Intrebare post?
 

Buna ziua, am o discutie cu o parte dintre colegii de serviciu, preotul de la noi pretinde ca un om obisnuit poate tine post negru timp de 40 de zile. Este posibil asa ceva pt un om obisnuit?

nu cred
 

Fara apa se dezhidrateaza si moare.

si doar cu apa?

Am auzit si eu asta, dar cu urmatoarea completare: daca se impartaseste in fiecare zi cu Sfantul Trup si Sange al Domnului. Altfel, moare.

Dar asta e asa, cu titlu informativ. Nu e pentru noi, astia de rand, e pentru pustnici, calugari foarte imbunatatiti...

Vorba Părintelui Rafail Noica la o conferinţă, în trecut oamenii erau zdraveni şi sănătoşi, reuşind să reziste de bunăvoie fără mîncare chiar si 40 de zile. Deci depinde de constituţia fiecăruia, căci nu toţi suntem la fel de puternici nici fizic, nici duhovniceşte.

În situaţiile de supravieţuire însă, s-a dovedit că omul rămîne în viaţă cîteva săptămîni fără mîncare şi cîteva zile fără apă. Cît timp supravieţuieşte este funcţie de rezistenţa fiecăruia.

cred ca se poate
 

Slabeste organismul dar nu moare in 40 de zile.

Daca dansul pretine, sa-l tina, sa fie un exemplu viu pentru voi. Iar daca nu poate, sa nu mai faca afirmatii de acest fel.

Moise a avut aceeasi fire ca si noi, dar a reusit sa posteasca 40 de zile, pentru ca atat de mult se unise cu Dumnezeu, incat Acesta ii devenise si hrana.

Sa ne fie clar, Moise nu mai era un om ca ceilalti, de aceea a reusit sa posteasca atat de mult.

Ce vorbeşti dragă domnule Costel? Păi Domnul s-a smerit atunci când a postit 40 de zile ca orice credincios, până a flămânzit în pustie, dar să nu dezinformăm, căci Moise, a postit 40 de zile, a primit legile de la Domnul, apoi a găsit poporul beat şi dănţuind în jurul viţelaşului de aur de care a spart tablele legii, apoi pe viţel l-a sfărâmat, l-a pisat, şi le-a dat poporului să-l mânce şi să-l bea, mustrând pe Aaron care a zis că ei au văzut că nu mai vine şi i-au cerut să aibă ceva ca amintire şi i-au dat aurul din ghiuluri şi cerceii şi iată a ieşit viţelul acesta... şi după ce au trecut iarăşi de partea lui Moise în ziua aceea, şi iarăşi au jurat credinţă Lui Dumnezeu, el iarăşi s-a dus pe munte şi a venit după alte 40 de zile cu noile table ale legii.

Deci un simplu om ar trebui să poată posti împreună cu Domnul timp de 80 de zile fără apă şi fără mâncare decât să se împărtăşească din Cuvânt şi din rugăciune şi din anafură şi apă sfinţită... că aia e voie întotdeauna.

Deci se poate... şi orice om, orice creştin ar trebui să poată, eu rezist cam o zi jumate... odată am rezistat 3 zile de post negru cu apă sfinţită şi anafură. Acuma nu că mă laud... dar mulţi nu pot rezista 3 zile, aşa cum a fost pe vremuri în Ninive, căci le-a zis Iona după ce a fost scuipat de balenă pe ţărm, că trei zile mai sunt şi Ninive va fi nimicită, iar ei s-au pocăit şi 3 zile nici animalelor ni li s-a dat hrană... dar mulţi au murit căci n-au putut ţine porunca regelui Ninivei. Dar restul au scăpat de distrugerea cetăţii. Ninive era o cetate foarte necredincioasă şi potrivnică Domnului căci mulţi credincioşi evrei erau ucişi în mijlocul cetăţii... dar iată că atunci s-au pocăit şi au scăpat, dar mai târziu au zis că a fost o prostie şi că nu i-ar fi distrus nimeni şi au lepădat credinţa şi aşa le-a venit sfârşitul.

Deci 80 de zile ar fi fost normal pentru un credincios umil şi blând cum era Moise, dar Domnul s-a smerit şi a ţinut abea 40 de zile, căci Ioan Botezătorul postea la nesfârşit, căci ascultarea e mai mare ca jertfa.

Daca ati fi citit cu atentie ati fi retinut ca am afirmat ca Moise a avut o fire ca a noastra, dar nu a lasat-o in pacat asa cum facem noi, ci a ridicat-o atat de mult, incat Domnul i-a devenit si hrana. Ceea ce am dorit sa subliniez e ca se poate posti si 40 de zile, dar numai in conditiile ridicarii firii omenesti la nivelul lui Moise. Fara aceasta ridicare ramanem la nivelul celor care si-au facut vitel de aur spre inchinare sau in cel mai bun caz, ajungem sa postim precum dumneavoastra cel mult trei zile (dar acesta nu e chipul lui Moise).

Intrebare post?
 

Mama mea, Domnul sa o pomeneasca intru Imparatia Sa, a postit 40 de zile in sir si nu a murit, traind dupa aceea inca 28 de ani. Cat post negru o fi tinut ea inafara de cel stiut de noi fiicele ei stie numai Bunul Dumnezeu. Dupa ce am mers de acasa fiecare in drumul lui, eu cand o cautam vedeam ca nu are deale mancarii sau numai paine mucegaita din alte dati. Ea lucra cu vitele dadea laptele la vecini zicand ca e post, dar si cand nu era post il dadea pe tot. Eu o intrabam mahnita de ce nu mananca, dar ea zicea: "Cum nu mananc?, altadata zicea ce sa mananc ca sora ta nu-mi aduce, dar ea lucra mult cred ca aceasta era o fuga de a fi nevoita sa-mi spuna ca ea ajuna de fapt, nu posteste. Abia de cand m-am nascut duhovniceste - dupa ce eu personal abordam unele atitudini ale ei - imi aminteam ca asa si mama facea, pe cand eu nemernica nu stiam nimic.
Am constatat ca atunci cand este un sfant cu nume de Ioan ma trezesc fara a ma simti rau sau obosita si pot sa ma rog. Mama mea avea o credinta foarte mare in Dumnezeu.
Pe mine m-a incercat ..... acu un an crezand ca voi muri si aceasta din cauza postului., dar nu am renuntat zicandu-mi ca mai bine mor decat sa las postul, ce-mi ajuta mie daca traiesc si rup postul si-tradevar dupa trei zile nu am mai avut nimic. Cred ca Domnul nu ne da mai mult decat poate duce fiecare si mai ales suferinta peste putere cum spunea parintele nostru la predica, iar daca facem ceva cu convingere, hotarare si mai ales din suflet primim sprijinul neantarziat al Lui.
__________________________________________________ _______________________
Cand faci ceva din inima, Insusi Domnul lucreaza pentru tine. Acesta este motoul meu, care mie mi s-a adeverit, nu odata............................................. ..............

asta daca nu munceste, eventual sta in pat ;)

Dumnezeu sa o aiba in grija pe mama ta, frumusete mare ne-ai povestit, sa ne fie pilda si prilej de nadejde. Multumesc, multumesc....
Doamne ajuta!

Dragii mei, e uimitor ce poate face omul atunci cand Dumnezeu pune "mana" Lui.
Spre pilda, am auzit recent la o conferinta de la Drept in Bucuresti, de la un preot profesor la Teologie, ca in Anglia traieste in prezent un calugar hirotonit cu o functie importanta in ierarhia Bisericii, fiind deci o persoana publica, care nu maninca decat ... o data la doua saptamini! Si asta de ani buni, o confirma cei din preajma lui, nu sunt putini martori la aceasta minune de sub ochii lumii. Deci omul munceste zilnic, isi face pravila de rugaciuni, slujeste etc. si nu bea decat apa!
Cum e posibil asa ceva, nu imi pot explica decat precum am zis mai sus: e "mana" lui Dumnezeu, spre incurajarea noastra, a celor speriosi si neincrezatori.
Cat despre mine, vai de postul meu!... Si cand ma gandesc ca bunica mea a postit TOATA viata cu strasnicie, fara abatere, depling din nou caderea noastra a modernilor. Dar nu deznadajduiesc!
Va rog sa ne sprijinim unii pe altii, dupa puteri.
Aliluia, Aliluia, Aliluia!

se poate si sa munceasca
 

Pai astia care suntem pe la calculator nu muncim noi chiar asa ca aia care faceau piramide.Te mai rogi cand nu mai poti si te ajuta Bunul Dumnezeu ca limitele astea umane se misca tot timpul si iar vin cu exemplul celor 3000 care se hranesc numai cu lumina-autotrofii.

Tu faci parte dintre cei ce desconsidera munca intelectuala?
Creierul este cel mai mare consumator din organismul uman, 20 % din consumul total.
Tot creierul are nevoie de cea mai indelungata perioada de odihna, 7-8 ore pe noapte.

Care sunt acei 3000? Unde sunt? Cine vorbeste de ei?

nu iau de buna 100%
 

http://www.ziare.com/magazin/studii/...-video-1062540
http://www.romaniaraw.ro/alimentatia...ala-t1056.html

Mai gasesti daca dai pe google acuma nu stiu cat de credibil o fi si nici nu mai stiu unde am citit prima data.

Ma nu stiu ce zic specialistii eu cand nu prea mananc nu pot lucra in gradina (de coasa nici nu mai zic) in schimb sunt inginer si la servici dau doar cu intelectu' ei bine aici pot rezista mai usor parca si uit de mancare.Nu desconsider nici munca intelectuala nici pe cea fizica.Avantaje si dezavantaje.

"Mila voiesc, iar nu jertfa."
Hristos a fost si om complet, iar cele 40 de zile au fost fara apa si fara mancare.
Se poate, insa riscurile sunt foarte mari, mai ales la cei slabi duhovniceste.
Am intalnit mari postitori, insa nici unul nu a indraznit sa dea asemenea sfaturi.

Dragostea, smerenia si ajutorarea celor de aproape face mai mult decat postul negru pe o asemenea perioada.
Sa avem mare grija cu ravna.

Da, Mantuitorul a legat tare mult mantuirea noastra de semeni. Ori noi nu mai luam seama la prezenta lor. Nu este niciodata nimeni in zadar langa noi. Dumnezeu i-a adus langa noi fie ca sa ne intareasca, fie ca sa-i intarim. Luati seama mai mult la acest lucru, decat la postul negru de 40 de zile si veti vedea ca veti avea parte de mult folos duhovnicesc. La judecata se va tine seama cum este inima noastra fata de semeni, nu daca am reusit sa bat recordul la post negru.

Sa ne amintim cum vorbea Sfantul Simeon despre sine:
,,Eu nu am tinut indelungate posturi, nu am petrecut fara de somn nopti, nu am dormit pe pamantul gol, nici alte osteneli nu am savarsit.
Ci numai am cautat la neputinta mea si am umilit pre mine insumi,
si Domnul m'a mantuit."

Asta nu inseamna sa nu postesti indelung, sau sa nu faci priveghere, etc dar sa o luam incetuc...si sa privim intai si intai asa cum zice Sf. Simeon - la neputinta noastra!
Doamne ajuta!

Domnule, nouă doar ni se pare că postim, oare a stat cineva măcar o jumătate de oră împreună cu un alt semen de al său, fără ca să aibă pofta ambiției de a se nemulțumi? Ca să nu-l mînce „nevoia” să iște ceva ceartă sau bârfă sau lăudăroșenie? Iar apoi să nu insiste pentru a se umili împreună prin a mânca bine din neascultare? Și apoi să ude cu niște a-bere sau pită caldă sau ceva delicateresuri?.. de pooost firește, că altfel cum să pară ele atât de dulci ca niște ispisicuțe.

Și gândul la mîncare, dorul de sine... vremurile însorite de altădată, când te îmbuibai cu plăceri... e tot păcat.

Degeaba te umilești apoi dacă o să ajungi la Domnul cu sufletul nedesăvârșit, un suflet șjmecher flatat de dimineață.

Umilința vine abea după străduință și stăruință în ascultare și smerenie... pe când noi deși nu punem degetul măcar pe nimic, așa ne pososmorâm și ne „umilim” de ai zice că cineștie ce mari nevoințe sau ascultări am săvârșit... cât ne e de greu, vai vai, ce mai miorlăieli... basme.

E doar o mască umilința asta perversă... căci umilința cea care ne mântuie e foarte departe de noi... și aia se numește dreapta umilință... atunci când rabzi nu pentru tine ci pentru Hristos. Rabzi foamea dar mai ales setea... căci dacă nu rabzi setea ajungi cu siguranță sectant, căci

SECTĂ vine de la cuvântul SECOL și SECETĂ și SECRET și CĂRARE și SETE căci SE vine de la SEMEȚIE... deci e așa ca o bucurie, o fericire a vicleniilor împlinite, ca tâmpitul își bea omul în sine laptele de var, de parcă ar citi din faptele sale cele vrednice, din nebunia de pe urmă, din cărți, că cică s-a lăsat de un păcat și atunci se tot laudă cu asta zicând că face mereu ceva fenomenal... și astfel devine sărmanul tot mai frumușel înaintea oamenilor... în ochii lui, căci se vede în goglinda văruită tot mai fericit. Dar nu e fericire ci e viclenie, căci este mituit cu timp și cu mulțumirea de sine.

Nimeni nu e scutit de erezie sau sectarism oricât s-ar ascunde sub haină de oaie sau haină ortodoxă sau ar încerca să dea lecții de voință altora.

Deci e vorba de ambiția nemulțumirii ca să te cerți pentru voia de sine, căci ai niște idoli ascunși în suflet... niște clădiri mărețe, impunătoare la care ții mult mai mult decât la fiii lui Dumnezeu.

Oare de ce credeți că Domnul s-a referit la trupul Său mai mult decât la Templu? Veți distruge acest Templu dar Îl voi ridica în 3 zile...

A vrut să ne scoată din cap iluzia de a slăvi în deșert tot felul de ziduri gLumești, slava asta vremelnică și care nu se mai termină, căci omul o ia drept slavă veșnică, eternă... și era vorba că prin trei zile de post, dacă ești nevinovat, sau ai fost dărâmat de cel rău și necredincios, te va readuce postul tău și sfințenia Domnului la Viață Veșnică, la Credință... căci fără post și rugăciune, demonii nu ies afară din om, iar abea apoi umilința este maica sfințeniei, căci umilința o naște din Dumnezeu.

Dar poftele s-au făcut demoni în om, și printre ele este învoiala și acceptarea lepădării de Dumnezeu... mereu, mereu... căci te îmbraci în haina credinței dar îi tăgădui puterea ei.

Templul este toată Creația, adică OMUL, omul credincios, omul lui Dumnezeu... cel născut din UMILINȚĂ.

Minunat cuvant.
Daca l'am pastra in minte peste toata ziua, cat folos am scoate din el.

Este dureros cand nici nu ajutam pe nimeni, ba inca nici nu ne folosim noi insine de nimeni de langa noi.

Postul negru de 40 de zile este posibil unui creștin practicant obișnuit.
Nu însă fără apă. De altfel eu cred că Mântuitorul a postit 40 de zile doar de mâncare nu și de apă. Pentru că în Evanghelie scrie ca „după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.” Matei 4:2
Nu scrie că ar fi însetat. Este doar părerea mea, nu sunt suficiente argumente pentru niciuna dintre păreri.

Și în zilele noastre sunt sute de creștini care țin asemenea post: 40 de zile fără mâncare. Beau doar apă. Dacă ești interesat să-l ții, îți pot trimite recomandările. Le am într-o carte creștină: „Așteptata Trezire” de Bill Bright, un scriitor protestant.

In concluzie: ceea ce spunea preotul este este pe deplin adevărat.

Adică ăla cu copilul lunatic credea dar nu era credincios, ci se folosea de facultatea omului de a crede pentru a se mîndri pe sine, și ucenicii n-au putut scoate nici ei duhul rău din copilul omului ăla... care credea și s-a pocăit de necredință cerând pentru asta ajutor Domnului „cred Doamne, ajută necredinței mele”... și atunci Domnul dacă a văzut neamul acela de demoni vicleni și desfrânați s-a mâniat pe popor zicând „până când vă voi suferi pe voi?” bătând apropoul la cei ce în inima lor se alintau și se flatau ca niște copii ai lui Avraam, dar ei nu erau ca Avraam ci erau niște copii de bani gata, niște răutăcioși plini de ifose, niște răsfățați înfumurați vicleni și desfrânați care semețindu-se cădeau în foc și în apă fiind iată stăpâniți de cel rău care îi scutura cînd intra sau ieșea din ei.

Remediul la acest soi de a crede cu multă mândrie dar cu o credință complet necredincioasă este postul și rugăciunea spre ascultare de Dumnezeu, căci fără acestea, fără a gusta omul din moarte ca să învie, cu nicunchip nu se poate pocăi omul ca să iasă afară din el acest soi de diavoli vicleni și desfrânați, care muncesc desfrânând cu răzbunări lacome pe om și pe Domnul... ca un fel de ură cu dispreț amestecat cu osîndiri și zădărniceli „înțelepte”.

„Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă și amîndoi pentru Domnul să mănânce sau să nu mănînce, mulțumind Domnului pentru toate...„ așa ceva ne învață sf. ap. Pavel.

Iar apa, păi în sodoma și gomora era belșug de apă și de pită... și din pricina asta au ajuns ei foarte curioși de a face fapte rele... deci orice post începe cu postul de dulce și de sec.

Iar Domnul se pare că ținuse mereu post din copilărie din moment ce abea după 40 de zile a ajuns ca să flămânzească... adică abea atunci i s-a făcut însfârșit foame și sete.

Circula pe net un filmulet cu adormitul Parintele Argatu (Dumnezeu Sa-l odihneasca) unde acesta explica cat post negru trebuie tinut pentru a izgoni diverse tipuri de demoni. Era vorba de demonizati acolo. Parca cel mai lung era de 28 de zile dar nu sunt sigur. 40 de zile inseamna probabil treapta mai de sus ale nevoirii, sau pragul, nu stiu...