Ortodoxia si incinerarea
 

As avea nevoie de informatii (am fost intrebata aici) legate de pozitia ortodoxiei fata de incinerare.
Eu stiu ca nu este acceptata incinerarea(nu se face nici slujba cu preot), dar nu stiu amanunte si explicatii.
Stie cineva pe undeva astfel de informatii?

In principiu un crestin n-ar trebui sa opteze pentru incinarere, in functie de situatie (poate fi una de necesitate) cred ca se poate, s-a mai discutat asta pe aici.

Exista deja pe forum un topic care se numeste "Incinerarea este un pacat?" si are deja 65 de raspunsuri.Spor la treaba!:5:

Imi amintesc ca Ilarion Ciobanu, cunoscutul actor, a cerut sa fie incinerat dupa moarte. Si asa s-a si intamplat. Nu stiu daca a avut parte de slujba ortodoxa.

Incinerare sau ingropare este acelasi lucru.
De regula incinerarea apartine saracilor si celor care nu vor sa faca jocul smecherilor detinatori de cimitire si a amicilor lor care isi bat joc de oameni prin preturile pe care le vehiculeaza.

Nu se vor mai umple de carne si tendoane ciolanele noastre NICIODATA. Astea sunt aberatii!

Evolutia sufletului este altceva... alta discutie

Interesant...
Eu cand iau in mana un bulgare de pamant nu simt chiar exact acelasi lucru ca atunci cand am dat din greseala cu aceeasi mana prin flacara de la aragaz.


Deci crestinismul este o aberatie, deoarece crede in invierea trupurilor _ adica refacerea lor din materia neinsufletita.

Se presupune ca omul se ingroapa/incinereaza mort,nu viu, ca sa aibe sens comparatia ta.

[quote=AdrianAamz;349647]Interesant...
Eu cand iau in mana un bulgare de pamant nu simt chiar exact acelasi lucru ca atunci cand am dat din greseala cu aceeasi mana prin flacara de la aragaz.


BULGARE DE PAMINT, FLACARA DE LA ARAGAZ???... NU INTELEG CE COMPARI AICI, GHINDE CU CASTANE?!

POATE VREI SA SPUI, BULGARE DE PAMINT CU BULGARE DE CENUSA...TE AJUT EU ... FII SIGUR CA NU-I NICI O DIFERENTA




Deci crestinismul este o aberatie, deoarece crede in invierea trupurilor _ adica refacerea lor din materia neinsufletita.[/QUOTE

INVIEREA TRUPURILOR DIN MATERIA NEINSUFLETITA ESTE O ABERATIE - NU CRESTINISMUL - PROBLEMA TA ESTE CA GENERALIZEZI PENTRU CA ASA TI S-A ORDONAT

INVIEREA TRUPURILOR SE VA FACE PRIN TRUPURI DE LUMINA NU DE TARINA DE LA BELU SAU CIOROGIRLA PE CARE O FRECI TU INTRE DEGETE

(LITERELE DE TIPAR SUNT PENTRU DIFERENTIERE, NU TIP!:))

La descriere ai pus un "O" in plus... cel dintre E si O

Comparatia mea are sens pentru cine vrea sa aibe sens.

"Trupul sa se intoarca in pamantul din care s-a luat, iar sufletul la Dumnezeu care l-a dat".

Inteleg parerea ta, dar tot nu vad rostul senzatiilor pe care le-ai descris cu pamantul si cu flacara,dat fiind ca persoanele,repet, sunt moarte,nu vii.

Am mai spus pe alt topic cu aceiasi tema, ca am(avut) un unchi care a fost incinerat si urna cu cenusa,asezata intr-un mormant( deci in groapa,in pamant).Si slujba de inmormantare a fost cu preot ortodox.Deci tot in pamant s-a intors.

Si daca o persoana este moarta, e chiar indiferent ce se intampla cu trupul ei ?

Chiar dacă este incinerat, trupul se întoarce în pământul din care a fost luat.

Puternic este Dumnezeu să-l învie şi să-l înduhovnicească în ziua Învierii. Nu uitaţi că mulţi oameni au fost mâncaţi de peştii mării, de animalele sălbatice, au căzut în magma vulcanilor, au murit în incendii, nemairămânând nimic din oasele lor.

Şi eu aş opta pentru varianta incinerării.

Intr-adevar trupul poate fi distrus accidental dar de ce ai face asta intentionat?
"Sau nu stiti ca trupurile voastre sunt temple ale Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?"
Stiu ca aici apostolul Pavel se referea la desfranare, de ce acestea nu se pot aplica si in cazul incinerarii? Trupul este templu al Duhului Sfant numai cat suntem in viata? Sau cum sa inteleg ca trupurile unor sfinti fac minuni si dupa moarte, acolo nu este tot opera Duhului Sfant?

Mă gîndesc că sutem meniţi să fim temple ale Duhului Sfînt atît cît suntem şi noi prezenţi în trup. Dacă noi nu mai suntem în trup, atunci de ce să ramînă Duhul Sfant, ca Persoană, prezent in trupul unui mort?

Da, în cazul Sfinţilor Dumnezeu lucrează minuni prin intermediul moaştelor, însă aici nu văd cum am putea vorbi despre prezenţa Lui ca Persoană în acele moaşte binecuvîntate. Prezenţa Sa presupune un dialog cu persoana care Îi răspunde, presupune o Cină, o comunicare, o comuniune. Daca sufletul este absent din trup şi se află in Rai, atunci Dumnezeu este cu el acolo, continuînd comuniunea care a început pe pămînt în timpul vieţii Sfîntului respectiv.

Eu aşa înţeleg. Rămîne să primesc de la voi citate ale Sfinţilor Părinţi care să îmi demonstreze eventual contrariul.

Dumnezeu este prezent in creatie nu dupa Fiinta, ci prin energiile Sale necreate. El ramane prezent tainic in lucrul sau locul care I-au fost inchinate, sfintite, dar si in omul indumnezeit, chiar dupa moartea acestuia. Noi tindem sa raportam relatia cu harul dumnezeiesc doar la nivel spiritual, la nivelul sufletului, insa acesta ni se impartaseste in aceasi masura si prin materie, la nivel trupesc.

Ca sa nu o mai lungim inutil, stie cineva vreun canon ortodox care s-ar aplica in cazul celor care opteaza pentru incinerare?

Adica care i-ar interzice preotului sa faca slujba de inmormantare?
Ca de la asta a pornit topicul.

Citiţi aici: http://www.parohiamacin4.org/incinerarea.htm.

despre incinerare
 

"In ceea ce priveste vreo oranduire expresa din partea Sfintilor Apostoli, nu avem nici un document scris. Stim insa ca foarte de timpuriu Biserica a primit in sanul ei un mare numar de neofiti din lumea greco-romana, care erau obisnuiti cu crematiunea. Cu toate acestea, nici arheologia crestina si nici istoria nu ne arata vreun caz de incinerare in comunitatile apostolice si stravechi crestine. Aceasta se poate explica prin faptul ca trebuie sa fi existat o lege formala sau anumite dispozitii care prevedeau inhumarea mortilor crestini si nu arderea lor"

http://www.crestinortodox.ro/diverse...oxa-69379.html

Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă Română, aceasta s-a pronunţat prin cel mai înalt for al ei, Sfântul Sinod, încă din anul 1928, în problema incinerării. Fiind pus în faţa unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înfiinţarea crematoriului din Bucureşti, Sfântul Sinod, în şedinţa din 15 iunie 1928, a hotărât mai întâi următoarele: 1. Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă;
2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;
3. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să fi se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte.
Problema incinerării a fost reluată şi în şedinţa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a hotărât ca instrucţiunile formulate în şedinţa din 15 iunie 1928, cu privire la incinerare, să se comunice tuturor chiriarhilor spre a le pune în vedere preoţilor, în scopul aplicării lor. De asemenea, a hotărât ca chestiunea incinerării să se trimită la sediul Comisiei pentru doctrină şi viaţă religioasă spre a preciza dacă în cazurile de incinerare forţată şi fără voia sa a vreunui credincios, i s-ar putea da asistenţa bisericească. Hotărârea Sf. Sinod a fost aplicată trimiţându-se tuturor eparhiilor hotărârea din 15 iunie 1928 pentru a fi comunicată preoţilor, cu ordinul de a lua cunoştinţă şi a se conforma. Hotărârea a fost adusă la cunoştinţa preoţilor şi pe alte căi, iar în ordinul din 18 septembrie 1933, dat în urma unui caz de abatere de la hotărâre, s-a făcut precizarea că "pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei şi practicii Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, preoţii vor fi opriţi de la toată lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancţionare".
Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 şi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, aşa, încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre.

da da stiu
 

Am citit de cand ai dat link-ul da nu stiam pe ce baza a dat hotararea aia sinodul.

Marius,

Sper să nu greşesc răspunzîndu-ţi aşa:

De acord.

Dumnezeu este omniprezent, in sensul că toată Creaţia este în mîinile Sale, cum zice psalmistul: de mă voi pogorî în Iad, de faţă eşti. Noi existăm în Dumnezeu fără să ne confundăm cu El, dar El este prezent personal numai în Sfinţii Lui.

De acord, însă a nu se confunda lucrarea [energiilor] harului cu prezenţa Duhului Sfînt. Harul lucrează prin infinite metode, deci nu numai prin intermediul Sfinţilor.

Asa este, de vreme ce Dumnezeu a adus lumea de la nefiinta la fiinta, va putea aduce din nou la viata si trupul, chiar daca a fost incinerat. Incinerarea nu-L face pe Dumnezeu neputincios, dar ea nu mai lasa loc cinstirii asa cum se cuvine si a trupului.

Daca s-ar fi practicat de la inceput incinerarea, nu am mai fi avut sfinte moaste.

La cat de putine cimitire sunt, nu ar fi exclus ca intr-un timp foarte scurt sa se dea o lege si in acest sens. Iar daca s-ar adopta, ar trebui sa modificam si textele de la inmormantare, de ex. nu ar mai avea sens cuvintele "veniti sa dati mortului sarutarea cea mai de pe urma".

Intrebare : Cu cei care mor arsi(incinerati) in incendii,cum ramane??
Sunt atatea victime,care ard de vii in incendii,de nu le mai ramane nici macar cenusa s-o bage familia in pamant!

Deci ar trebui sa transformam un caz izolat in procedura standard?
Cazurile in care nu se mai gaseste nici macar un os sunt foarte rare.
Raspuns concret nu am dar ma gandesc ca si pentru acestia se face totusi slujba.

Cei care trec in lumea vesnica in acest fel, nu sunt lipsiti de pomenire, ne putem ruga pentru ei. Nu stiu ce se intampla in cazul in care nu avem ramasite trupesti? Eu stiu ca se poate oficia slujba inmormantarii, dar cu sau fara siciriu? Un prieten mi-a spus ca intr-o astfel de situatie, preotul a savarsit slujba inmormantarii, dar siciriul persoanei disparute in accident aviatic a fost foarte mic. Nu stiu, la o prima vedere mi se pare ridicol sa am un sicriu, indiferent cat de mic, fara ramasite.

Pai tocmai aici am vrut sa ajung.Pe Dumnezeu nu-L putem minimaliza.Sa spunem ca atunci cand El va invia mortii,va avea nevoie de ramasitele trupesti a lor,ca sa o faca.Pentru ca si pe cei disparuti in incendii,accidente aviatice,etc..Ii va invia.Indiferent cum va fi invierea mortilor,cu vechile trupuri sau cu trupuri din lumina, EL nu are nevoie de ramasitele trupesti,ca sa o faca!

De parcă mult ar conta înaintea Lui Dumnezeu slujba de înmormîntare... Nu spun ca nu contează deloc, însă nu cred că influenţează cu mult decizia finală de la Judecata particulară. Viaţa, credinţa şi faptele omului - astea contează cu adevărat!

Costel,acest raspuns nu era pentru tine.:-) Am folosit citatul tau si am raspuns cuiva care sustinea contrarul celor aratate de mine aici.:-)

Cred ca ai dreptate, dar cred si ca slujba ii mai dezmorteste putin pe cei din jur participanti la inmormantare.
Imi aduc aminte ca murise tatal unui coleg de munca. Un om cam legat de bautura, dar in ultimii ani ai vietii cand a aflat ca are cancer a inceput sa mearga la biserica si sa se indrepte. Pe vremea respectiva eu nu eram foarte atras de biserica, dar cum majoritatea colegilor de munca au mers, am mers si eu. Singura rugaciune pe care am putut s-o spun a fost: "Domane nu stiu viata omului acestuia si cum l-a gasit moartea, dar macar pentru simplu fapt ca din cauza lui am mai ajuns si eu la biserica fa-i viata de dincolo cat de usoara poti".

Aşa mă gîndeam şi eu.

Florin, nu suntem animale. Asa cum avem slujbe prin care intram in viata, avem si slujbe prin care plecam din viata. Daca aceste lucruri nu ar mai fi fost atat de importante, crezi ca femeile mironosite s-ar mai fi dus la mormantul Domnului cu miresme? Nu le era de ajuns ca L-au ingropat? Iata ca nu le-a fost de ajuns, au alergat dis de dimineata, deci nu au lasat sa treaca multa vreme. Toate detaliile au importanta, sa nu ne lipsim de ele.

Voi vedea la înmormîntarea mea cît de folositoare îmi va fi slujba. :) Asta dacă voi avea parte de o înmormîntare creştinească, ţinînd cont de vremurile ciudate care se apropie.

Pentru mironosiţe tradiţia era importantă, de aceea o respectau. Nu?

Nu inteleg ce vrei sa spui prin aceasta comparatie? Ca imediat dupa inmormintarea unui parinte sa zicem , trebuie sa alergam cu sufletul la gura a doua zi de dimineata cu miresme ?..pentru ce anume? Parintele este deja tarina, la ce sa mai inmiresmam atmosfera in jurul mormintului sau a cenusei din urna?
Sau tu crezi ca parintele tau s-ar putea scula din mormint, sau s-ar putea sa nu mai fie acolo, ci auto-degropat si plecat pe aleea cimitirului?
Oi fi vazut prea multe filme?,...stau si ma intreb

Andrei, am dorit sa-i spun lui Florin ca este foarte important sa-i facem celui decedat, indiferent de modul in care s-a intamplat acest lucru, slujba inmormantarii. Am dat ca exemplu actul mironositelor, pentru a arata ca toate trebuie implinite, chiar daca noi le consideram lipsite de importanta.

Cat despre faptul ca si noi trebuie sa mergem si la mormantul celui decedat, nu e o invitatie din filme, ci din viata Ortodoxiei. Oare monahii unei manastiri care aprind mereu lumanari la mormantul celui decedat sunt niste incuiati la minte?

Dezlegarea din cadrul slujbei de inmormantare este deosebit de importanta pentru sufletul crestinului adormit. Citeam undeva si ca preotii care oficiaza slujba trebuie sa fie foarte atenti, sa nu scurteze nimic, pentru ca fiecare cuvant al rugaciunilor e ca un strop de apa pentru omul insetat. http://www.parohiagirona.com/2011/02...etat%E2%80%9D/

Problema este ca am gasit acest text si altele asemanatoare, in care se spune despre decizia Sinodului si ce au de facut preotii.
Nu scrie insa nicaieri explicatia. De ce s-a luat aceasta decizie, de ce nu este acceptata incinerarea? Exact de asta am nevoie.
Asa in mare stiu cate ceva, dar cum argumenteaza biserica ortodoxa am fost intrebata.

Sophia, da click pe linkul pe care l-am postat prima data pe acets topic si vezi ca are si explicatie...

M-am uitat si pe link-ul tau, Glykys. Nu este ceea ce caut.
Cred ca nu scrie nicaieri.
Nu cred ca este ceva scris, sau vreun canon. Este vorba doar de traditii.
Nu cred ca este interzis de biserica, ci nu este obisnuit, nu este in traditie.
Exista doar explicatia cu "ne intoarcem in pamantul din care am venit" si cu invierea mortilor la revenirea lui Iisus.