Reeducarea de la Pitesti
 

E cutremur experimentul de la Pitesti, "reeducare" prin tortura, care a durat din 1949 pana in 1952. Descopera pana unde poate cadea natura umana. Se spune ca cei care au reusit sa nu-si schimbe mintea, sa ramana oameni normali, au fost cei care au crezut in Dumnezeu.

"In mare, planul consta in introducerea in celule a doi-trei detinuti-tortionari, care aveau misiunea de a sonda starea de spirit a celorlalti detinuti. La un moment ales de conducerea inchisorii, tortionarii declansau maltratarea colegilor "reactionari", sub supravegherea nepasatoare a gardienilor. Dupa ce detinutul vizat se "reeduca", avea misiunea de a-si maltrata cel mai bun prieten sau coleg, pentru a arata astfel atasamentul fata de regim".

Unii torturati nu au uitat doar numele tortionarilor si anchetatorilor, ci si propriile nume. Nu au mai fost in stare sa-si recunoasca rudele.

O marturie a unui om trecut prin aceste chinuri:
http://www.youtube.com/watch?v=NUGtCUuKFTQ

Este si o carte care povesteste despre ororile din "lagarele de reeducare" nu numai de la Pitesti ci si de la Aiud, Gherla s.a.m.d.. Cartea se numeste "Intoarcerea la Hristos" de Ioan Ianolide, tovarasul de suferinta al lui Valeriu Gafencu in jurul caruia se si desfasoara prezentarea. Este o marturie socanta in care descrie chiar scenele de tortura. Pe langa acestea mai sunt si alte adevaruri ale acelei perioade.

Este o carte pe care ar trebui sa o citeasca si cei care nu au trait atunci, dar si cei care au trait atunci, dar nu au avut ocazia sa calce pragul vreunei inchisori.

Sa luam aminte. Dumnezeu sa-i miluiasca pe toti cei care au trecut prin acest iad de la Pitesti si din alte parti in perioada comunista. Si, pentru rugaciunile lor, Dumnezeu sa ne ocroteasca si pe noi de ispite peste puterea noastra.

Sfantul Valeriu Gafencu ne avertizeaza sa fi atenti ce va urma dupa comunism. Reeducarea noastra in aceeasi directie contiua intr-o forma mai subtila, prin concursul mijloacelor de informare.

Desconsiderarea fiintei umane continua sub o alta forma, iar spalarea creierelor - de asemenea.

Noi avem impresia ca suntem liberi, intr-un regim democratic. Catusele electronice ne asteapta insa. Nu prea ne alarmam, insa. Le consideram benefice, pentru ca asa ni se spune! Si iata ca lumea intreaga poate deveni un imens Pitesti, la dispozitia elitelor! Totul se petrece in asa fel incat sa ni se ia si posibilitatea de a ne sfinti sufletele prin suferinta.

Cine moare pentru Hristos devine sfant, dar cine moare pentru mamona ce devine?

Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta-ne sa invatam si noi ceva din atitudinea celor care si-au sfintit sufletele in acele vremuri la Pitesti si in alte parti! Sa invatam sa iertam si sa ne rugam pentru noi, pentru prietenii si pentru dusmanii nostri.

Rugaciunea Staretilor de la Optina impotriva pecetluirii cu semnul lui Antihrist

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe toţi şi pe toţi dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica de Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi Credinţa cea adevărată, decât să ne lepădam de Tine şi să primim semnul mârşavului Antihrist şi să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi şi noapte, lacrimi să plângem greşalele noastre şi îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Infricoşatoarei Tale Judecăţi! Amin

Ioan Ianolide, in Intoarcerea la Hristos, marturiseste despre reeducarea de la Pitesti:

"Bataia cea mai obisnuita era cu pumnii si cu ciomagul. Batausii ajunsesera mari maestrii in lovituri date la cele mai vulnerabile parti ale organismului. Sangele care curgea ii intarata si mai mult. Au fost rupte coaste, oase, coloana vertebrala. Au fost capete sparte, timpane distruse, ochi scosi.

Pe un tanar l-au rastignit cu sfori de doua cuie din perete si a fost batut in ficat pana ce a murit. Cu scarba Turcanu l-a coborat de pe perete si l-a tarat afara, unde autoritatile si doctorul i-au incheiat proces verbal de deces pentru atac de cord. Altuia i s-a dat sa bea apa sarata si a murit in chinuri groaznice. Multora li s-au scos unghiile. De mai multe ori s-a folosit picatura chinezeasca.

Bataia se aplica cu rupta sau sistematic. Multi au fost pusi pe ciomag si batuti ori invartiti pana isi pierdeau cunostinta. Cu cat victima era o figura mai reprezentativa, cu atat intensitatea torturii era mai cumplita.

Alt procedeu era stiva. Se facea stiva de oameni, cum se fac stivele de lemne in paduri, apoi ciomagasii se urcau sus si dansau si loveau, incat victimele urlau de durere. Dar nu era voie sa strigi. Cei ce strigau erau pedepsiti in plus si li se astupau gurile cu zdrentele murdare cu care se spalau wc-urile.

Cineva a observat ca in zilele de sarbatoare ori in zilele de post (vineri mai ales) reeducatii erau si mai indraciti. De fapt, nu exista nici un moment de destindere. Daca nu erai sub tortura, atunci erai spectator la tortura altora".

Am avut pe cineva din familie,foarte drag mie,care a fost inchis la Pitesti si cu voia Celui de Sus a supravietuit.Schilodit fizic si moral dar in viata ca sa spuna ce s-a intimplat.Sa-l odihnesca Cel de Sus-n pace.Ca sa speli constiinta unei natii in primul rand ii anihilezi centrii de gandire.Apoi,dezarticulata fiind,o poti indoctrina cu tot ce poate fi mai strain de fiinta ei nationala,in asa fel incat legatura cu trecutul sa fie rupta iar oamenii sa isi aleaga modelele doar din prezentul fabricat de altii.Nimic nu demoralizeaza mai mult decat sa iti vezi valorile reduse la nivelul unor creaturi cu mintile pierdute,umilite si ingrozite.Cand nu poti sa-i omori pe toti ii omori pe cei care gandesc,asa spunea un tortionar bolsevic.

La Pitesti,Aiud,Canal si in alte locuri unde s-a desavirsit martiri,raul a atins forma sa perfecta,atrocitatea si bestialitatea fiind doar cuvinte banale la ordinea zilei.Masacrul national si intelectual din acele zile ale terorii a fost planuit,pus in practica si executat cu sadism de cei care ori si-au vandut natia ori erau deja scursuri in slujba unora straini de paminturile astea.

Ce au facut Turcanu,Nicolski, si altii ca ei nu poate fi reprodus in totalitate in cuvinte.Este greu sa iti imaginezi o asemenea ura din partea cuiva,o asemenea dementa.Stiu ca imi fac pacate cu ce voi spune.Sper sa arda-n Iad.Nu simt nici un fel de mila la adresa lor si nu i-as ierta niciodata pentru ca stiu extrem de bine ce s-a intimplat acolo.Eu i-as fi spanzurat fara sa clipesc.Cine poate sa ii ierte fie ca Cel de Sus sa-l puna intre sfintii Sai.

Nu am nici un fel de indoiala ca toti cei care si-au dat viata acolo,sau au fost chinuiti si nu mai sunt printre noi,sunt acum langa Cel de Sus.

Si eu sunt convins ca multi din cei care au patimit in aceste inchisori, se bucura de fericirea raiului. Imi spunea cineva ca adevaratul crestin nu este cel care ii pomeneste doar pe cei ce au patimit, ci si pe cei ce au fost tortionari. Acesta e chipul crestinului, dar cati dintre noi il poate avea?

Un episod memorabil din aceeaşi carte a fost cînd un torţionar a ajuns prin împrejurări complicate să fie închis ulterior împreună cu cei care au fost mult timp schingiuiţi de acela. Căzînd la pat, bolnav, deţinuţii l-au îngrijit creştineşte şi l-au convins să se căiască de relele comise în trecut, iertîndu-l. Şi a murit fostul torţionar împăcat cu ei, cu sine şi cu Dumnezeu.

Aceasta înseamnă asemănarea cu Hristos; foarte puţini ajung la nivelul ăsta de sfinţenie. Şi Sfîntul Serafim de Sarov a procedat la fel...

ignorarea trecutului.
 

sunt din Pitesti si din pacate aici nimeni nu mai stie nimic,sau nu vrea sa stie nimic despre aceasta scoala de reeducare. in locul fostei puscarii acum sunt magazine, iar ca si comemorare nu e decat un zid cu doua zabrele pe post de "monument".pe placile "comemorative" in locul numelor celor ce au suferit la pitesti stau numele celor care au ridicat "monumentul".asa ca nimeni nu stie numele victimelor ci ale sponsorilor.

E trist atunci, extrem de trist, pentru ca ororile chiar daca au fost iertate de catre cei ce le-au suferit, ele trebuiesc aratate generatiilor viitoare tocmai ca sa nu se mai repete. Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei ce au suferit acele orori si tratamente inumane si care s-au jertfit ca sa ne lase noua mostenire un model de credinta autentica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Valeriu Gafencu


Traiesc flamand



Traiesc flamand, traiesc o bucurie,
Frumoasa ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si-i plin cu lacrimi si cu apa vie;
Potirul florii e o-mparatie.

Cand raii ma defaima si ma-njura
Si-n clocot de manie ura-si varsa,
Potirul lacrimilor se revarsa
Si-mi primeneste sufletul de zgura,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndura.

Sub crucea grea ce ma apasa sanger
Cu trupu-ncovoiat de neputinta,
Din cand in cand din cer coboar-un inger
Si sufletul mi-l umple cu credinta;
M-apropii tot mai mult de biruinta.

Domnul Dan Puric intr-o conferinta sublinia ca acest popor a fost vitregit de posibilitatea de a valorifica intelectualitatea romaneasca in perioada comunista. Eu cred ca acel grup de martiri intelectuali ar fi contribuit considerabil la "destinul" acestui popor. Dar cu siguranta ca dintre acestia multi au devenit sfinti care ne ajuta altfel din ceruri.

Pe lîngă Sfinţii pe care i-au dat închisorile, trebuie să ne amintim şi de cei care nu au rezistat încercarilor grele ale temniţelor. Foarte mulţi, de fapt cei mai mulţi nu au putut suferi tortura fizică şi psihică, devenind turnători şi trădători, alţii s-au sinucis, pierzîndu-şi deci mîntuirea. Ar trebui să ne rugăm şi pentru aceia, pentru ca au avut ispite extrem de grele şi nu suntem noi în măsură să-i judecăm.

Dumnezeu să-i ierte, pe cît posibil.

Este impresionanta si cartea: "Marturisiri din mlastina disperarii" de Dumitru Bordeianu.
Sunt groaznice torturile descrise acolo mai ales cele din preajma marilor sarbatori si in Postul Pastelui. Minti bolnave si credinta nezdruncinata!

Nu putini sunt cei ce au aflat raiul in temnitele comuniste. Pentru ca nenorocirile pe care le-au trait acolo i-au apropiat de Hristos.
Mantuitorul nu i-a uitat acolo, nu i-a parasit in mlastina durerilor, ci S-a coborat la ei, a suferit cu ei, a luat parte la patimile lor. Iar acestia, in suferintele lor iesite din comun, au intrezarit cumva taina jertfei lui Hristos pentru neamul omenesc.
Este pur si simplu minunata poezia lui Radu Gyr, Iisus in celula:

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns...

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui...
M-am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Sa nu-i uitam. O marturie despre cei ce au patimit in Pitesti. Sa nu vorbim despre Fenomenul Pitesti doar la nivel muzeograf: vizitam si aflam date.
http://www.youtube.com/watch?v=vGe5G...f=results_main

Experimentul de la Pitesti este "cea mai teribila barbarie a lumii contemporane"
 

"Ceea ce n-a ajuns însa - si înca - la cunostinta tuturor este ca în Arhipeleagul românesc a existat o insula a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciara comunista: închisoarea de la Pitesti." - Virgil Ierunca, Fenomenul Pitesti.

Alexandr Soljenitîn - laureat al Premiului Nobel pentru Literatura în 1970 - considera ca experimentul de la Pitesti este "cea mai teribila barbarie a lumii contemporane". Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, considera Fenomenul Pitesti ca "una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra".

În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii era pe cale de a se înfaptui: intelectualii, diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii, oamenii politici ai vechiului "regim burghezo-mosieresc" erau în închisori, taranii cei mai gospodari erau deportati în coloniile de munca fortata. Tuturor împreuna si fiecaruia în parte li se aplica eticheta de "dusman al poporului". Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitesti, denumit de Securitate "reeducare". Metodele cele mai barbare de tortura psihica au fost aplicate asupra tinerilor detinuti "recalcitranti", cu scopul de a-i face sa se umileasca reciproc, sa se maltrateze (fizic si psihic) reciproc. Victimele sunt transformate în calai, detinutii sunt torturati chiar de prietenii lor, de colegii lor de suferinta. Scopul: "reeducarea" prin distrugerea fizica si psihica, transformarea tinerilor în atei, în delatori ai prietenilor lor.
http://www.experimentulpitesti.org/p...entul-pitesti/

Exemple de torturi psihice
 

Exemple de torturi psihice:

a). În noaptea Pastelui, detinutii care refuzau sa-si faca "autodemascarea" totala (sa spuna tot ce se presupunea ca n-au declarat în timpul anchetelor la Securitate) sunt împartasiti cu materii fecale;

b). Cei banuiti ca înca ascund informatii despre participanti la actiuni anticomuniste, sunt bagati de tortionari cu capul în tinete cu urina;

c). Detinutii sunt fortati sa scuipe în gura pe seful lor de lupta anticomunista, pentru a-l face sa se razbune, "demascându-i";

d). În ziua de Craciun, un detinut este fortat sa se aseze pe tineta pentru a simboliza nasterea lui Isus; ceilalti detinuti politici sunt fortati sa stea în genunchi si sa i se închine.

"Imaginatia deliranta a lui Turcanu (N.R.: seful tortionarilor) se dezlantuia mai ales atunci când avea de-a face cu studenti care credeau în Dumnezeu si se straduiau sa nu se renege. Astfel, unii erau "botezati" în fiecare dimineata: scufundati cu capul în hârdaul cu urina si materii fecale, în timp ce ceilalti în jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura pâna ce continutul facea bulbuci. Când detinutul recalcitrant era pe punctul de a se îneca, era scos, i se dadea un scurt ragaz sa respire, apoi era scufundat din nou. Unul dintre acesti "botezati" caruia i se aplicase sistematic tortura, ajunsese la un automatism care l-a tinut vreo doua luni de zile: mergea în fiecare dimineata si-si baga singur capul în hârdau, spre hazul reeducatorilor." - Virgil Ierunca, Fenomenul Pitesti.

În final, majoritatea celor "reeducati" ajungeau sa recunoasca faptul ca merita orice înjosire si ca nu se pot reabilita decât partial, devenind ei însisi tortionarii noilor veniti. La cea mai mica ezitare, erau din nou supusi torturilor.

Aceasta operatie diabolica de depersonalizare si de asasinat moral s-a desfasurat cu începere din decembrie 1949 în penitenciarul Pitesti, continuând apoi, cu o putere mai scazuta, în penitenciarele Gherla si Târgu Ocna. Experimentul de la Pitesti este considerat un unicat în panoplia mijloacelor de distrugere în masa a personalitatii umane.
http://www.experimentulpitesti.org/p...entul-pitesti/

un site despre martirii care au trait in temnita cu Hristos este :
http://www.fericiticeiprigoniti.net/

VALERIU GAFENCU- SFANTUL INCHISORILOR COMUNISTE

“Valeriu Gafencu a fost un sfânt. Este un sfânt.”

Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseţii: – Fizic, părea un arhanghel, purtând când spada de foc a cuvântului Dumnezeiesc, când crinul curăţiei plin de parfum tainic. – Moral, nu i se putea reproşa ceva, smerenia îmbinându-se cu tenacitatea hotărârilor. – Spiritual, era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă; nu puteai să-ţi dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbeşte prin el. Viaţa lui era zbor spre înălţimi, pe care cu greu îl puteai urmări.
Cuvintele lui erau purtătoare de duh. Gesturile lui erau binecuvântări şi îmbrăţişări. Faptele lui arareori sau târziu sesizate şi descoperite erau daruri integrale ale fiinţei lui...

Valeriu nu dăruia, se dăruia.

Capacitatea de jertfă concretizată în cuvintele Mântuitorului: „Dacă îţi dă cineva o palmă pe obrazul drept, întoarce-l şi pe cel stâng”, „Dacă îţi ia haina, dă-i şi cămaşa”, „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă pe jos, mergi cu el două”, „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” şi „Nu este mai mare dragoste decât să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi”, la Valeriu era aşa de firească, încât dacă n-ar fi făcut-o în ascuns (tainic) pe mulţi i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar."

Vasile Voiculescu – poetul isihast cu chip de sfânt

“Era impresionantă purtarea lui de faţă de toţi cei din jur. Se hrănea parcă din Duh sfânt şi era un creştin desăvârşit. Nu-l interesa prea mult hrana, împărţind-o cu ceilalţi. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, deşi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deţinuţii de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: «Lăsaţi-l, şi el este creatura lui Dumnezeu şi dacă s-a repezit s-o ia, înseamnă că el are nevoie mai mare decât mine de această mâncare». Cuvintele lui mi-au rămas pentru totdeauna în memorie. Era sumumul de sublimare a fiinţei umane!”.


Inima lui Dumnezeu De Vasile Voiculescu

http://carteromaneasca.files.wordpre...pg?w=214&h=300

Inima a lui Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase,
Cel Ce-Ti galgai sangele pana jos, in adancimi,
deschide-Te rugaciunilor noastre sfioase,
dulce miez al misterioasei Treimi!
Floare a cosmosului, Frumusete a Dragostei ne-ncetate
Spic suprem al nestinsei Lumini Dumnezeiesti,
Unic Cuvant, Eternitate in Eternitate,
dulce Fulger care pe nimeni nu orbesti,
nu ne lasa pe noi in bezmetica ceaţa,
in somnul lumii cu buimace visari:
trece-ne cu Tine din experienta la viaţa,
sus, in minunea marii Desteptari!


"omul acela nu era în stare să supere pe nimeni. Nu l-am auzit niciodată vorbind pe cineva de rău, clevetind, insinuând. Sufletul său avea o bunătate atotcuprinzătoare...omul acela plin de blândeţe şi bunătate era marele scriitor Vasile Voiculescu."


Rugăciunea
Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger ţintit de inimă spre Dumnezeu,
Tu, rugăciune, biruitoare mereu
Peste orice înfrângeri, orice dezastre
Străbaţi genuni, la Domnul te sui
Şi de-L atingi te întorci îndată
Înapoi la cei ce te-au trimis, încărcată
De toate bogăţiile milelor Lui.
(marţi, 25 mai 1954, Bucureşti)

Multumesc pentru link, antiecumenism.
Chiar ma apucasem zilele acestea sa il recitesc pe Voculescu. :105:
Iata un om care si-a lucrat talantii pe care i-a dat Domnul. Ca medic, ca intelectual, ca poet, ca om al Domnului.
Citez si eu:

[…] Ca şi în prima clipă când l-am întâlnit: blând, îndatoritor, liniştit şi resemnat. Se ruga şi el, dar nu cu voce tare, nu ostentativ. Mai mult bănuiam că se roagă, când îl vedeam într-o anumită atitudine. Cu mine se purta ca un adevărat părinte. […] Îl întrebam uneori: Domnule doctor, oare de ce trebuie să pătimiţi la vârsta dumneavoastră? Şi îmi răspundea: Domnule Dobre, asta mi-a fost crucea pe care trebuie să mi-o duc”.


Si o poezie care nu apare in acel link:

Poezii - Părinte, unde să te caut ?

• Vasile Voiculescu
  • Întrezăriri - Curcubeul
  • Urcuş - Imn sufletului
  • Întrezăriri - Androginul
  • Pârgă - Dezlegare
  • Poeme cu îngeri - Luminătorul

În aceaşi rubrică

• NIRMALA, KITI VARNAVI TUJHIG. STHUTI
• TUZHE RUP. PAHUNIYA
• Urcuş - Imn sufletului
• Poeme cu îngeri - Luminătorul
• Inferno canto III
• Pârgă - Dezlegare
• Poeme cu îngeri - În pădurile de gânduri
• Poeme cu îngeri - Botezul

Părinte, unde să te caut şi pentru ce te-ascunzi mereu ?!...
Pe urma ta în brazda vieţii alerg de la-nceputul lumii...
Cu hidrele în fundul mării, cu viermii orbi în noaptea humii,
Cu şerpii... m-am târât alături. Apoi m-am înălţat cu greu...
De-am zăbovit atât pe cale, tu ştii, de la-nceputul lumii,
De-a lungul vieţilor, pe tine te caut doar, Părinte-al meu!

Ce slab mă surghiunişi şi totuşi prin ce adâncuri am trecut;
În ce-ntrupări, ca-n nişte temniţi, încătuşat am stat, Părinte!
Prin ce ocoluri dureroase am străbătut mai înainte,
Cu ce puteri infricoşate m-am măsurat cum m-am născut!
Şi nu ştiam ce va să-ntâmpin de fac un pas mai înainte.
Ci singur spintecai noianul îngrozitorului trecut.

E drept că, după atâta trudă, azi sunt puternic şi bogat...
Ca-ntr-un ogor rodit-a-n mine, sporind, sămânţa nemuririi;
Ce-mi răsădişi pentru vecie când m-ai zvârlit în matca firii...
În suflet astăzi port o holdă, un lan întreg îmbelşugat,
Şi lutul sterp de-odinioară e plin de rodul nemuririi...
Părinte, unde ţi-e grânarul şi când porneşti la secerat?!

cu placere !
-ma gandeam sa mai amintim de cei care au suferit in temnitele comuniste

Părintele Adrian Făgeţeanu- „În închisoare am fost cel mai aproape de Dumnezeu”

"...Imi amintesc ca la Aiud imi facusem un calendar pe degete, dupa metoda Gauss. Am calculat data Pastelui si mi-am dat seama ca era exact in acea noapte. Fara sa ma mai gandesc la urmari, am inceput sa strig: „Hristos a inviat!” si imediat din toate celulele a inceput sa razbata spre cer cantarea cea minunata: „Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le!”.
Rasuna Aiudul de chemarea sperantei, de strigatul nostru de bucurie, spre disperarea gardienilor, care credeau ca am inceput o revolta. Alergau nebuneste prin curte si trageau focuri de avertisment, dadeau telefoane si cereau intariri. Erau speriati de glasurile noastre reunite, de forta spirituala a credintei, pe care nici o fereastra zabrelita nu o poate opri."

Radu Gyr – O lumină pentru întreg neamul românesc

http://carteromaneasca.files.wordpre...pg?w=225&h=300

Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute
nici rănile din piept nu dor
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.
Cât timp în piept inima-ti cântă
ce-nseamnă-n luptă-un brat răpus ?
Ce-ti pasă-colb de-o spadă frântă
când te ridici c-un steag mai sus ?
Înfrânt nu esti atunci când sângeri
si când ochii-n lacrimi ti-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renuntările la vis.


“Un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare – acesta este Radu Gyr. El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei epoci. L-au prigonit din pricina ei, au vrut să-l nimicească, a căzut dar va via mereu."


RUGĂCIUNE

Stăpâne-nsângerat, Domn al luminii
şi Veşnicie limpede, Iisuse !
Tu, care ai primit pe frunte spinii
şi cuie-adânci în mâinile-Ţi supuse,
Tu, Domn al Răstignirii şi-nvierii
care din cruce ne-ai făcut lumină
şi Răsărit din rănile tăcerii
şi cântec din osânda-Ţi fără vină –
dă-ne- ncleştarea Ta, dă-ne puterea
din ceasul pironirii-nsângerate,
să ne primim şi cuiele şi fierea
ca Tine-n marea Ta sigurătate.
Pe fruntea ţării zâmbetul ţi-l pune
şi Neamul care-acum osânda-şi duce
învaţă-l Tu amara rugăciune
din clipele suirilor pe cruce.
Cu mâna Ta ca borangicul lunii,
din răni opreşte sângele fierbinte,
închide-n piepturi geamătul furtunii,
sărută-i ţării lacrimile sfinte !
şi sus pe crucea crâncenă, pe care
stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie,
Iisuse, un aprins inel de soare,
ca semn al Învierii ce-o să vină.
Şi spune morţilor din lut să nu blesteme,
ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară,
să-aştepte paşii Tăi călcând prin ţară
şi semnul munţilor ce vor aprinde steme.
Şi spune morţilor de sub troiţe sfinte
că va veni cândva o dimineaţă
când Neamu-ntreg va fulgera la viaţă,
cuminecat prin morţii din morminte.


"Opera lui este vastă. A compus zeci de mii de versuri, fără a le scrie, ci memorându-le, căci în temniţă nu se permitea scrisul şi nici cititul. Poeziile treceau din om în om prin închisori şi de acolo în ţară. Toată suflarea românească se regăsea în poezia lui. Ea a constituit factorul ideologic al rezistenţei româneşti, a fost în acelaşi timp mesajul nostru, strigătul nostru de disperare şi descrierea crudei realităţi dar mai presus de toate a fost forţa credinţei şi afirmării noastre."


RUGĂ

Doamne, răcoreşte ţara !
Suflă-I vântul peste răni
şi alină uşor seara
plânsul mamelor vădăni.
Pruncii mângâie-i pe frunte
şi-i dezmiardă-ncetişor
şi le spune să Te-asculte,
că Tu eşti tăticul lor.
Fă din lacrimi apă vie
şi cununi din suferinţi.
Neamului dă-i veşnicie
şi ocean de biruinţi.

Dă-ne, Doamne, mântuirea
pentru jertfa ce-am adus
şi ne curmă sângiuirea . . .
Dă-ne Pacea Ta de sus !
Şi ca semn de împăcare,
odihneşte morţii lin.
De veghe la fiecare,
dă-le, Doamne, câte-un crin.

Numai oamenii pot fi capabili de asemenea atrocitati fizice si psihice...tocmai de aceea imi revizuiesc de fiecare data credinta, atunci cand este vorba de "noi"

Da Ory, dar dincolo de aceste caderi de neimaginat, exista si sfintenia. Multa suferinta a adus si aduce anumite persoane, dar multa bucurie a adus si aduce altele. Asa ca omul e capabil nu doar de atrocitati.

Părintele Nicolae Grebenea – o viaţă de vajnic luptător, martir şi mărturisitor

http://carteromaneasca.files.wordpre...-intuneric.pdf

"Pentru dragostea pe care o are pentru adevăr şi pentru Dumnezeu, pentru sfinţia sa e tot una: că vorbeşte cu cel mai mare duşman al vieţii lui sau al vieţii neamului lui, părintele este acelaşi – deschis, curat, frumos la suflet, elegant în răspuns, de cea mai înaltă ţinută academică, drept pe toată linia – atât cu vrăjmaşii, cât şi cu oricine altcineva. Este omul care întruchipează cuvintele Sfântului Apostol Pavel: “Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (Corinteni 13: 7-8)

Cine a fost şi ce a făcut acest om firav luminos la faţă şi neluat de nimeni în seamă. Marginalizat, umilit, uitat, batjocorit, mutat şi trimis din loc în loc, aşa parcă printr-o lucrătură diabolică, părintele Nicolae Grebenea ştia să se bucure de fiecare clipă, de fiecare firmitură de viaţă, de fiecare lucru mărunt care pentru el valora foarte mult.

La Aiud petrece 18 ani în cele mai oribile chinuri. Întîlneşte acolo 800 de deţinuţi legionari elevi şi studenţi cu care stabileşte o caldă relaţie de camaraderie. De la Aiud este adus la Penitenciarul Ploieşti, de la Ploieşti din nou la Aiud; anii ‘49 – ‘50, ani grei de înfometări şi ucideri programate. Este mutat la muncă în minele de plumb de la Baia Sprie, unde se întîlneşte cu părintele Iustin Pîrvu şi unde cîntă “Hristos a înviat” în pîntecul pămîntului, împreună cu ceilalţi deţinuţi de Sfintele Paşti.

Privesc chipul în noapte şi aud vocea inconfundabilă a părintelui Nicolae ca şi vocea marelui Petre Ţuţea: la judecata viitoare fi-vom cîntăriţi cu o singură măsură; măsura iubirii de Dumnezeu şi de neam.
Am sentimentul şi acum ca şi atunci cînd am aflat vestea morţii sale, că încă un stîlp al neamului şi al credinţei româneşti este retezat. Dar el nu moare. Din viaţa şi faptele sale răsări-vor alţi stejari în Cîmpia Libertăţii neamului românesc, aşa cum magnific ne învăţa: “Sursum corda!” (Sus să avem inimile!).
Sîntem încredinţaţi că pentru patimile şi suferinţele sale, pentru crucea purtată cu atîta devoţiune şi demnitate Mirele şi Mielul Hristos îl va primi să slujească liturghia îngerilor.
Binecuvîntată să-i fie amintirea şi pomenirea.”

Conferinta Dan Puric, Parintele Amfilohie Branza de la Manastirea Diaconesti, si Monahul Moise de la Manastirea Petru Voda - Lansarea Cartilor ' Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor ' si ' Viata Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

http://www.youtube.com/watch?v=CuPBN...eature=g-all-u

Şcoala de vară „Fenomenul Piteşti“
 

"Centrul de Studii în Istorie Contemporană organizează şi în aceast an Şcoala de vară „Fenomenul Piteşti“, care se va desfăşura la Piteşti, în perioada 22-26 iulie. Cei 15 participanţi sunt tineri studenţi, masteranzi sau doctoranzi din întreaga ţară, care doresc să cunoască şi să se întâlnească cu cei care au suferit şi au supravieţuit chinurilor din închisoarea comunistă, cu cercetători şi intelectuali. De asemenea, un alt scop al Şcolii de vară „Fenomenul Piteşti“ este promovarea modelelor de demnitate şi rezistenţă din perioada comunistă pentru a trezi interesul tinerilor faţă de „cea mai cumplită experienţă de dezumanizare pe care a cunoscut-o epoca noastră“, după cum afirma istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze. Vor fi îmbinate prelegerile şi dezbaterile cu proiecţii de filme documentare, vizite în fostele închisori Piteşti şi Jilava.

În închisoarea de la Piteşti, în perioada 1949-1952, autorităţile comuniste au „reeducat“ sute de deţinuţi politici, în majoritate studenţi, în mod intensiv şi înfiorător. Acest experiment sau fenomen a rămas în conştiinţa oamenilor şi a istoriei drept „cel mai înfiorător din întreaga geografie penitenciară comunistă“, după cum afirma Virgil Ierunca.

Faima „Fenomenului Piteşti“ vine de la faptul că deţinuţii erau transformaţi în călăi sau în cei care trebuia să-i tortureze tocmai pe prietenii sau colegii lor de cameră, după ce fuseseră mai înainte supuşi chinurilor greu de imaginat. Pe lângă umilirea şi maltratarea reciprocă a deţinuţilor, Securitatea folosea şi alte metode de tortură psihică pentru ca tinerii să se lepede de credinţa în Dumnezeu, cea care le alina durerile şi care îi întărea după fiecare tortură zilnică.

Centrul de Studii în Istorie Contemporană este o organizaţie non-profit, înfiinţată în februarie 2012 din dorinţa de a trezi interesul pentru cercetarea trecutului ţării şi de a face cunoscute evenimente şi persoane reprezentative ale istoriei contemporane." (Sursa: Ziarul Lumina)

... din care citez:
De retinut!

,,S-a descoperit ca tortura nu este cea mai eficienta metoda de a robi constiinta omului. Mai eficienta este crearea unui “Egipt” supra-sofisticat, supra-organizat, dotat cu scopuri “generoase” si “umanitare”, in care curg rauri de lapte si atarna halci de carnuri pe copaci. Tortura, prigoana, pana la un anumit timp, sunt ascunse, pentru a nu deveni prea puternic mirosul putreziciunii din subsolurile acestui nou Turn Babel.
Acum (deocamdata cel putin) razboiul e impotriva nu numai a crestinismului, a Ortodoxiei, dar si impotriva normalitatii, avand insa acelasi scop – satanizarea omului. E un razboi dus pe foarte multe fronturi deodata, dar credem ca frontul principal este mai ales cel impotriva copiilor si a tinerilor. Ceea ce se intampla acum in lume are legatura organica cu ceea ce s-a intamplat la Pitesti (si atunci exercitat predilect asupra celor tineri). Fara a se folosi tortura, ci armele “soft” ale seductiei colective, ale manipularii in massa (prin mass-media in principal), ale inocularii pe toate caile posibile, institutionale si informale, a ideologiilor zise “umaniste”, dar in realitate nihiliste. In numele nihilismului tot ce este traditional, normal, sanatos, crestin trebuie pulverizat, desfiintat sau compromis, iar sustinatorii valorilor traditionale, “conservatorii” trebuie intimidati, pusi la stalpul infamiei, discreditati si aratati cu degetul ca vinovati sau ca “pericole” pentru toate relele reale sau inchipuite ale omenirii."
Sursa:
DE LA REEDUCAREA PRIN TORTURA LA REEDUCAREA SOFT: abolirea constiintei, glasul lui Dumnezeu in om