange de bani; ca a odata i-a furat haine, alta data a venit apa si le-a luat, alta data nu-i ajune sa plateasca nustiu ce....ooooooooo! Ma vrea pe mine sau ..??

Duhovnic ai?

duhovnic?
 

Am doi duhovnici. Tin legatura cu parintele meu din ROMANIA,datorita dumnealui l-am cunoscut pe DUMNEZEU, întoarsa acasa de la o operatie cu fiul meu am dorit sa fac un sfantu maslu acasa si aici ne-am descoperit . Iar celallat e de aici din Italia. Bineînteles ca mi-au sfatuit multe,dar, alegerea la fine a fost a mea si am ales sa raman singura cu fiul meu si Tatal Ceresc. Am ratacit nestiind caile lui Dumnezeu. Cati nu spunem: daca l-as fi cunoscut înainte pe Dumnezeu nu faceam ce am facut ?! Dumnezeu ne cunoaste înclinarea noastra fireasca,omeneasca mai mult spre rau si sunt convinsa ca ne iarta ratacirea noastra daca ne întoarcem la el precum fiul risipitor. Oriunde si oricand se hotaraste un suflet pentru Dumnezeu trebuie sa mearga cu îndrazneala si cu fruntea sus pe aceasta cale sfanta si sa nu mai traiasca în ratacire.

Banuiesc ca acum ai in jur de 45 de ani.
Parerea mea din ce povestesti este sa nu te mai incurci cu ex-ul, ci sa-ti cauti un italian mai in virsta, de treaba cu care sa-ti petreci restul vietii.

Luminarea vointei noastre
 

Am 39. Rimedio exista ptr toate,doar la moarte nu este. Problema e ca din acel vas de odinioara ,frumos ,întreg....a ramas doar bucatele. Cine vrea bucatele? Ma simt distrusa fizic si psihic.Tocmai de aceea am si divortat ptr ca nu puteam sa las sa ma distrug de tot mai ales ca fiul meu are nevoie de mine.PTR LINISTEA LUI AM ALES IZOLAREA. Eu ,oricum, trenul meu a plecat ,e vina mea ca nu am stiut sa afrontez lucrurile cum trebuia cand trebuia ,nu este gresit ca ma dedic fiului meu iar daca Dumnezeu va schimba ceva în drumul meu, fie voia Lui si nu a mea. Multumesc ca mi-ati scris .Pace,har si înger pazitor.Cu stima...

Daca te-a batut o data, te va mai bate si a doua oara. Lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Iarta-ma daca te voi rani acum, dar daca tu nu ai fost in stare sa rezisti celei de-a doua casatorii, in conditiile in care respectivul nu cred ca te batea si, din ce scrii, era om generos, mai cu dare de mana si trecea cu vederea ca nu il iubeai - lucru pe care numai un barbat foarte indragostit o poate face - ce te face sa crezi ca vei rezista cu unul care te bate si care alearga din floare in floare?

Dumnezeu sa te ajute sa alegi bine si sa iti duci crucea!

Multumesc
 

Nu ma ranesti deloc.AI dreptate. Recunosc dintotdeauna si ptr totdeauna caci am gresit. Ajutandu-ma am crezut ca mi-a pus DUMNEZEU MANA ÎN CAP, dar banii lui s-au dus si eu am ramas cu inima goala si cu tasca goala. Si iata ca s-a adevarat o vorba din batrani ca dragostea cu sila nu se face si unde dragoste nu e nimic nu e. Am cules ce-am semanat. Am primit ce-am meritat. Am adaugat chin peste chin pana ce paharul s-a umplut si cred ca nici divortul si nici rugaciunile poate nu ma mai salveaza,dar raman de acum încolo pe calea cea sfanta cum am mai spus. Cand sunt copii la mijloc se accepta multe lucruri dar parintele m-a lasat sa aleg eu ptr ca a constatat ca nu se mai poate. Eu poate am fost o otrava, recunosc dar nici el ca om sa-l mentina nevasta în spinare. O casa, o familie, nu se cladeste doar cu gulu-gulu,trebuiesc multe si multe alte lucruri mai ales în unire cu DUMNEZEU, ceea ce eu am înteles tarziu taina casatoriei. În sfarsit! Crestem cu fregaturi, acumulam expierenta si la urma nu ne serveste la nimic. Iarta-ma Doamne, ca nu am stiut ce fac! Sunt un suflet pacatos. Doamne ajuta! si multumesc înca o data ptr opinia dv.PACE SI HAR!

REGRETELE vin întodeauna mai tarziu
 

În multe feluri omul poate aluneca,poate gresi si pacatui,în multe feluri omul îsi pierde si credinta. El m-a cumparat pe mine dar sufletul iata ca nu a reusit sa mi-l cumpere. Eu nu am avut barbatie, curaj sa urmez inima si am urmat constiinta. Ce sa fac? Daca aveam scoala virtutii, scoala bisericii ortodoxe în acel timp....daca si daca...si daca...idealul vietii mele era virtuos,acum nu îmi ramane de facut decat sa platesc datoria mea catre DUMNEZEU.

După părerea mea, aveţi de ales între a rămânea singură şi a vă întoarce la soţul dv legiuit, care este tatăl copilului dv. Restul se numeşte preacurvie. Ştiu că sună rău, prost, urât. Dar mai ştiu că asta este realitatea.

Dumnezeu ne ofera continuu sanse...Roaga-te si categoric te va lumina....Nu trebuie sa ramai neaparat singura...nu te sihastresti, dar cauta sa vezi intai care este voia Lui (iti vorbeste sufletului si mintii deopotriva)...Sa te ajute bunul Dumnezeu cum crede El ca este mai bine pentru tine! :53:

Se spune ca prima casatorie reprezinta izbanda iubirii impotriva inteligentei,cea de-a doua izbanda sperantei impotriva experientei.Scris este ca daca putem rabda fara pereche bine este,dar decat sa ardem,mai bine cu pereche.Sa va dea Domnul pace,intelepciune si multa putere caci greu este drumul singuratatii...

Multumesc
 

Vă multumesc tuturor ptr opiniile date. Parerile sunt împartite.Eu ma regasesc mai vinovata de orice. Nu am avut chibzuire pentru prima dragoste,nu am avut întelegere ptr tatal copilului care putea fi începutul iubirii si uite asa mi-am distrus linistea si .....totul. Nu am reusit sa fac asa ca si cum as iubi si voi iubi. Am fost stangace,am înabusit toate simtamintele care nu erau la înaltimea situatiei mele de atunci, interesul launtric l-am vandut gandindu-ma doar la ceea ce-i datorez si cat îi datorez celui care m-a ajutat candva. Mi-am calcat pe inima si stiti ce e mai dureros? În realitate omul atunci cand îsi calca mai des pe inima devine poi si mai dureros mai ales ca nu se APĂRĂ.
Voi ce credeti? Constiinta ucide viata? Doamne ajută! Va îmbratisez pe toti cu o dragoste crestinească.