Am si eu o intrebare!
 

Cum se poate sa iubesti pe cineva in timp ce el iti face rau?e oare normal si natural asa ceva deoarece primul gand care iti vine in minte cand cineva iti face rau e de ura??
si inca ceva:

Cum poti sa fi atat de rau incat sa te hranesti cu raul facut altora,oare persoanele de acest gen se mai pot numi oamenii??

Nu e normal si nici natural. Normal si natural este sa raspunzi la rau cu rau. Insa Mantuitorul nu ne cheama la a fi naturali sau normali, ci la a fi desavarsiti precum este Tatal. Hristos insusi, pe cruce a spus: "Iarta-le Doamne...", in semn ca si El a iertat chiar in acel moment. Cu alte cuvinte s-a rugat pentru ce-i care aveau sa-L omoare. Asa ne-a dat pilda concreta a iubirii de vrasmasi.

Se mai pot numi, insa oameni cazuti.

Dar e cam greu sa faci ce a facut el,pentru uni e cam greu de obtinut virtutea asta.

asta este idealul.
ar trebui sa incepi prin a nu raspunde raului cu rau.
daca nu poti sa intorci si celalalt obraz, macar nu-l palmui la randul tau.

Am citit ca mai ales in perioada Postului Mare trebuie sa-L luam ca model pe Iisus, nu pe oameni care sunt si ei supusi ispitelor. Un pic nu suntem atenti si isi bate joc diavolul de noi de nu ne vedem. Iar noi, (iar spun din cele citite), trebuie sa tindem spre asemanarea cu Iisus Care vindeca demonizati si i se spunea ,,Cu domnul demonilor scoate pe demoni!". Deci era jignit, desi ii vindeca pe oameni. A fost biciuit si rastignit dupa ce a facut mii de vindecari. Iar El a continuat sa ne iubeasca.

Cei care se bucura de raul facut altora in general sunt precum omul cazut intre talhari. Da, si acestia au cazut intre talharii patimilor si au nevoie de un samarinean milostiv care sa se roage pentru ei sa-si vada greseala si sa si-o indrepte. Dar, cum e greu sa ne rugam pentru altii cat timp nu avem indrazneala cea buna, cel mai bine e sa-l lovim diavol cu smerenia noastra. De smerenie fuge cel rau cel mai tare. Adica sa ne invinovatim tot pe noi. Sa ne spunem in gand ca si Parintele Paisie Olaru: ,,Dumnezeu l-a trimis pe acela sa ma smereasca, pentru pacatele mele.'' Daca ne vom face biletul de spovedanie, vom constata ca n-am exagerat cu nimic.

Necuratul care-l chinuie pe omul rau incearca sa-l tulbure si pe omul care a fost jignit. Dupa modul cum reactionam in momentul cand ne supara cineva ne dam seama in ce stare duhovniceasca ne aflam. Daca nu-i opunem rezistenta imediat cu o rugaciune sau cu un gand bun, atunci cel rau vine si ne influenteaza comportamentul astfel incat ii exageram defectele aceluia, iar pe noi ne indreptatim. Necuratul vrea sa-si faca treaba pana la capat, adica da in gand sa ne suparam, sa ripostam, sa uram etc. Trezvia e absolut necesara. Trezvia se cultiva prin spovedanie deasa si prin rugaciune. Exemplu:

,,Doamne si stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al
iubirii de stapanire si al grairii in desert, nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, slugii Tale.
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin."
(Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul)

De mare folos sunt si informatiile de pe topicul postat recent tot la ,,Generalitati'', despre Maica Pelaghia.

Oare se obtine asa de simplu?Oricat ne-am stradui nu suntem perfecti. Cel putin mie mi se pare imposibil,tu poti sa i zici cuiva care iti da un pumn sa iti mai dea inca unul?

Nu te supara ca te intreb, vorbesti despre o femeie ?Sau despre oameni in general?
Daca e vorba despre o femeie, se schimba situatia.

De ce? :p In general in cazurile astea barbatii la femei fac referire... Bine,si invers e alabil. Deci care-i diferenta cand e vorba de doua persoane de sex opus? Sau care-i "explicatia" ta?

sincer? ... nu.
e posibil sa-l lovesc si eu, dar e posibil sa ma abtin.
dar sigur nu o sa-i dau 3 picioare pentru un pumn.
cineva imi spunea despre legea talionului ca a fost data pentru a crea un echilibru.
adica, daca cineva ti-a scos un dinte, scoatei si tu unul, nu tot maxilarul.
daca ti-a scos un ochi, fa-i la fel, nu-i lua gatul.
nu stiu daca este adevarat, dar ere un sesns.

Sfintii Parinti spun ca in spatele celui ce savarseste pacatul sta diavolul. Iar lupta crestinului nu e impotriva semenilor sai, ci impotriva demonului.
Dar, din nefericire, in multe situatii concrete, uitam lucrul acesta si raspundem raului cu rau.

Iti dau doar un exemplu.Daca sotia isi inseala sotul,(deci ii face un rau )evident ca daca el ii permite in continuare sa faca asta,(intoarce si celalalt obraz) nu e un bun crestin, ci un mare prost!Clar,nu?

Apoi normal ca in acest caz sotia se hraneste cu raul facut sotului.Uneori chiar infloreste, fara sa-i pese de el si de nimic !Iubeste,simte,e fericita si atat!

Si atunci,nu se mai aplica chestia cu intoarcem obrazul...Trebuie ca sotul sa o lase,(raspunde la rau cu rau) nu trebuie sa-i taie si capul...

Da,normal ca nu trebuie sa-i ia capul... Nu stiu,sper sa nu am "norocul" sa dau peste o astfel de fata,sa ma fereasca Dumnezeu. Adica hai ca daca la inceput face asa,poate te prinzi si ii dai papucii. Da mai rau e cand relatia avanseaza,se intemeiaza o familie,apar si copii... si daca ar fi sa faca asa ceva,pai mor cu ea de gat (cu ala cu care m-ar insela n-as avea nimic).

Trebuie iubit pacatosul, nu pacatele lui. Si pentru asta trebuie ajutor de la Dumnezeu, singur n-ai cum.

Te citez:
"Deci care-i diferenta cand e vorba de doua persoane de sex opus? "

Deci ai vazut care-i diferenta la intrebarea pe care mi-ai pus-o!:21:

Și ura e un sentiment neplăcut, care face mult rău celui ce urăște, chiar dacă urăște pe drept.

in general

Adevarul este ca Hristos ne cere imposibilul:

"Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua."

Pana aici, parca-parca as fi fost dispus sa incerc sa procedez astfel.
Dar mai este , inca si mai mult, mai infiorator :

"Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau". Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri"...

M-am gandit mult de tot _ cat de departe sunt de insasi simpla intentie de a gandi ca trebuie sa incerc sa fac asa ceva.
Si nu m-am gandit la cel care se atinge de persoana mea _ poate ca as putea sa-l iert cumva.
Dar ma gandesc adesea ca, daca s-ar atinge un om rau de copiii mei... ei bine, cred ca as scoate crucea de la piept si as pune in locul ei pistolul.
Nu pot , pur si simplu nu pot inca sa fiu cum vrea Hristos sa fiu. Si gandul acesta nu-mi da pace , ma sacaie zi si noapte.
Daca fratele meu (trupesc, nu spiritual) ar vrea sa se judece cu mine pentru o bucata de mostenire, sincer spun ca cedez oricand in favoarea lui. Existenta mea nu e dimensionata pe "a avea", ci pe "a fi" _ asta vrea Hristos de la mine si pot sa o fac.

Dar daca un angajat imi inseala increderea si ma fura, desi e platit mai mult decat decent, ce sa fac ? Sa-l promovez ?
Zilele trecute a venit la mine un angajat al unei firme din acelasi domeniu in care activez(tipografie) cu propunerea ca daca il primesc sa lucreze la mine, imi va aduce cea mai mare parte din clientii de la firma unde lucreaza actualmente.
Tentant, nu ? Sa te pomenesti in vreme de criza ca ti se dubleaza clientela... cine nu ar profita de asa ceva ? Doar fraierii, evident.
Numai ca Hristos mi-a cerut ca in astfel de cazuri sa fiu fraier. Sa nu-mi intemeiez prosperitatea pe ruinarea altuia. Azi, un om il tradeqza pe altul, maine il tradeaza pe Dumnezeu...sau poate ca pe El l-a tradat mai inainte...
Daca stam sa judecam un pic, vedem ca fericirea pamanteasca a celor putini e intemeiata pe nefericirea celor multi.
Insa daca toti ar asculta de Hristos, nu ar mai fi fericire si nefericire, nu ar mai fi "cei putini" si "cei multi". Si nu ar mai fi cazul sa ne punem problema rasplatirii raului cu bine...

Cui spune „Încurcate sunt căile Domnului.” i-aș răspunde că nu El, ci noi, suntem încurcați și nu înțelegem pe deplin Cuvântul Lui. Pe angajat nu trebuie să-l promovezi fără merite, aici n-ar fi corect nici d.p.d.v. duhovnicesc. Iar treaba cu iubirea vrăjmașului, deși departe încă de mine, e bună, pentru că mânia și ura fac rău, acel om este nefericit și nervos, cel ce-și iubește vrăjmașul nu mai simte frustrare, nefericire, poate fi vesel.

In multe relatari istorice am intalnit ca au existat cazuri in care un om care initial era impotriva unui domnitor a ajuns sa-l slujeasca fidel. Mai ales cand au functionat mustrarile de constiinta.
Dar e mai usor sa slujesti fidel unui om decat lui Hristos.

In zilele noastre, cand cineva raplateste cuiva raul cu bine, cel asfel rasplatit nu are mustrari de constiinta, ci il ia de fraier pe binefacator. Cu consecintele de rigoare.

"Ceea ce voiti sa va faca voua oamenii, aceea faceti-le si voi". Superb.
Dar reciproca nu e valabila, fiindca Hristos nu zice sa facem oamenilor la fel cum ne-au facut si ei noua, ci sa nu rasplatim raul cu rau.

Bun, nu-l promovez pe cel care ma inseala si ma fura. Dar daca-l dau afara... mai sunt eu pe calea ceruta de Hristos ?

In primul rand trebuie sa treci de ura.
In al doilea rand trebuie sa ajungi sau sa incerci sa ajungi sa intelegi ce se intampla si de ce.
Mai departe, daca esti crestin practicant (nu practicant de sarbatoare), lucrurile devin din ce in ce mai simple..