Cum ar trebui sa fie un crestin?
 

Propun in acest topic sa spunem ce credem noi ca ar caracteriza mai bine un crestin? Ce ar trebui sa faca un crestin adevarat in aceste vremuri ,cum ar trebui sa se comporte la modul ideal?

Indiferent de vremuri :
 

1.Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta .

2.Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Mai mare decat acestea nu este alta porunca.


Deci spune-mi cat iubesti, sa stiu cat de crestin esti!:5:

Eu vroiam lucruri mai practice,nu din carti,cel mult combinate.

De exemplu ,ar trebui sa nu se uite la tv,poate cel mult la Trinitas....

Un crestin adevarat , ar trebui sa incerce sa fie deschis opiniei celor din jur, sa nu judece prin prisma tiparelor proprii, sa caute sa ajute , sa foloseasca un ton potrivit...sa inteleaga ca nici un adevar nu poate fi impus cu "pumnul" gurii....Sa-l pretuiasca pe cel de langa el, nu sa incerce sa-i numere talantii...Sa stie asculta...Si ar fi destule , pe langa atributele consacrate in scrieri si practici comune....Parerea mea...:25:
ps. Un crestin adevarat nu presupune izolare si un trai ascetic...Pt asta exista manastiri...

E posibil de exemplu,ca un crestin sa vrea sa se duca la o manastire,si sa nu poata.

Atunci va incerca sa imite cat de cat viata calugarilor,sa se sustraga ispitelor lumii acesteia cat mai mult posibil...

da
 

Asta este esenta.

Sa fi in stare sa fii calcat in picioare. Sa nu te opui cand ti se fura ceva. Sa dai cand ti se cere. Practic sa nu te intereseze de nimic lumesc.


Asta ar fi deja un vis...

Mai adaug si eu maruntisuri...

deschis cat sa-l inteleaga pe celalalt dar nu cat sa adopte ideile daca acestea contravin invataturii bisericii, dar sa judece prin prisma tiparelor sfintilor parinti si nu lase raul nedescoperit Poate sa-i numere talantii dar nu ca sa se bucure ca el are mai multi, si nici sa se deznadajduiasca ca el are mai putini, ci ca sa vada cati poate "imprumuta" de la celalalt, sau cum ii poate inmulti impreuna cu cel de langa el. Un crestin adevarat nu se izoleaza de lume, ci lumea se va izola de el, caci daca traieste cu sfintii si asemenea sfitilor lumea il va considera nebun si nepotrivit in/pentru ea.

Da, asta se uita adeseori pe acest forum.

Atunci n-are decat sa se dedice calugariei albe....dar sa nu incerce sa impuna asta altora....

Un crestin adevarat...frumos vis!:)
Pai eu mi-l imaginez ca pe o persoana zambitoare, saritoare in ajutorul aproapelui, deschisa catre ceilalti, modesta(cu duhul, adica sperita), si pentru a da si exeplu, fac referire la situatiile acelea cand mai in gluma, mai in serios, cerem"sa fim respectati","sa nu ni se incalce drepturile","sa fim tratati la adevarata noastra valoare" si ajungem sa exageram, sa ne dam prea mare importanta...sa devenim mandrii.

Cred ca un om care merge la biserica, se roaga asa cum poate, dar cu intentia sincera de a se apropia de Dumnezeu, isi respeta semenii(si iubirea e greu de dobandit...) si indeplineste indatoririle fata de locul de munca, familie si societate, dupa puterile lui, este placut inaintea lui Dumnezeu...
Probabil aveti alte opinii...
Caderi avem toti...conteaza cum ne ridicam:).
Doamne ajuta!

Un crestin adevarat este acela care are tot timpul ca indreptar in viata cotidiana legea lui Dumnezeu,care raporteaza tot ceea ce i se intampla la Dumnezeu,,,,

Am citit eu ceva frumos la parintele Teofil Paraian... spunea sa nu ne luam modele prea inalte, pe sfintii cei nevoitori din pustie, care posteau nu stiu cate zile, care se rugau nu stiu cate ore, care faceau nu stiu ce lucruri nemaipomenite, caci nu vom ajunge niciodata la inaltimea lor si mai mult deznadajduim. Ci sa ne luam exemple de oameni obisnuiti din Noul Testament, care s-au intalnit cu Dumnezeu si Acesta i-a placut pe ei. Si ii dadea ca exemplu parintele pe: singurul lepros care s-a intors sa Ii multumeasca lui Hristos (asta putem sa facem si noi, cand primim o binefacere), pe tanarul cel bogat care spune ca a pazit Legea din tineretea lui (chiar daca pleaca apoi mahnit, ca nu isi poate da averea, ca sa fie desavarsit), pe sutasul roman care are credinta tare si il roaga sa ii izbaveasca sluga, pe prietenii slabanogului din Capernaum, care il duc pe acesta pana in fata Mantuitorului... si mai erau exemple. Oameni simpli, care nu fac nimic iesit din comun, ci doar un gest prin care se fac placuti in fata Domnului.

Absolut tot ceea ce ni se intampla frumos , sensibil, bun....e de la TATAL....si iubindu-l , iubindu-ne si noi intre noi....totul se raporteaza logic, voii Lui....

Numai de la Tatăl?

Cred ca un adevarat crestin ar trebui sa fie smerit. Cum ar putea fi altfel daca e unit cu Hristos, Cel ce S-a smerit pana la moarte pe cruce?

Se spune despre Avva Macarie ca "trecand odata de la lunca la chilia sa, ducea zmicele de finic, si iata i-a intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut.

Si i-a zis lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti.
I-a zis lui avva Macarie : care este ?
Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta."

inima plina de iubire
 

Da...si prima lege este tot IUBIREA ...Atunci ai putea alege corect si in micile detalii inca nelegiferate...Cat despre urmatoarele legi si fara sa le cunosti le-ai respecta implicit respectand-o pe aceasta,prima...Nebanuite sunt caile Domnului...

Un crestin trebuie sa fie cat mai asemanator lui Hristos. Daca Mantuitorul nu a incetat sa faca bine oamenilor, atunci nici crestinul nu trebuie sa se opreasca din facerea de bine. Pe toti cei cunoscuti intr-o zi trebuie sa-i aseze in inima. Daca sfarseste ziua si omul nu l-a pus pe cel pe care l-a intalnit in inima, nu-i crestin adevarat; dar tot necrestin este si daca scoate pe cineva din inima sa.

Crestinul adevarat nu lasa locul in care se afla nelucrat. Acesta este crestinul adevarat, cel care nu are inima impietrita.

Crestinul adevarat isi ofera mintea sa lui Dumnezeu...

Un crestin adevarat....cate sunt de spus...
Majoritatea crestinilor ortodocsi care frecventeaza Bisericile si Manastirile noastre sunt ipocriti...
Dar sa o luam cu inceputul... Nu te poti considera crestin pana ce nu ai inteles ce inseamna sa fii crestin. Ca sa intelegi este destul de greu. Daca te ajuta mintea este f bine, daca nu, atunci ar trebui sa gasesti pe cineva care sa fii inteles si care sa iti explice sau sa te indrume.
Si in primul caz si in al doilea ai nevoie de multa bafta. Daca vrei cu propria minte sa aflii ce inseamna sa fii crestin cu adevarat iti trebuie timp sa studiezi, sa citesti mult, sa analizezi, sa discuti cu altii, etc. Multi pornesc pe acest drum, dar gresit, ptr ca se canalizeaza pe o singura ..idee si isi inchid mintea, refuzand sa studieze in adevaratul sens al cuvantului, mergand pe ideea ca trebuie sa crezi si sa nu cercetezi.
In al doilea caz, cand te lasi in seama altuia (duhovnic sau alt crestin), poti cadea in plasa inselarii si a ignorantei foarte usor, pentru ca sunt foarte putini, extrem de putini (o spun din analiza unor duhovnici f cunoscuti de la noi), preoti care au inteles ce insemna sa fii crestin cu adevarat si care au si capacitatea de a invata pe altii. cei mai multi conidera preotia o meserie, ...profitabila. Trebuie sa ne ferim de acestia, ptr ca este cat se poate de evident ca NU AU INTELES CE INSEAMNA SA FII CU ADEVARAT CRESTIN, deci nu ii pot invata pe altii.
De ex, un preot corupt, pacatos in veci nu il poate invata pe altul cum sa faca sa renunte la pacat. Acestea sunt cazuri clasice.
daca in final ai reusit sa aflii cat de cat ce insemna sa fii cu adevarat crestin urmeaza cea mai grea etapa, lupta.
Cateva lucruri concrete: indiferenta- un crestin adevarat niciodata nu va fi indiferent. Sfintii mariri tb sa ne fie exemple, cu siguranta ei nu erau indiferenti! Un crestin adevarat se apleaca la un om cazut pe strada, il ajuta. Un crestin adevarat se implica in greutatile altora, ii ajuta pe pacatosi- nu doar daca sunt chemati in ajutor, ci din proprie initiativa! Un crestin adevarat apara dreptatea, sare in ajutorul celor nedreptatiti- din proprie initiativa, fara sa li se ceara ajutorul!
Un crestin adevarat trebuie sa se gandeasca in fiecare clipa "Oare ce ar face acum IIsus sdaca ar fi in locul meu?" Cu siguranta nu ceva rau....Oho si cati "crestini" merg in zig zag....

Dupa cum ai inceput, doresti sa ne arati ca fariseul nu a murit. Ce faci, te pui in pielea lui si afirmi cum sunt ceilalti? Ia seama ca nu acesta s-a intors mai indreptat la casa sa.

Placut Domnului nu este sa stai cu ochii pe altii, ci pe propria ta fiinta.

Si asta e o judecata,intri la aceeasi categorie ...:)

si
 

ce vrei sa spui asa mai pe scurt?

Este usor de spus cum trebuie sa fie un crestin. Mai greu este sa fii crestin, pentru ca la nume pana la a fi un adevarat crestin e o cale lunga, ingusta si cu chinuri...

Daca luam seama, chiar numele de "crestin", ne spune ca trebuie sa fim "ai lui Hristos", sa urmam Lui ca niste ucenici credinciosi. Multi insa nu alegem sa fim ucenici, ci sa ducem peste vreme aluatul fariseilor, al carturarilor, al saducheilor sau al lui Iuda.

Da,foarte multi nu suntem crestini adevarati.Asta era si scopul topicului,sa ne definim standardele,si sa incercam sa ajungem la ele.

Eu personal nu am pus inceput ....

de ce trebuie sa fie scurt raspunsul? Intrebarea era cum trebuie sa fie un crestin adevarat. Am inceput prin a spune ca este destul de greu de definit crestinul. este nevoie de mult studiu , analiza si intelegere.
Apoi am luat la analizat primul pacat care mi-a venit in minte - indiferenta si am explicat cum ar trebui sa se comporte un crestin adevarat. ce nu ai inteles? cel care a inceput discutia vroia lucruri concrete. poftim ex concret; Un crestin adevarat se opreste la fiecare om cazut si il ajuta sa se ridice, il duce intr-un loc sigur, etc, chiar daca este un betzivan.

Bun raspuns! Unii cred ca este de ajuns sa fii botezat si gata, te-ai facut crestin. Of, este nevoie, repet, de mult studiu. In primul rand studiu!

Studiu da....,trebuie,dar mai importanta e practica....

Normal ca practica este mai importanta, dar cum sa pui in practica ceva ce nu stii? Stiu ce vorbesc, pot exemplifica f usor. Din ignoranta, lene, indiferenta, etc, multi trec direct la "practica", sarind peste studiu. Si repet: ar trebui sa avem indrumatori f bine pregatiti- atat in studiu cat si in practica. Or fi, dar ei stiu pe unde...prin munti, pesteri, prin anumite manastiri... Pacat...de noi, este tot ce pot spune. Duhovnicul meu m-a pus sa citesc f mult. Am descoperit noi laturi, noi aspecte ale credintei si inca nu cunosc decat putin. Iar practica...cine vrea sa fie un crestin adevarat...are mult de lucru cu propria persoana. Studieul de sine este f important. trebuie sa ne cunoastem intai pe noi , ca apoi sa incercam marea schimbare. mantuirea cere lupta cu firea. dar ca sa ne schimbam firea astastricata trebuie sa ne cunoastem f bine. Cati se apleaca asupra propriei persoane? Cati incearca sa isi dezvolte curajul? Trebuie saai curaj ca sa te lupti! Iti trebuie curaj, multa vointa ca sa poti lupta cu indiferenta si ignoranta care te impiedica sa studiezi si sa te apleci la fiecare betzivan cazut pe strada. Succes tuturor!

Practica trebuie sa o faci in paralel cu studiul...Si mai mult practica decat studiu ar fi ideal..

Eu de exemplu "studiez" de 11 ani,insa practica nu e nici macar la inceput....

Si te rog ,nu mai repeta chestia aia cu betivanul de pe strada(nu betzivan) ,si incearca sa scrii mai scurt si la obiect...daca tot spui ca studiezi .....

Desigur, se cere de la noi studiu nu in sens scolastic, de a lua la cunostinta o seama de informatii. Este nevoie sa-L "studiem" (cunoastem) pe Dumnezeu pe toate caile prin care ne invata Biserica: Sfanta Scriptura, cartile Sfintilor Parinti, cantarile duhovnicesti, icoanele, prin natura, prin semeni, dar mai ales prin unirea cu Hristos prin Euharistie.

Nu trebuie sa uitam insa ca nu exista adevarata cunoastere a lui Dumnezeu fara rugaciune, fara parasirea patimilor si dobandirea virtutilor. E nevoie sa staruim si sa crestem in toate acestea pentru a putea da apoi marturie adevarata despre El.

Foarte practic, recent am gasit cuvintele Sfantului Maxim Marturisitorul:
Un crestin nu intristeaza pe nimeni si nu se intristeaza pentru cele vremelnice.
In timpul ispitelor, un crestin asteapta cu rabdare sfarsitul incercarii, nu da drumul iutimii la intamplare, nu vorbeste cuvant neintelept, nici gandeste ceva din cele ce nu i se cuvin unui inchinator al lui Dumnezeu.

Cred ca, asa cum spunea Sfantul Maxim, trebuie sa avem permanent in minte gandul la faptul ca suntem fii ai lui Dumnezeu si ca avem o demnitate.

Un crestin trebuie sa se roage...

Un crestin trebuie sa-si iubeasca aproapele ca pe sine insusi.....altfel totul ramane "poveste"....

Se pare ca si tu esti in aceasta poveste...

se pare ca TOTI cam suntem in aceeasi poveste.......asa ca.........

ps. dar unii ca si mine , cel putin ne straduim sa nu mai fim..hehhehe

Bine ca in sfarsit ti-ai dat seama...ma bucur pentru tine...

Eu mi-am dat si ma corijez dar TU?.....de fapt e vizibil raspunsul in ce te priveste...hehehe

Eu ma indrept mai greu,sunt o fire mai slaba...

Da...e o scuza ca sa-ti continui o anume "cale"...