Parinti necredinciosi...suferinta copiilor!
 

Am o problema in familie si propun participarea la discutie, pe topicul infiintat, in special a celora care au/ au avut probleme asemanatoare cu ale mele.

Parintii mei sunt necredinciosi ( nu spun atei…spun doar…nepasatori ). Din totdeauna in familia nostra au fost discutii intre mama si tata. Tatal meu are patima betiei. Mama…de multe ori vorbeste gura fara ea si in loc sa foloseasca blandete in cuvintele spuse, il osandeste. Asa incep certurile. Si inca acum s-au mai potolit. In copilarie am asistat la batai crunte, de pe urma carora si acum sunt afectata si acum am o tresarire in inima cu gandul ca s-ar putea repeta oricand.
Ma gandesc asa: daca macar mama ar fi credincioasa, daca ar sti cum si cand sa se infraneze, asa poate l-ar ajuta mai mult si pe tatal meu, rugandu-se pentru el, vorbindu-I cu blandete, decat sa-l osandeasca.

Noi copiii suntem la mijloc in aceasta situatie. De multe ori cad si eu prada patimii osandirii, desi cearta nu o pornesc eu niciodata…o fac doar pentru apararea mamei mele. O inteleg si pe mama, pe de-o parte, mi-e mila si de tata, pe de alta. Toti avem pacate, toti avem neputinte.

Ati avut asemenea probleme? Ati auzit de asemenea cazuri? Cum le-ati rezolvat? Ati cunoscut cazuri in care au fost intorsi la credinta?

Oricine se poate intoarce la credinta cu putin ajutor...ce ar fi sa ii ajuti chiar tu?....uite incepe postul Pastelui...poate fi un inceput...vorbeste-le despre D-zeu, despre Inviere...indiferent de comportamenul lor comporta-te frumos....si cere ajutor divin...vei vedea ca va fi bine...cu multa credinta si rabdare totul se rezolva...multa pace in suflet...

Intrebare grea
 

Cu multa credinta in Dumnezeu, toate se pot schimba. Incearca sa vorbesti cu un Parinte duhovnic sa-i spui de dorinta ta de a-ti ajuta parintii sa devina mai credinciosi.

Referitor la oamenii care "cad la mijloc"... acestia sunt deseori oameni binecuvantati de Dumnezeu caci durerea sau greutatea lor le va fi intotdeauna rasplatita de Dumnezeu, poate nu ne dam seama cum sau cand, dar in momentul in care vom realiza diverse fragmente ale lucrarii lui Dumnezeu - exemplu daca n-am fi trecut prin intamplarea X, nu ajungeam sa..... si vom putea banui maretia lucrarii Sale, in momentul acela nu ai schimba nimic din trecutul tau, indiferent cata suferinta ar fi fost. Ci numai Slava si multa multa multumire pentru grija pe care ne-o poarta.

Iti zic eu,nu merge!

Unui om cu patima alcoolului, degeaba ii vorbesti de post si Inviere.
Aici este reala problema expusa.Patima betiei.Cred ca tatal ar trebui ajutat!Pana nu scapa de robia alcoolului, toate sunt de prisos!

Sincer, in primul rand nu cred ca ar trebui sa o culpabilizezi pe mama ta pentru ca nu are credinta. Lucrul asta nu se invata, ci se dobandeste si, din cate am vazut, ori il ai, ori nu il ai. Nici pe tatal tau...

E greu, e foarte greu sa aduci pe cineva la credinta. Trebuie rugaciune multa si ani de zile. Bunica era femeie foarte credincioasa si bunicul necredincios si mai cu un paharel, mai cu prietenii, mai cu o glumita (deci nu era om cu patima, doar se indulcea cu un pic din toate) si tot i-a luat ei destul de multi ani ca sa il aduca pe calea cea buna. Si asta nu fiindca l-a tocat la cap (bine, a facut si asta), ci pentru ca a avut si el niste semne si niste incercari.

Nu deznadajdui! Insa nimic nu se face peste noapte. Trebuie credinta tare si rugaciune.

Nu cred ca va asculta ce ii va spune.Cel mai probabil va injura de toti Sfintii si eventual va arunca si cu icoane prin casa.
Gabi, cred ca ar fi mai de folos sa vorbesti cu un duhovnic si poate te sfatuieste sa ii treci la Sfantul Maslu.Sa te rogi si tu in particular pt ei.Pt rabdare mamei tale si pt tatal tau Acatistul Sfantului Potir care se face pt lepadarea de patima betiei.Eu de 7 ani astept sa mearga ai mei la biserica.Mama a inceput sa tina posturile,iar tata e la stadiul in care nu ma mai ia pe mine peste picior,dar nu am reusit sa il conving ca ii face rau ca fumeaza 50 de tigari pe zi.Deci si tu trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare.

La Dumnezeu nu e nimic cu neputinta.

Ai dreptate. Daca nu as fi trecut prin cate am trecut, probabil acum as fi fost departe de El. Stiu ca este purtarea Lui de grija. Stiu ca mi-a dat tot pentru binele meu. Dar nu-i vorba de asta. Nu eu sunt pusa in discutie...sau nu prin prisma ca m-as plange de crucea mea, ci de faptul ca-s suparata pe mine ca ajung si eu sa osandesc, ca de cele mai multe ori nu rezist ispitelor. Sunt antrenata fara sa vreau in ceea ce se intampla. Cum ar trebui sa reactionez?

Off, offf... dar cu Hristos totul e posibil. Totul depinde de tine, daca tu vei schimba ceva la tine, si cei din jurul tau se vor schimba. Ceea ce tu ai descris, a facut parte din trecutul meu, dar Bunul Dumnezeu prin ajutorul Maicii Domnului mi-a daruit un sot minunat.

Daca doresti, putem vb mai multe pe privat, si chiar mi-ar face placere.

Certurile trebuiesc evitate, cu orice pret, pentru ca nu stiu sa iasa ceva bun dintr-o cearta.

El probabil are un motiv sa iubeasca alcoolul decat propria familie, probabil viata i se pare destul de grea, aproape un esec, din moment ce a ales acest drum, in momentele lui de luciditate poate ar trebui sa incercati sa vorbiti cu el sa intelegeti de ce a ajuns aici, ce nemultumiri are, etc.

Poate nu are prea multe motive sa-si iubeasca sotia dar poate ar trebui macar sa aiba motive sa-si iubeasca copii.

Putina psihologie de calitate nu strica, mai ales daca vine din partea unor persoane cu sentimente reale si profunde pentru "subiect", dar credinta fierbinte ar ajuta si mai mult.

Gabi, cum crezi tu ca poti tu sa schimbi ceva la altul (de ex la mama ta), daca tu nu poti sa schimbi ceva la tine (ajungi sa osandesti)?
Iar cand osandesti (pe mama ta?), de fapt nu faci decat sa o imiti (din cate inteleg), asa cum mama ta il osandeste pe tatal tau, asa o osandesti si tu pe ea (sa ma corectezi daca am inteles eu gresit situatia din ce ai scris).
Atunci cum vrei tu sa o convingi pe ea sa renunte la un comportament necrestinesc (osandirea tatalui tau), daca faptic tu o osandesti pe ea (faptic tu ii dai exemplu comportamentul tau de a o osandi tu pe ea)?
Apoi cum crezi tu ca poti sa anulezi liberul arbitru al altuia, sau sa vindeci neputiintele altuia? Daca tatal tau vrea sa bea, sau nu e in stare sa se lase de bautura (caci e o dependenta pina la urma si de multe ori alcoolicii beau si cand le e bine pt ca sint dependenti; de multe ori nu le trebuie decat o justificare ca sa isi implineasca necesitatea ce o simt din dependenta si neputiinta in fata ei), atunci cum crezi tu ca poti tu sa faci ceva ca sa ii schimbi decizia sau sa ii vindeci tu neputiinta, cand el isi doreste sa bea? Numai Dumnezeu poate sa ii inmoaie inima in fata suferintei voastre, sa-i lumineze mintea de a dori sa se lase, sa ii dea taria sa o si faca (sa se lase de bautura). Deci Lui trebuie sa i te rogi, dar avand in minte ca si Dumnezeu respecta liberul arbitru al fiecaruia.

Ce ai putea tu face? In primul rand sa incerci sa te infranezi la a o osandi pe mama ta (ci sa o intelegi si sa o mangai tu pt suferinta ei - caci asa cum pe tine te afecteaza lucrurile astea, la fel o afecteaza si pe ea bautul tatalui tau; tu ceri ajutor pe forum, dar ei, mamei tale, cine dintre voi ii ofera ajutorul? cine o mangaie sufleteste si pe ea ca sa nu mai simta suferinta?), iar apoi sa te rogi pentru voi toti trei.
Sa te rogi Lui Dumnezeu sa te ajute si sa iti dea tarie si hotarare sa iti depasesti in primul rand TU neputiinta de a osandi; sa te rogi in primul rand pt tine, ca sa te ajute Dumnezeu sa nu faci la fel ca ea, sa te ajute sa nu osandesti nici tu.
Sa te rogi Lui Dumnezeu ca El sa iti aline si tie suferinta, sa faca El in asa fel incat sa nu te mai afecteze pe tine situatia, caci El implineste toate neputiintele noastre si vindeca toate ranile noastre sufletesti (daca tu nu poti sa nu mai simti suferinta, deci ai o neputiinta in a nu mai suferi, atunci roaga-te sa vindece si sa aline Dumnezeu suferinta ta, caci stie El mai bine cum sa iti aline suferinta tie). Arunca grijile tale Lui Dumnezeu, spune-i Lui care sint grijile tale, vorbeste cu El in rugaciune si spune-i Lui toate problemele tale. Stie el mai bine cum sa aline, decat ai putea gasi tu solutii.
Sa te rogi si pentru mama ta, si pentru tatal tau.

Prin innfranarea ta (incercarea cat mai hotarata sa nu mai osandesti nici tu) si prin rugaciunea ta neincetata (cat mai mult timp posibil), apeland la ajutorul pe care il ofera biserica (Maslu, rugaciunile preotilor), poti atrage mila Lui Dumnezeu, caci numai Dumnezeu poate schimba ceva. Fara El noi nu putem, niciunul dintre noi oamenii, sa facem nimic (nici macar nu sintem in stare sa ne schimbam pe noi insine, nici de infrinare nu sintem in stare fara ajutorul Lui Dumnezeu).

Deci in primul rand sa te rogi. Cat mai mult timp posibil. O rugaciune scurta si pe care o poti spune oricand ar fi Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi. Adica sa ceri mila Lui Dumnezeu asupra intregii familii (asupra tuturor membrilor familiei - si asupra ta dar si asupra celorlalti), sa te rogi tu pentru toti, mai ales cand se cearta. Roaga-te tu in gandul tau in continuu, atunci cand ei se cearta, "Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi" si ai sa vezi ca in primul rand tu vei dobandi o anume pace datorata rugaciunii (si vei avea astfel puterea sa-i ajuti si pe ei), daca vei reusii sa tii mintea la Dumnezeu prin rugaciune, sa tii mintea cat mai concentrata spre Dumnezeu in rugaciune, sa nu te mai gandesti decat la Dumnezeu in timp ce te rogi - si sa nu te gandesti la "rezultatele" rugaciunii tale, sau la pacatele celor din jurul tau, si nici la nimic din ce fac sau spun ei cand se cearta, ci sa tii mintea doar la Dumnezeu in rugaciune continua si atunci ai sa vezi ca Dumnezeu nu lasa nici o rugaciune fara raspuns. Iar daca te rogi staruitor Lui Dumnezeu, cu nadejdea (incredintarea, siguranta provenita din crediinta) ca te va ajuta, atunci vei vedea cum si pe ceilalti ii calmeaza Dumnezeu intr-o oarecare masura. Intensitatea, concentrarea, staruinta si nadejdea in rugaciune aduc mila Lui Dumnezeu care schimba lucrurile in viata noastra a tuturor. Caci nici o rugaciune buna, facuta intens, din tot sufletul, staruitor nu ramane neascultata, caci Dumnezeu este Tatal nostru al tuturor si niciodata nu ne lasa la greu. Zicea un parinte ca iubirea oamenilor e schimbatoare, ca mai degraba isi lasa parintii biologici pe copii lor, dar Dumnezeu nu te lasa niciodata. Doar sa-i ceri frumos in rugaciune si El ne da ce ne e de folos, ca un Tata iubitor.

Draga Gabita_30, din pacate in familia ta, dar si in multe, multe altele, s-au intalnit doua patimi care separat mai merg cum merg dar impreuna sunt mortale: patima alcoolului cu patima cicalelii. Astea doua cand se combina produc cocteil molotov, din ala exploziv, dar nu numai ca e exploziv ci si se autoalimenteaza una pe alta: din cauza cicalelii barbatul bea tot mai mult, iar femeia inteteste atunci cicaleala si cearta si tot asa intr-un crescendo continuu pana se ajunge la batai sau despatiri. Trebuie responsabilizati ambii parinti, nu numai unul. Spui ca si tu ai inceput deja sa te molipsesti de una din patimi, cea a osandiri sau a cicalelii. Stai de vorba serios cu amandoi, dar separat mai intai, iar mai tarziu impreuna, si spune-le ca voi copiii suferiti de pe urma certurilor si nu numai ca suferiti dar ca si mai rau s-ar putea sa luati exemplu de la ei si sa deveniti si voi certareti sau, Doamne fereste, betivi. Problema se poate rezolva daca exista buna intentie din partea amandurora. Le propui ca acela care continua cu patima sa sa plateasca amenda. Luxul si patima se impoziteaza - asa sa le spui. Daca are bani de alcool atunci are si de "impozit", sau cine are chef de cearta atunci trebuie sa plateasca impozit pe "spectacol". Iar "impozitul" spune-le ca va fi pus in contul copiilor, adica pentru cei ce sufera daune morale si sufletesti in urma "spectacolului" din casa. Ai inteles, draga Gabita? Sa vedem daca le mai da mana sa bea sau sa se certe! Metoda asta o poti combina si cu cea a rugaciunii pentru ca se completeaza una pe alta. Doamne ajuta sa poti schimba in bine situatia voastra!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Asa este: uneori nu imi vad barna din ochiul meu. Sunt ingrozitoare! :(
Sunt tare suparata. Tatal meu, astazi a fost gasit si adus de o vecina acasa. Era cazut pe scari. Nu stiu ce sa mai fac. Stiti cumva o clinica de dezalcoolizare? Sau si mai bine, o manastire unde l-ar putea primi pe o perioada mai lunga de timp?
Eu nu il pot ajuta, sunt si eu la randul meu o pacatoasa la fel de mare...nu stiu cum sa-l ajut, nu stiu cum sa ne ajut...doar El poate schimba ceva...

Gabita, eu cred ca in primul rand trebuie sa-ti faci tu o lista foarte clara cu lucrurile care te supara sau te deranjeaza sau te ranesc (poate ar fi bine sa iti scrii pe o hartie ca lista, tot ce te supara, cat mai clar si mai cuprinzator, in primul rand ca sa te lamuresti tu pe tine insuti ce anume te supara) si apoi sa reflectezi foarte adanc la fiecare. Dupa ce lista e cat mai clara si mai cuprinzatoare, sa mergi cu lista aia scrisa foarte clar, pe puncte, la duhovnicul tau si sa discuti cu el punct cu punct.

De ce ar fi bine sa-ti faci o asemenea lista? In primul rand pentru a te cunoaste pe tine, reactiile tale, de la ce vin si din ce cauza. Pentru ca nu poti rezolva nici macar emotiile tale fara sa-ti fie foarte clar ce anume te supara si de ce.

De ex (nu mie sa-mi raspunzi ci tie insuti): esti suparata pt ca tatal tau a fost adus acasa de o vecina si astfel ai senzatia ca va face familia de ras in fata vecinilor (?) daca da, asta e de fapt mandrie, este o falsa rusine (rusine ar trebui sa ne fie numai de pacatele si de actiunile noastre rele, de propriile decizii rele, nu de actiunile si deciziile altuia), pt ca tu NU esti responsabila de actiunile tatalui tau - este adult cu liber arbitru si el ia ce decizie vrea. Pina si Dumnezeu respecta deciziile lui. Cine te crezi tu (omule) sa il tratezi ca pe un copil pe care-l duci cu de-a sila undeva sa-l tina altii ca sa nu mai bea, daca el vrea sa bea si daca pina si Dumnezeu ii respecta liberul arbitru?
Nu este nici un ajutor sa "ajuti" un om impotriva vointei lui, e terorism, tiranie.
Ajutor este atunci cand ajuti un om care isi doreste sa fie ajutat, isi doreste ajutorul tau.
Nimeni de pe lumea asta nu-l poate ajuta pe tatal tau sa se lase de bautura daca el nu vrea. Sa presupunem ca gasesti o clinica de dezalcoolizare unde o sa-l tina o perioada intr-un mediu in care nu are bautura la indemana si o perioada o sa-i dea niste medicamente ca sa nu mai sufere cand trece prin perioada de sevraj fizic. Dar dupa aceea ce va face? Iese de acolo si daca vrea sa bea, va bea iar. Si nu va folosi la nimic.
Ca daca nu ar fi vrut sa bea, nu s-ar fi dus sa bea. Sau ar fi cautat el insusi o clinica de dezalcoolizare, sau s-ar fi dus singur la vreo manastire si ar fi stat acolo in rugaciune si fara bautura la indemana.

Apoi ar fi bine sa iti faci o asemenea lista, de lucruri care te supara, pentru ca sa iti rezolvi tu intai supararile tale.

Pt ca pe tatal tau nu poti sa-l ajuti decat rugandu-te pt el (ca sa va ajute Dumnezeu), iar de vrei sa il convingi tu sa ia decizia de a nu mai bea, sa stii ca nu poti sa-l convingi decat vorbindu-i FARA patima si fara unda de suparare fata de el sau fata de situatie. Pt ca orice patima de-a ta va starni il el patima lui. Daca tu simti manie sau esti ranita/ ai mandria ranita (patimile tale), atunci patimile tale vor starni in el patima lui, a bautului, si va fi mai rau. Pt ca nici o patima nu poate duce la potolirea altei patimi.
Deci intai trebuie sa te vindeci pe tine, supararile tale, reactiile tale fata de situatie.
Stii, daca te injura cineva, omul injurat poate sa se simta ranit, furios, sau sa nu fie deranjat in nici un fel. Omul aflat in stare de rugaciune nici nu baga de seama cand altul il injura. Aia care se simt raniti sau furiosi sufera in plus, isi adauga suferinta. Adauga suferinta propriilor lor pacate (pacatul maniei sau al mandriei). La fel si cu tine. Tatal tau bea si face ceva, dar reactiile tale fata de situatie pot fi diferite, in functie de cum te raportezi tu la situatie si la Dumnezeu.

Imi pare rau, Gabita draga, de situatia ta si a parintilor tai, se pare ca problema e mult mai grava decat mi-am inchipuit si atunci sfatul meu, cel cu "impozitul", e inutil. Aici e nevoie de un soc mai puternic. Sfaturile pe care ti le-a dat Adam000 sunt foarte bune, dar ele te ajuta doar pe tine ca sa suporti mai bine situatia grea in care te afli, dar eu am perceput ca tu vrei mai mult, vrei sa-ti ajuti parintii sa depaseasca aceasta stare insuportabila. De data asta nu mai dau sfaturi ci doar spun cum as proceda eu in situatia ta. As aplica metoda oglinzii. E cea mai dura, psihologii de pe forum iti pot confirma acest lucru. In ce consta ea? In a-l pune pe pacient in fata propriei lui comportari. De exemplu, eu as juca rolul tatalui si as veni acasa "afumat" rau de tot. Binenteles de forma, dar sa nu se vada. Cu o sticla de bautura in buzunar, stropit cu ea pe haine, haine mai rele, desigur, si impleticit as intra in camera taman cand tatal e mai treaz, iar o sora ar juca rolul mamei si m-ar lua la trei-pazeste cu cearta mare si cicaleala pe masura. Totul cand ar fi ei acasa, tatal treaz si mama mai pasnica. Si la interventia tatalui as raspunde ca asa am vazut in casa, eu iau exemplu de la parinti. La fel daca intervine si mama. Si as repeta asta de cateva ori chiar cu riscul sa se prinda ca e doar joc pentru ca "oglinda" totusi isi va face efectul.
Dar, repet, nu mai e sfat, ca de pe margine e usor de dat sfaturi, insa imi dau seama ca tu suferi enorm si ai intentii bune.
In ce priveste clinicile de dezalcoolizare gasesti pe net cu un motor de cautare. Il pui sa caute chiar asa "clinici de dezalcoolizare". In zona Sibiului exista ceva asociatii internationale care au pensiuni si pentru barbati si pentru femei. Poti sa intri pe situl "dependenta.ro" si apoi pe "crucea albastra". Probabil ca sunt mult mai multe, chiar si unele spitale din orasele mai mari au sectii de dezalcoolizare sau spitalele de psihiatrie. Dar va trebui sa ai acordul tatalui. El trebuie sa-si doreasca sa scape de aceasta dependenta, altfel e degeaba, cum bine spunea si Adam000. Imi pare rau ca nu pot face mai mult pentru tine, pentru ca imi dau seama in ce situatie disperata te afli. Ma rog sa-ti ajute Bunul Dumnezeu sa iesi cu bine din aceasta dura incercare de viata si ca tatal tau sa-si revina si sa aveti o viata de familie linistita si in tihna. Doamne ajuta!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Maris, e o MARE diferenta intre a ajuta pe cineva sa depaseasca o situatie pe care ei DORESC sa o depaseasca si intre a FORTA pe cineva sa depaseasca o situatie pe care NU doreste sa o depaseasca!

Din ce povesteste Gabi, tatal ei NU da nici un semn ca si-ar dori sa se lase de bautura. Din ce povesteste ea, el e dependent de asta si nu vrea sa se lase, nu are nici cel mai mic comportament care sa arate ca ar vrea sa se lase (ca asa, "din gura" toti "vor" cate ceva... de ex la fete e clasic exemplul celor care spun ca "vor" sa slabeasca dar manancca pe rupte si dau vina pe "probleme cu glandele").

In aceasta situatie, in fata unuia care nu vrea el sa se lase de bautura, nimeni din jur nu are ce sa-i faca si nu are cum sa-l ajute. Orice incercare de "ajutor" va fi perceputa de tatal ei ca fiind impotriva vointei lui (ca el, dependent fiind, vrea doar sa fie lasat in pace sa-si vada de bautura lui), va fi perceputa ca o incercare de a-l forta. Ca de fapt asta si este: o incercare de a-l forta sa depaseasca o situatie pe care el nu vrea sa o schimbe. Este o incercare de fortare, de constrangere, sub masca "ajutorului" si "bunelor intentii". Ori Gabi, copil fiindu-i, nu poate sa-l forteze in nici un fel. Tot ce poate e sa se ajute pe ea sa nu mai sufere. Si abea cand ea va fi deasupra situatiei, deasupra suferintei, fara suferinta (fara patima), abea atunci va avea puterea sa discute fara patima cu el si sa-l ajute (sa-l convinga) pe el.

E normal ca Gabi in suferiinta fiind, sa-si doreasca sa schimbe mediul din jur (sa inlature agresiunea / agresorul) ca sa-si gaseasca pacea si alinarea suferintei (e dorinta de a controla mediul pt ca nu e in stare ea sa-si controleze suferinta emotionala proprie, sa si-o gestioneze), decat sa vrea sa se schimbe pe ea ca sa nu mai sufere, pentru ca asta ar fi varianta care implica cel mai mic efort pt ea (sa se schimbe altii, nu ea). Ceea ce nu pare ea sa inteleaga este ca nimeni nu poate fi schimbat impotriva vointei lui. Si ca daca ti se pare greu sa te schimbi pe tine insuti (cand schimbarea ta depinde DOAR de decizia si vointa ta), atunci cu atat mai greu e sa schimbi pe altul (ca a-l schimba pe altul depinde in primul rand de vointa si decizia aceluia, nu de a ei, indiferent cat de bune intentii are Gabi). Indiferent de cat de bune intentii are Gabi si cat de legitima pare dorinta de a controla ea pe altul, este evident ca ea nu are nici un control asupra deciziilor altuia (ale tatalui ei).

Parerea mea e ca aceasta metoda poate da roade in fata unui om care are doar un OBICEI comportamental deranjant de care nu e constient (nu o DEPENDENTA asa cum are tatal lui Gabi - dependenta de bautua). Pt ca un om care are doar un OBICEI (nu o DEPENDENTA), daca il constientizeaza vazandu-l la ceilalti ar fi sanse sa doreasca sa se schimbe (pt ca nu e o dependenta).
Ceea ce nu e cazul la tatal lui Gabi, pt ca el are o DEPENDENTA.
Omul DEPENDENT de bautura nu ii pasa cat de mult ii deranjeaza pe ceilalti, ci ii pasa doar sa isi implineasca necesitatea ce o simte, dependenta. Atat de mult e robit de dependenta, incat un alcoolic daca vede in jurul lui pe altul "afumat", indiferent ca e copilul lui sau nu, va dori/incerca sa il co-opteze sa bea cu el, bucuros ca s-au intilnit in patimi si ca "il intelege", ca "uite ca si tu faci la fel, deci ma intelegi, imi intelegi dependenta si necesitatea". Deci s-ar putea trezi ca tatal ei daca o vede "afumata" sa o serveasca chiar el cu un paharel (poate nu din prima ca se va simti jenat in fata propriilor norme morale de educatie parinteasca), insa daca va insista in jocul asta, s-ar putea asa sa se intimple.
Dar poate sa incerce sa vada ce iese. Totul e sa nu isi piarda Gabi credibilitatea in fata tatalui ei daca incearca aceasta tactica (daca o vede "afumata"), sa nu se trezeasca mai tarziu (cand va incerca Gabi alta tactica), cu reprosurile din partea tatalui ei ca "dar si tu beai intr-o perioada, acum ce mai vrei?". Ca riscul asta e mare. Pt ca un om dependent va folosi orice argument ca sa-si justifice dependenta.

Pentru domnul Adam
 

Da, eu sunt de acord cu tot ce spuneti, de aceea am si spus ca nu mai dau sfaturi ci doar am spus cum as fi incercat eu sa rezolv situatia. Dar nu spun ca metoda e buna in orice situatie. S-ar putea sa nu mearga exact din motivele pe care le-ati mentionat. Insa am simtit durerea enorma in cuvintele Gabitei si dorinta ei imensa de a-si ajuta parintii. Mie mi s-a parut ca ea cerea ajutor pentru parinti mai mult decat pentru ea. Sigur ca a ne schimba pe noi insine este cea dintai cerinta intr-o astfel de situatie, dar am considerat ca aici ati punctat dvs foarte bine si nu mai aveam ce adauga. Eu am adaugat doar o sugestie, cea cu oglinda, dar care binenteles, trebuie chibzuita de Gabita daca ar avea efect sau nu in cazul parintilor ei, si, intr-adevar, trebuie gandit daca nu cumva ar avea efectul invers, asa cum ati specificat si dvs. Necunoscand concret pe parintii Gabitei nu-mi pot da seama daca schema e aplicabila sau nu. Dar indiferent daca e aplicabila sau nu, e adevarat ca fara acordul lor, fara dorinta si vointa lor nu exista posibilitatea de schimbare. Dvs ati dat un sfat care e totdeauna aplicabil, cel de a ne schimba intai pe noi si abia dupa aceea pe altii. Dar oare cati il aplicam? Si cu ce rezultat? De-aia o inteleg si pe Gabita ca in situatia ei e cu atat mai dificil sa-l puna in practica, dar o rog si eu sa incerce.
Dumnezeu s-o ajute si sa-i ajute si parintii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

In primul rand va multumesc tare, tare mult pentru gandurile transmise cu dragoste. Sunt sfaturi bune, mai ales in ceea ce ma priveste. Intradevar trebuie sa schimb ceva la mine mai intai. Si asta fac...ii cer ajutorul Domnului mereu sa ma schimbe, caci eu tare slaba sunt.

Cat despre tatal meu, nu-mi spune-ti, va rog, ca nu se poate...La el in dormitor are un adevarat altar cu icoane. Stiu ca nu-l va lasa Maica nostra si Domnul nostru Iisus Hristos. Crede in Domnul, desi nu face voia Lui, din neputinta. Mai mult, am asistat intr-o zi certand-o pe mama ca nu i-a aranjat icoanele cum erau.

Ajutati-ma sa-mi intaresc credinta ca se va vindeca de aceasta patima. Daca eu ma rog pentru el si nu cred, stiu ca va fi foarte greu :( Ceea ce se intampla cu mine acum, de fapt, este ceea ce se numeste 'deznadajduire pentru altii'.

Normal ca se poate. Doar ca nu poti TU (sa-l faci sa se lase de bautura). Doar DUMNEZEU POATE!
Acolo unde nu poate omul, poate Dumnezeu. De-aia e importanta rugaciunea, de-aia e important sa ne recunoastem limitele si sa ii cerem Lui Dumnezeu, prin rugaciune, sa implineasca ceea ce nu putem noi.
In asta consta nadejdea. Convingerea ca Dumnezeu nu ne lasa, ci face TOT ce ne este noua de folos. Ca ne ajuta in moduri in care noi nu putem sa ajutam pe nimeni (nici pe noi, nici pe semenii nostrii).

In mod cert nu-l va lasa! Dumnezeu nu lasa pe nimeni niciodata! De asta sa fi convinsa! Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Si pe toti cheama la mantuire.

Nu facem cu toti asa?

Fii convinsa, atunci cand te rogi, ca Dumnezeu face tot ce ii este de folos tatalui tau. Ca il ajuta pe tatal tau in moduri in care tie sau noua nici nu ne-ar da prin cap. Ca Dumnezeu stie cel mai bine cum trebuie ajutat fiecare si ne si ajuta.
Fii convinsa ca noi nu avem puterea sa facem nimic fara Dumnezeu. El este taria noastra. De aceea e important sa te rogi la Dumnezeu.
Roaga-te cu convingerea ca ce nu poti tu face, poate Dumnezeu. Ca Dumnezeu ne iubeste pe toti si nu are pe nimeni de pierdut.

Draga Gabita, daca e asa cum spui atunci sa stii ca sunt sperante sa se indrepte. Inseamna ca are dorinta de indreptare dar nu are inca vointa de a o duce la indeplinire. Si mai e ceva, mai trebuie sa descoperi cauza care il face sa continue patima. E chiar dependent de bautura sau e si altceva, de exemplu neintelegerile din casa, certurile sau reprosurile mamei, etc. Ceva il impinge sa persevereze in patima si tu trebuie sa observi si sa descoperi ce e acel ceva. Daca e numai dependenta atunci se rezolva printr-o clinica de dezalcoolizare, dar daca mai e si altceva atunci trebuie eliminata mai intai acea cauza. Deci fii optimista si ai incredere ca situatia se poate rezolva, roaga-te si incearca sa te schimbi si tu insati, fa-i tatalui un anturaj bun, cativa vecini de incredere sau colegi de serviciu si cauta sa vezi ce il determina sa bea. Eliminand cauza aceea faci un mare pas inainte in rezolvarea situatiei. Asa ca nu te mai consuma in tine, cauta si un duhovnic sau un prieten de nadejde cu care sa discuti situatia, sa nu tii in tine necazul tau ca el se acumuleaza si te va roade pe dinauntru. Conteaza mult sa fii si tu optimista si increzatoare in reusita ca sa nu transmiti deznadejdea si celorlalti. La Dumnezeu totul e posibil. Curaj. Doamne ajuta!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Gabi uite inca un motiv de intarire: tu stii ca exista un sfant ocrotitor al betivilor (care ii ajuta pe betivi sa se lase)? Este vorba de Sf. Bonifaciu, praznuit pe 19 decembrie. El a fost betiv. Iar DUMNEZEU l-a facut mucenic. Dumnezeu l-a facut sfant intr-o clipa, pentru ca sfantul a primit moartea martirica. Atat de mare e puterea Lui Dumnezeu, ca dintr-un betiv a facut un sfant intr-o clipita! Cu aceasta crediinta sa te rogi si tu Lui Dumnezeu, cu crediinta ca El poate totul, ca le El toate sint cu putiinta!
Roaga-te si tu sfantului Bonifaciu ca sa il ajute pe tatal tau, ca Sf Bonifaciu ajuta pe toti care vor sa se lase de patima betiei!

Din viata Sf Bonifaciu
(sursa http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...ecembrie19.htm )

Si inca un cuvant de intarire, ca sa nu deznadazduiesti (un cuvant scris de un parinte care se nevoieste la un schit) despre sfantul Bonifaciu:
http://my.opera.com/Firmilian/blog/show.dml/5577921

Sfinte Bonifaciu roaga-te Lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Sfinte Bonifaciu, ajuta-ne pe toti!

Nu sunt de dorit astfel de suferinte, dar iata cum prin ele omul este indemnat sa vorbeasca mai mult cu Dumnezeu, sa-I ceara mai aprins ajutorul Sau. Crestem si noi in iubirea Sa prin bucuriile pe care ni le daruieste, dar cresterea noastra nu este nici pe departe asemanatoare cu a celor din suferinta. Sa ceri neincetat ajutorul Sau si sa ai credinta ca nu vei fi lipsit de el si vei vedea ca nu ramai fara raspuns.

Uite Gabi acatistul Sf Bonifaciu (Bonifatie), de pe site-ul manastirii Dervent:

http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?...ULUI_BONIFATIE

Pana acum catva timp gandeam si eu la fel. Deja imi facusem un sablon de viata. Ma gandeam: imi intemeiez si eu o familie, ma mut si asa voi scapa de motivele supararii mele. Gresit! Acum, dupa ce am depasit perioada de depresie ( caci am avut o perioada cand nu puteam depasii nemultumirile, din cauza nesmereniei mele ) ma gandesc si cred ca eram tare egoista la momentul respectiv. Ma gandeam doar la binele meu. Dar tatal si mama mea, ar fi trait incontinuare aceleasi nemultumiri ( caci nimanui cred ca nu-i este bine cand este batjocorit de rau ).
Oricum nu s-a intamplat sa intalnesc pe nimeni si cred ca asta a fost voia Lui, caci poate fiindu-mi bine, as fi uitat sa ma rog cu aceeasi ravna atat pentru mine cat si pentru ai mei.

Simt nevoia sa va impartasesc bucuria mea :) Astazi cand am venit de la serviciu, am gasit mancare proaspat facuta. De catre cine credeti? De catre tata :) Un pas mic...dar sper ca vor urma multi altii spre bine.

Va rog rugati-va si voi pentru el (numele lui este Ion), ca Domnul sa-l intareasca si sa-l ajute sa 'invete sa merga'...chiar si cu pasi marunti, pe calea spre El.

Minunata veste!>:D<
Sa dea Dumnezeu tot asa sa auzim.Mult spor in rugaciune si nu deznadajduiti.

Maica Domnului sa va ocroteasca, mijlocind pururea pentru sufletele si mantuirea voastra!Amin.

Da, asta cred ca a fost rugaciunea lui: sa va bucure pe voi, familia lui. Un sincer bravo pentru tatal tau. Dumnezeu lucreaza si lucreaza cum nici nu banuim noi. Noi mai avem, uneori, pretentia sa-L ingradim pe Insusi Dumnezeu, dar El nu poate fi ingradit de nimeni si de nimic caci nesfarsite sunt caile si judecatile Sale. Bunatatea Sa e nemarginita. Doamne ajuta!
Har, smerenie si jertfa de sine.

De mare ajutor este si participarea la Sfantul Maslu, pomelnice la biserici si manastiri, si cum spune cineva mai sus , rugaciunea neincetata.

Multumesc MariS si tie draguta mea nestiutoare :) si tuturor celor care sunteti alaturi de mine si familia mea. Domnul sa va aibe in paza!