Idolatria-cea mai mare problema a zilelor noastre...
 

Ceea ce tot timpul imi sare in ochi, in ziua de astazi e... idolatria...

Sa va dau un exemplu: intr-un oarecare "bun" joc de fantezie, Gothic ( cu toate urmarile sale) care e si popular, copiii care se joaca pe el, controleaza un erou, care, atunci cand e ranit sau ii lipseste o oarecare substanta spirituala, numita mana, energie sau mai stiu eu cum, se pot inchina la niste altare virtual de zei inchipuiti, cu eroul lor, ca acesta sa se faca bine... Nici nu mai pomenesc de celelalte jocuri foarte populare din ziua de astazi ca World of Warcraft, Warcraft 3... in care vrajile sunt o chestie naturala... cu efecte care iti fura ochii si te minuneaza... Un alt exemplu am citit intr-o oarecare revista populara cu si despre jocuri pe calculator despre critica ce i se facea unui joc, favorabila, facut de polonezi... in care puteai chiar sa te si inchini la zei ( bineinteles, virtuali)... Sau chiar si Heroes of Might and Magic... acolo inca cate se si spun: de altare, la care inveti vraji, jocul in sine e bazat pe asa ceva... Eu stiu, ca pana nu demult eram inrait in ceea ce priveste jocurile pe calculator...

Sau tot asa, cu si despre filme fanteziste, gen Lord of the Rings... in care lumea e facuta de niste zei... dar ce sa spunem... e o poveste frumoasa..despre Harry Potter nici nu mai spun... dar astea sunt lucrurile care ne sar in ochi usor, dar care de multe ori, pentru ca ne plac, "ignoram" raul... au ceva acele filme un fel de magie, care ne atrag...

Sau poate, despre serialele SF... care sunt atat de inraite, nu prin faptul ca ele nu pun problema unui Dumnezeu (Star Trek) ci chiar sunt construite pe asa ceva... daca suntem destul de atenti la ele, observam ca pe sub furaciunea ochilor prin traditii de rase extraterestre cu cultura si religia lor virtuala, practic se vorbeste efectiv de... fara de Dumnezeu... un alt exemplu chiar elocvent mi se pare a fi : Stargate Sg, sgc, atlantis, etc.. cate or mai fi, la inceput, cand l-am vazut de vreo 5 ani, am zis UUWAUU, cel mai probabil prin faptul ca nu intelegeam mai nimic... sau nu prea bagam in seama :-/, dar la care ideea lor de baza era daramarea idolilor cum ca erau niste extraterestri... si construirea unei altfel de religii, iar cat despre crestini, ce au reusit ei sa inchipuie, cum ca ar fi dusmani de moarte, ca calugarii lor.... inchipuiri care te doare mintea macar sa le compari cu viata reala... dar care totusi pe baza asemanarii lor prin care au vrut sa construiasca o fantezie, bazandu-se pe viata reala, daca si noi am face la fel, dar invers ca sa descoperim ce cred despre religia crestina.... cred ca ne-ar durea sufletul...

Sau hai sa vorbim despre muzica, unde li se face referire la artisti, cum? idoli? de ce nu s-au multumit sa le zica doar artisti? ca ce ii durea gura daca taceau? si in plus, cum daca iti place ceva prea mult esti fan... asta ce-o fi vrand sa insemne? cum este incurajata lumea sa cumpere tricouri cu fetele oamenilor care ii prefera... cum in revistele despre "moda", gen bravo sau mai stiu eu cum, mai primesti si cate un poster cu vreun artist... bonus...

Sau cum mai suntem invadati de culturile pagane... filme indiene, pline de dragoste... desene japoneze, pentru copii cool si nu numai... care efectiv sunt imbibate cu idolatrie...
Cand am fost mai mic am fost foarte influentat de asemenea desene... asa incat, am zis ca ce frumoasa e japonia, cultura japoneza... si cand am citit cateva lucruri despre budism, budism zen, shintoism, si asa mai departe.... nu ma mai prea puteam uita la ele... ca efectiv recunosteam elemente shinto, budiste.... prin ele... dar asta nu inseamna ca am renuntat la ele, nu am zis, ca nu e nimic... mi-a placut prea mult si am "ignorat" asemenea lucruri...

Toata lumea zice ca e crestina, dar ii place sa se uite mai mult la lucruri care cel mai probabil ca si sunt... uraciune inaintea lui Dumnezeu...

Foarte usor nu bagam in seama, daca ne place ceva, pentru nici un alt motiv inafara... si traim intr-un fel de letargie, furati de ceea ce ascultam, ceea ce vedem, ceea ce traim virtual... chiar de la Dumnezeu :(((

Nu spun ca sunt diferit, ci asa sunt mai degraba eu, decat multi... ca si mie imi place sa-mi pierd timpul si de cele mai multe ori imi pare rau, chiar daca imi pare rau degeaba, pentru ca de cele mai multe ori, ceea ce ti s-a furat nu mai gasesti inapoi...

Jocurile respective, impreuna cu filmele stiintifico-fantastice sunt fantezie. Nimeni nu are pretentia ca zeii la care eroii se inchina in joc sunt reali. O lume fantastica cu aspect arhaic e mai credibila cand locuitorii ei se inchina la diverse zeitati.

Si sa fim seriosi, mana? Cine o ia in serios ca fiind ceva supranatural? In ziua de azi conceptul de mana in jocurile video este o scuza pentru a pune limite pe capacitatea eroului de a indeplini anumite actiuni. Este o simpla unitate de masura.

Ca fost gamer inrait ce pot spune... Jocurile sunt o lume fantastica, e shi normal ca odata fiind o lume inventata sunt unele chestii ireale... Ca exemplu sa iau World of Warcraft, am pierdut mult timp cu el, Acolo sunt shamani, si eu au o vraja "reincarnarea", poti fi Preot al intunericului ca sa zic asa, poti fi vrajitor, te poti aprofunda in demonologie, sau mai shtiu eu, dar astea shi sunt conditiile unui basm, unui joc care sa iti faca impresia de o alta lume, una fantastica...

Nu spun ca aceste chestii ar fi normale, dar nu exista o alta alternativa pentru aceste jocuri fantastice, si ele mereu vor contine elemente fantastice, deci ireale...
Eu cateodata in World of Warcraft imi puneam numele de "Ortodox", sau ce ceva asemanator :66:

La inceput credeam ca idolatria se refera doar la statuile zeilor pagani. Am fost surprins sa aflu mai tarziu ca si persoanele care ne influenteaza comportamentul (actori, cantareti, politicieni, personaje din jocuri) si pe care ii imitam devin idoli. La fel surprins am fost cand am aflat ca porunca "sa nu ucizi" nu se refera numai la omorat cu trupul, ci si cu duhul (ucidere de care multa lume, printre care si eu, se face vinovata) care poate fi chiar mai rau vazuta in ochii lui Dumnezeu, si cu consecinte uneori mai grave.

nu cred
 

Sa fie asta chiar cea mai mare problema?Ar mai fi si altele: lipsa de educatie,saracia,lipsa perspectivelor de orice natura,instrainarea intre membrii aceleiasi familii,copiii nimanui,nepasarea si...ar mai fi multe despre dezorganizarea din sistemul de sanatate,colapsul economic al tarii etc.Din punct de vedere ortodox ar fi lipsa credintei,impietrirea inimilor,intoleranta si fanatismul,aparitia atator secte care se tot inmultesc...

E drept ca n-or fi bune la psihic jocurile astea dar pana la urma si in copilaria noastra erau povestile cu Fat Frumos, vrajitoare,zmei etc.Si aia faceau chestii magnifice,aruncau pieptenul si mancau flacari da' uite ca n-am ajuns vrajitori...

Doamne-ajuta!

Da intr-adevar, cea mai mare problema... pentru ca o chestie de asta, precum fantezia de a te inchina unui idol, nu e decat unul din pacatele cele mai mari prin care tu il renegi pe Dumnezeu... ganditi-va ca in antichitate astfel de lucruri sa faceau pe fata... un crestin proaspat daca il puneai sa faca asa ceva, fie si cu gandul, te... scuipa in fata...
caci se zicea atunci, ma inchin idolilor dar sunt cu gandul la Dumnezeu... vedeti inselarea? ca nu se poate asa ceva... sa faci lucrurile raului si sa fii cu gandul la Dumnezeu... aici e invers... te inchini lui Dumnezeu, dar esti cu gandul la dracul....
ca practic, el stia cata inselare exista, nu a imbratisat religia doar pentru ceva nou, ca daca facea pentru ceva nou, atunci foarte usor gasea altceva la care sa se inchine... acuma se face "pe ascuns", cerand copiilor nostri sa se inchine, care sunt cruzi si nu stiu asa ceva...
se indoctrineaza, intr-un amalgam de concepte, care sunt preluate si din jocuri, sunt familiarizati sa creada ca religia nu e decat ceva care se intalneste la toata lumea, fiind doar o problema de cultura....si ajung sa nu mai creada in nimic, devin pragmatici, si labili, fara nici o tinta, fara sa cunoasca pe Dumnezeu...

Paganismul care, cu ceva efort a disparut, oarecumva prin evul mediu...adica in casele credinciosilor,dar revine puternic, "ascuns" celor care nu il baga de seama... zeii de atunci revin, sau virtuali sau ireali, prin confruntarea cu imaginatia noastra.... daca noi acceptam asa ceva nu facem bine... ca e ca si cum te-ai lepada de credinta cu gandul....
Toate interventiile de mass-media din ziua de astazi, daca esti mai atent se fac sau in necunoastere de Dumnezeu, sau in inchinare la idoli... si astfel majoritatea nu sunt bune deloc... cum deschizi televizorul si vezi... sau un serial fantastic sau sf... la calculator, sau tu sau copilul tau se joaca ceva fantastic...

Iar o mare parte din necredinta noastra poate rezulta si din astfel de intalniri....

Cat despre asemanarea basmelor cu jocurile pe calculator, in basme nu vezi zei pagani, altare de zei, ci mai degraba, casa Sf Vineri, pe Dumnezeu si Sf Petru... etc... eventual in basmele celor pagani... unde ai fi pomenit la niste oameni credinciosi din vechime sa povesteasca basme cu zei... ( ma refer la romani)

nici eu nu cred
 

KANDIA
"E drept ca n-or fi bune la psihic jocurile astea dar pana la urma si in copilaria noastra erau povestile cu Fat Frumos, vrajitoare,zmei etc.Si aia faceau chestii magnifice,aruncau pieptenul si mancau flacari da' uite ca n-am ajuns vrajitori..."

Asa este.....subscriu opiniei tale!
Fantasticul din povesti va exista mereu in lumea copiilor...

legat de partea cu artistii si seriale vezi postul lui "traditie1" legat de spiritul de turma.

cat despre jocuri, ei bine ai liberul arbitru asa ca poti alege daca sa le joci sau nu. in cazul in care nu faci deosebirea dintre un univers imaginar si realitate poate ar trebui sa cauti ajutor de specialitate.

Printre alte conditii de basm... ne fura asa cu gandul, pana cand ne aduce in fata unor idoli... si atunci nu s-a ingrosat gluma?
Ele vor contine mereu elemente fantastice, deci ireale, printre care si inchinarea la idoli.... :-\

Voi nu stiti ce e aceea imaginatie, pe ce teritoriu se afla, credeti ca daca doar faceti e destul...

Sa va mai dau un exemplu... Hristos a zis ca cine se uita la o femeie, poftind, a si savarsit pacat in inima lui... adica cu imaginatia... adica cum, ca acela n-a savarsit pacat in realitate... si uite ca Hristos si un astfel de lucru a zis, ca exista pacate cu imaginatia...
la fel si pentru vise... dar in fine...
Daca ma maniu pe cineva si ma gandesc sa moara, in gandul meu, oare nu am savarsit pacat? Sau daca merg si mai departe si ma gandesc la modul in care ar putea muri cineva... asta nu e pacat mai mare si mai pervers, savarsit cu imaginatia?
Dar daca ma joc ceva pe calculator, prin care, la un moment dat, urmarind povestea, ajung sa ma inchin la idoli, printr-un oarecare erou... de parca acela nu e controlat de tine... si face dupa cum tu il pui... oare nu savarsesc pacat?

Tu uiti pana la urma ca imaginatia e o parte din tine....
Plus ca sfintii parinti spun ca aceasta e locul de joaca al diavolului...
Dar sa zicem ca eu n-am dreptate. Dar oare atunci sfintii parinti, gresesc?

Cea mai tare chestie pe care am auzit-o saptamana asta. Formidabil.

Salut
 

Eu de exemplu joc de la 14 ani World of Warcraft acuma a aparut si ultima expansiune Cataclysm , acolo ai gama variata de rase /clase pe care le poti alege (Human , orc , undead, troll.... si priest , mage , shaman , warrior )nu pot sa spun ca acest joc e dumnezeul meu, normal ca evoluam , eu nu vad nimic rau in astea , inca il joc si inca imi place foarte mult

Este o problema dar nu cea mai mare.Chiar nu sunt o admiratoare a jocurilor pe calculator fie ele cu idoli sau fara dar nu este cea mai mare problema,chiar daca poate ajunge pentru mintile mai necoapte.Stii de ce? Pentru ca daca este condus bine copilul,oricat ar fi de crudut nu o ia pe calea inchinarii la idoli.Nici sa interzici nu este o solutie ca atunci il va tenta si mai tare....Il lasi cu masura si daca ii dai intre timp alternative si lucruri care sa-i implice mai mult gandirea ,dar sa fie atractive pentru varsta lui va renunta singur la jocuri.Cam cum a fost cu noi dupa '89 ...cine nu s-a uitat la primele telenovele de la inceputuri? Dar apoi cand ai vazut ca deja sunt toate pe-un tipar iar in viata ta au aparut alte lucruri care sa-ti puna cat de cat mintea la treaba si sa-ti dea si anumite satisfactii ca le-ai inteles parca nu mai au nici un farmec telenovelele...Ne-am lasat singuri de ele de mult timp.

Salut , ai jucat cumva pe serverul wow romania , era un tip acolo pe care l chema ''Unortodox'' esti cumva tu ? acuma joc pe wow beez e mult mai tare are si realm de 500x ff tare

Pai, in viziunea teologica, pana a se forma pacatul cu fapta, intai vine in gand, impulsurile dracesti, daca e sa vorbim dintr-un punct de vedere teologic, ca se presupune ca omul are si inger pazitor si si diavol, si pe de-o parte primeste gand rau de la diavol, omul, pe de alta de la ingerul pazitor.... ca noi, pe langa faptul ca exista Dumnezeu, presupunem ca exista si diavolul...
Iar cand primeste gand rau de la diavol, daca omul crede, si incepe sa se indoiasca de sine, de ceea ce stie... a facut pacat, de acolo urmeaza numai sa zica ce-mi pasa mie, si sa faptuiasca pacatul....
Asta ca un fel de cultura generala ortodoxa.... ca pe tine nu prea vad ce te intereseaza asa ceva... in fine...

Da, intr-adevar... masura duhovniceasca... :)

De multe ori, nu poti sa mai zici la multe dupa cum se spun a fi... Ci le cauti mai degraba un inteles mai profund... Asta daca incepi sa le cauti... eu asa mai degraba am inceput sa las multe in urma...dar astfel de alegeri au loc dupa intelegerea noastra, dupa experienta, dupa personalitatea noastra, etc...
Iar nu vorbeam de faptul ca te inchini unui joc in sine... desi te faci robul lui intr-o oarecare masura... ci de faptul cum iti este atacata credinta prin astfel de lucruri... pe care se bazeaza insasi comuniunea ta cu Dumnezeu ...

mai cerceteaza...

Xanixade
"Pai, in viziunea teologica, pana a se forma pacatul cu fapta, intai vine in gand, impulsurile dracesti, daca e sa vorbim dintr-un punct de vedere teologic, ca se presupune ca omul are si inger pazitor si si diavol, si pe de-o parte primeste gand rau de la diavol, omul, pe de alta de la ingerul pazitor.... ca noi, pe langa faptul ca exista Dumnezeu, presupunem ca exista si diavolul..."

Daca joci un joc pe net nu inseamna ca te zapacesti atat de rau incat iti faci un idol dintr-un personaj....ireal...Daca se intampla asta esti ori foarte pueril ori ai o pb psihica...Jocurile sunt inofensive, si de aceea are omul ratiune ca sa stie discerne intre ce e bun si ce e sau devine nociv....Si apoi de e sa aiba omul ganduri rele vin ele si fara "ghiavol"...

xanixade, shtii, daca tot e vorba de imagine, eu cand ma jucam world of warcraft, sau alt ceva , mereu ma inchipuiam ca un luptator bun la inima, care lupta cu raul, sii ii ajuta pe cei slabi :D Ma inchipuiam luptator mai degraba a lui Dumnezeu, decat istoria care mi-o zice jocul, asa ca eu nu ma gandeam deloc la idoli... Sunt un copil de 23 de ani, ce sa-i fac...
Unii oameni cu toate ca sunt oameni mari in toata firea, au nevoie de poveste in viata, iar jocul ofera aceasta, poti sa fii cine vrei sa fii, sa ajuti pe toti in jurul tau, sa lupti cu monstri si dragoni, sa lupti cu raul, sa mergi prin locuri de basm, care in realitate nu le vei vedea niciodata....
Pai bine, ce trebuie de inteles ca unii oameni au nevoie de asa chestie, intrucat devine un drog... Unii nu simt nevoia, iar unii, mai ales cei singuratici si respinshi de societate, isi gasesc in aceste jocuri unicul refugiu....

Eu nu spun ca jocurile sunt o chestie buna, eu imi dau seama ca ele mi-au adus numai rau, am pierdut mult timp cu ele... Ceea ce vroiam de fapt sa spun, ca ele nu ar fi atit de atragatoare fara elemente fantastice, si nu putem cere ca ele sa nu contina elemnte de asa tip deoarece nu ar mai fi interesante deloc...
In genere jocurile aduc numai rau oamenilor, mai ales celor ca mine, si in genere ar fi bine sa nu mai fie, dar sa fim realishti, asta nu se va intampla niciodata...

TempleKnight,nu sunt eu :) Icerc in ultimul timp sa nu ma joc, asa ca pina ce nu ma intereseaza :)

Nu inteleg ce legatura aveau la momentul acela cu primul post, efectiv, explicam dupa stiinta mea ce inseamna : imaginatia- locul de joaca al diavolilor....
Da, intr-adevar, joci un joc pe net, dar cand personajul tau pe care il joci, ca sa faca nu stiu ce sa se inchine zeilor imaginari, atunci ce e virtute? E o actiune neutra?.... Nu are cum, tu faci acolo pacatul pe fata...Eu asta atrageam atentia...

Plus ca sunt si persoane care chiar au facut asa ceva, adica au mers spre extrem... dar asta nu aici ci in America, dupa vizionarea filmului Matrix, chiar la lansare, adica nu stiu ce persoana efectiv si-a ucis parintii si nu mai stiu, daca s-a mai sinucis dup-aia...ca sa se elibereze din Matrix... asta daca vrei sa stii ceva exemple in mod concret... Cat despre jocuri, pe undeva in China, un copil s-a sinucis, doar pentru simplul fapt sa traiasca etern in World of Warcraft... deci exemple cate vrei, sau chiar pe la stiri am vazut iarasi, cum niste parinti mai tineri efectiv si-au omorat copilul prin nesupraveghere, un copil mic de vreo cativa anisori, ca mergeau la internet cafe si se jucau mult... World of Warcraft.... asta in America... deci exemple sunt despre oameni pentru care excesul a devenit o problema...
Poti spune de parinti sau de ala ca aveau probleme psihice? poate de copil ca era pueril... dar totusi...

Jocurile nu sunt chiar asa de inofensive pe cum afirmi, ti-am mai aratat de la inceput... Foarte multe, doar pentru un cadru cat mai original se inspira din traditii pagane, tribale, din Africa, din America de la indienii de acolo, din India... oare asta e bine? plus ca am mai zis, ca daca sunt de fantezie, sunt destul de periculoase... sau chiar sataniste... sau dupa subiect...
Dar asta nu inseamna iarasi, ca sunt numai jocuri rele pe lumea asta... sau ca jocurile aduc bine...

Iar cat despre gandurile rele... si diavolul intervine, ca doar el traieste pe langa tine, si te vede orice ai face... de isi poate da seama ce gandesti si arunca asa, momeli catre pacat, cum fac pescarii... Daca tu le iei in seama normal ca pacatuiesti crunt... Ca gandurile rele sunt de doua feluri, de la tine sau de la diavol... Cand te smintesti tu, si te sminteste cineva din senin, cand tu nici prin gand nu voiai sa te smintesti... Dar... vorbim de o alta masura duhovniceasca pe care abia o pot intelege...

Suntem, suntem idolatri, ca nu Il punem pe Dumnezeu pe primul loc, ci mereu altceva. Asa inventam noi zeul ban, zeul serviciu, zeul mama / tata / sot / copilul mamii... Mie mi se pare ca orice persoana / lucru la care tinem mai mult decat la Dumnezeu se poate transforma intr-un zeu caruia ii slujim. Si sa nu uitam de zeul EU.

xanixade, nush daca ai observat, da scriam

Sunt complet de acord cu tine, din jocuri nu e nici un folos, si eu asta shtiu, si asta shi afirm :1:

Explicam doar de ce multi se joaca in ele, inclusiv shi eu :) Orice joc va contine asa elemente, nu avem ce face.
O alternativa ar fi sa ne apucam noi, crestinii programishti, sa facem jocuri pentru noi creshtinii, dar dupa toate cerintele noastre, nu s-ar mai juca nimeni in ele, ca nu ar fi interesante :)

Mie imi zici... Doamne cum pierdeam nopti intregi jucand Diablo 2... Sau Warcraft 3... eram innebunit dupa Warcraft...Eu, nu faceam tot asa? Zicand ca omor in numele binelui etc... refugiu, nerefugiu, imi placea la nebunie... Drog, nedrog eu eram foarte dependent de asa ceva... mai ales ca am si o imaginatie puternica... Am patit ca m-am jucat, de exemplu, Warcraft 3 chiar cand l-am primit, vreo 2 luni, continuu, cand eram in vacanta... Si dupa ce l-am terminat, am simtit asa o stare de golaciune, efectiv simteam timpul pierdut...

Aici ai pus bine punctul... fantastice... nici nu prea stiu daca ar fi vreo fantezie care sa nu ridice probleme de credinta... dar totusi sunt si jocuri care nu au nimic in clin cu fantezia, si sunt la fel de interesante... Dar si asa, sunt intr-o oarecare masura pierzatoare de vreme...
Acuma asa patesc... descarc vreun joc vreo 2-3 ore, il instalez in 5 minute, il deschid... si abia daca ma joc vreo 10 minute pe el, ca ma apuca greata... nu are poveste, iar sa ma joc asa pentru placere.... pot... dar, iarasi, intervine viata reala...

Nu cred deloc ca jocurile sa fie un refugiu, desi multe asa sunt construite... Doar pentru simplul fapt ca nu poti fugi de viata ta... Eu, cam stiu asta pe pielea mea...

Bine punctat. Zeul EU e zeul modern si e cel mai dificil de aruncat. Un chip cioplit il poti arunca la gunoi cad te plictisesti de el, sotul il mai poti schimba, mama, tata ii poti parasi, da' ia incercati sa faceti la fel cu Zeul EU, sa vedeti puteti?

P.S. Nu joc decat sah, si acela nu pentru a castiga, ci pentru a-mi cunoaste mai bine aproapele si credinta. Sahul presupune ca toate piesele sa slujeasca uneia singure, Regele (sau Hristos in viziunea mea), si sa se sacrifice, daca e cazul, pentru a-si apara Regele, adica exact spiritul de jertfa cerut de Hristos. Toate piesele, mici sau mari, concura la paza si slujirea Singurei Figuri care nu poate fi capturata sau robita. Eu as scoate toate celelalte jocuri si as lasa doar sahul tocmai pentru rolul sau in formarea caracterului unui copil sau adolescent. Dar, din pacate, sahul a devenit desuet...astazi.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si totusi regele poate lua sah mat.:4: Nu Regele, ci regele..

Pentru Xanixade
 

Nu ar fi mai bine sa deschizi o petitie pentru interzicerea acestui gen de jocuri sau filme ?
http://www.petitieonline.ro/

Da, asa este, ai dreptate, dar atunci macar stii ca mai ai de lucrat la slujirea Sa. Caci nu Regele real ia sah mat ci doar cel pe care crezi ca-L ai in mintea si inima ta.
Dar sa stii ca la mine cele mai multe partide se termina remiza fiindca imi place sa fac bucurie celor cu care joc, deobicei adolescenti sau chiar copii, si in situatie pierduta pentru ei le propun remiza si sa-i vezi cu ce repeziciune accepta. Si dupa aia ma intreaba cu candoare care e varianta de remiza ca ei credeau partida pierduta! Sunt asa de dragalasi, desi unii dintre ei foarte ambitiosi.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Sa fim serioshi, nimeni nu o sa ne ia in semana, chiar de vom face aceasta petitie...


Xanixade, ziceam ca un refugiu, dar nu neaparat unul bun, e chiar unul foarte rau... Dar noi suntem deja trecuti prin asta, ne dam seama... Dumnezeu imi da putere, ca nush unde m-ai ajungeam shi eu cu ele... Dar cati multi sunt care nu ishi dau seama, care nu vor sa ishi deie seama, pentru ca jocurile au devenit viata lor, pentru ei lumea reala e doar suferinta...

Ce frumos! Mare suflet ai MariS si sunt convinsa ca si in cazul tau cu parintelui Teofil, afectiunea a fost reciproca!:-)

Sunt de acord cu Silencer, in privinta petitiei...
:), e greu, sa intelegem, cum, pana la urma se rezuma lucrurile la Dumnezeu... fiecare din noi cred ca se lupta intr-un anumit fel pentru asta... cei care suntem crestini...
Iar cat despre cazurile nefericite... macar sa ne rugam...

si totusi
 

" Trairea duhovniceasca nu se poate masura cu metrul"

Atunci cand vrem sa urcam trepte duhovnicesti, le urcam dupa masura, dupa puterea noastra sufleteasca, caci avem si noi mai multe faze, precum exista copilaria, adolescenta, maturitatea asa exista si astfel de faze, dar sufletesti.... o limita care sa fie calea de mijloc, data de preotul duhovnic.... Deci nu masori trairea duhovniceasca cu metrul ci cu bine si rau: cat de bine se face printr-o asemenea traire, cat rau se poate suferi prin ea... etc.
Dupa cum suntem inclinati catre bine sau rau, vom lua o masura ca sa incepem binele si sa ne indreptam catre Dumnezeu, ca nu te poti indrepta dintr-o data, ca se razvrateste sufletul, si poti cadea prada unor pacate mai mari decat initial...
Sau masuri, sau pasi, tot aia...

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

nu e chiar asa, de multe ori, virtual, in indeplinirea unui rol intr-un joc oarecare idolatria ti se cere pe fata, efectiv...
in viata reala acest lucru il observi prin atitudinea comerciala si de mass-media...
Mai degraba ma refeream la faptul cum idolatria, exponentul paganismului.... prin toata splendoarea ei/lui revine la moda in viata spirituala, milenara, ca mod cultural, ca influenta a minoritatilor, etc.. in modul sau cel mai rudimentar... si nu idolatria, la figurat, ca patima...

Ca de obicei , le spui bine ! Doamne ajuta!:53:

Pentru Xanixade
 

Daca in jocurile repective avatarul nu ar fi conceput sa se "inchine" unor "zei" ci lui Dumnezeu ar fi fost considerate blasfemie ? Si apropos.. poti da ceva exemple de jocuri ortodoxe ?

poate din acest motiv se folosesc diferite zeitati si nu Dumnezeul crestinilor, ca sa nu se considere a fi blasfemie.
dar problema nu cred ca este asta.
ci violenta din jocuri.
nu am mai jucat de mult.
dar imi amintesc de Carmaghedon, in care primeai puncte in functie de cati pietoni calcai cu masina.
efectele vizuale erau: sangele imprastiat pe asfalt, pe parbriz, membre rupte, etc. exista pe net topuri cu cele mai violente jocuri.
ca parinti, astfel de jocuri ar trebui sa interziceti copiilor.

Sa vezi ce interesant ii counter strike. Ce sange mama peste tot. Crezi ca dacă parintii ar interzice jocurile copii nu le-ar juca. Mai mult decat acum.

asa ... si Tomb Rider este violent.

nu interzicand ceva pentru ca poti (ca parinte) il faci pe copil sa inteleaga ca respectivul ceva e gresit. in fine fiecare isi educa copii cum stie/poate.

pacat ca multi uita cum au fost ei cand aveau o varsta sau presupun ca si copilul/copiii lor le vor semana din acest punct de vedere.