Iehova e numele din Biblie
 

Cel putin asa era in Biblia Ortodoxa in 1913 . De ce s-a schimbat ?


http://img717.imageshack.us/img717/8...re069lk.th.jpg
http://img145.imageshack.us/img145/8...re072ks.th.jpg
http://img171.imageshack.us/img171/5...ure075q.th.jpg

Numele autentic este Iahve.

După (ne)știința mea, numele corect e IHWH, vocalele sunt o problemă de opțiune, tradiție evreiască de citire etc.

era ceva cu iahve ire

Despre numele lui Dumnezeu
 

Numele folosite pentru numirea lui Dumnezeu in Biblie, sunt: Elohim, Iehova si Adonai.Apoi exista 5 numiri compuse ale numelui Sau :El-Elion: Dumnezeul Cel Prea înalt ( Fac. 14, 18 ),
Iehova Elohim: Domnul Dumnezeu ( Fac. 15, 2 ), El-Roi: Dumnezeul care
ma vede (Fac. 16, 13), Iehova-Iire: Domnul va purta de grija ( Fac.
22, 14 ), El-Elohe-Israel: Domnul este Dumnezeul lui Israel ( Fac. 33,
20 ).În restul cartilor Vechiului Testament, Dumnezeu este identificat prin
alte câteva nume diferite, dintre care amintim aici: El, Eloah, El
Sadai, Ehieh. Semnificatia exacta a acestor nume nu poate fi precizata
astazi cu certitudine.

"Numirea de Eloah, este cea mai rar folosit, aparând numai de 57 de ori
în întreg Vechiul Testament.
"Elohim apare de peste 2.570 de ori în Vechiul Testament si este
inteles de cei mai multi comentatori biblici ca un plural de majestate
al dumnezeirii. Altii vad în aceasta forma de plural o indicatie a
trinitatii lui Dumnezeu, caci desi este un plural masculin, acest nume
apare întotdeauna în Scriptura însotit de un verb la singular.

Elohim este o forma de plural care denumeste un aspect caracteristic
al fiintei divine: Dumnezeu întreit în fiinta ( Fac. 1, 26 ), dar unic
în natura si persoana ( Deut. 6, 4 ).

Adonai, sau mai scurt " Adon " este numirea veche pentru " Stapîn "
sau " Domn " si este aplicata în textul Vechiului Testament si omului
si divinitatii ( Fac. 15, 2 ). Atunci când este aplicat oamenilor "
adonai " se scrie cu litera mica. El apare de 400 de ori în Vechiul
Testament.

Pe lânga aceste nume mai exista în Biblie si un alt numar de termeni
descriptivi care-L identifica pe Dumnezeu. El este caracterizat ca:
Domnul ostirilor, macar ca astazi nu se mai stie precis daca aceste
ostiri erau o referire la multimea îngerilor, la multimea evreilor sau
la multimea stelelor de pe cer.

Un alt termen folosit în mod curent ca nume al lui Dumnezeu este "
Elion ", care apare de aproximativ 30 de ori în textul Vechiului
Testament, fiind tradus de cele mai multe ori prin: " Cel Preaânalt ".

Numirea " El Sadai " este folosita cam de 49 de ori în Vechiul
Testament, si este tradusa de obicei prin: " Cel Atotputernic ". Este
posibil însa ca sensul primordial al acestui nume sa fi fost: "
Stapânul milos ". Cu alte cuvinte, El nu este numai puternic ( stapân
), ci Îi si place sa-Si foloseasca puterea penntru protectia si binele
nostru."

Iehova nu este un nume propriu zis, ci un grup de cuvinte care
desfasoara ceva din caracterul infinit al prezentei si posibilitatilor
divine: " Eu sînt Cel ce sînt " ( Iesire 3, 11-15)
Acest nume de Iehova ne descopera ca Dumnezeu este vesnic , asa prezentandu-se El lui Moise, afirmand cum este scris mai sus "Eu sunt Cel ce sunt"Iesire3 cu 14.
...................
În Sfânta Scriptura gasim o combinatie a acestui nume cu alti termeni
care descopera insusirile si lucrarea pe care o împlineste Dumnezeu.

Astfel:

* Iehova Iire - Domnul poarta de grija - ( Fac. 22, 14 ),
* Iehova Nisi - Domnul Steagul meu - ( Ies. 17, 15 ),
* Iehova Salom - Domnul pacii - ( Jud. 6, 24 ),
* Iehova Sabaot - Domnul ostirilor - ( I Sam. 1, 3 ),
* Iehova Tidchenu - Domnul neprihanirea mea - ( Ier 23, 6 ) etc.

Cel mai des Dumnezeu se descopera lui Israel sub numirea:

* Iahweh Yelohim Israel - Domnul Dumnezeul lui Israel - ( Jud. 5, 3

Doamne ajuta! :53:

Mitropolitul primat Ghenadie (Petrescu) - nascut 1836, decedat 1918; a detinut aceasta functie intre 1893-1896.

Nicolae Nitzulescu _ profesor de teologie, laic. Nascut 1837, decedat 1904.

Deci, tiparitura din poza nu este din 1913, caci Ghenadie nu mai era mitropolit de 17 ani, ci era staret la manastirea Caldarusani. Iar Nitulescu era mort de 9 ani.

Operele lui Nitulescu:

1. Manual de Psihologie, Logică, Morală şi Teodicee, traducere din Charma, Bucureşti, 1870, X + 183 p.;

2. Prescurtare de geografie, Bucureşti, 1873,112 p. (ed. a II-a, Bucureşti, 1875, 83 p.);

3. Compendiu de Istoria Bisericii (până la 1453), Bucureşti, 1875,Vll +248 p.

4. Elemente de Gramatică a Limbii ebraice, Bucureşti, 1887, 184 p.

5. A tradus din limba greacă Noul Asezământ, Bucureşti, 1897 (alte surse indica 1895), 431 p. (reeditat în 1908),

6. Apoi o ediţie întreagă a Bibliei, Bucureşti, 1906; (remarca: editată de Societatea Biblică Britanică).

Unei editii din 1874 a Bibliei , tiparita la Iasi, i s-a atribuit numele de "traducerea Nitulescu", dar nu a fost editata de BOR, ci de Societatea Biblică Britanică.
Oricum, nu era Ghenadie mitropolit primat in 1874.

In schimb, apare mentiunea ca respectivul text (1874) era folosit de baptisti.
Tot in 1874, Carol I NU purta inca titulatura de rege, ci de printz, caci Romania nu a fost regat pana in 1881. Abia din acest an Carol I poarta titlul de rege.

Deci, in cel mai bun caz, singura lucrare a lui Nitulescu aparuta in vremea cand Ghenadie era mitropolit primat (si Carol I rege) ar fi Noul Testament, in 1895.
Asta explica si textul de pe pagina din poza: "tradus din limba originala greaca". Se stie ca limba originala a VT este ebraica.
Daca era textul intregii Scripturi, ar fi trebuit sa scrie "tradusă", plus ca mentiunea despre limba originala greaca nu se potriveste decat NT.

Inca nu am cules si alte date despre tiparitura din fotografie (precizez: in Romania ma ocup cu tipografia, deci ceva meserie cunosc...), dar am banuiala ca poza copertei si a paginii de prezentare sunt ale unei alte carti decat cea din poza cu textul psalmilor.

Textul psalmilor din poza, atat din punct de vedere gramatical, cat si al caracterelor tipografice utilizate, dateaza aproximativ din perioada 1900-1920.
Dar in perioada 1870-1890 se foloseau alta ortografie si alte caractere tipografice.


Cat despre textul psalmilor in care apare numele Iehova:
in originalul ebraic, apare in text tetragrama IHWH.

In traducerea greaca pre-crestina, numita Septuaginta (LXX), apare substantivul propriu Kyrios = Domnul (Dumnezeu), la forma de vocativ Kyrie = Doamne.

In cele mai multe traduceri in engleza apare LORD = Dumnezeu.
Unele dintre acele traduceri sunt mai vechi decat textul romanesc prezentat in poza.
Iar cultele care au o fixatie pe numele Iehova provin din spatiul anglofon.

Faptul ca intr-o traducere romaneasca, indiferent de cine si cand a fost facuta, apare sintagma IeHoVa, (in ebraica vorbita, conform vocalizarii textului, se pronunta IAHVE' ; ultimul H e mut _ sau mai degraba aspirat), indica fie o tendinta a traducatorului de a fi fidel literei textului, dar pierzand semnificatia cuvantului in limba romana (caci rugaciunea lui David se indrepta spre o fiinta, anume fiinta divina, adica Dumnezeu), fie o traducere intentionat facuta pentru a sustine teza numelui lui Dumnezeu din punct de vedere al unei anumite formatiuni religioase.

In plus, la unii psalmi din paginile pozate nu corespunde fie numerotatia, fie numarul de versete cu cel din textul romanesc oficial al BOR, nici cu cel din textul masoretic ebraic, nici cu cel grec din Septuaginta, ci mai degraba cu traducerea Cornilescu.

Sunt de parere ca este o traducere neortodoxa, fie ghidata dupa Cornilescu, fie dupa care s-a ghidat Cornilescu.

Si totusi cum s-a ajuns de la Elohim, Iehova si Adonai la Domnul Dumnezeu? Ce garantii avem ca in Vechiul Testament unde apar aceste nume e vorba de Dumnezeu in fiecare caz mentionat?

Cred ca un raspuns ar fi: din postarea d-lui Calator-prin-ploaie, se remarca faptul ca in textul biblic aceste cuvinte apar atat singure, cat si in asociere unele cu altele atunci cand se refera la Cineva transcendent. Simpla asociere a lor arata ca e vorba de una si aceeasi fiinta: Dumnezeu.

Daca vreti si altfel de raspuns, aveti rabdare si cititi mai jos.

Vechiul Testament incepe cu cuvintele:

Bereshit bara Elohim et-hashamaim ve-et-haaretz. (Geneza = Facerea 1, 1 )

Tradus: Intru inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.

Daca cerul si pamantul le-a facut cineva, atunci ori e Dumnezeu , si el este denumit prima data in ebraica Elohim, ori nu e Dumnezeu, ci altcineva pe care il cheama Elohim.
Daca nu le-a facut nimeni, atunci nu mai are rost sa vorbim despre Dumnezeu si sintagmele prin care este EL prezentat in Biblie.

In cartea numita Exodul sau Iesirea, Dumnezeu ii vorbeste direct lui Moise si-l trimite sa aduca poporul evreu la ascultare de EL. Iar Moise il intreaba :
"Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?" (Exod 3, 13)

E greu de interpretat aceasta intrebare daca nu tinem cont de contextul istoric religios in care se afla poporul evreu dupa 400 de ani de vietuire in Egipt.
Egiptenii erau politeisti, aveau un panteon numeros, foarte multe temple si manifestari dedicate acestor zeitati.
Evreii, pe de alta parte, nu-l mai cunoasteau sau nu-l mai recunosteau pe acel Dumnezeu pe care il cunoscusera Avraam, Isaac, Iacov si Iosif, in sensul ca nu mai aveau siguranta ca exista un singur Dumnezeu. Erau mai ancorati in zona politeista, idolatra, decat in realitatea adevaratului Dumnezeu.

Departajarea lui Dumnezeu fata de zeii egipteni (si de alte zeitati cunoscute in zona) trebuia facuta concret. Toti zeii paganilor aveau cate un nume distinct. De aceea Moise pune problema despre cine sa le vorbeasca si cum anume , in asa fel incat sa se vada clar diferenta dintre Dumnezeu care counica prin Moise si zeii de care se ciocneau zilnic.

Iar Dumnezeu raspunde:
"Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!". (Exod 3, 14).


Expresia "ehieh asher ehieh" inseamna literal "Eu sunt cel ce sunt", si este corect tradusa.

Mai departe:

Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: "Asa sa spui fiilor lui Israel: "Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam in neam!" (Exod 3, 15).

Cuvantul ebraic tradus prin "Domnul" este, in original, "Iehowa'h", unde W poate fi citit fie ca "w" din engleza, deci un diftong, fie ca "V" simplu romanesc.
Acest "iehowa'h" este de fapt tot o expresie verbala, care inseamna "cel care este".
Dupa cum se observa, expresia verbala "Cel care este / Cel ce sunt" s-a tradus in cele din urma prin Domnul.

Cuvintul tradus prin "Dumnezeu" este exprimat in textul ebraic tot prin forma substantivului propriu Elohim, iar cand spune "Dumnezeul lui Avraam" etc, deci se leaga de un substantiv in cazul genitiv, apare declinat ca Elohe'i.

Cuvantul "adon".
Ca substantiv comun, inseamna "domn" , ca mod de adresare catre un barbat, exact ca in limba romana contemporana.


Nu sunt lingvist ca sa pot defini concret fenomenul, dar studiind un curs de ebraica biblica am sesizat ca in aceasta limba se produce fenomenul combinarii a doua parti de vorbire intr-una singura. Dar acest cuvant unic rezultat se traduce in limbile moderne prin cele doua cuvinte constituente.

Asa se intampla cu "adon", care din substantiv comun devine substantiv propriu in forma "Adonai", rezultata prin unirea lui Adon cu un pronume personal posesiv.
Se poate traduce "Adonai" prin "Domnul nostru", sau numai "Domnul", cu referire strict la Dumnezeu.

In Vechiul Testament ebraic apar toate 3 cuvintele: Elohim, Ieho'w'a'h, Adonai, cu referire la unul si acelasi Dumnezeu.

In traducerea greaca Septuaginta (LXX), apar doar doua cuvinte prin care se traduc aceste trei sintagme ebraice: Kyrios si Theos.
Primul se traduce literal prin Domnul, dar in romaneste este echivalent cu Dumnezeu, iar al doilea inseamna Dumnezeu.

Oricum am analiza problema, este vorba de una si aceeasi fiinta, Dumnezeu, care apare denumit in mai multe feluri. Acum nu mai am timp sa caut, dar in Biblie este mentionat ca Dumnezeu este cel cu multe nume. Ceasta afirmatie intareste deja constatarea ca nu exista un singur cuvant care sa exprime numele lui Dumnezeu, ci sunt o multitudine.

Am uitat sa precizez ca atunci cand evreii citesc din scriptura (VT) si intalnesc tetragrama IHWH, nu pronunta nici Iahve'h, nici Yehova, ci Adonai...

Cat despre garantii: daca ceea ce scrie in Biblie este cuvantul lui Dumnezeu, atunci garantia consta in faptul ca insusi Dumnezeu vorbeste despre sine, pronuntand toate aceste cuvinte prin care EL se prezinta.

Pe urma, atat comunitatea iudaica, precum si cea crestina garanteaza cu propria credinta si practica religioasa ca peste tot in Scripturi e vorba de unul si acelasi Dumnezeu, iar nu de mai multe personaje, fiecare cu alt nume.

Desigur, unui necredincios nimeni si nimic nu ii va putea garanta vreodata ceva.

Nu e Iehova , e Yahve ,folosit de crestini mai des , numele originar fiind tetragrama YHWH , in ebraica , uitate la avatarul meu, numele de Iehova il folosesc sectantii ''martorii lui Iehova'' deviind mult de pronuntarea corecta

Mai e ceva : in 1913 nu s-a editat de catre BOR Biblia in limba romana, ci a aparut doar un compendiu numit "Mica Biblie ilustrata", care nu reda textul biblic pe capitole si versete, si nici nu il reda intreg, ci doar acele fragmente care sunt esentiale pentru invatatura de credinta, insotite de explicatii care fac textul biblic mult mai accesibil pentru orice om de orice varsta (caci ideea cu Mica Biblie a fost una de ordin practic: sa inteleaga si copiii, si adultii mai neinformati ce este Biblia si la ce se refera).
In nici un caz aceasta "Mica Biblie" din 1913nu e aceeasi carte cu cea care apare in poza deschisa la textul psalmilor.

Daca a existat o Biblie in limba romana aparuta in 1913, in nici un caz nu este editata de BOR, ci este o editie particulara care nu are girul BOR, deci in ea poate sa scrie orice...

Traducerea lui Cornilescu:
In mod eronat si rau-voitor unii sustin ca pana la aparitia acestei traduceri (1925) , Biblia in romaneste se gasea doar in versiunea cu litere chirilice (unii le numesc "slavone"...) si intr-un limbaj de neinteles nici pentru teologi, cu atat mai putin de catre credinciosii obisnuiti (ne-teologi).

Simpla mentionare a traducerii din 1874, pusa pe seama lui N. Nitzulescu ar fi suficienta sa rastoarne aceasta afirmatie _ alfabetul chirilic a fost inlocuit pe deplin cu cel latin in timpul domniei lui Al. I. Cuza.
In plus, incepand cu 1688, au existat mai multe traduceri ale Bibliei in romaneste, nu cu scopuri propagandistice , ci pentru ca romanul sa poata citi Biblia in limba lui.

Din punctul meu de vedere, daca nu s-ar fi tradus Biblia in limbile nationale si toti crestinii ar fi invatat limba greaca veche pentru a putea citi in original NT, precum si versiunea Septuaginta a VT, cred ca nu ar mai fi fost atatea deviatii si denominatiuni si nici atatea controverse pe textul Biblic.
Si cu siguranta nu si-ar mai fi permis aproape nimeni sa modifice anumite texte sub pretextul "modernizarii traducerii". Am vazut versiuni ale Bibliei (in engleza; am sa le citez daca e cineva interesat) in care textul era atat de malformat prin traducere, incat am zis ca este un comentariu la textul biblic, atat de departe era de insusi textul ca atare.

*** Precizez: sunt etnic grec, nascut in Romania din parinti refugiati si educat aici o perioada; am facut gradinita si scoala in Romania pana in 1977. Ne-am repatriat in Grecia cand aveam varsta de aproape 14 ani. Acolo as fi mers in clasa a 8-a daca nu era o mica mare problema: din clasa a 6-a se studia limba greaca veche, koine, cea a Noului Testament si a Septuagintei. Si nu aveam cum sa recuperez doi ani si sa fac fata si celui de al 3-lea simultan, asa ca am pornit din clasa a 6-a. Atunci am cam scrasnit din dinti; azi imi prinde bine...

era, insa doar in Vechiul testament, nu si in Noul.

Corect. Acum, prin Hristos, noi ii putem spune "Tata".
"Si, pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Fiului Sau care striga: "Ava", adica: "Tata!" (Gal.4:6)

Nicaieri, Domnul Iisus nu se adreseaza lui Dumnezeu cu Iahve, Iehova, Yahweh sau YHVH, ci cu "Dumnezeul Meu" sau "Ava" - "Avva" adica "Tata".
Iar prin credinta in El si prin marturisirea Lui ca Domn si Dumnezeu si Mantuitor ne-a dat in dar si noua, celor nascuti din Dumnezeu, harul de a-I putea spune "Tata."
"...du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru." (Ioan.20:17)

No offense: acesta este motivul pentru care eu nu numesc "Avva" cand ma refer la cei raposati in Domnul, sfintii Lui si nici "Parinte" cand ma refer la vreun preot ori slujitor al lui Dumnezeu.

Yahweh era atat de sfant pentru evrei incat copistii vremurilor, ori de cate ori scriau tetragrama YHWH in Scripturi, se "curatau" spalandu-se in vasele lor de curatire.

Pentru mine cand spun "Avva" sau "Tatal meu" este atat de...

Va rog sa ma scuzati insa sunt prea legat de porunca Domnului meu, Iisus Hristos:
"Si "Tata" (Avva - n.a.) sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri." (Mat.23:9)

Binecuvantat sa fie Numele Lui in veci! Amin.

Acest nume sfânt de Iehova aşa cum apare în versiunea Bibliei din 1913 şi în Sfânta Scriptura de la 1874 tipărită la Iaşi, se scria în ebraică sub forma a patru litere YHWH sau IHWH, la care se adăuga vocalele corespunzătoare, deoarece scrierea ebraică scria doar consoanele fără vocale (lingviştii de astăzi înclină totuşi spre forma Yahweh). Este bine de ştiut însă că evreii au pierdut ei înşişi pronunţarea corectă a acestei perifraze notate în textul vechi doar cu consoane. Astăzi nimeni nu poate spune că ştie cum a sunat vocea din ceruri prin care S-a identificat Dumnezeu înaintea lui Moise, nu cunoaştem în mod sigur decât consoanele acestui nume sau aşa numita: ‘tetragramă’ (YHWH).
Două lucruri au survenit, ducând la schimbarea acestei situaţii. În primul rând, printre iudei s-a ivit o idee superstiţioasă că ar fi greşit să se rostească numele lui Dumnezeu cu voce tare; de aceea, atunci când ajungeau să citească acest nume în Biblia lor, ei foloseau cuvântul ebraic ‘Adho-nai’ („Domnul Suveran”). Apoi cu trecerea timpului vechea limbă ebraică însăşi a încetat să mai fie vorbită în conversaţia zilnică şi în felul aceasta pronunţarea ebraică iniţială a numelui lui Dumnezeu a fost în cele din urmă uitată. Pentru a împiedica dispariţia pronunţării ebraice în ansamblu, erudiţii iudei din a doua jumătate a primului mileniu al erei noastre au inventat un sistem de puncte care să reprezinte vocalele lipsă, plasând aceste puncte pe lângă consoanele, în cadrul textului Bibliei ebraice. În acest fel erau scrise atât vocalele cât şi consoanele, iar pronunţarea, aşa cum era la aceea dată, s-a păstrat. Când s-a ajuns la numele lui Dumnezeu, în loc să pună semnul vocalelor potrivite lângă consoane, în majoritatea cazurilor ei au pus alte semne vocalice care să reamintească cititorului să pronunţe ‘Adho-nai’. De aici s-a ajuns la forma scrisă Iehouah, ca, în cele din urmă, forma de pronunţare a numelui lui Dumnezeu în limba română să devină Iehova. Acesta este explicatia aparitiei termenului de Iehova a Societatii "Turnul de Veghe" a Martorilor lui Iehova
Problema este că orice enciclopedie serioasă, susţine că forma Yahweh este corectă şi nu forma Iehova, care este o formă eronată a numelui divin:
• Enciclopedia Americana: „Iehova o formă eronată a numelui Dumnezeului lui Israel.”
• Enciclopedia Britanică: „Iehova, o redare eronată a numelui Dumnezeului lui Israel. Eroarea a apărut printre creştini în Evul Mediu, prin combinarea consoanelor YHWH cu vocalele din Adonai.”
• New Catolic Enciclopedia: „Iehova, forma falsă a Numelui divin Iahve.”
• The Jewish Enciclopedia: „Iehova este o pronunţie greşită a evreiescului YHWH, Numele lui Dumnezeu. Această pronunţie este imposibilă din punct de vedere gramatical. Forma Iehova este o imposibilitate filologică.”
• Enciclopedia Iudaică: „Adevărata pronunţie a numelui YHWH nu s-a pierdut niciodată. Mai mulţi scriitori greci de la începutul bisericii creştine atestau faptul că numele acesta era pronunţat Iahve. Acest lucru este confirmat cel puţin pentru vocala primei silabe a Numelui, de forma prescurtată Yah, care este folosită uneori în poezie.”

"Cine M-a vazut pe mine L-a vazut pe Tatal", spune Domnul Iisus. Asta inseamna oare ca Tatal are chipul Fiului in trup sau in Duh?

Sau cand Domnul zice:
"Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li-l voi mai face cunoscut - se refera la descrierea in amanunt si continuu a tetragramei? Cu asta se ocupa Iisus? Sau mai degraba cu facerea de cunoscut a ceea ce este Dumnezeu si ceea ce cere El de la noi sa devenim:
"Voi fiti, dar, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit. (Mat.5:48)

Prin urmare Hristos ne-a facut de cunoscut Numele Tatalui nostru in toata spledoarea Lui de Tata dumnezeiesc. In Legamantul Vechi Dumnezeu s-a revelat pe Sine doar cu "Eu sunt Cel ce sunt."

Cine si Ce este El, ne-a aratat Acela care ne-a facut posibila nasterea noastra din Tatal, si anume Fiul Sau, Iisus Hristos.

"Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei." (Ioan.17:26)

"Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el." (1Ioan.4:16)


Iti mai amintesti perioada copilariei? sau poate ai si tu la randul tau copii? eu unul m-a topesc cand fiul meu cel mic ma intampina atunci cand intru in casa nu cu "- Bine ati venit domnule Mihai Marius!" ci, alergand ma ia in brate, ma iubeste si ma striga pe nume: "Tatiii!..." Oare nu stie el numele meu??? Ba da, insa ma striga asa cum eu ma descopar eu in dragostea mea pentru el, ca tata.

Asadar dragilor nu fiti doar inteligenti ci fiti intelepti. Si nu fiti doar teologi, ci fiti vrednici de numele de fii ai Tatalui ceresc.

Numele lui Dumnezeu este unul singur - "YHWH" (Iahweh)
 

(si fac o precizare spusă inaintea lui D-zeu Tatăl : - Nu apartin de secta Martorilor lui Ievova ca să credeti cumva că sunt părtinitor)

Celelalte "nume" amintite aici in comentariilor altora, ca fiind ale lui D-zeu Tatăl, sunt de fapt atribute al Lui D-zeu si nu Numele Lui , ca ex. :
- Adonai - Domnul sau Stăpânul
- Elohez Sabaot - Dumnezeul Armatelor etc.
Biblia Nitzulescu 1874 (cea adevarată si nu ceea prezentată ca Biblia Nitzulescu de la linkul de mai jos care este departe de versiunea originală) are traducerea corectă si numele lui D-zeu apare ca "Iehova" peste tot unde era in textul original.
Apare totusi o greseala in versetul 14 din Exod cap 3 , unde Nitzulescu face completarea nefericită "Cel ce se chiamă" cu cuvintele lui , dar care le scrie cu caractere italice (peste tot in Biblia Nitzulescu, unde completează autorul cu cuvintele lui, foloseste caractere italice, ca să se stie că sunt adăugate) "Cel ce se chiamă" ori in original aceste cuvinte nu erau , de aceea le-a si scris cu caractere italice.

- am descoperit că Nitzulescu a tradus cât de fidel a putut textele originale si in Biblia tradusă de el apare "Domnul" doar acolo unde in original era "Adonai" sau "Kyrios" care semnifică "Domnul" in ebraică respectiv in Greacă; in rest foloseste "Iehova" acolo unde in original era tetragrama "YHWH" (Iahweh).
Ori văd in această asa zisă Biblie Nitzulescu si in multele care apar după ea, că nu mai apare deloc Iehova (sau Iahweh) ci doar "Domnul" ceea ce este până la urmă o falsă traducere; in folosul cui ? nu pot să-mi dau seama !
Iată ce scrie in Biblia (pe care o am in fată), scoasă de Societatea Biblică Română de la Londra in 1926 ( Reprodusă după editia din 1874) (pesemne dupa Nitzulescu original).

Iată ce scrie in aceea Biblie, pe care o am in fată :
CÂND D-zeu vorbeste lui Moise in
Exod (ESODULU) 3:15 " Si Dumnedeu mai adaose lui Moise: Aşa vei dice fiiloru lui Israelu : Iehova, Dumnedeulu părinţiloru vostri , Dumnedeulu lui Abraamu, Dumnedeulu lui Isaacu si Dumnedeulu lui Iacobu m'a trămesu la voi; acesta este numele meu in eternu, şi acesta este amintirea mea pentru tote generatiunile." ( cu precizarea ca "u" de la sfarsitul cuvintelor era cu căciulă ca la ă si seminifica accentul pe ultimele litere si "d" era cu accentul pus sub "d" si se citea "z")

SE VEDE CLAR AICI PRECIZAREA FĂCUTĂ DE INSUSI CREATORUL NOSTRU , CĂ "IEHOVA" (YHWH) ESTE NUMELE LUI IN ETERN SI NU "EU SUNT" CARE ESTE UN ATRIBUT, PRIN CARE EL SPUNE CA EXISTĂ NECONDITIONAT, VESNIC

Ori cineva cu nu stiu ce intentie (dar nu corectă) a scos numele lui D-zeu Iehova ( sau Iahweh) din Biblia Nitzulescu revizuită si altele care au urmat si l-a inlocuit cu "Domnul" după ce Iahweh spune că "acesta (adică numele LUI = IHWH) este numele meu in etern şi acesta este amintirea mea pentru toate generatiile." ".
Pesemne că Cornilescu a folosit ca sursă si această traducere revizuită, fiindcă nici in traducerea Cornilescu , nu mai apare Iahweh sau Iehova ( unde totusi in cateva subsoluri de pagina mai apare pomenit numele lui D-zeu sub forma Jehova plus un atribut al lui D-zeu). Ba incă este dureroasă traducerea din greacă a versetului 14 "in care in loc de "EU SUNT , acela ma trimis la voi " Nitzulescu a completat cu "Cel ce se chiamă EU SUNT......" dar măcar Niztulescu a scris cu caractere italice acolo unde a adăugat el text , (după cum se si vede in Biblia zisă a lui Nitzulescu cu linkul http://www.archive.org/stream/sfntas...e/n67/mode/1up , dar revizuită si scos cuvantul Iehova care era in original ) numai că ulterior nu sa mai tinut cont că era o adăugire a traducătorului acele cuvinte si s-a ajuns să se considere că "EU SUNT" este numele lui D-zeu Tatăl. Ori in textul original apare aici cuvantul "o on"= Cel etern , Cel ce este, Cel fiind - prin care pesemne că D-zeu vrea să le precizeze evreilor, că El nu este un dumnezeu la fel ca dumnezeii neamurilor, ca idolii lor morti si trecători, ci că El există, El este, El este etern - viu vesnic; Deci ca si concluzie nu sunt de acord cu scoaterea din Biblie a numelui lui Dumnezeu Tatal - "YHWH" (Iahweh); motivat cu povesti ca El are si alte nume si daca nu le punem pe acelea nu punem nici NUMELE cu care S-a recomandat El insusi lui Moise si poporului evreu, adică "YHWH" (Iahweh).

de ce primii crestini nu au folosit deloc acest nume, te-ai intrebat?

amice, cum se face ca TETRAGRAMA YHWH NU apare deloc in Noul Testament?

Un raspuns foarte bine documentat
 

Cu rabdare va rog cititi urmatoarele scrise de un teolog - ieromonah Petru Pruteanu cu doctorate in dogmatica si liturgica.

"Este Iehova numele lui Dumnezeu?
De multe ori, cand un martor al lui Iehova vrea sa-si expuna invatatura despre numele lui Dumnezeu, porneste de la ideea ca fiecare din noi avem un nume si ne place sa fim chemati pe nume. Numele, in conceptia lor, atat la oameni cat si la Dumnezeu ar fi cel mai im'cel cu multe nume" portant aspect si el nu trebuie nicdecum neglijat.
Am adminte fara rezerva aceste premise oarecum logice, daca iehovistii nu s-ar contrazice pe ei insisi!
Fiind intrebati care sunt numele editorilor bibliei lor (traducerea "Lumii noi") , ei raspund: "Numai Dumnezeu trebuie sa aiaba un nume: Iehova. Pentru un individ a avea un nume inseamna a estompa maretia divina. (Barbara Harrison Visions of glory, pag. 253, J. Elliot Language and Identity at the Kingdom Hall sursa http://www.watchtowerinformationservice.org/).
Asa cum clar reiese de aici omul nici nu are un nume in comparatie cu Dumnezeu, si atunci micul lor truc prozelit nu tine. Sau poate o fi vorba xdespre alt fel de nume? Nici asta nu e clar, din moment ce, dupa parerea lor, un nume uman poate "estompa maretia divina". Un lucru totusi e clar: nici "martorii lui Iehova" nu stiu daca numele lui Dumnezeu, poate fi in vreun fel comparat cu numele unui individ (om).

Ce inseamna in acest caz "numele lui Dumnezeu"? Exista in acest caz un astfel de nume?
De mai multe ori, atat inainte de Moise (Fac 32.:29), cat si dupa Moise (Judecatori 13:17-18) Dumnezeu refuza de fapt sa-si spuna "numele". Putem spune chiar ca Dumnezeu refuza sa-si ia/dea un nume, pentru ca asa cum se exprima Sf. Dionisie Aeropagitul El este "cel cu multe nume" si "mai presus de orice nume". Doar acest apofatism este cu adevarat demn de "maretia lui Dumnezeu" de care vorbesc iehovistii.

Dupa cum vom vedea, chiar si atunci cand Dumnezeu i se descopera lui Moise ca fiind "Iahve" (Ies 3:14), prin aceasta nu face decat sa-i descopere unul dintre multele si nenumaratele atribute ale sale si nicidecum un "nume propriu". Dar chiar daca acceptam ideea ca Iahve ar fi totusi un nume propriu, ramane de vazut carei persoane divine trebuie el atribuit, , caci nu pot trei persoane sa detina acelasi nume propriu. Perosanele Sfintei Treimi pot fi caracterizate impreuna si nedespartit cu aceleasi atribute divine, cand insa vorbim despre un nume, acesta poate fi doar al unei singure persoane.
Iata deci ca in acest fel ne confruntam cu o alta erezie sustinuta de martorii lui Iehova, aceea ca nu exista Sfanta Treime si ca Iisus Hristos , Fiul lui Dumnezeu nu este Dumnezeu, iar Duhul Sfant nu este decat o "energie activa".
Nu ne-am propus sa demonstram logic si teologic existenta Sfintei Treimi aici. Este insa interesant ca, dezbatand problema "numelui lui Dumnezeu", se va vedea de la sine ca Iisus Hristos este totusi Dumnezeu asa cum invata toti crestinii (nu doar ortodocsii), atunci inseamna ca si Duhul Sfant este Dumnezeu, adica avem un Dumnezeu Treime, iar invatatura iehovista este eretica si aberanta." Ieromonah Petru Pruteanu

Va indemn sa cititi cu rabdare continuarea studiului acesta la urmatorul link:

http://www.teologie.net/2009/11/24/e...-lui-dumnezeu/

Veti gasi argumente impotriva martorilor lui Iehova.

Mai postez totusi cateva lucruri interesante sa va starnesc curiozitatea de a citi studiul. Pentru ca stiu ca sunt persoane care nu au rabdare sa citeasca texte foarte lungi:

"Să trecem deci la Biblie şi la sensurile care se desprind din textele disputate: „Martorii lui Iehova” consideră că Dumnezeu (unic în fiinţă / persoană – ei nu fac deosebire între aceste noţiuni) i-a descoperit lui Moise numele Său şi aceste este „Iehova”. De asemenea ei spun că acest nume înseamnă: „Iehova se autodetermină cu înţelepciune să devină orice este necesar să devină, pentru a-şi îndeplini scopurile”.(Turnul de veghere 1 mai 1998 pag.5).
Pe lângă faptul că ei citesc greşit tetragrama biblică יהוה (YHWH) şi chiar recunosc acest lucru (mai ales că o redau foarte diferit la transpunerea în diversele limbi ale lumii),(Turnul de veghere 1 mai 1998 pag. 7-8) interpretarea dată de ei acestui nume este cu totul eretică şi lipsită de logică.
Pe de o parte se vorbeşte de careva „scopuri” ale lui Dumnezeu, care în mod evident nu pot fi decât în raport cu lumea aceasta (dimensiunea ad extra), iar pe de altă parte se vorbeşte despre o „autodeterminare” şi „devenire” a lui Dumnezeu care, logic, se referă la Dumnezeu Însuşi (dimensiunea ad intra).
Dacă iehoviștii nu fac această deosebire între dimensiunile ad intra şi ad extra ale lui Dumnezeu, înseamnă că ei îşi fac un dumnezeu după închipuirea lor, care „se autodetermină” şi „devine” fiinţial în funcţie de oameni, iar dacă această „autodeterminare” şi „devenire” nu este una fiinţială, ci înseamnă capacitatea de adaptare la înţelesul şi micimea oamenilor, adică un fel de cameleon, reiese că şi acest „nume al lui Dumnezeu” nu se mai referă la El, ci la această capacitate de a fi cameleon…

Oricum, niciodată nu o vom putea scoate la capăt, dacă vom merge pe această linie de argumentare strict iehovistă. Cred că este nevoie de o altă abordare, după o logică sănătoasă şi după nişte rigori ştiinţifice care să nu sfideze nici logica, nici filosofia (nu în sens ideologic, ci terminologic) şi, bineînţeles, nici teologia. Trebuie să precizăm că în Vechiul Testament lui Dumnezeu i se atribuie peste 80 de „nume”, dar nici unul dintre ele nu este un „nume propriu”, ci este vorba despre numirea unor atribute şi lucrări ale lui Dumnezeu. Cel mai des întâlnit „nume” este într-adevăr Iahve (6823 de ori după numărătoarea evreilor şi 6928 de ori după numărătoarea protestantă). Pe lângă acesta, mai întâlnim şi alte nume: Iahve-Savaoth (268 de ori), Iahve-Elohim (42 de ori), Iahve-Adonay (5 ori), Adonay (131 de ori), Iah (26 de ori; acesta este o prescurtare a lui Iahve), Eloah sau Elohim (57 de ori), [El-] Şaddai = Atotţiitorul (48 de ori) ş.a.

Este relevant şi faptul că în Noul Testament, numele Iahve nu-l întâlnim niciodată. Nici Mântuitorul Hristos şi nici Apostolii nu au rostit vreodată numele de Iahve şi acest lucru are mai multe explicaţii:

A.
1. Se ştie că evreii, dintr-o evlavie deosebită şi chiar exagerată faţă de „numele” Iahve, refuzau să pronunţe în uzul curent acest „nume”, obişnuind să-l înlocuiască cu Adonay – Domnul. Doar arhiereul, odată pe an, la sărbătoarea Yom Kippur, rostea acest nume în Sfânta Sfintelor, dar şi atunci într-o formă mascată, ca să nu fie uşor sesizabilă.[6] Se pare că această „evlavie” este pusă în legătură cu a treia poruncă din Decalog (cf. Ieşire 20:7), fiind dezvoltată după epoca lui Moise, mai ales în perioada inter-testamentară şi în cea talmudică, dar care nu existat de la început, când încă fiii lui Adam „chemau numele lui Dumnezeu” (cf. Facere 4:26). Bineînţeles, aici apare şi o altă întrebare: ce nume divin ştiau şi chemau primii urmaşi ai lui Adam, dacă conform „martorilor lui Iehova” singurul „nume” al lui Dumnezeu este Iahve (Iehova) şi el a fost descoperit lui Moise?

2. Sensul acestui „nume” este descifrat chiar în textul de la Ieşire 3:14 unde avem expresia ebraică: ani Yehieh aşer Yehieh[7], care a fost tradusă în Septuaginta prin expresia: Ἐγώ εἰμι ὁ Ὤν = Eu sunt Cel ce sunt. Cartea Apocalipsei 1:4,8 ne dă şi un sens eshatologic al acestei expresii: „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine”, dar în teologia creştină (şi chiar iudaică) a rămas ca sens de bază expresia: „Eu sunt Cel ce sunt”, adică Eu sunt Cel care Îmi am existenţa prin Mine Însumi, Cel care exist de Sine şi prin Sine. Unii exegeţi iudei tâlcuiesc acest nume şi în sensul de „Eu sunt Cel [tot timpul şi pretutindeni] prezent”, tâlcuire care poate fi acceptată, dacă ne gândim la contextul în care a fost spusă. Bineînţeles, cel mai important lucru pe care trebuie să-l observăm aici este faptul că „Iahve” nu este de fapt un nume propriu, ci numele unui atribut divin sau, cum spunea cineva, concentrarea într-o singură expresie (nici măcar nu într-un singur cuvânt) a celor mai concrete atribute divine. (Cf. Pr. David Pestroiu, Ortodoxia în faţa prozelitismului „martorilor lui Iehova”, Bucureşti 2005, p. 63.)

Cititi continuarea foarte interesanta si bine argumentata la linkul dat de mine.
Doamne ajuta!

mentiune
 

Traducerea s-a facut sub -domnia lui Carol I (a fost domnitor intre 1866- 1881; dupa care
primeste titlul de REGE intre anii 1881-1914);
-Mitropolit D.D. Ghenadie (1893-1895)
-traducator: N. Nitzulescu-(1837-1904)

Concluzie :1)Traducerea s-a realizat in perioada comuna este 1893-1895 cand Ghenadie a fost
mitropolit
2) Editarea a fost realizata in 1909 de Societatea Biblica Britanica si Straina la
Bucuresti
Sunt doua lucruri diferite!!!!( raspuns si pentru AndreiAmz)