Mila
 

Omul poate gusta multe virtuti,

dar nici una nu este mai coplesitoare si curata ca mila lui Dumnezeu.

Te-ai intrebat oare de ce aceasta MILA a lui Dumnezeu nu se manifesta mereu ci doar sporadic deci nu prea este COPLESITOARE cum spui tu....Oare nu este vorba de legea coincidentelor, lege inclusa in setul de legi de guvernare pamintene?

Mila Domnului
 

Mila Domnului este de negrait. Si vine din cat de mult am inteles pasajul din rugaciunea domneasca "Si iarta-ne noua greselile noastre, / Precum si noi iertam gresitilor nostri."

Absolut, facand faptele milei si ale credintei simti in aceeasi masura mila lui Dumnezeu.

Cand omul simte "mila lui Dumnezeu", pe care eu o numesc "iubirea lui Dumnezeu", el ajunge cu adevarat la pocainta, ajungand sa simta acea durere ce urmeaza constientizarii faptului ca a gresit iubirii dezinteresate a lui Dumnezeu.

Mila lui Dumnezeu este ca o dragoste care invaluie, impresoara, rasare din strafundul fiintei.

Este mai tare si patrunzatoare decat orice alta virtute pe care omul o poate cultiva.

Se spune ca este 'mila', pentru ca cel care simte aceasta dragoste isi da sema ca ea nu vine dintr-un merit personal, ci este o dragoste daruita, o 'dragoste in dar'.

Se arata atunci cand cugetam la intelesurile duhovnicesti si faptuim in duhul acestor intelegeri.

Minunat e faptul ca noi cunoastem un Dumnezeu milostiv, ingaduitor. El nu ne apare niciodata rigid, necrutator. In rugaciuni, Ii cerem sa ne fie milostiv noua, pacatosilor. Si parca sentimentul propriei pacatosenii se acutizeaza cand simtim milostivirea, bunatatea dumnezeiasca. Realizam ca bunatatea noastra e rautate in fata blandetii divine.

In Doxologia Mare cerem de la Dumnezeu sa ne fie milostiv, folosind un vers din Psalmii lui David: "Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nadajduit si noi intru Tine." Mila lui Dumnezeu se manifesta mai ales fata de cel ce-si pune nadejdea intru El.

Desigur, in iconomia Sa, Dumnezeu se milostiveste si de cei care Ii intorc spatele. Dar numai avand o legatura vie si constienta cu Dumnezeu, dobandim indraznirea de a-I cere sa se milostiveasca fata de noi dupa masura nadejdii noastre. Iar nadejdea noastra este Hristos, dupa cum Il numim, in slujbele bisericii: "Slava Tie Hristoase, Dumnezeul nostru, nadejdea noastra, slava Tie!

Mila Lui Dumnezeu este cel mai puternic refugiu.
Unii se bizuie si refugiaza in ideea de a avea bani, altii in ideea de a fi frumosi, altii in ideea de a fi instruiti in anumite stiinte...insa toate acestea sunt ca nisipul, se surpa la cele mai mici ploi iar timpul le spulbera.

Pana nu intelegem Mila Lui Dumnezeu in adancul ei, desi o rostim cu buzele si mintea, nu intram efectiv sub protectia Ei.

Pentru a o patrunde cu cunostinta deplina trebuie sa cugetam la Ea un timp indelungat si cu staruinta.

despre mila lui Dumnezeu.
 

Trebuie sa intelegem si sa credem cu adevarat ca dragostea lui Dumnezeu, bunatatea si mila sa sunt nemarginite !

Milostivirea lui Dumnezeu fata de noi e coplesitoare. Suntem inundati, clipa de clipa, de mila divina.
Iar aceasta milostivire nu trebuie doar constientizata, in mod rational, ci traita, experiata.

In faptul ca Dumnezeu e milostiv, se arata caracterul Sau personal. O esenta impersonala nu poate manifesta milostivire. Doar o persoana poate fi milostiva. Noi marturisim un Dumnezeu milostiv pentru ca marturisim o Treime de Persoane.

Ca sa intelegi aceasta virtute Divina -mila- ar trebui sa te pui o clipa in locul lui Dumnezeu. Sa privesti la propiul tau fiu si sa il dai spre moarte doar ca sa rascumperi pe unii care meritau moartea. Propiul tau fiu, bun si nevinovat, pentru unii rai si vinovati.

Acesta este Dumnezeu! A trimis Viata la moarte pentru ca cei ce erau morti sa dobandeasca Viata.

Si asta din mila. Acesta este Harul - "haris", un dar nemeritat de la Dumnezeu.

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan 3:16)

Cand Dumnezeu a privit la oameni, inima Sa s-a inmuiat de mila covarsitoare.

Noi cand ne uitam la oameni, inima ramane tare ca piatra.

Oare ce vede Dumnezeu in fiecare om, si noi nu putem vedea?

Dumnezeu vede in fiecare om un fiu.

Noi nu vedem intotdeauna in Dumnezeu un Tata si de aceea nu putem recunoaste nici in semen chipul fratelui.

Pacatele ne instraineaza de Tatal Ceresc si pe unii de ceilalti. Pacatul ne face fii risipitori si straini, printre ai nostri.

Un gand extraordinar.

Si un raspuns pe masura.

Domnul sa va binecuvinteze!