O mica problema !
 

Problema mea este legata de post. Parinti mei postesc si eu dar altfel. De exemplu: astazi luni 7 martie si maine normal se tine un post mai aspru... mancare seara doar asa putin niste paine si apa. Tatal meu face cartofi prajiti si iam spus ca si eu mam hotarat sa tin post ( normal eu vroiam sa il tin in secret si am zis ca este mai bine daca ii zic ).. iar el mia zis ca bravo si ca sa mananc cartofi prajiti cu el.. Eu iam zis in schimb ca astazi si maine se tine mai aspru iar dezlegare la ulei este sambata si duminica. El a zis ca asta este o prostie, cine a zis acest lucru nu este intreg la minte, ca Dumnezeu a zis ca nu trebuie sa postim sa picam jos din picioare, ci sa postim pentru sanatatea noastra. Eu stiam ca postim pentru sanatatea noastra ( aici este adevarat ) , postim pentru infranare, postim pentru credinta pe care o avem mica acolo. Apoi a inceput sa imi zica ca de aici incepe sa apara bolile , ca ei o sa se chinuiasca cu mine pan spitale etc. Aici este adevarat ca ei se chinuiesc cu mine daca ma imbolnavesc, dar asa scrie ca Postul acesta este mai aspru, dezlegare la ulei sambata si duminica, se mananca asa cat sa nu ne saturam. Pur si simplu sunt intr-o dilma aici. Sa postesc asa cum postesc ei, sau sa postesc asa cum scrie ca este cu acest post. Nu inteleg deloc. Eu vreau sa tin un post asa cum trebuie,, nici cu fel si fel de mancaruri cu maioneza, pateuri vegetale, care eu asa le vad mai mult ar fi fariseisme.
Sunt total ametit cu acest lucru. Nu stiu deloc ce sa fac, cum sa fac cu acest post. Si vreau sa ma ajutati si pe mine cu ceva un sfat ceva. La mine este problema ca tata citeste din ce zice Doamna Florea Georgeta , femeia care zice ca vorbeste cu ingerul si ia dat multe lucruri care sa le scrie in carti. Si eu nu cred in aceste lucru, descantecele , zodiile , nu are ce cauta in religie. Infine. Ajutati cu un sfat ceva ! Eu am prins o frica de tata, incat cand incerc sa citesc o carte religioasa , de exemplu citesc mult din Pelerinul Roman ca imi pare o carte foarte buna, ma ascund, si nu numai o carte religioasa, ci si o carte normala. Ca odata citeam Mataniile de Florence F. Braclay si cand ma vazut mia zis sa nu mai citesc prostii destea ci sa citesc ce cartile acelei femei. Si eu nu vreau deloc ca vad in acele lucruri neadevarate. Sunt multe de zis. Merg foarte greu acum in relatia familiara, oricat am incercat sa le ii zic lu tata despre acele lucruri nu ma crede , el o tine pe a lui ca asa zice aceea femei. Doar pe mama ce am reusit so mai luminez. ca am vorbit odata cu ea si iam zis despre acele lucruri din cartile femeiei aceleia. si a inceput ca nici ea sa nu mai creada ci sa se indoiasca de ce scrie acolo.

Și tu ai probleme cu postul și părinții? :21:

daca ne referim strict la mancare, postul mireanului este abtinerea de a consuma produse de origine animala.
ce vrei tu , se tine doar de unii calugari.
ai fost vreodata la o manastire sa stai mai multe zile acolo?
nici ei nu tin postul asa cum vrei tu. au doua mese pe zi. iar cei ce fac munci grele au unele dezlegari.
dar ti-ai intrebat duhovnicul? fara el nu poti sa faci nimic.

Și la mireni se mai ține post aspru, mai puțin, dar se ține, de ex. Vinerea Mare e zi de post negru.

vorbim de tot postul nu doar de o zi.
iar postul negru din Vinerea Mare este o recomandare, intreaba orice preot mirean.
tot ce este peste postul pentru mireni, trebuie facut doar cu aprobarea duhovnicului.
daca el zice nu, iar tu faci ca tine, mai mare pacat ai facut.

Păi zice că mâine, normal se ține post mai aspru, ce-i drept, nu știam de treaba asta.

postul este de mai multe feluri.
greseala este ca avem tendinta de a absolutiza.
cred ca aceasta tendinta se aseamana cu o persoana ce inceraca sa slabeasca.
iar aceasta alege sa se infometeze, in loc sa manance corect si sa faca putin sport.

Ia si asculta-l pe taicatu.

Darkanian tu ai mai tinut posturi din astea aspre,sau esti la primul?
Ceea ce am inteles eu din dilema ta,este ca-ti da tarcoale mandria,de a-l pune pe tatal tau in inferioritate spirituala,in comparatie cu tine care...
Nu se face asa ceva,in special cu parintii...
Este normal ca tatal tau sa fie grijuliu cu tine,si sa-ti recomande un post mai molcom,ca asta-i rostul parintilor de a avea grija de noi,nici parintii mei nu-si doreau sa tin tot postul ci doar anumite zile.
Asa ca fa pace cu taica-tu,mancati frumos cartofi prajiti impreuna si nu te da mai pios si mai incercat decat el caci nu stii ce spui...

Stai asa. Eu nu ma mandresc cu asa ceva. Eu incerc sa ma tin de ce se zicea in Pelerinul roman inelgatura cu postul cum se tine. In nici un caz sa ma mandresc. Si am mai tinut post asa pe cel de Craciun tot asa mai aspru lam tinut.

Frumoasa dojenire..:53:

dar atunci ai facut-o cu ascultare?
eu nu inteleg de ce ne intrebi pe noi si nu pe duhovnic.

Investim în vise...
 

Dragul nostru "Darkanian", ce vârstă ai, dacă nu te superi? Întreb pentru că este un lucru esenţial (cel puţin pentru mine), în cazul în care vrei să primeşti un răspuns adecvat. Sărind peste informaţia pe care nu o avem, încerc sa adaug şi eu un simplu şi personal punct de vedere referitor la problema ridicată de tine. Nu trebuie să-l iei de bun, ci doar să te inspiri din el (dacă vrei), ca şi din toate celelalte p.d.v. ale prietenilor forumişti.

Vrei să posteşti aşa cum ne-ai spus? Se poate!!!
- postul este un exerciţiu al voinţei şi dacă tu VREI să posteşti aşa cum ţi-ai propus, vei reuşi, iar mulţumirea ta va fi pe măsură;
- tatăl tău posteşte, dar nu ca tine ("cum ar trebui")? Nu contează! Posteşte si el, ferice de o familie ca a voastră, în care Hristos încă Îşi mai găseşte locul!
- posteşti aşa pentru că ţi-ai autoimpus sau vrei să respecţi o regulă? Că dacă vorbim de reguli...s-ar putea să cădem foarte uşor sub incidenţa "vai"-ului rostit de Mântuitorul şi vom strecura ţânţarul, dar vom înghiţi cămila;
- eşti debusolat pentru că nu eşti încurajat de cei din jur în alegerile tale? Nici nu ştiu dacă vei fi vreodată! Dar nici asta NU CONTEAZĂ! Fii TU însuţi, acelaşi mereu, puternic, hotărât, responsabil, voios şi optimist, dar nu uita că personalitatea se mai poate "ajusta" şi din mers;
- duhovnicul joacă un rol important în viaţa fiecărui creştin autentic. Ai unul? Dacă da, mă mir să nu-ţi fi răspuns deja la problema ta. Nu te întreb dacă i-ai cerut părerea, pentru că la duhovnic mergi să mărturiseşti toate păcatele săvârşite, nu să-i ceri voie să posteşti. Sunt convins, însă, că el este cel mai în măsură să te îndrume, având în vedere că te cunoaşte mai bine decât părinţii tăi (cel puţin teoretic);
- există şi o doamnă Florea Georgeta care vorbeşte cu "îngerul"? Sincer, nu am auzit de ea dar, dacă mai şi scrie, e grav!
- ţi-ai dori să fii lăsat să posteşti aşa cum ai început sau ai vrea ca şi părinţii tăi să postească la fel ca tine? E important, pentru că dilema ta nu-mi pare a se rezuma doar la zilele cu post aspru;
- îţi par cunoscute cuvintele: "...sau poruncile duhovnicilor lor n-au păzit..."? E o frântură dintr-o rugăciune de dezlegare, rostită de arhiereu sau de către preot, cu precădere în Postul Mare sau la nevoie. Ai primit "porunca" să posteşti aşa? Mă îndoiesc. Ştii, canoanele se aplică diferenţiat credincioşilor, în funcţie de gen, vârstă, pregătire intelectuală, stare civilă şi materială, "capacitate" morală... Preotul te îndrumă, tu hotărăşti până la urmă. Şi, dacă hotărârea ta coincide cu sfatul lui, e ideal;
- crezi că şi eu mă număr printre cei care te îndeamnă să mănânci cartofi prăjiţi cu tatăl tău? Nu! Dimpotrivă, te admir pentru dragoste şi curaj; pentru dragostea faţă de Dumnezeu şi pentru curajul de fi TU;
- fără să o cunosc pe Doamna Florea Georgeta "bioenergeta", mi-o inchipui ca pe o Hellen White "reloaded";
- răspunsul la orice întrebare legată de post se regăseşte în Apostolul şi Evanghelia ce s-au citit Duminică, de lăsatul secului de brânză;
- mica ta problemă va fi, de fapt, un mare răspuns, dacă vei reuşi să duci pînă la capăt această strădanie de a fi bineplăcut lui Dumnezeu în felul tău;
- dilema cu postul şi situaţia familială este doar începutul... Multe încercări ale credinţei vor veni peste tine, multe ispite vei avea şi mari vor fi dilemele tale în decursul anilor! Liniştea o vei găsi în rugăciune şi în oameni asemenea ţie. Însă cu ceilalţi care nu sunt la fel ca tine ce vei face?

Mai ai răbdare să citeşti câteva rânduri?

Am avut un coleg în seminar care era al doilea pe clasă (eu vorbesc acum de timpurile în care competiţia între elevi nu devenise încă ceva desuet). Învăţa extraordinar de bine. Un tip foarte ordonat, respectuos şi de pus la rană. Peste toate acestea avea o mare calitate: era un om de cuvânt. Se trăgea dintr-o familie de militari de carieră. Părinţii şi fratele lui geamăn - toţi în domeniu: mama maior, tatăl colonel, iar fratele intrase la Liceul Militar când el a intrat la Seminarul Teologic. Şi-a dorit atât de mult să dea la seminar încât a ignorat rugăminţile, sfaturile, apoi presiunile familiei care îl îndrumau către o carieră militară. A început seminarul cu o poftă nemaiîntâlnită. Cu educaţia cazonă pe care o primise din familie ne-a uimit pe toţi. Dacă utrenia din zilele de rând începea la 6 dimineaţa, el la 5 jumătate era în curtea bisericii (un simplu exemplu), dacă spunea ceva era literă de lege pentru el, îşi respecta cu exigenţă cuvântul dat. Cu toţii l-am îndrăgit, fără excepţie. După 3 ani, brusc, s-a schimbat total. Nu cred că motivul schimbării lui s-a consumat într-o singură zi, ci cu siguranţă smintirea sa a fost rezultatul întregii perioade petrecute la seminar. A devenit de nerecunoscut în limbaj, în comportament, în atitudinea faţă de Biserică, în general. Celelalte calităţi şi le-a păstrat intacte. Toţi cei 5 ani de liceu am fost colegi de bancă. La sfârşit, eu am dat mai departe la Teologie, el la Drept. Am rămas prieteni. Eu am ajuns preot, el ofiţer în trupele de intervenţie DIAS. Au trecut ani după angajarea noastră în "câmpul muncii". Tot prieteni am rămas, doar că ne-am schimbat înfăţişările şi profilul de activitate: eu pe la pomeniri, el pe la descinderi. Într-o bună zi, ieşeam din curtea bisericii cu epitropul, un moş bătrân şi simpatic. O dubă a S.P.I.R. opreşte lângă noi, din ea coboară cinci mascaţi. Unul fără cagulă, ras în cap şi cu un scorpion tatuat pe ceafă, vine direct spre mine şi mă îmbrăţişează. Colegul meu de bancă...!!! Nu ne văzuserăm de 7 ani! Moşul s-a blocat şi fără intenţie, dar cu surprindere, se uita la el. Deodată, îi strigă colegul meu: "Ce-i, tataie? Ce te uiţi aşa? Ţi s-a făcut de înmormântare? Zi, că te rezolv imediat! Iete, popa-i aici cu noi şi te duce şi la groapă!" Inutil să mai spun ce a urmat... Comicul de situaţie nu este doar o categorie estetică în literatură sau o interpretare scenică!
De ce ţi-am spus toate acestea? Mai întâi de toate ca să te destind puţin ("Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii..."). Apoi ca să îţi semnalez existenţa în jurul tău şi a altor oameni, total diferiţi de tine (sunt 9 fericiri - tot atâtea categorii de oameni care vor împărţi Raiul). Mai apoi ca să îţi aduc aminte că Dumnezeu nu gândeşte ca noi ("...nu tot cel ce-Mi zice Mie: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor..."). Şi/Dar nu în ultimul rând să te felicit din inimă pentru ceea ce faci şi să te încurajez dezinteresat să rămâi TU.
Poate multe din cele spuse de mine îţi pot părea paradoxuri. Doar par, nu sunt. Până la urmă, citeşti ce vezi, crezi ce vrei şi faci cum crezi!




Cu respect, Constantin

Am inteles...initial am crezut altceva...in fine,multe se inteleg gresit aici,pe forum.
In legatura cu mica ta problema,e bine sa intrebi pe cineva in masura,spre a urmari sa nu-ti mahnesti nici tatal prin neascultare.
In rest, post binecuvantat sa ai impreuna cu familia ta!

Draga Darkanian, e bine ca vrei sa postesti si doresti sa faci acest lucru asa cum trebuie.
Dumnezeu sa-ti ajute!

Problema ta e delicata ...
Si-mi pare rau ca ai primit si cateva raspunsuri nepotrivite, dure.

E adevarat ca trebuie sa ne ascultam parintii.
Insa, din relatarile tale, si mie mi se pare dubioasa aceasta doamna (de care eu n-am auzit pana acum) ale carui sfaturi le urmeaza tatal tau cu sfintenie.

In aceasta situatie e necesar sfatul unui parinte.
Trebuie cantarite bine lucrurile, un parinte duhovnic te va ajuta sa gasesti o cale de mijloc asa incat sa nu superi nici pe tatal tau (si sa-l invartosezi mai rau), dar si tu sa fii linistit.

Asadar, singurul meu sfat este acela sa mergi la preotul duhovnic (sau sa-l cauti daca nu ai unul) si sa-l intrebi cum e bine sa procedezi.

Daca voia Lui Dumnezeu este sa imi ascult parinti si sa nu tin un post aspru, atunci am sa merg asa.

Darkanian, avem exemple si la unii sfinti, cand din dorinta de a se odihni mai putin, au slabit si nu au intarit firea omeneasca. Nu se supara Dumnezeu daca nu-i daruiesti un post aspru, se intristeaza daca uiti de El. Eu zic sa te rogi mai mult si poate ca rod al rugaciunii, va veni si ziua cand vei putea sa postesti fara a-ti slabi firea.

Darkanian, problema se poate rezolva cu intelepciune. In cartea ,,Dai vointa, iei putere , scrisa de Nicodim Mandita este scris modul cum se posteste in fiecare post. Arata-i pur si simplu ce scrie acolo. Scrie asa cum stii si tu, adica in Postul Mare si in postul Adormirii Maicii Domnului se mananca fara ulei de luni pana vineri inclusiv. Se poate gati mancare de post fara ulei cata vrei: pilaf de legume, fasole iahnie (tot cu legume pasate), ciorba, ciuperci fripte, cartofi copti, salata de cruditati. Se mai pot consuma nuci, alune, fructe, sucuri de legume si de fructe etc. Eu ma mai rasfat si cu asa ceva.

Cu putina vointa se poate. Eu nu ma cert cu nimeni in familie pentru asa ceva. Gatesc fara ulei (de luni pana vineri inclusiv), iar cine vrea isi pune si ulei. Trebuie sa prepar singura hrana pentru intreaga familie, dar si osteneala e necesara. Incerc sa tin seama de puterile mele, sa fiu atenta si la ispite, caci daca pune stapanire demonul maniei pe sufletul nostru, se duc roadele postului.

Cartofii prajiti ne incarca de toxine oricand i-am manca. Bine e sa profitam de perioada postului si sa mancam hrana sanatoasa. Zaharul sa-l inlocuim cu miere. Sa ne curatam si sufletul de pacate prin pocainta si sa ne curatam si trupul de toxine prin evitarea prajelilor. Mai ramane problema cantitatii de hrana. Aici, dupa vointa si putinta fiecaruia. In functie de varsta, de starea sanatatii, de vointa, de sfatul duhovnicului, de munca pe care o prestam, putem alege sa consumam hrana necesara, fara a ne imbuiba cu mancare cu ulei sau fara ulei.